SEMINAR 5

Infracțiuni contra autorității – ultrajul -art. 257 Cod penal,

nedenunțarea, omisiunea sesizării, favorizarea făptuitorului,
tăinuirea, mărturia mincinoasă, nerespectarea hotărârilor
judecătorești

1. La infracțiunile contra autorității, obiectul material:

a. Nu poate să lipsească;
b. Poate consta în bunul asupra căruia se exercită acțiunea
incriminată;
c. Poate consta în corpul victimei.

2. La infracțiunile contra autorității:

a. Participația este posibilă sub toate formele în toate cazurile;
b. Latura subiectivă presupune intenția, care poate fi directă sau
indirectă, în toate cazurile;
c. Tentativa este posibilă.

3. În cazul infracțiunii de ultraj:

a. Obiectul material lipsește, întrucât sunt afectate relațiile sociale
referitoare la respectul datorat autorității de stat;
b. Infracțiunea poate fi săvârșită și de către un funcționar public;
c. Subiect pasiv secundar poate să fie orice funcționar public.

4. Pentru existența infracțiunii de ultraj trebuie îndeplinite

următoarele condiții:

11
 a. Fapta să se săvârșească doar în prezența funcționarului ultragiat;
b. Fapta trebuie săvârșită în timpul cât funcționarul se află în
timpul orelor sale de program;
c. Fapta să fie săvârșită când funcționarul se află în exercițiul
funcției, chiar și atunci când amenințarea săvârșită împotriva
acestuia nu este legată de o faptă îndeplinită de funcționar în
exercițiul funcției.

5. În cazul în care funcționarul public își depășește atribuțiile de

serviciu:
a. Fapta săvârșită asupra acestuia constituie infracțiunea de ultraj,
deoarece actele lui sunt considerate ca fiind ale autorității pe
care o reprezintă;
b. Fapta săvârșită asupra acestuia nu constituie infracțiune, întrucât
el însuși se situează în afara protecției pe care i-o oferă legea;
c. Fapta săvârșită asupra acestuia poate constitui infracțiunea de
amenințare.

6. Pentru existența infracțiunii de ultraj:

a. Nu are importanță dacă făptuitorul nu a cunoscut faptul că
funcționarul public se afla în exercițiul funcției, întrucât
urmarea imediată constă într-o atingere adusă autorității;
b. Nu are relevanță dacă amenințarea este săvârșită după ce
funcționarul și-a îndeplinit în mod legal acea atribuție de
serviciu;
c. Nu are importanță dacă făptuitorul nu a cunoscut faptul că
victima este funcționarul public ce îndeplinește o funcție care
implică exercițiul autorității de stat.

11
7. La infracțiunea de ultraj:
a. În cazul în care actele de violență sunt îndreptate împotriva
soțului unui funcționar public ce îndeplinește o funcție care
implică exercițiul autorității de stat, limitele pedepsei se
majorează cu o jumătate, dacă fapta este săvârșită în scip de
intimidare sau de răzbunare în legătură cu exercitarea acelor
atribuții de serviciu;
b. Formele agravate se deosebesc de forma simplă prin modalitatea
elementului material;
c. Actele de violență sunt absorbite în una din formele agravate ale
ultrajului, întotdeauna, indiferent de calitatea funcționarului
public ce îndeplinește o funcție care implică exercițiul autorității
de stat.

8. În cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă:

a. Consumarea infracțiunii are loc în momentul când martorul,
expertul sau interpretul face afirmațiile mincinoase sau nu spune
tot ce știe atunci când este întrebat de instanță;
b. Participația penală este posibilă sub toate formele;
c. Latura subiectivă presupune vinovăția sub forma intenției chiar
și atunci când elementul material al infracțiunii se realizează
prin omisiunea martorului de a nu spune tot ce știe.

9. Retragera în timp util a mărturiei mincinoase:

a. Are consecințe juridice asupra instigatorului, fiind aplicabile
dispozițiile art. 51 Cod penal referitoare la împiedicarea
săvârșirii infracțiunii;

11
 b. Are efecte juridice și asupra complicelui, dacă retragerea a fost
făcută de autor;
c. Trebuie să aibă loc în cadrul aceleiași cauze în care a fost
făcută, înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o
altă soluție.

