- Drept administrativ II – Unitatea de învăţare nr.

4 –
Conf. univ. dr. Alexandru-Sorin CIOBANU

CURSUL NR. 4

ACTUL ADMINISTRATIV: SUSPENDAREA. REVOCAREA

- timp estimat de studiu: 3 ore -

Cuprins:

4.1. Suspendarea executării actelor administrative

4.2. Revocarea actelor administrative

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4 – în urma studiului, studenţii vor putea:

- să înţeleagă semnificaţia şi rolul suspendării şi al revocării actelor
administrative;
- să identifice cauzele care pot duce, după caz, la suspendarea sau revocarea
actelor administrative;
- să delimiteze ipotezele în care care suspendarea operează de drept sau este
dispusă pe cale judiciară ori administrativă;
- să înţeleagă condiţiile impuse de lege pentru admiterea unei cereri de
suspendare judiciară a actului administrativ;
- să înţeleagă procedura de soluţionare a acţiunilor judecătoreşti având ca
obiect suspendarea actelor administrative;
- să identifice categoriile de acte care nu pot fi revocate
- să înţeleagă modul în care dreptul pozitiv reglementează regimul revocării

4.1. Suspendarea actelor administrative

4.1.1. Noţiune: întreruperea vremelnică a producerii de efecte juridice de către un act administrativ
(a se vedea A.S. Ciobanu; A. Iorgovan; V. Vedinaş; Dana Apostol Tofan).

4.1.2. Trăsături:
 are caracter de excepţie şi se dispune numai în cazuri bine întemeiate;
 reprezintă o situaţie provizorie;
 constituie o garanţie a legalităţii şi a respectării drepturilor subiective şi intereselor
legitime ale persoanelor;
 duce la întreruperea temporară a producerii de efecte juridice;
 poate să intervină numai după intrarea în vigoare a actului;
 poate fi dispusă de către organul competent (instanţa de contencios administrativ sau,
după caz, organul administrativ) sau intervine direct în baza legii (de drept).

Tema nr. 1: Identificaţi efectele suspendării, prin raportare la dispoziţiile Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004.

4.1.3. Subiectele de drept care pot dispune suspendarea executării unor acte
administrative:
 organul emitent sau cel ierarhic superior;
 instanţa de judecată;
 legiuitorul (în temeiul art. 66 din Legea nr. 24/2000, pentru actele administrative cu
caracter normativ).

1
 - Drept administrativ II – Unitatea de învăţare nr. 4 –
Conf. univ. dr. Alexandru-Sorin CIOBANU

Tema nr. 2: Argumentaţi în ce condiţii ar putea dispune organul ierarhic superior

suspendarea executării unui act administrativ emis de organul inferior.

4.1.4. Tipuri de suspendare:

 de drept:
- art. 123 alin. (5) din Constituţie/art. 3 din Legea nr. 554/2004 - acţiunile introduse în
baza atribuţiilor de „tutelă administrativă” de către prefect;
- art. 14 alin. 5 din Legea contenciosului administrativ - „în ipoteza în care se emite un
nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este
suspendat de drept”
 dispusă de organul competent – e.g., instanţa de judecată (a se vedea art. 14-15 din
Legea contenciosului administrativ) sau o autoritate administrativă (emitentul actului sau
superiorul ierarhic).

4.1.5. Regimul suspendării în baza art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

 Se dispune la cererea persoanei vătămate, după formularea plângerii administrative

