Drept civil.

Dreptul familiei

Curs 5
Conf. univ. dr. OANA GHIŢĂ
 Cuprins:

1. Regimul juridic al nulitatii

1.1. Titularii actiunii
1.2. Termene
1.3. Dovada nulitatii
2. Efectele nulitatii
2.1. Efectele nulităţii căsătoriei cu privire la relaţiile personale
dintre soţi
2.2. Efectele nulităţii căsătoriei cu privire la relaţiile
patrimoniale dintre soţi
2.3. Efectele căsătoriei cu privire la relaţiile
personale dintre soţi
 1. Regimul juridic al nulităţii căsătoriei

Regulile la care este supusă nulitatea căsătoriei.

Regimul juridic al nulităţilor căsătoriei se referă la:

- persoanele care pot invoca nevalabilitatea căsătoriei (cine poate
invoca nulitate),

- la imprescriptibilitatea acţiunii (în ce interval de timp poate fi

invocată nulitatea) şi

- la posibilitatea de confirmare a căsătoriei nevalabile (posibilitatea

acoperirii nulităţii prin confirmare).
 1.1. Titularii acţiunii
Nulitatea absolută se află la îndemâna soţilor şi a oricărei
persoane care justifică un interes legitim.

Un asemenea drept este de asemenea recunoscut

procurorului, dar numai în timpul vieţii soţilor, în măsura
în care iniţiativa sa este necesară pentru apărarea
drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale
persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor.

Instanţa civilă poate semnala părţilor caracterul îndoielnic al

valabilităţii căsătoriei, dar ea nu se poate sesiza din oficiu
cu privire la nulitatea căsătoriei, ca expresie a principiului
disponibilităţii, specific procesului civil.
 !! În cursul procesului penal, instanţa sesizată cu
privire la săvârşirea infracţiunii de bigamie se va
pronunţa cu privire la nulitatea căsătoriei, dar nu şi
asupra raporturilor născute din căsătoria desfiinţată şi
anume cele care nu-şi au izvorul imediat în infracţiunea
de bigamie, cum ar fi numele de familie pe care îl vor
avea soţii sau unul dintre ei după desfiinţarea căsătoriei,
stabilirea domiciliului copiilor minori rezultaţi din
căsătorie.
Nulitatea relativă a căsătoriei poate fi invocată numai
de soţul care pretinde că i-a fost viciat consimţământul
prin eroare, dol sau violenţă, sau de cel a cărui
încuviinţare era necesară în cazul căsătoriei minorului.

Potrivit art. 302 Cod civil dreptul la acţiune nu se

transferă asupra moştenitorilor, aceştia nu o vor putea
iniţia, dar o vor putea continua dacă a fost pornită de
către unul dintre soţi,
 Procurorul, în limitele atribuţiilor de sesizare a
instanţei, este de asemenea îndreptăţit să promoveze
acţiunea în anularea căsătoriei (ori de câte ori acţiunea
este pornită de procuror, titularul dreptului va fi introdus
în proces şi va putea uza de dreptul de dispoziţie
recunoscut părţilor în procesul civil, renunţând, de
exemplu, la judecată; de asemenea, titularul va putea cere
continuarea judecăţii dacă procurorul şi-ar retrage
cererea).
 1.2. Termene
Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a căsătoriei este
imprescriptibilă.

Anularea căsătoriei poate fi cerută în limitele termenului

de 6 luni socotit de la încetarea violenţei ori de la
descoperirea erorii sau a dolului [art. 301 alin. (1) şi (3) C.
civ.].

!! Împlinirea termenului de prescripţie echivalează cu

confirmarea tacită a validităţii căsătoriei, prezumându-se că
titularul dreptului la acţiune a renunţat la dreptul de a
invoca nulitatea relativă.
 1.3. Dovada nulităţii

Cauzele de nulitate pot fi dovedite prin orice

mijloace de probă admise de lege în cauzele privitoare
la starea civilă şi la divorţ, prin derogare de la regulile
dreptului comun în materie de probe.
 2. Efectele nulităţii

Dacă instanţa declarată nulă sau anulează căsătoria, ea

este obligată să stabilească, prin aceeaşi hotărâre,
buna sau reaua-credinţă a soţilor la încheierea
căsătoriei.

Hotărârea este supusă apelului şi căilor extraordinare de

atac în termenele şi în condiţiile dreptului comun;
hotărârea de admitere a acţiunii în desfiinţarea căsătoriei,
rămasă definitivă este opozabilă erga omnes.
 Căsătoria este desfiinţată din ziua rămânerii
definitive a hotărârii; în lipsa unei dispoziţii exprese,
unii autori consideră că, prin analogie cu desfacerea
căsătoriei, faţă de terţi, cât priveşte raporturile
patrimoniale, hotărârea îşi produce efectele de la data
când s-a făcut menţiunea cuvenită pe marginea actului
de căsătorie sau de la data când terţii au cunoscut
desfiinţarea căsătoriei.
2.1. Efectele nulităţii căsătoriei cu privire la relaţiile
personale dintre soţi

Soţii sunt consideraţi, sub aspect juridic, ca şi cum nu

ar fi fost niciodată căsătoriţi.