10.La infracțiunea de nedenunțare:

a. de regulă există obiect material, cu excepția cazului când omisiunea
sezisării se datorează constrângerii fizice, situația în care obiectul
material este reprezentat de corpul persoanei constrânse;
b. elementul material al laturii obiective se poate realiza printr-o acțiune
sau inacțiune;
c. infracțiunea la care se referă omisiunea făptuitorului poate fi o
infracțiune consumată sau, dacă este rămasă în forma tentativei, doar
dacă este pedepsibilă de lege.

11.În cazul infracțiunii de favorizarea făptuitorului:

a. favorizatorul poate fi condamnat, chiar dacă cel căruia i-a dat ajutor
nu a fost trimis în judecată pentru fapta săvârșită;
b. ajutorul trebuie dat unei persoane care a săvârșit o infracțiune, chiar
dacă nu este trimis în judecată;
c. ajutorul poate fi dat făptuitorului și indirect, prin intermediul altei
persoane.

12. Deosebirea între tăinuire și favorizarea făptuitorului constă în:

11
a. în cazul tăinuirii, făptuitorul urmărește dobândirea unui folos material,
iar în cazul favorizării făptuitorului, favorizatorul nu vrea decât să dea
un ajutor făptuitorului pemtru a împiedica tragerea acestuia la
răspundere penală ( inclusiv prin ascunderea bunului ce face obiectul
faptei prevăzute de legea penală);
b. sub aspectul laturii obiective, tăinuirea poate fi realizată numai prin
primirea, dobândirea, transformarea bunului ori înlesnirea valorificării
acestuia, în timp ce la favorizarea făptuitorului poate fi realizată prin
orice faptă;
c. sub aspectul obiectului material, la tăinuire bunul provine din
săvârșirea unei infracțiuni, iar la favorizarea făptuitorului din săvârșirea
unei fapte prevăzute de legea penală.

13. Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

nerespectarea hotărârilor judecătorești, este necesar ca:
a. făptuitorul să fi fost parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea la
a cărei executare se împotrivește;
b. făptuitorul să fi fost prezent la pronunțarea hotărârii, chiar dacă nu știa
că este pusă în executare;
c. făptuitorul să se fi opus la punerea în executare, chiar dacă era o
ordonanță președințială.

14. Elementul material al laturii obiective, la infracțiunea de

nerespectarea hotărârilor judecătorești, este realizat:
a. chiar dacă ulterior împotrivirii la punerea în executare, hotărârea a fost
desființată pe calea recursului;

11
b. chiar dacă, ulterior executării hotărârii judecătorești, dar în legătură cu
această executare, făptuitorul săvârșește acte de violență față de organul
de executare;
c. chiar dacă, după împlinirea termenului de prescripție a executării,
executorul procedează la punerea în executare a acelei hotărâri, iar
făptuitorul împiedică o persoană să folosească imobilul dobândit prin
acea hotărâre judecătorească.

15. Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare:

a. decât pedeapsa aplicată autorului;
b. decât pedeapsa aplicată autorului, în urma reducerii, ca efect al
circumstanțelor atenuante;
c. decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

16. Proprietarul unui bun poate săvârși:

a. infracțiunea de tulburare de posesie;
b. infracțiunea de abuz de încredere;
c. infracțiunea de tăinuire.

17. Infracțiunea de favorizarea făptuitorului:

a. se poate săvârși prin inacțiune;
b. nu se reține dacă cel favorizat beneficiază de o cauză de nepedepsire;

11
c. poate fi reținută în concurs real cu infracțiunea de mărturie
mincinoasă, comisă în legătură cu aceeași infracțiune principală.

18. Infracțiunea de favorizare a făptuitorului:

a. are caracter subsidiar;
b. are obiect material;
c. poate avea ca subiect activ pe avocatul inculpatului.

19. Se poate face încadrarea juridică a unei fapte ca fiind infracțiune de

tăinuire:
a. în cazul în care infracțiunea este săvârșită cu intenție directă;
b. numai dacă, la primirea bunului, făptuitorul a cunoscut că acesta
provine din săvârșirea unei infracțiuni;
c. chiar dacă, pentru infracțiunea din care provine bunul tăinuit, există o
cauză de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale.

