Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În literatura juridică s-a opinat că ea este inadmisibilă pentru că „posibilitatea suspendării,
executării actului administrativ chiar de către organul care l-a emis, lăsată la absolut libera
apreciere a acestuia, pentru că norma juridică nu dispune nimic, poate uşor da naştere la
abuzuri, la comiterea lor pe scară largă, la ridicarea suspendării actelor administrative la
rangul de principiu”.
Un asemenea punct de vedere nu poate fi acceptat nici din considerente teoretice şi nici
practice.
Astfel, din moment ce organul administraţiei publice are conform principiilor generale de
drept administrativ, dreptul de a anula sau revoca actele pe care le emite cu atât mai mult
trebuie să aibă şi dreptul de a suspenda astfel de acte.
Desigur, în situaţia când norma juridică prevede expres asemenea suspendare, organul
administraţiei publice ierarhic superior are în mod incontestabil un asemenea drept. Problema
mai delicată din acest punct de vedere se pune, ca şi în exemplul anterior, cu privire la
posibilitatea suspendării executării unui act administrativ de către organul ierarhic superior în
situaţia în care normele juridice nu dispun nimic asupra acestei posibilităţi. Aceleaşi
argumente pe care leam dezbătut în paragraful anterior, ne îndreptăţesc să apreciem că şi aici,
în aplicarea principiului "qui potest majus potest et minus", organele ierarhic superioare, pot
suspenda actele administrative ale organelor subordonate, cu atât mai mult cu cât ele le pot şi
anula.
Tot în această categorie s-ar putea încadra şi actele atributive de statute
personale. De exemplu, n-ar fi cu nimic justificată posibilitatea revocării unei diplome de
absolvire a unei instituţii de învăţământ superior, act atributiv de statut personal, prin
care titularul ei este atestat că a urmat şi a absolvit cursurile unei facultăţi.
Actele administrative pot genera raporturi de drept civil, de drept al muncii, raporturi
procesuale etc. Odată născute aceste raporturi, actele care le-au generat devin irevocabile.
Revocarea se deosebeşte atât de suspendare cât si de anulare. Suspendarea determină
încetarea temporară a efectelor actelor administrative în timp ce revocarea duce la încetarea
lor definitivă. Aşa cum am arătat, punctul nostru de vedere este că revocarea priveşte
oportunitatea actului administrativ şi este dispusă numai de organul emitent în timp ce
anularea se referă la scoaterea din vigoare a unui act administrativ pe motive de ilegalitate ea
putând fi dispusă şi de organul ierarhic superior al administraţiei sau puterii de stat.
▪ revocarea poate reprezenta un caz particular al nulităţii (dacă este dispusă pe motive de de
nelegalitate, situaţie în care ar urma să opereze retroactiv, ca şi nulitatea);
▪ are valoarea unui „principiu”, în sensul că regula o reprezintă revocabilitatea actelor
administrative, doar pe cale de excepţie unele dintre ele fiind irevocabile;
▪ intervine atunci când există certitudinea unui viciu de legalitate care „loveşte” actul sau a
unei evidente lipse de oportunitate a acestuia;
▪ produce efecte ex tunc, în ipoteza unor cauze de revocare anterioare sau concomitente
emiterii actului (cauze de ilegalitate), respectiv ex nunc, în ipoteza unor cauze ulterioare
emiterii actului (cauze de oportunitate sau de eficienţă a actului administrativ).
Actul administrativ inexistent nu trebuie anulat, deoarece prin el însuşi şi datorită unui viciu
fundamental nu poate produce efecte, şi mai mult chiar, nu poate să fie anulat printr-o acţiune
în anulare de administrativ, deoarece acest fapt ar echivala cu validarea implicită şi indirectă a
actelor administrative inexistente de acelaşi gen. care nu au fost însă atacate în contencios.
Din această perspectivă, se poate reţine că soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii în
contencios administrativ, este una corectă, deoarece, după cum s-a arătat împotriva unui act
inexistent nu poate fi primită o acţiune în anulare.
Inexistența este situația în care actul administrativ nu prezintă nici macăr umbra unei
aparențe de legalitate, el aparând în mod manifest ca ilegal .
Teoria actelor juridice inexistente a apărut în doctrina juridică franceză, în legatură cu actele
de stare civilă, în special cu cele de căsătorie.
Prin urmare, nimeni nu poate fi obligat să se supună dispozițiilor cuprinse într-un astfel de
act, mai mult chiar, punerea în executare a actului inexistent de către organele administrației
publice, apare ca o cale de fapt care atrage răspunderea administrației publice, respectiv a
funcționarilor pentru pagubele cauzate.
În cazul inexistenței, prin simpla ei constatare, făcută de orice subiect interesat, prezumția
este înlăturată fără o procedură deosebită, actul neavând nici măcar aparența de legalitate și
fiind lipsit de caracterul executoriu.
Sunt, de asemenea, inexistente si actele administrative care au fost adoptate sau emise în
formă scrisă, cele adoptate ori emise de organ necompetent atât material, cât și teritorial, cele
care depășesc competența organului care le-a adoptat sau emis etc.
Ministerul Public prin reprezentanții săi, poate anula actele ilegale ale organelor
administrative de cercetare și urmărire penală, respectiv ale organelor de manifestare a
locurilor de deținere și executare a pedepselor.
o Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice,
Nr. 1/2011
o Damcali A-Rezumat teza - romana.pdf (unibuc.ro)
o Suspendarea, revocarea, anularea şi rectificarea actelor administrative - Biblioteca
Digitala Online de Administratie si Management (administrare.info)
o suspendarea si revocarea actelor administrative Flashcards by Cristi Sandu |
Brainscape
o Anularea si inexistenta actelor administrative (rasfoiesc.com)