PARTICIPANȚII ÎN PROCESUL PENAL

- art. 29-96 CPP

• = persoanele care cooperează în cadrul procesului penal, în vederea
atingerii scopului acestuia
• categoriile de participanți:
- organele judicare (organele de cercetare penală, procurorul,
judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară,
instanțele judecătorești),
- avocatul
- părțile (inculpatul, partea civilă, partea responsabilă civilmente),
- subiecții procesuali principali (suspectul, persoana vătămată);
- alți subiecți procesuali (martorul, expertul, interpretul, agentul
procedural, organe speciale de constatare, alte persoane sau organe
prevăzute de lege având anumite drepturi, obligații sau atribuții în
procedurile judiciare penale)
+ succesorii, reprezentanții și substituiții procesuali; persoane
care au un interes (co-PR bunurilor vizate de măsuri asigurătorii)
ORGANELE JUDICIARE
• art. 30 CPP
= organele specializate ale statului care
realizează activitatea judiciară

• organele de cercetare penală,

• procurorul,
• judecătorul de drepturi și libertăți,
• judecătorul de cameră preliminară,
• instanțele judecătorești.
 AVOCATUL
• art. 31 CPP
⟶ asistă sau reprezintă părțile ori subiecții
procesuali în condițiile legii

= persoana care are calitatea, conform legii

(presupune profesia de avocat/consilier juridic), de
a asista sau reprezenta părțile sau subiecții
procesuali principali în cadrul procesului penal
• poate fi:
• ales
• numit din oficiu
 PĂRȚILE
• art. 32 rap. la art. 82, 84 și 86 CPP
= subiecții procesuali care exercită sau împotriva
cărora se exercită o acțiune judiciară.
• sunt părți în procesul penal:
• inculpatul – este persoana (fizică sau juridică)
împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală.
• partea civilă – este persoana vătămată (persoană
fizică sau juridică) ori succesorii persoanei
prejudiciate care exercită acțiunea civilă în cadrul
procesului penal.
• partea responsabilă civilmente – este persoana
chemată în procesul penal să răspundă civil pentru
prejudiciul cauzat prin infracțiune, respectiv este
persoana obligată potrivit legii civile de a repara în
întregime sau în parte, singură sau în solidar,
prejudiciul respectiv.
 SUBIECȚII PROCESUALI PRINCIPALI
•art. 33 rap. la art. 77 și 79 CPP

•suspectul – este persoana cu privire la care,

din datele și probele existente în cauză,
rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit o
faptă prevăzută de legea penală.

•persoana vătămată (victima) – este persoana

(fizică sau juridică) care a suferit prin fapta
penală o vătămare fizică, materială sau
morală.
ALȚI SUBIECȚI PROCESUALI
•art. 34 CPP
categorii:
•martorul
•expertul
•interpretul
•agentul procedural
•organele speciale de constatare
•orice alte persoane sau organe
prevăzute de lege
 ALȚI PARTICIPANȚI

• succesorii părții civile sau a părții responsabile

civilmente, după caz, dar numai cu privire la
latura civilă a cauzei.
• reprezentanții – sunt persoanele care acționează
în cadrul unui proces penal în baza unui mandat
legal sau convențional în numele și în interesul
suspectului, persoanei vătămate, inculpatului, a
altor părți reprezentate.
• substituiții procesuali – sunt persoanele care pot
interveni, acționând în temeiul unui drept
propriu, dar în interesul unui părți
 COMPETENȚA ORGANELOR JUDICIARE
• art. 35-76 CPP
= sfera atribuțiilor pe care le are de îndeplinit,
potrivit legii, fiecare categorie de organe judiciare
în cadrul procesului penal
• forme:
• fundamentale
• competența funcțională (ratione oficii)
• competența materială (ratione materiae)
• competența teritorială (ratione loci)
• formele subsidiare
• competența personală
• competența specială
COMPETENȚA JUDECĂTORIEI

• art. 35 CPP

• numai în primă instanță toate infracțiunile, cu

excepția celor date prin lege în competența
altor instanțe,

• precum și alte cauze anume prevăzute de lege

• ex: admiterea unui acord de recunoaștere a
vinovăției (dacă judecătoria este instanță de
fond competentă)
COMPETENȚA TRIBUNALULUI
• art. 36 CPP