20. Înlesnirea valorificării unui bun de către soț, cunoscând că bunul

provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, în baza unei
înțelegeri ulterioare săvârșirii faptei, dacă prin aceasta s-a urmărit
obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material:
a. constituie infracțiunea de tăinuire și se pedepsește cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru infracțiunea din care provine bunul;
b. constituie infracțiunea de înșelăciune;

11
c. nu se pedepsește.

21. Nu se săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă în cazul în

care:
a. declarațiile investigatorului sub acoperire sunt false și redate într-un
proces verbal;
b. persoana juridică constituită parte civilă face declarații într-o cauză
penală;
c. o persoană face declarații false în fața unui notar, cu prilejul audierii
sale ca martor în procedura succesorală.

22. Retragerea mărturiei mincinoase poate fi considerată cauză specială

de nepedepsire:
a. dacă are loc doar înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale;
b. atunci când se realizează înainte de pronunțarea unei hotărâri în primă
instanță de către o instanță civilă;
c. doar după arestarea preventivă a inculpatului în cursul urmăririi
penale, în situația în care arestarea preventivă nu a fost dispusă ca
urmare a mărturiei mincinoase.

23. Infracțiunea de mărturie mincinoasă:

a. are obiect material;
b. poate fi săvârșită de persoana vătămată;

11
c. poate fi săvârșită de către persoana vătămătă.

24. Într-o cauză penală, dacă un martor face declarații mincinoase cu

scopul de a determina zădărnicirea urmăririi penale, se întrunesc
condițiile săvârșirii infracțiunii de:
a. mărturie mincinoasă;
b. favorizarea făptuitorului în concurs cu mărturie mincinoasă;
c. favorizarea făptuitorului în concurs cu mărturie mincinoasă și falsul în
declarații.

25. Mărturia mincinoasă are ca urmare:

a. crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției;
b. soluționarea injustă a unei cauze;
c. condamnarea pe nedrept a unei persoane.

26. Martorul ce a declarat mincinos în cauzele penale nu se mai

pedepsește când își retrage mărturia:
a. mai înainte de a se produce reținerea inculpatului;
b. mai înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale;
c. după pronunțarea unei hotărâru de condamnare definitivă.

11
27. Retragea mărturiei în cauzele penale, înainte de reținere, arestare sau
de punere în mișcare a acțiunii penale ori, în alte cauze, înainte de a se fi
pronunțat o hotărâre constituie:
a. cauză de nepedepsire;
b. cauză de aplicare obligatorie a circumstanțelor atenuante;
c. cauză de reducere a pedepsei.

28. Inculpatul B a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

furt, declarația mincinoasă dată de martorul A în favoarea sa nefiind
luată în considerare la adoptarea soluției. În fața instanței de apel
învestituă cu soluționara recursului declarat de inculpatul B, martorul A,
și-a retras declarația mincinoasă făcută în faza de urmărire penală.
Martorul mincinos A a fost inculpat și trimis în judecată pentru mărturie
mincinoasă, instanța de fond dispunând condamnarea acestuia la 1 an
închisoare. Soluția instanței este:
a. legală, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii;
b. legală, retragerea mărturiei mincinoase a intervenit la judecata în apel;
c. nelegală, întrucât trebuia aplicată cauza de nepedepsire.

Teme de reflecție:
1. Care este subiectul pasiv al infracțiunii de ultraj?
2. Care este elementul material al infracțiunii de ultraj?
3. Este posibilă participația penală în cazul infracțiunii de
nedenunțare ?

11
4. Ce se înțelege prin sintagma ”în legătură cu serviciul” din cadrul
infracțiunii de omisiunea sesizării ?
5. Care este diferența între infracțiunea de nedenunțare și cea de
omisiunea sesizării ?
6. Care este forma de vinovăție la infracțiunea de nedenunțare ?
7. Care este forma de vinovăție la infracțiunea de omisiunea
sesizării ?
8. Care este elementul material al infracțiunii de favorizarea
făptuitorului ?
9. Care este diferența între infracțiunea de favorizarea făptuitorului și
cea de tăinuire ?
10. Cine poate fi subiect pasiv al infracțiunii de mărturie
mincinoasă ?
11. În ce constă elementul material al infracțiunii de
nerespectarea hotărârilor judecătorești ?

