TEST 1

 Potrivit art. 6 C.adm., principiul legalităţii este definit ca obligaţia pe care o au

autorităţile şi instituţiile administraţiei publice, precum şi personalul acestora, de a
acţiona cu respectarea prevederilor legale în vigoare şi a tratatelor şi a convenţiilor
internaţionale la care România este parte.

Principiul legalității este un principiu fundamental al dreptului administrativ care prevede

că actele administrative ale autorităților publice trebuie să fie adoptate sau emise cu respectarea
strictă a dispozițiilor legale în vigoare, iar actele care au fost adoptate sau emise cu încălcarea
prevederilor legale să fie revo- cate, anulate sau declarate inaplicabile 12.
Atribuția de punere în executare a legilor prin intermediul actelor administrative trebuie
realizată în temeiul legii și în limitele legii, cu alte cuvinte, în conformitate cu principiul
legalității. Respectarea principiului legalității este asigurată prin intermediul contenciosului
administrativ1.
Actul administrativ este forma principală de manifestare a voinței autorităților din sfera
puterii executive, autoritățile administrației publice, își îndeplinesc atribuția constituțională,
aceea de a pune în executare legile. Însă trebuie să subliniem că nu numai autoritățile din sfera
puterii executive emit acte administrative, ci și autoritățile din sfera puterii legislative sau
judecătorești, iar acestea sunt supuse contenciosului administrativ. Pe de altă parte, autoritățile
publice nu emit numai acte administrative, ci și alte tipuri de acte juridice, care însă nu sunt
emise într-un regim de putere publică, se supun regimului de drept comun, civil și nu sunt supuse
contenciosului administrativ.
Regimul de putere publică se referă la puterea exercitată de autoritățile publice în vederea
realizării interesului general. Acest regim se aplică în special actelor administrative, care sunt
emise în regim de putere publică, pentru punerea în executare a legii (act administrativ
individual) sau pentru organizarea punerii în executare a legii (act administrativ normativ)

Actul administrativ este actul juridic unilateral, emis de către o autoritate publică, în regim de
putere publică, pentru punerea în executare a legii (act administrativ individual) sau pentru organizarea
punerii în executare a legii (act administrativ normativ).

Actul administrativ este forma principală de manifestare a voinţei autorităţilor din sfera puterii
executive, autorităţile administraţiei publice, îşi îndeplinesc atribuţia constituţională, aceea de a pune În
executare legile.

Actele administrative sunt emise în regim de putere publică. Regimul de putere publică este acel
regim juridic derogatoriu de la regimul juridic de drept comun -regimul juridic de drept civil, caracterizat
de egalitatea juridică a părţilor -în temeiul căruia autorităţile publice îşi impun voinţa în mod unilateral
asupra celorlalte subiecte de drept, cu scopul de a asigura prevalenţa interesului public asupra
intereselor private.

Actul administrativ normativ cuprinde reglementări cu caracter general şi obligatoriu, care se

adresează unui număr nedeterminat de subiecte de drept sau de situaţii care se încadrează în ipoteza
normei pe care o instituie, determinate fiind numai criteriile pentru stabilirea sferei destinatarilor, iar nu
fiecare destinatar în parte. Actul normativ este emis în scopul organizării executării legii.
 În sfera puterii executive, principiul legalităţii presupune ca actele administrative ale autorităţilor
publice să fie adoptate sau emise cu respectarea strictă a dispoziţiilor legale în vigoare, iar actele care au
fost adoptate sau emise cu încălcarea prevederilor legale să fie revocate, anulate sau declarate
inaplicabile 1 1 . Mijlocul juridic prin care se realizează anularea actelor administrative este acţiunea în
contencios administrativ în anulare (denumită şi „directă"), iar cel prin care se ajunge la inaplicabilitatea
actelor administrative individuale este excepţia de nelegalitate.