prealabile;
 Nu poate fi solicitată pentru actele administrative prevăzute la art. 5 alin. (3) din lege;
 Trebuie probate de către reclamant:
- existenţa unui caz bine justificat („împrejurările legate de starea de fapt şi de drept,
care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului
administrativ;” – art.2 alin.1 lit.t) din lege);
- necesitatea prevenirii unei pagube iminente (definită în art. 2 alin. 1 lit. ş), ca
„prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a
funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”);
 În cazul actelor administrative normative care vatămă un interes public major, de natură a
perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a
actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public;
 Judecarea cererii se face de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor;
 Efectele suspendării durează până la pronunţarea instanţei de fond asupra viitoarei acţiuni
în anularea actului administrativ, dar încetează de drept dacă această acţiune nu este
introdusă în termen de 60 de zile de la dispunerea suspendării (este vorba despre soluţia
dată de prima instanţă, nu de hotărârea din recurs);
 În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat
de către instanţă, acesta este suspendat de drept, fără a mai fi obligatorie înregistrarea
unei alte plângeri prealabile;
 Hotărârea de admitere a suspendării este executorie de drept şi poate fi atacată cu recurs
în termen de 5 zile de la comunicare;
 Declararea recursului nu suspendă executarea hotărârii de primă-instanţă prin care s-a
dispus suspendarea (prin derogare de la art. 20 alin. 2 din lege).

Tema nr. 3: Argumentaţi dacă cererea de suspendare poate avea ca obiect şi un act
administrativ cu caracter normativ. Faţă de cine ar produce efecte o hotărâre de
suspendare cu un asemenea obiect?

4.1.6. Regimul suspendării în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004:

 Se poate cere odată cu cererea de anulare a actului administrativ sau în mod distinct, după
înregistrarea cererii de anulare, dar până la pronunţarea instanţei de fond;

2
 - Drept administrativ II – Unitatea de învăţare nr. 4 –
Conf. univ. dr. Alexandru-Sorin CIOBANU

 Trebuie dovedite aceleaşi cerinţe: existenţa cazului bine justificat şi necesitatea prevenirii
pagubii iminente;
 Procedura de judecată este similară cererii în baza art. 14;
 Hotărârea de admitere a suspendării este executorie de drept, iar recursul declarat împotriva ei
nu suspendă executarea;
 În ipoteza admiterii acţiunii în anulare, măsura suspendării, dispusă anterior în condiţiile
art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă a cauzei, chiar dacă
reclamantul nu a mai solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul
art.15.

Tema nr. 4: Explicaţi până când va produce efecte hotărârea judecătorească de suspendare
a executării actului administrativ, plecând de la textele legale.

4.2. Revocarea actelor administrative

4.2.1. Noţiune = operaţiunea juridică prin care organul emitent sau organul superior ierarhic
desfiinţează (retrage) actul administrativ, din oficiu sau la cererea subiectelor de drept interesate.

4.2.2. Categorii:
 revocarea propriu-zisă - dispusă de organul superior ierarhic emitentului;
 retractarea - dispusă chiar de organul emitent;

Precizare: Legea nr. 554/2004 foloseşte termenul de „revocare” (art. 1 alin. 1 lit. j), indiferent
dacă plângerea prealabilă prin care se solicită desfiinţarea/modificarea actului administrativ
este adresată emitentului sau organului superior ierarhic.

4.2.3. Trăsături (a se vedea A. Iorgovan):

 revocarea poate reprezenta un caz particular al nulităţii (dacă este dispusă pe motive de de
nelegalitate, situaţie în care ar urma să opereze retroactiv, ca şi nulitatea);
 are valoarea unui „principiu”, în sensul că regula o reprezintă revocabilitatea actelor
administrative, doar pe cale de excepţie unele dintre ele fiind irevocabile;
 intervine atunci când există certitudinea unui viciu de legalitate care „loveşte” actul sau a unei
evidente lipse de oportunitate a acestuia;
 produce efecte ex tunc, în ipoteza unor cauze de revocare anterioare sau concomitente emiterii
actului (cauze de ilegalitate), respectiv ex nunc, în ipoteza unor cauze ulterioare emiterii actului
(cauze de oportunitate sau de eficienţă a actului administrativ).

Precizare: „Regula” revocabilităţii actelor administrative este absolută în cazul actelor cu

caracter normativ. În schimb, în cazul actelor administrative cu caracter individual nu se
mai poate dispune revocarea dacă acestea s-au integrat în circuitul civil (se încheie alte acte
juridice în baza lor) sau au fost executate material. A se vedea şi Decizia Curţii
Constituţionale nr. 624/2016.