SPEȚE:
1. Ce se poate reține în sarcina inculpatului care a lovit un polițist
ce a intervenit în aplanarea conflictului dintre acesta și prietena
sa, cu mențiunea că polițistul se afla în afara orelor de program
într-un loc ce nu avea legătură cu sarcinile sale de serviciu, dar
că a intervenit după ce și-a declinat calitatea de polițist ?
2. AR, funcționar public în cadrul ANAF a asistat la o ceartă între
BV, colegul său de birou și un alt coleg, MT, evenimentul
desfășurându-se în biroul lui AR și BV. Enervat de cele auzite
de la MT, BV a luat un briceag pentru hârtii care se afla pe
birou și i-a aplicat mai multe lovituri în zona toracică lui MT.
Acesta l-a implorat pe AR să îl ajute, însă acesta din urmă s-a
ridicat, a încuiat ușa, iar apoi s-a așezat la loc pe scaunul lui.

11
 După ce MT și-a pierdut cunoștința, BV a verificat dacă mai
respiră și i-a spus lui AR că victima a decedat; ulterior, i-a
solicitat lui AR să îl ajute să ascundă cadavrul. AR și BV s-au
deplasat la un loc părăsit, unde au abandonat corpul victimei.
Raportul medico-legal a relevat că moartea lui MT a fost
cauzată de o hemoragie, determinată de loviturile cu briceagul.
Care va fi încadrarea juridică a faptelor comise în speță ?
3. Supărăt pe un funcționar de la primărie, Z l-a așteptat după
terminarea programului și i-a dat doi pumni, luându-i ceasul și
portofelul. Care va fi încadrarea juridică a faptei ?
4. Inculpatul a sustras într-un mijloc de transport în comun un
telefon mobil de la persoana vătămată. Aceasta și-a declinat
calitatea de polițist și i-a solicitat inculpatului să îl urmeze la
secția de poliție. Inculpatul i-a aplicat o lovitură în zona feței,
încercând să scape.
5. Între părți, care erau vecini, a avut loc un conflict particular și o
altercație în cadrul căreia s-au proferat insulte și s-au produs
violențe reciproce, în legătură cu un dulap aparținând familiei
inculpatului, pe care cealaltă parte, agent de poliție, îl deținea pe
nedrept, inculpatul stăruind să îl restituie. Ulterior incidentului,
lucrătorul de poliție a restituit dulapul familiei inculpatului. În
sarcina inculpatului s-a reținut ultraj. Arătați dacă e corectă
încadrarea juridică dată faptei.
6. Un agent de poliție și un polițist local au încercat să silească o
persoană să îi însoțească până la locul unui accident, în legătură
cu comiterea căruia persoana respectivă nu a avut nicio legătură.
Ce se va reține în sarcina acestuia, dacă a avut o atitudine
ofensatoare și l-a amenințat pe agentul de poliție ?
7. Fapta inculpatei de a lovi un pădurar, peste mână, cu un baston
confecționat din textolit, pe motiv că acesta semnalase poliției

11
 faptul că un fiu al inculpatei sustrăsese material lemnos din
pădure, faptă care a cauzat victimei leziuni care au necesitat
pentru vindecare 45 de zile de îngrijiri medicale, a fost calificată
ca fiind infracțiunea de ultraj. Este corectă încadrarea juridică ?
8. Instanța a reținut că inculpații A și B au intrat în sediul
primăriei comunei pentru a discuta cu primarul, persoana
vătămată în cauză, în legătură cu indemnizația lor de consilieri,
pe care o considerau nejustificat de mică. Întâlnind persoana
vătămată, cei doi inculpați au proferat insulte și amenințări.
Inculpații au fost condamnați pentru amenințare. Parchetul a
formulat apel, apreciind că fapta constituie infracțiunea de
ultraj. Ce va decide instanța?
9. Persoana vătămată, X, polițist comunitar, se afla în timpul
serviciului, patrulând împreună cu un coleg al său. Inculpata S,
soacra persoanei vătămate, l-a insultat pe X, după care l-a lovit
cu o sacoșă în cap, acuzându-l că a lovit-o pe fiica sa cu o zi în
urmă. Ce infracțiune se va reține în cazul lui S?
10. Inculpatul T s-a dus în vizită la vecinul său și l-a găsit pe
acesta plângând, întrucât soția sa tocmai decedase. Vecinul i-a
spus că soția suferea cu inima și, mai mult ca sigur, a suferit un
infarct. T l-a crezut și a încercat să îl consoleze. Ulterior, s-a
descoperit că vecinul său își otrăvise soția. T a fost trimis în
judecată pentru comiterea infracțiunii de nedenunțare. Ce ar
trebui să decidă instanța?
11. X a aflat că un prieten de-al său a ucis un polițist, care
încerca să îi rețină permisul de conducere, prietenul respectiv
îngropând cadavrul într-o pădure. Dacă X nu denunță fapta, se
poate reține vreo infracțiune în sarcina sa?
12. M a aflat că vecinul său a încercat să-și ucidă părinții în
vârstă de 80 de ani aplicându-le numeroase lovituri cu pumnii și