 Avizul este operaţiunea administrativă anterioară care constă într-o opinie, un

punct de vedere pe care o altă autoritate decât cea emitentă o exprimă în privinţa
unor împrejurări de fapt sau unor argumente de drept care au legătură cu emiterea
actului administrativ.
Avizul poate fi facultativ (poate fi solicitat şi nu este obligatoriu să fie urmat), consultativ
(este obligatoriu să fie solicitat, dar nu este obligatoriu să fie urmat), conform (este obligatoriu să
fie solicitat şi este obligatoriu să fie urmat).
În general, emiterea unui aviz consultativ nelegal poate avea consecințe negative asupra
actului administrativ. În cazul în care avizul consultativ este nelegal, actul administrativ poate fi
anulat sau anulabil, iar autoritatea emitentă poate fi trasă la răspundere pentru încălcarea legii 1.
În ceea ce privește procedurile de constatare a nelegalității unui aviz consultativ, acestea
pot varia în funcție de contextul specific. În general, procedurile de constatare a nelegalității unui
aviz consultativ sunt prevăzute de lege și pot fi inițiate de către persoanele afectate de actul
administrativ sau de către autoritățile competente
În privinţa actelor administrative emise de Guvern, art. 38 alin. (3) C.adm. prevede
următoarele: ,,(3) Hotărârile şi ordonanţele Guvernului se semnează de prim-ministru, se
contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei.
Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate." Contrasemnarea
reprezintă un act tehnic prin care ministrul ia la cunoştinţă şi se obligă să pună în executare actul
Guvernului (vezi Decizia CCR nr. 285/2014, par. 60).
 TEST 2

 Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data sesizam comisiei
de disciplină, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare, cu
excepţia abaterii disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. I) cu privire la incompatibilităţi,
pentru care sancţiunea disciplinară se aplică în condiţiile prevăzute la art. 520 lit. b ). În
cazul în care fapta funcţionarului public a fost sesizată ca abatere disciplinară şi ca
infracţiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la dispunerea
clasării ori renunţării la urmărirea penală sau până la data la care instanţa
judecătorească dispune achitarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării
pedepsei sau încetarea procesului penal. În aceste situaţii, procedura angajării
răspunderii disciplinare se reia şi sancţiunea disciplinară se aplică în termen de cel mult
un an de la data reluării.
În cazul săvârșirii abaterii disciplinare constând în intervențiile sau stăruințele pentru
soluționarea unor cereri în afara cadrului legal, procedura disciplinară se desfășoară în
următoarele etape :

1. Sesizarea: Angajatorul este sesizat cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare.

2. Cercetarea disciplinară prealabilă: Se efectuează o cercetare disciplinară prealabilă
pentru a se stabili dacă există indicii privind săvârșirea abaterii disciplinare și pentru a se
stabili dacă aceasta este de natură să atragă răspunderea disciplinară a salariatului.
3. Decizia de sancționare: În cazul în care se constată că salariatul a săvârșit abaterea
disciplinară, angajatorul emite o decizie de sancționare în termen de 30 de zile
calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu
mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei .

Sancțiunea disciplinară aplicabilă în cazul săvârșirii abaterii disciplinare constând în intervențiile

sau stăruințele pentru soluționarea unor cereri în afara cadrului legal este prevăzută de art. 263
din Codul Muncii și poate fi una dintre următoarele :

 Avertismentul scris;
 Mustrarea scrisă;
 Retragerea unor drepturi;
 Suspendarea disciplinară a contractului individual de muncă;
 Desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

 Drepturile și obligațiile funcționarilor publici sunt reglementate de Codul

Administrativ din România. Conform Capitolului V, Sectiunea 1, Art. 419,
funcționarii publici au dreptul la opinie, iar Art. 420 prevede principiul egalită ții
de tratament față de toți funcționarii publici. Funcționarul public are dreptul de a
fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea prezentului Cod și
care îl vizează în mod direct, conform Art. 421. Dreptul de asociere sindicală
și de asociere la organizații profesionale este garantat funcționarilor publici,
conform Art. 422. Funcționarilor publici le este recunoscut dreptul la grevă, în
 condițiile legii, conform Art. 423. Funcționarii publici pot fi aleși sau numiți într-
o funcție de demnitate publică , în condițiile legii, conform Art. 427.
Dreptul la opinie al funcţionarilor publici este garantat. Acest drept nu este însă absolut,
nelimitat, prin lege fiindu-i aduse anumite restrângeri.

Funcţionarilor publici le este recunoscut dreptul la grevă, în condiţiile legii. Funcţionarii publici
care se află în grevă nu beneficiază de salariu şi alte drepturi salariale pe durata grevei.

Funcţionarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea
prezentului cod şi care îl vizează în mod direct.

