EFECTELE JURIDICE ALE ACTELOR ADMINISTRATIVE

Obiective tema 4
4.1 Începerea producerii efectelor juridice; 4.2 Încetarea efectelor juridice ale
actelor administrative
Autoevaluare tema 4
Bibliografie tema 4

Obiective:
- însuşirea noţiunilor generale legate de începerea şi încetarea efectelor juridice ale
actelor administrative;
- cunoaterea normelor, teoriilor şi practicii judiciare referitoare la anularea,
suspendarea, revocarea sau inexistenţa actului administrativ.

Competențe:
- înţelegerea noțiunilor referitoare la începerea respectiv încetarea efectelor juridice
ale actelor administrative
- cunoaşterea doctrinei şi jurisprudenţei instanţelor de contencios administrativ în
materia anulării și suspendării actului administrativ
- soluţionarea unor speţe , identificarea unor soluţii pentru problemele legate de
revocare, anulare și suspendare.
- capacitatea de a întocmi o acțiune în contencios, sau o plângere prealabilă.

4.1 Începerea producerii efectelor juridice

În cazul actelor administrative normative, efectele juridice se produc atât

pentru organul emitent cât şi pentru administraţi numai din momentul intrării lor în
vigoare sau a publicării lor, altfel ar fi posibil ca organul emitent să fie interesat să
amâne publicarea sine die. Pentru actele normative cu caracter militar efectele
juridice vor începe să se producă de la data primirii comunicării de către
persoanele interesate. În literatura juridică franceză se consideră că actele
regulamentare sunt opozabile administraţilor de la publicare în Jurnalul Oficial sau
în Buletinele Oficiale ale diferitelor administraţii. Prin Ordonanţa 2004-164 din 20
februarie 2004 s-a prevăzut că legile, ordonanţele şi decretele sunt publicate în
Jurnalul Oficial şi în aceeaşi zi şi sub formă electronică.
Pentru actele administrative individuale efectele juridice încep să se
producă din momentul aducerii la cunoştinţa persoanelor cărora li se adresează .
Când actul administrativ se referă la interesele mai multor persoane, deci se
constituie ca un act colectiv, dar cu caracter individual, scopul poate fi atins şi prin
publicare în presă fără o notificare individuală. Ar fi bine dacă în cazul actelor
administrative individuale defavorabile s-ar instaura regula, ca în comunicare să se
menţioneze şi calea de atac şi termenul în care se poate face.
Principiul neretroactivităţii actelor juridice – excepţii:
1. Actele administrative care prevăd o dată ulterioară de intrare în vigoare
(actele administrative normative) sau de producere a efectelor (actele
administrative individuale).
2. Actele administrative cu caracter retroactiv: sunt actele declarative ori
recognitive prin care se constată, recunosc sau determină existenţa sau întinderea
unor drepturi şi obligaţii născute anterior ori inexistenţa acestora
a) Actele administrative individuale pentru care însăşi legea recunoaşte
producerea de efecte juridice de la o dată anterioară comunicării sau chiar
emiterii lor (de exemplu, diferenţele de calcul la pensiile reactualizate).
b) Actele de anulare ale unor acte administrative ilegale (au efect
retroactiv, ele ştergând efectele produse de actele anulate până în momentul
emiterii lor).
c) Actele de confirmare a unor acte administrative emise deja. Produc
efecte juridice retroactive în cazul în care:
- ne găsim în prezenţa unui act administrativ distinct iar legea nu interzice în
acel domeniu de raporturi sociale, emiterea unui act administrativ cu un anumit
efect.
- confirmarea este utilizată pentru a desemna anumite aprobări date de
organul administrativ superior pentru manifestări de voinţă anterioare, ce intervin
mai mult atunci când este vorba de raporturi sociale născute în legătură cu
atribuirea unui statut personal (de exemplu, statutul de doctor în ştiinţe).
d) Actele administrative normative interpretative. Pe această cale se
recunoaşte organului administrativ emitent sau chiar superior, dacă are această
competenţă, dreptul de a aprecia înţelesul unor norme juridice. În acceptul
principiului autonomiei locale, un astfel de act de interpretare nu poate fi emis de
un organ situat ierarhic la un nivel superior organului administraţiei publice locale
emitent, deoarece între aceste organe nu există raporturi de subordonare.
e) Actele administrative jurisdicţionale cărora li se recunoaşte un caracter
retroactiv, prin faptul că stabilesc situaţii juridice preexistente emiterii actului.
 4.2 Încetarea efectelor juridice ale actelor administrative