11
 cu picioarele în zone vitale, precum și încercând să îi înjunghie,
dar aceștia au supraviețuit, ca urmare a intervenției altui fiu și a
îngrijirilor medicale primite. De frica fiului, părinții au declarat
că au căzut pe scări. Dacă M nu denunță fapta, se poate reține
vreo infracțiune în sarcina sa?
13. Inculpații A, B și C i-au aplicat victimei multiple lovituri cu
pumnii, picioarele și cu un par gros, pe toată suprafața corpului,
lovituri care i-au provocat victimei multiple hemoragii ce au
condus în cele din urmă la decesul acestuia. La aplicarea
loviturilor au asistat D și F, care i-au rugat pe cei 3 să se
oprească, dar nu au făcut altceva pentru a opri comiterea
infracțiunii. A, B și C au fost condamnați pentru omor comis în
coautorat, în timp ce D și F au fost condamnați pentru
complicitate la omor. În apel, D și F au solicitat schimbarea
încadrării juridice în nedenunțare. Ce va decide instanța de
apel ?
14. M a formulat o plângere penală împotriva unei persoane,
pentru comiterea infracțiunii de lovire. Întrucât autorul lovirii și-
a cerut scuze public și s-a oferit să achite consultațiile la
psiholog pe care urma să le facă M, acesta a decis să-și retragă
plângerea penală prealabilă. Procurorul de caz, care tocmai se
pregătea să emită rechizitoriul pentru infracțiunea de lovire, a
decis să îl trimită în judecată pe M pentru infracțiunea de
favorizarea făptuitorului. Ce va decide instanța ?
15. G, agent de poliție rutieră, l-a oprit în trafic pe șoferul F, ce
lovise ușor un pieton. Deși a constatat că F era în stare de
ebrietate, G nu i-a întocmit acestuia proces verbal și nu i-a
solicitat efectuarea testului pentru stabilirea alcoolemiei,
preferând să îi dea doar un avertisment verbal. G a fos trimis în
judecată pentru omisiunea sesizării. E corect ?

11
16. H a furat niște bunuri și l-a sunat pe prietenul său U,
rugându-l să vină în vizită. Când a ajuns U, H i-a povestit tot ce
a făcut și l-a rugat să păzească timp de 4 ore bunurile pe care le-
a ascuns în magazie, întrucât știe că hoții mai au obiceiul să îi
intre în curte seara, iar el avea ceva de rezolvat. U a fost de
acord. Se poate reține vreo infracțiune în sarcina acestuia ?
17. M l-a rugat pe J să dea o declarație mincinoasă în calitate de
martor într-un proces penal, în care M era judecat pemtri
comiterea unei infracțiuni de tâlhărie. J a acceptat și a declarat
că a fost plecat din localitate cu M în ziua în care a avut loc
tâlhăria, deși acest lucru era fals.
18. Ce se va reține în sarcina inculpatului dacă, după ce a
cumpărat unele bunuri sustrase de la autorii furtului, s-a înțeles
cu aceștia ca el să le găsească alți cumpărători, iar apoi, în baza
acestei promisiuni, autorii l-au solicitat să le transporte și
valorifice mărfuri sustrase ulterior de ei, dăruindu-i unele bunuri
furate ?
19. Fiul i-a spus mamei sale că a cumpărat o bicicletă cu 100 de
lei. Mama l-a întrebat cum a reușit să obțină un preț atât de bun,
iar fiul i-a spus că vecinul lor sustrăsese bicicleta din parc și i-o
oferise la acest preț. Mama și fiul au convenit să folosească
amândoi bicicleta. Se poate reține vreo infracțiune în sarcina
mamei ? Dar în sarcina fiului ?
20. A, B și C au furat mai multe telefoane mobile de la diferite
persoane care călătoreau cu autobuzul. T, tatăl lui A, aflând
acest lucru, a primit unul dintre telefoane și i-a dat fiului 300 de
lei, pe care A i-a împărțit cu B și C. Ce infracțiune se poate
reține în sarcina lui T ?
21. SC a condus un autoturism fără a poseda permis de
conducere, fiind cercetat penal. În cadrul audierilor, martorul