• în primă instanță – infracțiunile expres

prevăzute de lege,
• soluționează conflictele de competență dintre
judecătoriile din jurisdicția sa,
• soluționează contestațiile formulate împotriva
hotărârilor pronunțate de judecătorii în
cazurile prevăzute de lege (=instanță de control
judiciar),
• alte cauze anume prevăzute de lege.
 COMPETENȚA CURȚII DE APEL
• art. 38 CPP
• în primă instanță - infracțiunile anume prevăzute
de lege,
• instață de apel - apelurile împotriva HJ pen.
pronunțate în primă instanță de judecătorii și de
tribunale (=instanță de control judiciar),
• soluționarea conflictelor de competență dintre
instanțele din circumscripția sa,
• soluționarea contestațiilor împotriva HJ pronunțate
de tribunale în cazurile prevăzute de lege (=instanță
de control judiciar).
• alte cauze anume prevăzute de lege.
 COMPETENȚA ÎCCJ
• art. 40 CPP
• în primă instanță – infr. de înaltă trădare și infr. săvârșite de persoane
cu calități sau funcții speciale,
• ca instanță de apel - apelurile împotriva HJ pen. pronunțate, în primă
instanță, de curțile de apel și curțile militare de apel și de Secția penală
a ÎCCJ,
• recursurile în casație împotriva HJ pen. def.,
• recursurile în interesul legi,
• altele:
• conflictele de competență în cazurile în care este instanța
superioară comună instanțelor aflate în conflict;
• cazurile în care cursul justiției este întrerupt;
• cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege;
• contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de curțile
de apel în cazurile anume prevăzute de lege;
• alte cauze anume prevăzute de lege.
 COMPETENȚA TERITORIALĂ
• art. 41 alin. 1 CPP - infracțiunilor săvârșite pe teritoriul
României - criterii:
• a) locul săvârșirii infracțiunii (locul unde s-a desfășurat
activitarea infracțională, în tot sau în parte, ori locul
unde s-a produs urmarea acesteia);
• b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;
• c) locuința suspectului sau inculpatului ori, după caz,
sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la
care a săvârșit fapta;
• d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

• o infracțiune - săvârșită întegral în străinătate - art. 42 CPP

COMPETENȚA PERSONALĂ
•este competența care revine anumitor
organe judiciare în funcție de calitatea sau
starea inculpatului
 COMPETENȚA MATERIALĂ A JUDECĂTORULUI DE
DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI
• art. 53 CPP
• este judecătorul care, în cadrul instanţei, potrivit
competenţei acesteia, soluţionează, în cursul urmăririi
penale, cererile, propunerile, plângerile, contestaţiile sau
orice alte sesizări privind:
a) măsurile preventive;
b) măsurile asigurătorii;
c) măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu;
d) actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege;
e) încuviinţarea percheziţiilor, a folosirii metodelor şi tehnicilor
speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee
probatorii potrivit legii;
f) procedura audierii anticipate;
g) alte situaţii expres prevăzute de lege
 COMPETENȚA MATERIALĂ A
JUDECĂTORULUI DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
• art. 54 CPP

• este judecătorul care, în cadrul instanţei, potrivit competenţei

acesteia:
a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispusă de procuror;
b) verifică legalitatea administrării probelor (putând dispune
excluderea probelor obținute sau administrate nelegal) şi a
efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire
penală (sancționând actele de urmărire penală nelegale);
c) soluţionează plângerile împotriva soluţiilor de netrimitere în
judecată;
d) soluţionează alte situaţii expres prevăzute de lege –
confirmarea ordonanței de renunțare la urmărire penală.
 COMPETENȚA ORGANELOR DE URMĂRIRE
PENALĂ
• competența funcțională
• org. de cercetare penală - efectuarea actelor de cercetare penală
• procurorul - atribuții: supraveghează cercetarea penală a organelor
de cercetare penală; efectuează orice act de cercetare penală
atunci când supraveghează efectuarea urmăririi penale; efectuează
direct urmărirea penală în cazurile expres prevăzute de lege;
participă la ședințele de judecată; exercită căile de atac

