Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Toate impedimentele la căsătorie sunt expres prevăzute de noul cod civil prin art. 273,
art. 274, art. 275, art. 276 şi art. 277.
b) rudenia de sânge în gradul oprit de lege, adică între rudele în linie dreaptă la infinit,
iar între cele în linie colaterală până la gradul al IV-lea inclusiv [art. 274 alin. (1) şi (2)];
- între adoptator sau ascendenţii săi, pe de o parte, şi adoptat sau descendenţii săi, pe
de altă parte;
d) starea de tutelă, căsătoria fiind oprită pe timpul tutelei între tutore şi persoana minoră
aflată sub tutela sa (art. 275);
Absolute şi relative
b) După cel de-al doilea criteriu, impedimentele sunt absolute când ele opresc căsătoria
faţă de orice persoană. Sunt impedimente absolute: bigamia, alienaţia ori debilitatea
mintală şi căsătoria între persoane de acelaşi sex. Când căsătoria este oprită numai faţă
de anumite persoane, impedimentele sunt relative, astfel sunt: rudenia firească, adopţia,
tutela.
c) Cea de-a treia clasificare nu are relevanţă juridică, dar explică finalitatea
impedimentelor:
- impedimentele de ordin fizic se justifică prin raţiuni biologice, fiziologice şi morale (de
exemplu, rudenia de sânge);
- impedimentele rezultând din înfiere şi tutelă se justifică prin raţiuni de ordin moral;
Dovada existenţei impedimentelor la căsătorie. Potrivit art. 281 Noul Cod Civil, viitorii soţi
sunt obligaţi să arate în chiar cuprinsul declaraţiei de căsătorie că între ei nu există nicio
piedică legală la căsătorie, adică niciun impediment.
Dacă declaraţiile lor sunt false, orice persoană poate face în scris opoziţie la căsătorie
(art. 285) sau chiar delegatul de stare civilă, din oficiu, dacă se întemeiază pe probe
certe (art. 286).
impedimentele la căsătorie,
1. Definiție. Reglementare
2. Clasificare
b) din punctul de vedere al opozabilităţii lor, respectiv al persoanelor între care ele
există, impedimentele sunt absolute şi relative. Astfel, impedimentele absolute opresc
căsătoria unei anumite persoane cu orice alte persoane, iar cele relative opresc căsătoria
unei persoane doar cu o altă persoană, determinată. Nu se confundă această clasificare a
impedimentelor cu aceea a nulităţilor în absolute şi relative. De exemplu, rudenia este un
impediment relativ, deoarece interzice căsătoria între persoanele care sunt rude, dar
sancţiunea care se aplică în cazul încălcării acestui impediment este nulitatea absolută.
Potrivit art. 273 C. civ. (anterior, art. 5 C. fam.), este interzisă încheierea unei noi
căsătorii de către persoana care este căsătorită.
- dacă prima căsătorie nu a fost valabil încheiată şi este lovită de nulitate, iar persoana în
cauză încheie o a doua căsătorie, nu există bigamie, chiar dacă prima căsătorie este
declarată nulă după încheierea celei de-a doua căsătorii, deoarece nulitatea are, în
principiu, efect retroactiv;
- dacă prima căsătorie se desface prin divorţ, nu există bigamie, dar numai dacă cea de a
doua căsătorie este încheiată după data rămânerii definitive a hotărârii de divorţ sau,
după caz, de la data eliberării certificatului de divorţ de către ofiţerul de stare civilă, în
cazul divorţului pe cale administrativă şi, respectiv de către notarul public, în cazul
divorţului pe cale notarială;
- dacă prima căsătorie încetează prin decesul unuia dintre soţi, nu există bigamie, dacă
data încheierii celei de a doua căsătorii se situează după data decesului, în cazul în care
soţul din prima căsătorie este declarat mort prin hotărâre judecătorească, ceea ce
interesează este data morţii stabilită prin hotărâre judecătorească şi această dată trebuie
să fie anterioară încheierii noii căsătorii de către soţul supravieţuitor.
Potrivit art. 293 alin. (2) C. civ. (anterior, art. 22 C. fam.), în cazul în care soţul unei
persoane declarată moartă s-a recăsătorit şi, după aceasta, hotărârea declarativă de
moarte este anulată, căsătoria cea nouă este valabilă, iar prima căsătorie este desfăcută
pe data încheierii noii căsătorii. Este un caz de aparentă bigamie soluţionat de legiuitor în
favoarea celei de-a doua căsătorii, ţinând seama de faptul că aceasta este cea care
produce efecte, prin existenţa în fapt a relaţiilor de familie. Spre deosebire de art. 22 C.
fam., art. 293 C. civ. prevede expres condiţia ca soţul celui declarat mort să fi fost de
bună-credinţă la încheierea celei de-a doua căsătorii. Numai în acest caz nu există
bigamie şi se produce efectul desfacerii primei căsătorii pe data încheierii celei de-a doua
căsătorii. Dacă însă soţul celui declarat mort a fost de rea-credinţă, adică a cunoscut că,
în realitate, soţul declarat mort este în viaţă, atunci se face vinovat de bigamie, iar cea
de-a doua căsătorie este lovită de nulitate, fiind încheiată cu încălcarea impedimentului
rezultat din existenţa unei căsătorii anterioare nedesfăcute.
