TEMA: PROCEDURA ÎN PRICINILE CE DECURG DIN RAPORTURILE

JURIDICO-PUBLICE
- 1 Controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ este o formă de apărare judiciară a drepturilor şi
libertăţilor persoanelor împotriva abuzurilor comise de organele autorităţilor publice şi a funcţionarilor publici
din cadrul acestor organe.
Definiţia legală a contenciosul administrativ – instituţia juridică care are drept scop contracararea
abuzurilor şi exceselor de putere ale autorităţilor publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii,
ordonarea activităţii autorităţilor publice, asigurarea ordinii de drept. Noţiunea de contencios administrativ
presupune totalitatea mijloacelor juridice puse la dispoziţia persoanelor în vederea restabilirii ordinii de drept,
tulburată prin actele ilegale ale organelor administraţiei publice, intervenite în aplicarea legilor şi în
funcţionarea serviciilor publice, în această ordine de idei, putem trata noţiunea de procedură a contenciosului
administrativ ca fiind un ansamblu de reguli juridice privind soluţionarea, pe cale judiciară, a litigiilor care
rezultă din activitatea autorităţilor.
În cazul raporturilor juridico-publice, una dintre părţi în mod obligatoriu este o autoritate publică sau
funcţionar din cadrul acesteia, adică un subiect de drept învestit cu atribuţii de guvernământ. Apariţia,
realizarea şi încetarea raporturilor juridico-publice este reglementată de către normele de drept material, care
de regulă poartă un caracter imperativ. Astfel, subiecţii raportului material litigios se află pe poziţie de
subordonare, spre deosibire de raporturile juridice de drept privat, în care părţile se află pe poziţie de egalitate
juridică, ceea ce determină defavorizarea uneia dintre părţi în soluţionarea litigiului. Scopul de bază al unei
astfel de proceduri constă în transformarea poziţiei de subordonare juridică a subiecţilor raportului material
litigios de drept public în poziţie de egalitate procesuală a părţilor în faţa instanţei de judecată.
2 - Obiectul acţiunii şi calitatea procesuală de pîrît. Obiectul unei acţiuni în procedura
contenciosului administrativ pot fi pretenţii material-juridice care vizează legalitatea unui act cu
caracter normativ, o hotărîre, o acţiune (inacţiune), precum şi nesoluţionarea în termen legal a unei
cereri de către autoritate publică (inacţiune), subdiviziunile autorităţilor publice, funcţionarii din
cadrul acestora, autorităţile publice asimilate.
Actele exceptate de la controlul judecătoresc:
a) actele exclusiv politice ale Parlamentului, Preşedintelui Republicii
Moldova şi Guvernului, precum şi actele administrative cu caracter individual, emise de
Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern;
b) actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a Republicii Moldova
legile, decretele Preşedintelui Republicii Moldova cu caracter normativ, ordonanţele şi hotărîrile
Guvernului cu caracter normativ, traţaţele internaţionale la care Republica Moldova este parte, care
sînt supuse controlului de constituţionalitate;
c) actele de comandament cu caracter militar;
d) actele administrative referitoare la securitatea naţională a Republicii Moldova, la exercitarea
regimului stării excepţionale, la măsurile de urgenţă luate de autorităţile publice în vederea
combaterii calamităţilor naturale, incendiilor, epidemiilor, epizootiilor şi altor fenomene de aceeaşi
natură;
e) actele administrativ-jurisdicţionale de sancţionare contravenţională şi alte acte administrative
pentru a căror desfiinţare sau modificare legea prevede o altă procedură judiciară;
f) actele de gestiune emise de autoritatea publică în calitate de per soană juridică în legătură cu
administrarea şi folosirea bunurilor ce aparţin domeniului său privat;
g) actele administrative emise pentru executarea hotărîrilor judecătoreşti irevocabile.