• competența materială
• procurorul - determintă de competența materială a instanței
competente să judece cauza în primă instanță, cu excepția cazurilor
în care legea prevede altfel (art. 56 alin. 6 CPP).
• org. de cercetare penală - acte de cercetare penală cu privire la
orice infracțiune, cu excepția celor date prin lege în competența
exclusivă a procurorului sau a organelor de cercetare penală
speciale.
 PROCURORUL
• art. 55 alin. 3 CPP: atribuții:
a) supraveghează sau efectuează urmărirea penală;
b) sesizează judecătorul de drepturi și libertăți și instanța
de judecată;
c) exercită acțiunea penală;
d) exercită acțiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege;
e) încheie acordul de recunoaștere a vinovăției, în
condițile legii;
f) formulează și exercită contestațiile și căile de atac
prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătorești;
g) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege.
 URMĂRIREA PENALĂ SE EFECTUEAZĂ
OBLIGATORIU DE CĂTRE PROCUROR
• infr. pentru care competența de judecată în primă instanță
aparține ÎCCJ sau Curții de apel;
• infr. prevăzute de CP: art. 188-191, art. 257, art. 277, art.
279, art. 280-283 și art. 289-294;
• infr. săvârșite cu intenție depășită, care au ca urmare
moartea victimei;
• infr. - competența de a efectua urmărirea penală aparține
DIICOT sau DNA;
• în alte cazuri prevăzute de lege.
 ORGANELE DE CERCETARE PENALĂ
a) organele de cercetare ale poliţiei judiciare:
• lucrători (ofiţeri şi agenţi) specializaţi din Ministerul
Afacerilor Interne, anume desemnaţi.
• ofițeri anume desemnați în condițiile legii, care au primit
avizul conform al procurorului general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (art. 55 alin. 5
CPP)
b) organele de cercetare speciale
+ organele de constatare (art. 61-62 CPP) – org.
extrajudiciare care, deși nu sunt organe de urmărire
penală, au obligația de a îndeplini anumite acte, strict și
limitativ prevăzute de lege
 DISPOZIȚII SPECIALE PRIVIND COMPETENȚA
INSTANȚELOR JUDECĂTOREȘTI
art. 43-53 CPP
• reunirea;
• disjungerea;
• excepții de necompetență;
• chestiuni prealabile;
• competența în cazul schimbării calității persoanei,
a încadrării juridice sau schimbării calificării faptei;
• declinarea de competență;
• conflictul de competență
 REUNIREA CAUZELOR
• art. 43 CPP:
• reunirea obligatorie - se dispune în cazul infr. continuate
(art. 35 alin. 1 CP), al concursului formal de infr. (art. 38
alin. 2 CP) sau în orice alte cazuri când două sau mai multe
acte materiale alcătuiesc o singură infr. (alin. 1);
• reunirea facultativă – judecătorul poate dispune reunirea,
dacă prin aceasta nu întârzie judecata, atunci când (alin.
2):
• două sau mai multe infr. au fost săvârșite de aceeași
persoană;
• la săvârșirea unei infr. au participat două sau mai multe
persoane;
• între două sau mai multe infr. există legătură și reunirea
cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiție.
 DISJUNGEREA CAUZELOR
• art. 46 CPP
• operațiunea prin care o cauză complexă (datorită
multitudinii de inculpați sau de infracțiuni) aflată pe rolul
unui organ judiciar se desparte în mai multe cauze
pentru a fi soluționate/judecate separat, în interesul unei
cât mai bune judecăți și pentru motive temeinice.
• se dispune
• de instanță, prin încheiere, din oficiu sau la cererea
procurorului ori a părților
• prin odonanța procurorului
 EXCEPȚIILE DE NECOMPETENȚĂ
• art. 47 CPP
• excepțiile de necompetență materială și după calitatea
persoanei a instanței inferioare celei competente potrivit
legii - pot fi invocate în tot cursul judecății până la
pronunțarea unei hotărâri definitive.
• excepțiile de necompetență materială și după calitatea
persoanei a instanței superioare celei competente potrivit
legii, precum și excepțiile de necompetență teritorială - pot
fi invocate numai până la începerea cercetării
judecătorești.