3
 - Drept administrativ II – Unitatea de învăţare nr. 4 –
Conf. univ. dr. Alexandru-Sorin CIOBANU

2.3. Acte administrative individuale exceptate de la regula revocabilităţii actelor

administrative (conform opiniilor exprimate la nivel doctrinar):
 actele administrative cu caracter jurisdicţional;
 actele administrative emise ca urmare a existenţei unor contracte de drept privat (actele
„instrument” – necesare derulării contractelor în cauză);
 actele administrative emise în vederea încheierii unor contracte de drept privat (actele
administrative „condiţie”, de autorizare);
 actele administrative executate material;
 actele administrative declarate irevocabile printr-o dispoziţie legală;
 actele administrative care au dat naştere unor drepturi subiective garantate de lege sub aspectul
stabilităţii (certificate de naştere, diplome de absolvire, permise, cărţi de identitate etc.);
 actele administrative sancţionatorii.

Actele individuale care nu pot fi revocate pot fi desfiinţate de către instanţa de judecată, prin
anulare, ipoteză la care se referă şi art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ: „Autoritatea
publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea
acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs
efecte juridice”.
Conform normei citate, actele administrative individuale „intrate în circuitul civil” nu mai
pot fi retrase de către administraţie.

Tema nr. 5: Identificaţi în jurisprudenţa ÎCCJ-Secţia de contencios administrativ şi fiscal

(disponibilă şi pe pagina www.scj.ro) modul de interpretare a situaţiei în care un act
administrativ a intrat în „circuitul civil”.

În egală măsură, chiar dacă de lege lata nu există o astfel de dispoziţie, se consideră că
exceptarea de la revocabilitate a unui act administrativ individual nu poate fi invocată dacă acesta a
fost emis ca urmare a unor manevre frauduloase, dolosive, ale beneficiarilor acestui act sau dacă actul
era inexistent, neavând nici un moment o aparenţă de legalitate (e.g., A.S. Ciobanu, R. N. Petrescu, D.
A. Tofan, T. Drăganu). În sens contrar, a se vedea Decizia nr. 624/2016 a Curţii Constituţionale.

Tema nr. 6: Ce efecte juridice produce revocarea unui act administrativ normativ pentru
considerente de oportunitate, în privinţa actelor administrative individuale emise deja în baza
acestuia? Dar dacă revocarea s-a dispus pentru „nelegalitate”?

Tema nr. 7: Identificaţi jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a

Curţii Constituţionale în materia revocării actelor administrative individuale.

Test de autoevaluare:

Indicaţi varianta corectă de răspuns:

1. Suspendarea actului administrativ reprezintă:

a. o sancţiune juridică;

4
 - Drept administrativ II – Unitatea de învăţare nr. 4 –
Conf. univ. dr. Alexandru-Sorin CIOBANU

b. o măsură vremelnică;
c. un rezultat al angajării răspunderii contravenţionale;
d. o instituţie de drept comun.

2. Suspendarea actului administrativ operează:

a. numai prin decizia, în acest sens, a emitentului sau a superiorului ierarhic;
b. doar ope legis şi numai pentru anumite categorii de acte administrative;
c. numai în cazul actelor individuale;
d. prin decizia autorităţii competente sau direct în baza legii.

3. Revocarea actelor administrative:

a. reprezintă un principiu de la care nu există excepţii;
b. reprezintă excepţia, regula fiind irevocabilitatea;
c. poate fi dispusă, la cerere, de instanţa de contencios administrativ;
d. poate reprezenta un caz particular al nulităţii.

4. Pot fi revocate:
a. doar actele administrative ilegale;
b. doar actele administrative neoportune;
c. de principiu, atât actele administrative normative cât şi cele individuale;
d. doar actele administrative emise la cerere.