Efectele juridice ale unui act administrativ pot să înceteze

 fie prin acte juridice anume emise cu acest scop
 fie urmare a producerii unor fapte materiale de care legea leagă aceste
efecte.

A. Încetarea efectelor juridice prin acte juridice

1. Suspendarea actelor administrative

Suspendarea este instituţia juridică prin care încetează temporar şi

provizoriu efectele juridice produse de un act administrativ.
Suspendarea poate opera printr-un act juridic sau prin intermediul legii –
ope legis.
Suspendarea printr-un act juridic poate opera la intervenţia autorităţilor care
pot anula sau revoca un act administrativ, respectiv organul administrativ emitent,
organul administrativ ierarhic superior, instanţa judecătorească şi în anumite cazuri
organele care fac parte din Ministerul Public, dar numai pentru actele
administrative ale acestora.
Dacă în cazul organelor administrative emitente sau ierarhic superioare,
suspendarea efectelor unui act administrativ poate fi declarată oricând, pe motiv că
există un dubiu privind legalitatea sau oportunitatea acestuia, în schimb, instanţa de
judecată poate dispune suspendarea atunci când legea o prevede.
În ceea ce priveşte organul administrativ emitent, de exemplu, poate acorda
suspendarea executării actului administrativ fiscal atacat, până la soluţionarea pe
cale administrativă a contestaţiei, indiferent dacă procedura de executare a fost sau
nu începută pentru următoarele motive: existenţa unei îndoieli puternice asupra
legalităţii actului atacat, iminenţa producerii unei vătămări ireparabile a drepturilor
contestatorului, bonitatea contribuabilului, comportamentul fiscal al acestuia etc.
Suspendarea executării actului administrativ fiscal durează până la soluţionarea
căii administrative de atac .
Instanţa de judecată, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine
justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente , după sesizarea, în condiţiile
art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, sau a autorităţii ierarhic superioare”,
poate să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la
soluţionarea acţiunii în contencios administrativ pe fond. Cererea de suspendare o
poate introduce numai persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim. Cererea care nu îndeplineşte condiţiile cumulative ale textului legal nu
poate fi admisă ca întemeiată de instanţa de contencios administrativ, în cazul
nostru şi în raport cu prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 . Prin
urmare, cererea de suspendare poate fi adresată instanţei de judecată separat de
acţiunea principală şi chiar înainte de sesizarea instanţei de contencios
administrativ, respectiv chiar în timpul desfăşurării procedurii administrativ-
jurisdicţionale sau prealabile (recursul graţios şi recursul ierarhic).