B. Rudenia
Potrivit art. 274 C. civ. (anterior, art. 6 C. fam.), este interzisă căsătoria între rudele în
linie dreaptă, la nesfârşit, precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad
inclusiv. Cu toate acestea, pentru motive temeinice, căsătoria între rudele în linie
colaterală de gradul al patrulea (veri) poate fi autorizată de instanţa de tutelă în a cărei
circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea. Instanţa se va pronunţa pe
baza unui aviz medical special dat în acest sens.
- rudenia constituie impediment indiferent că este din căsătorie sau din afara căsătoriei:
- pentru identitate de raţiune, rudenia din afara căsătoriei este impediment la căsătorie,
chiar dacă nu a fost legal stabilită, atunci când este de notorietate şi se reflectă într-o
posesie de stat evidentă;
- impedimentul bazat pe rudenie se aplică şi în cazul adopţiei. în acest sens, potrivit alin.
(3) al art. 274, impedimentul funcţionează atât între cei care au devenit rude prin
adopţie (rudenie civilă), cât şi între cei a căror rudenie firească a încetat prin adopţie.
în cazul reproducerii umane asistate medical cu un terţ donator, nu poate fi stabilită nicio
legătură de filiaţie firească între terţul donator şi copilul astfel conceput (art. 441 C. civ.),
ceea ce înseamnă că impedimentul din rudenie se va raporta la filiaţia şi rudenia atribuite
de lege. Apreciem ca fiind judicioasă soluţia exprimată în literatura juridică, în sensul că
încheierea căsătoriei poate fi considerată ca o situaţie de excepţie de la principiul
confidenţialităţii informaţiilor referitoare la reproducerea umană asistată medical şi
prevăzută de art. 445 C. civ., ceea ce înseamnă că, în baza autorizării instanţei de tutelă,
potrivit art. 445 alin. (2)
C. civ., asemenea date pot fi comunicate ofiţerului de stare civilă care instrumentează
dosarul de căsătorie. Ar rezulta că impedimentul izvorât din rudenia firească funcţionează
şi în cazul reproducerii umane asistate medical, însă cu respectarea dispoziţiilor speciale
în această materie referitoare la confidenţialitatea informaţiilor.
C. Tutela
Potrivit art. 275 C. civ. (anterior, art. 8 C. fam.), căsătoria este oprită între tutore şi
persoana minoră ce se află sub tutela sa. Evident, impedimentul funcţionează
cât timp există starea de tutelă. După încetarea funcţiei tutorelui sau încetarea tutelei,
căsătoria devine posibilă. Sub acest aspect, art. 8 C. fam. prevedea expres că nu este
permisă căsătoria „în timpul tutelei". Soluţia este neîndoielnic aceeaşi şi în lumina art.
275 C. civ.
Impedimentul este dirimant şi relativ.
Potrivit art. 276 C. civ. (anterior, art. 9 teza I C. fam.), este oprit să se căsătorească
alienatul mintal şi debilul mintal. Se remarcă faptul că, spre deosebire de art. 9 C. fam.,
Codul civil reglementează distinct ipoteza alienatului şi a debilului mintal, ca impediment
la încheierea căsătoriei, de ipoteza celui vremelnic lipsit de discernământ, care constituie
doar o cauză de nulitate relativă a căsătoriei.
Alienatul sau debilul mintal nu se poate căsători, indiferent dacă este sau nu pus sub
interdicţie, deoarece textul nu distinge. Deci nu există identitate de situaţie între starea
care generează acest impediment şi lipsa capacităţii de exerciţiu a persoanei.
De asemenea, alienatul sau debilul mintal nu se poate căsători nici măcar în momentele
de luciditate pasageră. Cu alte cuvinte, această situaţie nu se rezumă la o lipsă a
discernământului.
Potrivit art. 211 din Legea nr. 71/2011, în sensul Codului civil, precum şi al legislaţiei
civile în vigoare, prin expresiile alienaţie mintală sau debilitate mintală se înţelege o
boală psihică ori un handicap psihic ce determină incompetenţa psihică a persoanei de a
acţiona critic şi predictiv privind consecinţele social-juridice care pot decurge din
exercitarea drepturilor şi obligaţiilor civile.
Pot fi încadrate în categoria alienaţiei şi debilităţii mintale bolile psihice grave, precum:
schizofrenia, oligofrenia, precum şi alte afecţiuni care alterează grav şi permanent
discernământul persoanei, chiar dacă aceasta cunoaşte unele perioade pasagere de
luciditate.
De aceea, efectuarea expertizei psihiatrice în cadrul unui proces având ca obiect nulitatea
căsătoriei pentru încălcarea acestui impediment este indispensabilă.
Detalii: https://legeaz.net/dictionar-juridic/impedimentele-la-casatorie