5. Actele administrative ce constituie excepţii de la principiul revocabilităţii:

a. sunt enumerate limitativ în Legea contenciosului administrativ nr.554/2004;
b. cunosc o consacrare constituţională, în art. 126 alin.6 din legea fundamentală;
c. au întotdeauna, caracter normativ;
d. pot fi desfiinţate prin alte proceduri.

6. Instanţa de judecată:
a. nu poate desfiinţa acte administrative ce constituie excepţii de la principiul
revocabilităţii;
b. poate desfiinţa acte administrative ce constituie excepţii de la principiul revocabilităţii;
c. nu poate desfiinţa actele de mai sus, dar poate pronunţa o hotărâre prin care să acopere
eventualele vicii de legalitate ale acestora;
d. poate desfiinţa actele de mai sus, cu condiţia să fie vorba despre acte administrative
normative.

7. Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004:

a. suspendarea executării unui act administrativ se poate solicita şi înainte de
înregistrarea plângerii prealabile;
b. pentru ca instanţa să dispună suspendarea, este suficient să se dovedească nelegalitatea
actului;
c. pentru admiterea suspendării trebuie dovedită şi iminenţa unei pagube;
d. autoritatea emitentă poate solicita instanţei suspendarea executării propriului act.

8. Revocarea unui act administrativ cu caracter normativ:

a. se poate face numai de către instanţa de judecată;
b. nu se mai poate face după intrarea acestuia în circuitul civil;
c. se poate face oricând de către emitent;
d. se poate dispune de către emitent sau organul superior ierarhic, în termen de 1 an de la
emiterea actului.

9. În cazul revocării unui act administrativ cu caracter normativ:

a. actele individuale emise în baza acestuia se desfiinţează de drept;
b. efectele revocării se produc, în principiu, pentru viitor;

5
 - Drept administrativ II – Unitatea de învăţare nr. 4 –
Conf. univ. dr. Alexandru-Sorin CIOBANU

c. efectele revocării se produc, întotdeauna, ex tunc;

d. trebuie revocate şi actele subsecvente.

10. Suspendarea executării actelor administrative individuale pe cale judiciară:

a. nu înlătură, nici măcar provizoriu, caracterul executoriu al acestora;
b. se poate solicita şi în etapa judecării recursului aferent acţiunii în anulare;
c. duce la anularea acestora;
d. este condiţionată şi de existenţa unor dubii serioase cu privire la legalitatea actului.

Răspunsuri: 1-b; 2-d; 3-d; 4-c; 5-d; 6-b; 7-c; 8-c; 9-b; 10-d.

Bibliografie orientativă:

- Alexandru-Sorin Ciobanu, Drept administrativ: Activitatea administraţiei publice. Domeniul

public, Universul Juridic, Bucureşti, 2015;
- Constantin Rarincescu, Contenciosul administrativ român, Ediţiunea a doua – anastatică,
Universul Juridic, Bucureşti, 2019;
- Tudor Drăganu, Actele de drept administrativ, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1959;
- Antonie Iorgovan, Liliana Vişan, Alexandru-Sorin Ciobanu, Diana Iuliana Pasăre, Legea
contenciosului administrativ (Legea nr. 554/2004) – cu modificările şi completările la zi. Comentariu
şi jurisprudenţă, Universul Juridic, Bucureşti, 2008;
- Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, volumul 2, Ediţia 4, All Beck, 2005.
- Ilie Iovănaş, Dreptul administrativ şi elemente ale ştiinţei administraţiei, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1977;
- Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu (coordonatori) – şi colectiv, Constituţia României –
Comentariu pe articole, Ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2019;
- Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ. Principii generale, vol. I, ediţia a IV-a,
Institutul de Arte Grafice „E. Marvan”, Bucureşti, 1934;
- Ovidiu Podaru, Drept administrativ, Vol. I. Actul administrativ (I) Repere pentru o teorie altfel,
Hamangiu, Bucureşti, 2010;
- Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, Volumul II, Ediţia 4, C.H. Beck, Bucureşti, 2017;
- Verginia Vedinaş, Drept administrativ, Ediţia a XII-a, Universul Juridic, Bucureşti, 2020.