Subiecţii cu drept de sesizare a instanţei de judecată în pricinile juridico-publice:
a) persoana, inclusiv funcţionarul public, militarul, persoana cu statut militar, care se consideră
vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică;
b) Guvernul, Ministerul Administraţiei Publice Locale, direcţia teritoria lă control administrativ a
Ministerului Administraţiei Publice Locale, preşedintele raionului şi primarul - în condiţiile Legii
privind administraţia publică locală;
c) procurorul care atacă actele emise de autorităţile publice;
d) avocatul parlamentar care;
e) instanţele de drept comun şi cele specializate, în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate;
1
 Calitatea de pîrît o poate avea o autoritate publică, subdiviziunile autorităţilor publice, funcţionarii
din cadrul acestora, precum şi autorităţile publice asimilate. Sînt asimilate autorităţilor publice, persoanele
de drept privat care exercită atribuţii de putere publică sau utilizează dome niul public, fiind împuternicite
prin lege să presteze un serviciu de interes public, inclusiv persoanele care prestează servicii notariale.
Criteriile de bază de individualizare a unei autorităţi publice sau a persoanelor de drept privat asimilate
autorităţilor publice servesc: în primul rînd, prevederile legale existente cu privire la autoritatea publică
sau serviciul public respectiv, în al doilea rînd, actele de constituire şi, în al treilea rînd, actele în baza
cărora își realizează activitatea.
Competenţa instanţelor judecătoreşti în pricinile ce decurg din ra- Porturi juridico-publice
Din punctul de vedere al competenţei generale , asupra acestui fel de procedură se extinde regula
competenţei generale condiţionate. Astfel, soluţionarea pricinilor juridico-publice de către instanţele
judecătoreşti, are loc cu condiţia respectării procedurii prealabile obligatorii de soluţionare pe cale
extrajudiciară a litigiului. Competenţa jurisdicţională materială în examinarea şi soluţionarea pricinilor
juridico-publice este atribuită numai judecătoriilor şj curţilor de apel de drept comun. Instanţe de contencios
administrativ, examinează:
a) litigiile privind nesoluţionarea în termen legal a unei cereri şi privind legalitatea actelor administrative
emise de autorităţile administraţiei publice din sate (comune), oraşe, raioane, de funcţionarii publici din
cadrul acestora, precum şi de persoanele de drept privat de orice nivel, care prestează servicii de
interes public;
b) cererile privind constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea consiliului local de nivelul întîi;
c) contestaţiile în materie electorală, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe
judecătoreşti;
d) litigiile cu privire la refuzul organelor notariale de a îndeplini anumite acte notariale, precum şi verifică
legalitatea actelor notariale îndeplinite, cu excepţia cazurilor cînd între persoanele interesate apare un
litigiu de drept privat ce decurge din actul notarial contestat, situaţie în care cauza se examinează în
ordinea acţiunii civile.
e) actelor juridice cu caracter normativ, hotărîrilor, acţiunilor (inacţiunilor) autorităţilor administraţiei
publice din municipii, ale consiliului municipal şi primăriei municipiului Chişinău, ale funcţionarilor
publici din cadrul acestora, ce lezează drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale cetăţenilor şi
organizaţiilor.
Curtea de Apel Chişinău examinează în primă instanţă litigiile de contencios administrativ:
a) privind legalitatea actelor administrative cu caracter individual emise de Parlament, de Preşedintele
Republicii Moldova şi de Guvern, prin care sînt vătămate drepturile şi interesele legitime ale
persoanelor fizice şi juridice, în afara celor exceptate prin lege;
b) privind nesoluţionarea în termen legal a unei cereri referitor la legalitatea actelor administrative emise
de organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, în afara celor exceptate prin lege,
precum şi legalitatea hotărîrilor Comisiei Electorale Centrale;
c) privind verificarea legalităţii hotărîrilor Consiliului Superior al Magistraturii, în cazurile prevăzute de
lege;
d) privind păstrarea secretului de stat
Procedura prealabilă sesizării instanţei în pricinile juridico-publice Persoana care se consideră
vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere
prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în
tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel, în cazul în care organul emitent are un
organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, fie organului emitent,
fie organului ierarhic superior dacă legislaţia nu prevede altfel. Termenul de 30 de zile nu se extinde asupra
actului cu caracter normativ.
Cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de
la data înregistrării ei, decizia urmând a fi comunicată de îndată petiţionarului dacă legea nu prevede altfel.
Organul emitent este în drept să respingă cererea prealabilă sau să o admită şi, după caz, să revoce sau să
modifice actul administrativ. Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege,
printr-un act administrativ şi nu este de acord cu răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici
un răspuns în termenul prevăzut de lege este în drept să sesizeze instanţa de judecată competentă solicitînd
2
anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.
Probatiunea în pricinile ce decurg din raporturi juridico-publics. La soluţionarea pricinilor juridico-
publice instanţa de judecată are un rol mai activ în procesul de reclamare şi administrare a probelor, decît în
cazul examinării unei pricini civile, în sens că nu este încătuşată de temeiurile şi argumentele înaintate de
către părţi. La soluţionarea unor astfel de pricini instanţa de judecată nu trebuie să se limiteze doar la
pronunţarea hotărîrii. Ţinînd cont de faptul că, în marea majoritate a cazurilor probele legate de pricină se află în
organele sau la funcţionarii de stat, judecătorul trebuie să se implice în procesul de colectare a probelor şi să
oblige organele competente la eliberarea şi prezentarea materialelor necesare. Potrivit regulii generale, probele
se adună şi se prezintă de către părţi şi de alţi participanţi la proces. Dacă în procesul de adunare a probelor
apar dificultăţi, instanţa poate contribui la solicitarea părţilor şi a altor participanţi la proces, la adunarea şi pre-
zentarea probelor necesare, însă la examinarea pricinilor juridico-publice, instanţa este în drept din oficiu să
solicite prezentarea unei anumite probe în vederea justei soluţionări a pricinii. Pîrîtul este obligat să prezinte
instanţei actele pe care le deţine la prima zi de înfăţişare.
Repararea prejudiciului cauzat prin actele ilegale ale autorităţilor publice constituie un atribut
indispensabil al acţiunii în procedura contenciosului administrativ şi un drept al persoanei vătămate indiferent
de caracterul acestuia (individual sau normativ.
- 3 - Sesizarea instanţei de judecată, calitatea de reclamant o au cetăţenii sau organizaţiile care se
consideră lezate în drepturile sau interesele lor legitime prin hotărîrile adoptate sau acţiunile (inacţiunile)
întreprinse de către organele administraţiei publice sau funcţionarii publici din cadrul acestora. Obiectul
acţiunii îl constituie pretenţiile cu privire la contestarea, în tot sau în parte, a actelor administrative cu
caracter individual, care se extind asupra unui subiect concret sau a unui cerc limitat de persoane.
Termenul de adresare în instanţa de judecată este de 30 de zile, care curge de la data primirii răspunsului
la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru examinarea acesteia sau data
comunicării refuzului de a soluţiona o cerere.
Cererea de chemare în judecată poate fi formulată şi către funcţionarul public al autorităţii publice,
care a elaborat actul administrativ contestat sau care a refuzat să soluţioneze cererea în cazul în care se
solicită despăgubiri. Concomitent cu înaintarea acţiunii de către reclamant instanţei de contencios
administrativ poate fi solicitată suspendarea executării actului administrativ contestat, iar în cazuri
temeinic justificate şi în scopul prevenirii unei pagube iminente. Instanţa trebuie sa soluţioneze în regim de
urgenţă cererea de suspendare a executării actului contestat, fără citarea pârtilor, iar încheierea instanţei de
suspendare a executării actului contestat este executorie de drept, dar poate fi atacată cu recurs în termen de 15
zile de la comunicare. Dacă instanţa va respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, atunci ea trebuie să se
expună şi în privinţa încetării suspendări executării actului administrativ, din momentul în care hotărîrea va
deveni irevocabilă.