2. Revocarea actelor administrative

Revocarea constituie un mijloc specific de încetare a efectelor juridice ale

unui act administrativ prin manifestarea de voinţă expresă a organului
administrativ emitent sau a organului administrativ ierarhic superior .
Revocarea se poate face, fie pe motiv de ilegalitate, fie pe motiv de
inoportunitate, fie, în sfârşit, pentru ambele motive. Aşa cum am mai arătat, unii
autori prezintă revocarea ca un caz particular al nulităţii .
Revocarea poate fi dispusă de organul administrativ emitent, situaţie în care
se mai numeşte şi retractare sau retragere, fie de organul administrativ ierarhic
superior, situaţie în care se numeşte fie revocare, fie anulare. Profesorul Tudor
Drăganu recunoştea organului ierarhic superior dreptul de a revoca actul atât pe
motiv de ilegalitate, cât şi pe motiv de inoportunitate. Mai mult, autorul arăta că
organele ierarhic superioare, pentru a nu interveni ele, pot îndruma organele
inferioare să-şi retracteze actul. Dar, dreptul de revocare, recunoscut organului
ierarhic superior, nu poate duce la substituirea acestuia în exercitarea atribuţiilor
organului inferior. Totodată, organul administrativ superior nu va putea reforma
actul administrativ ilegal sau inoportun al organului inferior.
 În cazul actelor administrative normative, revocarea are un caracter
absolut şi se numeşte abrogare.
 În cazul actelor administrative individuale în schimb, revocarea nu
mai are un caracter absolut. În anumite situaţii prevăzute de lege, ori
ca efect al naturii drepturilor şi obligaţiilor conţinute, actele
administrative individuale devin irevocabile.
De la regula potrivit căreia actele administrative individuale sunt
irevocabile, există unele excepţii.
Excepţiile (finele de neprimire) de la principiul revocabilităţii actelor
administrative individuale sunt:
a) actele administrative jurisdicţionale – prin procedura de adoptare a lor,
aidoma în cea mai mare parte adoptării hotărârilor judecătoreşti, se bucură de
autoritate şi de irevocabilitate, putând fi anulate doar prin căile de atac de
instanţele judecătoreşti.
b) actele administrative pe baza cărora au luat fiinţă raporturi juridice
contractuale civile şi de dreptul muncii– în baza unor acte administrative pot lua
naştere contracte civile sau de dreptul muncii, contracte care nu pot face obiectul
acţiunii în contencios administrativ cu atât mai puţin cu cât convenţiile reprezintă
acordul bazat pe egalitatea părţilor;
c) actele administrative care au dat naştere unui drept subiectiv, garantat de
lege cu irevocabilitatea actului de bază – din această categorie fac parte actele
atributive de statut personal;
d) actele administrative care au fost realizate material (s-au consumat sau
au intrat în circuitul civil). Odată ce actul administrativ a intrat în circuitul civil
fiind executat sau realizat material, nu mai poate fi revocat. Un act administrativ
normativ nu poate deveni irevocabil pe motiv că a intrat în circuitul civil.
Procedura prealabilă nu mai este obligatorie înainte de a formula acţiunea în
contencios administrativ dacă actele atacate au intrat în circuitul civil ele
nemaiputând fi revocate de emitent
Efectele revocării sunt în funcţie de motivul invocat: ilegalitatea sau
inoportunitatea actului administrativ. În cazul revocării actului administrativ pe
motiv de ilegalitate, efectele care se produc sunt ex nunc (pentru viitor) şi ex tunc
(pentru trecut), ultimele având consecinţe mult mai grave, deoarece se produc din
momentul în care actul a fost emis. Aceasta nu înseamnă că revocarea (anularea)
poate să ducă la ştergerea tuturor consecinţelor actului. Într-adevăr, numai efectele
juridice ale actului sunt şterse prin revocare (anulare), în timp ce consecinţele de
fapt rămân ca o realitate împlinită . În cazul revocării actului administrativ pe
motiv de inoportunitate, aceasta produce efecte numai pentru viitor (ex nunc),
toate efectele juridice produse înainte de revocare rămânând valabile.