• excepțiile de necompetență – invocate:

• din oficiu de către instanță sau de către procuror
• persoana vătămată sau părți.
COMPETENȚA ÎN CAZ DE SCHIMBARE A CALITĂȚII
INCULPATULUI
• art. 48 CPP
• instanța rămâne competentă să judece chiar dacă
inculpatul, după săvârșirea infr., nu mai are aceeași
calitate, în cazurile în care:
• fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale
făptuitorului;
• s-a dat citire actului de sesizare alinstanței.

• dobândirea calității după săvârșirea faptei nu determină

schimbarea competenței instanței, cu excepția
infracțiunilor săvârșite de persoanele prevăzute la art. 40
alin. 1 CPP.
 COMPETENȚA ÎN CAZ DE SCHIMBARE A
ÎNCADRĂRII JURIDICE A FAPTEI /
SCHIMBAREA CALIFICĂRII FAPTEI
art. 49 alin. 1 CPP - schimbarea încadrării juridice a faptei
• atrage competența materială a unei instanțe inferioare
→ instanța de grad superior sesizată va continua să
judece cauza
• atrage competența materială a unei instanțe superioare
→ instanța inferioară sesizată este obligată să-și decline
competența
art. 49 alin. 2 CPP – schimbarea calificării faptei
• nu atrage necompetența organului judiciar sesizat
(parchet sau instanță de judecată) cu soluționarea
cauzei respective, cu excepția situației în care prin acea
lege s-ar dispune altfel
 DECLINAREA DE COMPETENȚĂ
- art.
50 CPP
→ în situația în care un organ judiciar sesizat cu soluționarea
unei cauze penale - constată că nu este organ competent

• instanța căreia i s-a trimis spre soluționare cauza:

• poate menține, motivat, probele administrate, actele
îndeplinite și măsurile dispune de instanța care și-a declinat
competența - dacă declinarea a fost determinată de
competența materială sau după calitatea persoanei
• menține (obligatoriu) actele îndeplinite și măsurile dispuse și
probele administrate - necompetență teritorială

• hotărârea de declinare a competenței - nu este supusă căilor

de atac.
CONFLICTE DE COMPETENTĂ
• art. 51 CPP
• se rezolvă de către instanța judecătorească
ierarhic superioară comună celor aflate în
conflict
• prin încheiere - nu este supusă nici unei căi de
atac
• instanța căreia i s-a trimis cauza spre
soluționare - nu se mai poate declara
necompetentă, cu excepția situațiilor în care
apar elemente noi care atrag competența altor
instanțe
CHESTIUNI PREALABILE
INCOMPATIBILITATEA
•art. 64-65 CPP
•imposibilitatea legală pentru un subiect
procesual de a participa într-o cauză
penală
 JUDECĂTORI
• a) a fost reprezentant sau avocat al unei părţi ori al unui subiect
procesual principal, chiar şi în altă cauză;
• b) este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o
altă situaţie dintre cele prevăzute la art. 177 din CP (membru de
familie) cu una dintre părţi, cu un subiect procesual principal, cu
avocatul ori cu reprezentantul acestora;
• c) a fost expert sau martor, în cauză;
• d) este tutore sau curator al unei părţi sau al unui subiect procesual
principal;
• e) a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în
calitate de procuror, la orice procedură desfăşurată în faţa unui
judecător sau a unei instanţe de judecată;
• f) există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este
afectată.
Alte cazuri de incompatibilitate sunt:
• - relații de rudenie între judecători (soţi, rude sau afini între ei, până
la gradul al IV-lea inclusiv) ori se află într-o altă situaţie dintre cele
prevăzute la art. 177 din CP (membrii de familie);
• - judecătorul fondului și judecătorul căii de atac sau la rejudecarea
cauzei după desfiinţarea ori casarea hotărârii;
• - judecătorul de drepturi şi libertăţi nu poate participa, în aceeaşi
cauză, la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în
căile de atac;
• - judecătorul care a participat la soluţionarea plângerii împotriva
soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată nu poate
participa, în aceeaşi cauză, la judecata în fond sau în căile de atac;
• - judecătorul care s-a pronunţat cu privire la o măsură supusă
contestaţiei nu poate participa la soluţionarea contestaţiei
ABȚINEREA
• art. 66 CPP
• persoana incompatibilă declară că se abține de
la efectuarea vreunui act în cadrul procesului
penal.
 RECUZAREA