Dreptul de asociere sindicală şi de asociere la organizaţii profesionale este garantat

funcţionarilor publici. Funcţionarii publici pot, în mod liber, să înfiinţeze organizaţii sindicale, să adere la
ele şi să exercite orice mandat în cadrul acestora. În situaţia în care funcţionarii publici sunt aleşi în
organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, în funcţii salarizate, aceştia au obligaţia ca în termen
de 15 zile de la alegerea în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale să opteze pentru una dintre
cele două funcţii. În cazul în care funcţionarul public optează pentru desfăşurarea activităţii în funcţia de
conducere în organizaţiile sindicale, raporturile de serviciu ale acestuia se suspendă pe o perioadă egală
cu cea a mandatului în funcţia de conducere din organizaţia sindicală. Funcţionarii publici aleşi în
organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, în funcţii nesalarizate, pot deţine simultan funcţia
publică şi funcţia în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, cu obligaţia respectării regimului
incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese care le este aplicabil.

În ceea ce privește restricțiile și interdicțiile, Art. 443 alin. (2) și (3) prevede că funcționarii
publici nu pot fi membri ai unui partid politic sau să desfă șoare activită ți politice în timpul orelor de
program sau în timpul exercită rii atribuțiilor de serviciu. De asemenea, Art. 444 alin. (1) prevede că
funcționarii publici nu pot fi numiți în funcții publice de conducere sau de execuție în cadrul partidelor
politice sau în cadrul altor organizații politice.

Funcţionarii publici pot fi membri ai partidelor politice legal constituite, cu respectarea

interdicţiilor şi limitărilor prevăzute la art. 242 alin. (4) şi art. 420. Funcţionarii publici au obligaţia ca, în
exercitarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor
şi preferinţelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic sau vreo organizaţie căreia îi este aplicabil
acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice. 71 Material elaborat conform cursului pentru învăţământ la
distanţă Conf. univ. dr. Tudor Chiuariu Drept administrativ (2) În exercitarea funcţiei publice,
funcţionarilor publici le este interzis: a) să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor
politice, a organizaţiilor cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice, a fundaţiilor
sau asociaţiilor care funcţionează pe lângă partidele politice, precum şi pentru activitatea candidaţilor
independenţi; b) să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică; c) să afişeze, în
cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, însemne ori obiecte inscripţionate cu sigla şi/sau denumirea
partidelor politice, ale organizaţiilor cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice,
ale fundaţiilor sau asociaţiilor care funcţionează pe lângă partidele politice, ale candidaţilor acestora,
precum şi ale candidaţilor independenţi; d) să se servească de actele pe care le îndeplinesc în exercitarea
atribuţiilor de serviciu pentru a-şi exprima sau manifesta convingerile politice; e) să participe la reuniuni
publice cu caracter politic pe durata timpului de lucru.
  Functionarul public, aflat in exercitarea atributiilor sale de serviciu, poate fi
raspunzator pentru prejudiciul produs unei persoane private. In acest caz, pot
interveni urmatoarele forme de raspundere:
1. Raspunderea disciplinara: Aceasta forma de raspundere se aplica in cazul in care
functionarul public incalca cu vinovatie indatoririle de serviciu. Aceasta poate fi
sanctionata cu avertisment, mustrare scrisa, retrogradare sau destituire din functie 1.
2. Raspunderea contraventionala: Aceasta forma de raspundere se aplica in cazul in care
functionarul public savarseste o fapta prevazuta de legea contraventionala. Aceasta poate
fi sanctionata cu amenda sau cu alte sanctiuni prevazute de lege 1.
3. Raspunderea civila: Aceasta forma de raspundere se aplica in cazul in care functionarul
public produce un prejudiciu unei persoane private. Persoana prejudiciata poate cere
despagubiri pentru prejudiciul suferit. Functionarul public poate fi obligat sa plateasca
despagubiri pentru prejudiciul produs 12.
4. Raspunderea penala: Aceasta forma de raspundere se aplica in cazul in care
functionarul public savarseste o fapta prevazuta de legea penala. Aceasta poate fi
sanctionata cu pedeapsa privativa de libertate sau cu amenda 1.
Este important de mentionat ca aceste forme de raspundere nu sunt exclusive intre ele si pot
interveni simultan sau succesiv, in functie de situatie