3. Anularea şi inexistenţa actelor administrative

Anularea este manifestarea de voinţă a unei anume autorităţi, făcută în

scopul de a determina încetarea definitivă pe viitor şi trecut a efectelor juridice ale
unui act administrativ, fie normativ, fie individual, pe considerente de ilegalitate.
Anularea nu este altceva decât sancţiunea care se aplică după ce o dispoziţie
legală a fost încălcată, lipsind actul juridic viciat de efectele juridice în vederea
cărora a fost emis.
Această sancţiune se aplică numai actelor administrative nu şi faptelor
materiale juridice.
Actele administrative pot fi afectate de vicii de ilegalitate grave (de
exemplu, nerespectarea unor forme procedurale stabilite în scopul asigurării
legalităţii şi oportunităţii actului) sau, mai puţin grave (de exemplu, nerespectarea
unor forme procedurale stabilite de lege în vederea asigurării operativităţii
activităţii administrative). Ultimele nu atrag anularea actului. Uneori viciile pun în
cauză interese generale, alteori interese personale, uneori ele sunt evidente, alteori
poartă toate semnele unui act perfect legal.
Teoria nulităţii actelor juridice ocupă un loc foarte important în dreptul
civil, sancţiunea ilegalităţii fiind fie nulitatea absolută, fie nulitatea relativă.
Distincţia dintre nulitatea absolută şi nulitatea relativă se face în funcţie de
interesul general sau individual ocrotit.
Actul inexistent datorită văditei sale ilegalităţi, privitoare la natura şi obiectul său,
este lipsit de efecte juridice, inexistenţa putând fi constatată de îndată de orice
organ administrativ sau persoană, fără a mai fi necesară declararea ca atare de către
instanţa judecătorească.

B. Încetarea efectelor juridice ale actelor administrative prin fapte

juridice materiale prevăzute de lege

Faptele materiale determină în mult mai puţine cazuri decât actele juridice,
încetarea efectelor juridice ale unor acte administrative. În acest scop este necesară
o dispoziţie expresă a legii.
În privinţa actelor administrative normative, literatura juridică consideră
că faptele juridice materiale, ca regulă generală, nu pot produce încetarea efectelor
juridice. Fiind de aplicare repetată, actele normative nu pot să-şi piardă
valabilitatea prin producerea unei transformări în lumea materială înconjurătoare.
O singură excepţie este admisă de la această regulă, în cazul actelor administrative
normative temporare, ale căror efecte încetează odată cu împlinirea termenului
pentru care au fost emise.
În cazul actelor administrative individuale, care nu sunt de aplicare
repetată, efectele juridice se pot stinge prin intervenţia unor fapte materiale de
producerea cărora legea leagă acest efect (moartea, dizolvarea persoanelor juridice
prin expirarea duratei de funcţionare, prescripţia, executarea actului administrativ
prin intermediul unor fapte – cum ar fi, de exemplu, plata amenzii
contravenţionale).

DE REŢINUT!!!!
 Actele administrative incep să producă efecte juridice din momentul intrării
în vigoare, care poate fi data comunicării, data publicării, trei zile de la
publicare sau o dată ulterioară prevăzută în text.
 Încetarea efectelor juridice poate avea loc fie prin acte juridice (suspendarea,
anularea, revocarea) fie prin fapte juridice.
  Suspendarea este temporară şi poate interveni numai în cazuri justificate,
pentru evitarea producerii unei pagube iminente (art. 14 și 15 din Legea nr.
554/2004).
 Nepublicarea actului administrativ atrage inexistenţa actului.

Test de autoevaluare nr. 4

1. Care este momentul intrării în vigoare a unui act administrativ individual?

2. Care sunt condiţiile care trebuie îndeplinite pentru ca instanţa să poată
dispune suspendarea actului adniministrativ?
3. Cine poate dispune reocarea actului administrativ?
4. Care este instanţa competentă să anuleze o hotărâre a consiliului local?
5. Care sunt exceptiile de la principiul revocabilităţii actului administrativ?

Bibliografie

Al. Negoiţă, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Ed. Atlas-Lex, Bucureşti,

1993
Antonie Iorgovan, Noua Lege a contenciosului administrativ – geneză, explicaţii şi
jurisprudenţă, ediţia a 2-a, Editura Kullusys, Bucureşti, 2006
Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura „Hamangiu”, Bucureşti,
2009
Lucian Chiriac, Drept administrativ-Activitatea autorităților administrației publice,
Editura Hamangiu, 2011
Verginia Vedinaș, Tratat teoretic și parctic de drept administrativ, Editura
Universul Juridic, București, 2018