• înlăturarea din procesul penal a unui persoanei

incompatibile cu derularea cauzei respective, în
cazul în care persoana respectivă nu s-a abținut.
• cererea - în tot cursul procesului penal, de către
procuror, părți sau subiecții procesuali principali.
• chiar dacă s-a formulta o cerere de recuzare
împotriva unui judecător (de drepturi și libertăți,
de cameră preliminară ssau dintr-un complet de
judecată), acesta rămâne competent să se
pronunțe asupra măsurilor preventive (art. 67
alin. 6 CPP)
 STRĂMUTAREA
• art. 71-75 CPP
• este operațiunea prin care o cauză este trimisă spre
judecare unei alte instanțe judecătorești egale în grad
decât cea care ar fi fost competentă în mod normal.
• cererea de strămutare - motiv:
• existența o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului
ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei sau calității părților;
• când există pericol de tulburare a ordinii publice.

• competența, ca regulă generală - a instanței ierarhic

superioare în grad, respectiv:
• ÎCCJ - strămutarea de la o curte de apel la alta;
• curtea de apel - un tribunal la altul ori de la o judecătorie la altă
din circumscripția sa.
• cererea de strămutare - părți sau procuror.
• nu suspendă judecata cauzei.
• soluționarea - sentință care nu este supusă nici unei
căi de atac.
• un caz de strămutare specială - procurorul care
supraveghează sau efectuează urmărirea penală -
solicită desemnarea unei alte instanțe egale în rang
care să fie sesizată în cazul în care se va emite
rechizitoriul.
 AVOCATUL
• art. 31 CPP corob. cu art. 88 CPP - persoana care, având
calitatea cerută de lege (profesia de avocat/consilier
juridic), asistă sau reprezintă părțile ori subiecții procesuali,
în condițiile legi.
• poate fi ales sau numit din oficiu
• incompatibilități (art. 88 alin. 2 CPP):
a) soţul ori ruda până la gradul al IV-lea cu procurorul sau
cu judecătorul;
b) martorul citat în cauză (DCC nr. 637/2021 corob. Cu
DCC nr. 562/2017 și DCC nr. 175/2022);
c) cel care a participat în aceeaşi cauză în calitate de
judecător sau de procuror;
d) o altă parte sau un alt subiect procesual.
 DREPTURILE AVOCATULUI
• art. 92-95 CPP.
• să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală (cu
excepţia unor situații expres prevăzute:
• în care se utilizează metodele speciale de supraveghere ori cercetare,
• percheziţiei corporale sau a vehiculelor în cazul infracţiunilor flagrante);
• poate solicita să fie încunoştinţat de data şi ora efectuării
actului de urmărire penală ori a audierii realizate de
judecătorul de drepturi şi libertăţi;
• să participe la audierea oricărei persoane de către
judecătorul de drepturi şi libertăţi, să formuleze plângeri,
cereri şi memorii;
• să consulte dosarul cauzei în condițiile prevăzute de lege;
• să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare pentru
pregătirea şi realizarea unei apărări efective;
• de a formula plângeri, potrivit art. 336–339 CPP.
 ASISTENŢA JURIDICĂ ŞI
REPREZENTAREA. ASIGURAREA
APĂRĂRII
Asistența juridică - este obligatorie în tot cursul procesului penal în anumite situații:
Pentru suspect și inculpat (art. 90 CPP):
•- când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detenție sau într-un
centru educativ; este reţinut sau arestat, chiar în altă cauză, ori față de acesta s-a dispus
măsura de siguranţă a internării medicale, chiar în altă cauză, precum și în alte cazuri
prevăzute de lege;
•- când organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur
apărarea;
•- în cursul judecății, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită
pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

