Capitolul III.

Participanții și competența

A. Participantii
Organele judiciare care participă la înfăptuirea justiției sunt:
- Organele de cercetare penală
- Procurorul
- Judecătorul de drepturi și libertăți
- Judecătorul de cameră preliminară
- Instanțele judecătorești

Organele de cercetare penale sunt:

- Organele de cercetare ale poliției judiciare

- Organele de cercetare specială

Organele de cercetare ale poliţiei judiciare funcţionează lucrători operativi nominal desemnaţi
de ministrul administraţiei şi internelor, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub a cărui autoritate îşi desfăşoară activitatea.
Organele de cercetare ale poliţiei judiciare au o competenţă generală, efectuând cercetarea penală
pentru orice infracţiune care nu este dată, în mod obligatoriu, în competenţa altor organe de cercetare
penală

Organele de cercetare specială sunt organe specializate pe un anumit domeniu, care au atribuții
de a efectua urmărirea penală în anumite cazuri prevăzute de lege.

Ministerul Public reprezintă în activitatea judiciară interesele generale ale societăţii şi apără
ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete pe lângă fiecare
instanţă judecătorească. În acest sens, au luat fiinţă şi funcţionează parchetele de pe lângă
judecătorii, tribunale, curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul este elementul principal al urmăririi penale, având sarcina de a efectua urmărirea
penală, de a dispune măsuri legale și de a coordona activitatea organelor de cercetare penală.

Noul Cod de procedură penală introduce instituția judecătorului de drepturi și libertăți. Acesta
are sarcina de a încuviința anumite procedee probatorii (percheziția domiciliară, metode speciale
de supraveghere sau cercetare), precum și unele măsuri preventive (arestul la domiciliu, arestul
preventiv).

Judecătorul de cameră preliminară are sarcina de a verifica, după trimiterea în judecată, a

competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării
probelor și a efectuări actelor de către organele de urmărire penală.

Instanța de judecată are ca obiect judecarea inculpatului de către instanţa de judecată, în

vederea stabilirii vinovăţiei sau nevinovăţiei acestuia, şi aplicarea sancţiunii prevăzute de lege.

Instanțele judecătorești sunt organizate astfel:

- judecătorii
- tribunale
- curți de apel
- Inalta Curte de Casație și Justiție

Părțile din procesul penal sunt:

- inculpatul
- partea civilă
- partea responsabilă civilmente

Desfăşurarea oricărui proces penal este indisolubil legată de existenţa unei persoane căreia i se
impută săvârşirea unei fapte penale. Conceptul de inculpat a fost preluat din limba franceză şi este
de origine latină, desemnând persoana aflată în greşeală.
Inculpatul este persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală, astfel devenind
parte în procesul penal.
Inculpatul are următoarele drepturi:

- Dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i atenția că

dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da
declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa
- Dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică a
acesteia
- Dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii
 - Dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în cazurile de asistență
obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu
- Dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica
excepții și de a pune concluzii
- Dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei
- Dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se exprimă
bine sau nu poate comunica în limba română
- Dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege
- Dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale

Persoana vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal este parte în procesul
penal și se numește parte civilă. Au calitate de parte civilă și succesorii persoanei prejudiciate
dacă exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal.

Partea civilă are următoarele drepturi:

- Dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale

- Dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica
excepții și de a pune concluzii
- Dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale a cauzei
- Dreptul de a fi informată, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale, la
cererea sa expresă, cu condiția de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de
poștă electronică sau mesagerie electronică, la care aceste informații să îi fie comunicate
- Dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii
- Dreptul de a fi ascultată
- Dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor și experților
- Dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se
exprimă bine sau nu poate comunica în limba română
- Dreptul de a fi asistată de avocat sau reprezentată
- Dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege

Partea responsabilă civilmente este persoana care, potrivit legii, are obligația legală sau
convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin
infracțiune și care este chemată să răspundă în proces.
 Persoana responsabilă civilmente are aceleași drepturi ca și partea civilă. Ea poate exercita
drepturile în limitele și în scopul soluționării acțiunii civile.

Subiecții procesuali principali sunt:

- Suspectul
- Persoana vătămată

Suspectul este persoana cu privire la care, din datele și probele existente în cauză, rezultă
bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Suspectul are drepturile
prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel.

Persoana vătămată este persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală. Dacă
persoana vătămată nu dorește să participe la procesul penal trebuie să înștiințeze despre aceasta
organul judiciar, care, dacă apreciază necesar, o va putea audia în calitate de martor.