Judecarea pricinii în fond. în cazul punerii cererii pe rol, judecătorul dispune efectuarea următoarelor
acte: înmînarea copiei cererii de chemare în judecata şi a copiilor actelor anexate la cerere pîrîtului,
prezentarea de către pîrît a actului administrativ contestat şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii acestuia,
a înscrisurilor sau a altor date pe care instanţa le consideră necesare în judecarea pricinii şi citarea părţilor
pentru ziua primei înfăţişări, care trebuie fixată în cel mult 10 zile de la data punerii cererii pe rol. Instanţa de
judecata poate examina pricina în fond în prima zi de înfăţişare dacă părţile declară că sînt pregătite pentru
dezbaterile judiciare, în celelalte cazuri, instanţa fixează data judecării pricinii în fond în termen rezonabil,
dacă legea organică nu dispune altfel. Examinarea cererii are loc cu participarea reclamantului şi pîrîtului
şi/sau reprezentanţilor acestora. Neprezentarea la şedinţa de judecată, fără motive temeinic justificate, a părţilor
şi/sau a reprezentanţilor lor nu împiedică examinarea cererii, iar în cazul în care este imposibil a judeca cauza
în lipsa reclamantului, instanţa de judecată va scoate cererea de pe rol.
Examinînd acţiunea, instanţa adoptă una dintre următoarele hotărîri: fie respinge acţiunea ca fiind
nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie, fie admite acţiunea şi anulează, în tot sau în
parte, actul administrativ sau obligă pîrîtul să emită actul administrativ cerut de reclamant ori să elibereze un
certificat, o adeverinţă sau oricare alt înscris, ori să înlăture încălcările pe care le-a comis, precum şi dispune
adjudecarea în contul reclamantului a despăgubirilor pentru întîrzierea executării hotărîrii.
Hotărîrea instanţei de judecată poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la data comunicării hotărîrii
motivate. Recursul suspendă executarea hotărîrii. Hotărîrea se execută în termenul stabilit în dispozitivul ei, iar
în cazul în care termenul nu este stipulat în cel mult 30 de zile de la data la care hotărîrea a devenit irevocabilă
3
- 4 - Controlului legalităţii . Obiectul acţiunii - pretenţiile cu privire la declararea ilegalităţii unui act
normativ emis de către organul administraţiei publice centrale sau locale. Controlului legalităţii de către
instanţele judecătoreşti sînt supuse numai actele normative subordonate legilor, hotărîrilor şi ordonanţelor
Guvernului, care conţin reglementări adoptate în vederea organizării executării sau executării în concret a
acestora. Dacă, în procesul judecării pricinii, se constată ca norma de drept ce urmează a fi aplicată sau
care a fost deja aplicată este în contradicţie cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, iar controlul
constituţionalităţii actului normativ este de competenţa Curţii Constituţionale, instanţa de judecată este în
drept să sesizeze Curtea Constituţională pentru a verifica constituţionalitatea actului respectiv, în astfel de
situaţii, instanţa de judecată nu poate decide asupra constituţionalităţii sau neconstituţionalităţii actului
normativ contestat.
Sesizarea instanţei de judecată. Modalităţi de sesizare în procedura de exercitare a controlului
judecătoresc al actelor normative:
1. prin înaintarea unei acţiuni în instanţa de judecată competentă în vederea recunoaşterii nulităţii
actului normativ, în tot sau în parte, şi repararea pagubei cauzate;
2. prin ridicarea excepţiei de ilegalitate, de către instanţa de judecată de drept comun, din oficiu sau la
cererea părţii interesate, în cadrul unui proces într-o pricină concretă.
Specific pentru procedura în pricinile ce ţin de contestarea în judecată a actelor normative este faptul
că nu sînt stabilite termene pentru depunerea cererii prealabile sau pentru sesizarea instanţei de judecată,
actele normative considerate ilegale fiind contestabile oricând..
Judecarea pricinii. Examinarea cererii are loc conform regulilor generale de procedură civilă,
ţinînd cont de particularităţile procedurale stabilite pentru această categorie de pricini. Una dintre
particularităţile procesuale tine de acţiunea principiului contradictorialităţii care funcţionează într-o
formâ specifică. Instanţa trebuie să soluţioneze integral fondul pricinii şi să verifice legalitatea actului
normativ contestat, indiferent de poziţia pe care o vor avea părţile. Renunţarea reclamantului la pretenţiile
sale nu ar trebui să atragă după sine încetarea procesului. Totodată, recunoaşterea pretenţiilor de către pîrît
nu este obligatorie pentru instanţa de judecată, în astfel de cazuri, nu se admite nici încheierea tranzacţiei
de împăcare între părţi.