Pentru persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente (art. 93 CPP):
•- când persoana vătămată sau partea civilă este o persoană lipsită de capacitate de
exercițiu ori cu capacitate restrânsă;
•- când organul judiciar apreciază că persoana vătămată, partea civilă și partea
responsabilă civilmente nu şi-ar putea face singură apărarea.
 INCULPATUL
• art. 82 CPP
• persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală (SB
pasiv al acțiunii penale)
• persoană fizică / persoană juridică
• drepturile (art. 83 CPP):
• dreptul la tăcere,
• dreptul la informare,
• dreptul de a consulta dosarul,
• dreptul de a avea avocat,
• dreptul de a propune probe, de a formula cereri, contestații
etc.,
• dreptul la interpret,
• dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale etc.).
PARTEA CIVILĂ
• art. 84 CPP - persoana vătămată (persoană
fizică sau juridică) sau succesorii persoanei
prejudiciate care exercită acțiunea civilă în
cadrul procesului penal.
• drepturile (art. 81 CPP), făcându-se de fapt,
trimitere la drepturile persoanei vătămate
(prevăzute în art. 81 CPP).
 PARTEA RESPONSABILĂ CIVILMENTE
• art. 86 CPP - persoana chemată în procesul penal să
răspundă civil pentru prejudiciul cauzat prin
infracțiune.
• să aibă obligația legală sau convențională, potrivit
legii civile, de a repara, în tot sau în parte, singură sau
în solidar, un prejudiciu provocat.
• poate fi introdusă în procesul penal:
• la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile
(partea civilă), până la începerea cercetării
judecătorești
• la propria solicitare (până la terminarea cercetării
judecătorești).
• drepturile (art. 87 CPP): cele prevăzute în art. 81 CPP.
 SUSPECTUL
• art. 77 CPP - persoana cu privire la care, din datele și
probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a
săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
• începerea UP in rem (față de faptă) - făptuitor (art. 44, 48,
61, 62, 147, 154, 289 CPP etc.).
• începerea UP in personam (continuarea UP și față de
persoană) - suspect.
• drepturile (art. 78 CPP corob. cu art. 33 alin. 2 CPP)
• suspectul nu poate fi trimis în judecată și nu poate fi
arestat preventiv/arestat la domiciliu ori supus măsurii
preventive a controlului judiciar / controlului judiciar
pe cauțiune
 PERSOANA VĂTĂMATĂ
• art. 79 CPP - persoana (fizică sau juridică) care a suferit
prin fapta penală o vătămare fizică, materială sau morală.
• drepturile (art. 81 CPP):
• dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale;
• dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de
a ridica excepţii şi de a pune concluzii;
• dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale a
cauzei;
• dreptul de a fi informată, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul
urmăririi penale,;
• dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii;
• dreptul de a fi ascultată;
• dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor şi experţilor;
• dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret;
• dreptul de a fi asistată de avocat sau reprezentată;
• dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege; etc.
• drepturi și obligații pe care legea le acordă numai acestora
(art. 33 alin. 2 CPP):
• art. 81 alin. 2 CPP - nu doreşte să participe la procesul
penal trebuie să înştiinţeze despre aceasta organul
judiciar;
• art. 19 alin. 2 CPP - titulara dreptului de a promova
acțiunea civilă;
• art. 230 alin. 5 CPP – dreptul de a solicita să fie înştiinţată
cu privire la eliberarea în orice mod a persoanei arestate;
• art. 289 alin. 7 CPP – dreptul de a renunța la a-și însuși
eventuala plângere făcute în numele ei de către soț sau
copilul major;
• art. 353 alin. 3 CPP – citarea persoanei vătămate, pentru
primul termen de judecată, cu mențiunea că se poate
constitui parte civilă până la începerea cercetării
judecătoreşti.
ALȚI SUBIECȚI PROCESUALI
• art. 34 CPP:
• martorul – este persoana care are cunoştinţă
despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie
probă în cauza penală (art. 114 alin. 1 CPP).
• expertul
• interpretul
• agentul procedural
• organele speciale de constatare
• orice alte persoane sau organe prevăzute de lege
(ex.: executorii judecătorești; Serviciul de
probațiune.).