11
 BF a făcut declarații necorespunzătoare adevărului, arătând că
în realitate el a condus autoturismul la acea dată. Ce infracțiune
se va reține în sarcina lui BF, având în vedere că s-a stabilit că a
stat în dreapta lui SC când acesta a condus mașina ?
22. În sarcina inculpatului s-a reținut infracțiunea de mărturie
mincinoasă alături de alte infracțiuni, întrucât inițial a avut în
dosar, anterior extinderii urmăririi penale, calitatea de martor și,
în această calitate, a dat declarații necorespunzătoare adevărului.
Este corectă încadrarea juridică ?
23. Inculpatul KA, la data de 5.04.2017, audiat ca martor în
dosarul penal xxx al Parchetului de pe lângă Judecătoria Y, nu a
spus tot ce știe și a omis să răspundă la întrebări privind modul
de desfășurare al unei infracțiuni de omor despre care luase
cunoștință. Care va fi încadrarea juridică a faptei ?
24. Cu ocazia dezbaterii la notariat a unei succesiuni, vecina unui
moștenitor a declarat că aceasta era unic moștenitor și nu mai
are nicio rudă, aspect fals. În sarcina acesteia s-a reținut fapta de
mărturie mincinoasă. Este corectă încadrarea juridică ?
25. În fapt, s-a reținut că inculpata a împiedicat-o pe persoana
vătămată să folosească un teren asupra căruia aceasta fusese
pusă în posesie, în baza unei hotărâri judecătorești definitive, iar
pe executorul judecătoresc l-a împiedicat să pună în executare
această hotărâre, fără a folosi amenințări sau violențe. Prima
instanță a achitat-o pe inculpată cu motivarea că, neexistând
violențe sau amenințări, fapta nu reprezintă infracțiune. Este
corectă soluția ?
26. Z, a fost desemnată de instanță să efectueze traducerea a tot
ce se discuta la termenele de judecată pentru inculpatul D, de
naționalitate uruguayană. Plictisit de toate cele auzite, Z a decis
să traducă selectiv, înlocuind informații atât din cele spuse de

11
 instanță, cât și din declarația dată de D, menționând, de
exemplu, că acesta se afla în România la data de 4.06.2014
( deși acesta a zis că se afla în Uruguay), când au fost comise o
parte din actele materiale pentru care era judecat, precum și
faptul că o cunoaște pe una dintre victime, deși D spusese că nu
a văzut-o niciodată. Se poate reține vreo infracțiune în sarcina
lui Z?
27. L a dat o declarație mincinoasă într-un proces penal în care
avea calitatea de martor, prin care îl acuza pe B, inculpat, de
săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune. Parchetul a început
urmărirea penală pentru mărturie mincinoasă și, la scurt timp, a
pus în mișcare acțiunea penală împotriva lui L. Speriat, L și-a
retras declarația mincinoasă. La două zile după acest moment,
Parchetul a pus în mișcare și acțiunea penală împotriva lui B,
fără ca acesta să fi fost vreun moment reținut sau arestat în
cauză. Ce va decide instanța cu privire la infracțiunea de
mărturie mincinoasă ?
28. Banca C a primit o adresă de înființare a popririi pe conturile
unui client, de la un executor judecătoresc, dar nu a dat curs
obligației de indisponibilizare și transfer al sumelor de bani. Se
poate reține vreo infracțiune ?
29. Prin hotărâre definitivă s-a dispus reintegrarea în muncă a
unui salariat, care fusese concediat de L SRL. Societatea, prin
administratorul său, a refuzat să dea curs solicitării adresate de
fostul salariat, atât personal, cât și prin executorul judecătoresc.
Fostul salariat s-a adresat organelor de urmărire penală, care au
dispus trimiterea în judecată a societății și a administratorului
pentru infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești.
Ce va decide instanța ?

11