Executarea hotărîrii judecătoreşti. Efectele hotărîrii instanţei de judecată se extind şi asupra
persoanelor care nu au participat la proces. Acestea sînt persoanele asupra cărora acţionează actul
normativ contestat şi ale căror drepturi sau interese legitime sînt încălcate, însă pe care instanţa de
judecată nu are posibilitatea de a-i înştiinţa şi atrage în proces. Cheltuielile legate de publicarea hotărîrii le
suportă, de regulă, pîrîtul. în cazul publicării hotărîrii din contul reclamantu lui, la cererea acestuia,
cheltuielile suportate se încasează de la pîrît printr-o încheiere a instanţei de judecată.
O altă particularitate constă în faptul că pronunţarea hotărîrii de către instanţa de judecată cu
privire la efectuarea controlului legalităţii actului normativ la cererea unei persoane concrete, indiferent
de rezultat, exclude adresarea ulterioară de către alte persoane interesate cu o nouă cerere de
exercitare a controlului judiciar al aceluiaşi act normativ.
Actul normativ anulat, în tot sau în parte, încetează a produce efecte juridice din momentul în care
hotărîrea instanţei de contencios administrativ devine irevocabilă, şi doar ca excep ţie, instanţa poate
stabili că normele declarate nule nu vor produce efecte juridice de la data adoptării actului normativ.
Recunoaşterea actului normativ contestat ca fiind nul, integral sau parţial, trebuie să atragă după sine
pierderea valabilităţii şi a altor acte normative emise în baza acestui act sau care reproduc conţinutul
acestuia, fiind în imposibilitatea de a fi aplicate.
- 5 - legalitatea alegerilor locale şi validează mandatele consilierilor şi primarilor aleşi, lista
candidaţilor supleanţi. Acţiunile şi hotărîrile organelor electorale pot fi contestate în organele electorale
ierarhic superioare sau în instanţa de judecată competentă.
Depunerea cererii. Alegătorii şi concurenţii electorali pot contesta acţiunile şi hotărîrile organelor
electorale în termen de 3 zile de la data săvîrşirii scţiunii sau adoptării hotărîrii. Contestaţiile privind
acţiunile şi hotărîrile birourilor electorale ale secţiilor de votare şi ale consiliilor electorale de
circumscripţie se depun la judecătoria în a cărei rază teritorială se află biroul sau consiliul respectiv.
Contestaţiile privind acţiunile şi hotărîrile Comisiei Electorale Centrale se depun la Curtea de Apel
Chişinău. Contestaţia cuprinde motivele ce o generează, probele, semnătura şi datele de identitate ale
persoanei care o depune.
4
 Examinarea cererilor. Cererile şi contestaţiile împotriva hotărîrilor şi acţiunilor organelor electorale
se examinează în ordinea stabilită de Codul de procedură civilă şi Legea contenciosului administrativ .
Hotărîrea instanţei de judecată este definitivă şi executorie din momentul pronunţării. Hotărîrea
instanţei de judecată poate fi atacată în ordine de recurs, în instanţa ierarhic superioară, de către
participanţii la proces, în termen de 3 zile de la data pronunţării. Instanţa de recurs examinează recursul
în termen de 3 zile de la primirea dosarului. Despre data şi locul examinării pricinii sînt anunţate
persoanele interesate, dar neprezentarea lor în şedinţa de judecată nu împiedică examinarea pricinii.
- 6 - contestarea actelor
- Procedura privind contestarea actelor notariale sau refuzului de a le întocmi. Persoana
interesată care consideră că actul notarial este întocmit incorect sau că refuzul de a întocmi un act notarial
este neîntemeiat poate contesta acţiunile notarului în instanţa de judecată, de la locul de aflare a notarului
sau de la locul de aflare a persoanei oficiale împuternicite de a întocmi actele notariale. Cererea despre
întocmirea incorectă a testamentelor şi a procurilor sau despre refuzul autentificării lor de către persoanele
oficiale se depune în instanţa de judecată de la locul de aflare, respectiv, spitalului, sanatoriului, altei
instituţii curativo-profilactice staţionare, instituţiei de protecţie socială a populaţiei, instituţiei pentru
bătrîni şi invalizi, unităţilor militare, instituţiilor de învăţămînt militar, instituţiilor de privaţiune de libertate.
Cererile despre autentificarea incorectă a testamentelor sau refuzul căpita nului navei maritime sau navei
de navigaţie internă, care navighează sub pavilionul Republicii Moldova, sau căpitanului aeronavei se
depun la instanţa de judecată de la locul de aflare a portului în care este înregistrată nava sau se află
aerogara în care este înregistrată aeronava. Cererea de contestare a actului notarial ca fiind în tocmit
incorect sau a refuzului de a întocmi un act notarial se examinează de instanţa de judecata cu
participarea reclamantului, notarului sau a unei alte persoane oficiale care a perfectat actul notarial
contestat sau a refuzat autentificarea sau legalizarea acestuia, însă neprezentarea lor nu împiedi ca
soluţionarea pricinii, în caz de admitere a cererii, instanţa de judecată pronunţă hotărîrea de anulare a
actului notarial efectuat sau obligă notarul ori organul care a întocmit actul notarial să îndeplinească
actele notariale respective.
- Procedura în pricinile de contestare a actelor executorului judecătoresc. Actele administrative
emise pentru executarea hotărîrilor judecătoreşti irevocabile sînt exceptate de la controlul judecătoresc pe
calea contenciosului administrativ. Deciziile luate şi acţiunile (inacţiunile) întreprinse de către organele de
executare poartă şi ele un caracter autoritar. Astfel, procedura de contestare a actelor organelor de
executare constituie un mijloc important de apărare a drepturilor şi intereselor legitime ale creditorului şi
debitorului.
- Procedura în pricinile de urmărire de la cetăţeni a restanţei de im pozite şi contribuţiilor de
asigurări sociale. Potrivit legislaţiei în vigoare, pot fi urmărite pe cale judiciară impozitele şi taxele care
constituie sistemul fiscal al Republicii Moldova, precum şi alte plăţi obligatorii nevărsate în ter men în
bugetul de stat, în bugetele locale, în bugetele asigurărilor sociale de stat şi în fondurile extrabugetare. Din
conturile bancare ale persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, indiferent de
forma lor organizatorico-juridică, restanţele la impozite şi taxe se percep de către organele fiscale prin
executare silită, fără sesizarea instanţei de judecată, iar de la persoanele fizice şi de la gospodăriile
ţărăneşti (de fermier), care nu au conturi bancare - conform hotărîrii instanţei de judecată pronunţate în
baza cererii depuse de organul fiscal, care se examinează în ordinea procedurii în acţiuni civile.
Cererea de urmărire a plăţilor obligatorii nevărsate în termen poate fi înaintată numai de către organele
fiscale, în instanţa de judecata competentă. Pînă la adresarea în judecată organul fiscal trebuie să
expedieze plătitorului avertismentul aplicînd sechestrul pe bunurile plătitoru lui care să fie suficiente
pentru stingerea plăţilor datorate. Organele fiscale, la depunerea cererii, sînt scutite de plata taxei de stat.
Examinarea cererii. Dacă apar îndoieli privind corectitudinea calculării mărimii plăţilor ce urmează a
fi încasate, instanţa de judecată suspendă procesul şi trimite actele pentru verificare organului fiscal care a
înaintat cererea. Hotărîrea instanţei judecătoreşti este executată de către organele fiscale. Organul fiscal
nu are dreptul să renunţe la urmărire, să reducă mărimea plăţilor obligatorii, să întocmească cu debitorul o
tranzacţie de împăcare.