Se consideră că:
– soţii nu au avut obligaţii rezultând din situaţia de
căsătoriţi. Căsătoria încheiată până la aceeaşi dată de către
unul dintre soţi rămâne în fiinţă, nefiind caz de bigamie.
Soţii se pot căsători, fiecare cu altcineva sau chiar între ei,
dacă, între timp, a dispărut cauza de nulitate;
– soţii îşi redobândesc numele avut înainte de încheierea
căsătoriei, dacă acesta se schimbase prin căsătorie. Soţul
care a luat prin căsătorie numele celuilalt soţ nu-l poate
menţine după desfiinţarea căsătoriei, ca în cazul
divorţului, deoarece nu există o dispoziţie legală care să
permită aceasta;

– între soţi nu a avut loc suspendarea prescripţiei, căci ei se

consideră că nu au avut această calitate (de soţi).
 2.2. Efectele nulităţii căsătoriei cu privire la relaţiile
patrimoniale dintre soţi

- regimul comunităţii legale de bunuri, care ia naştere în

virtutea căsătoriei şi se referă la bunurile dobândite de soţi în
timpul căsătoriei, se consideră, prin efectul retroactiv al
desfiinţării căsătoriei, că nu a fost niciodată aplicabil. În
consecinţă, cu privire la bunurile dobândite de soţii
respectivi în timpul căsătoriei nu se mai aplică dispoziţiile
legale privind bunurile comune, iar în cazul când asemenea
bunuri au fost dobândite în indiviziune, ele vor fi supuse
regulilor dreptului comun cu privire la coproprietate;
- obligaţiile de întreţinere nu au putut exista între soţi;
cum obligaţia de întreţinere între soţi are fundamentul
în căsătorie, desfiinţarea acesteia duce, în mod
automat, la dispariţia obligaţiei de întreţinere dintre
soţi;

- dreptul de moştenitor al soţului supravieţuitor nu

poate opera, deoarece calitatea de soţ se consideră că
nu a existat niciodată.
 Efectele nulităţii căsătoriei cu privire la
relaţiile dintre părinţi şi copii

Art. 305 alin. (1) Cod civil nulitatea căsătoriei nu

are niciun efect în privinţa copiilor, care păstrează situaţia de
copii din căsătorie;

Potrivit art. 305 alin. (2) Cod civil, în privinţa acestor copii
se vor aplica, prin asemănare, dispoziţiile prevăzute la
divorţ, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile dintre
părinţi şi copii.
Ca o aplicare a excepţiei expres prevăzute de art. 305
Cod civil, va beneficia de prezumţia de paternitate
copilul născut în timpul căsătoriei desfiinţate, precum şi
copilul conceput în timpul căsătoriei desfiinţate [art. 408
alin. (2) Cod civil, respectiv art. 414 alin. (1) Cod civil].

Aşadar, copilul nu este nevoit, asemenea celui din afara

căsătoriei, să-şi stabilească paternitatea „din afara
căsătoriei”, fie pe cale judecătorească, fie pe cale de
recunoaştere voluntară a tatălui, ci este protejat
recunoscându-i-se filiaţia şi implicit rudenia pe linie
paternă, cu toate consecinţele privind drepturile şi
obligaţiile acestei calităţi.
 Căsătoria putativă (art. 304 Cod civil)

Definiţie. Căsătoria putativă este acea căsătorie care,

deşi nulă sau anulată, produce unele efecte în raporturile
dintre soţi, în considerarea faptului că cel puţin unul
dintre aceştia a fost de bună-credinţă.

Bună-credinţă a unuia sau a ambilor soţi la încheierea

căsătoriei constă în credinţa greşită că au încheiat o
căsătorie valabilă, adică faptul că nu au cunoscut
existenţa unui impediment la încheierea căsătoriei sau
că nu au respectat o condiţie de fond.
 Buna-credinţă nu trebuie dovedită, ea se prezumă, pe
când reaua-credinţă trebuie dovedită de cel care o invocă.
Soţul de bună-credinţă va avea acelaşi regim juridic cu
un soţ divorţat, în timp ce soţul de rea-credinţă va avea
statutul juridic de concubin.

 Efectele căsătoriei putative diferă după cum ambii

soţi sau doar unul dintre ei a fost de bună-credinţă.
 Ambii soţi au fost de bună-credinţă - efecte

Hotărârea judecătorească prin care se constată nulitatea sau

se anulează căsătoria produce efecte numai pentru viitor, nu
şi pentru trecut.

Efecte cu privire la relaţiile personale dintre soţi până la

rămânerea definitivă a hot. jud.:
- a existat obligaţia de fidelitate,
- a existat obligaţia de sprijin moral reciproc,
- A operat suspendarea prescripţiei extinctive, cu excepţia
situaţiei în care au fost separaţi în fapt.
Efecte cu privire la capacitatea de exerciţiu a soţului
minor: minorul păstrează capacitatea de exerciţiu.

Efecte cu privire la relaţiile patrimoniale dintre soţi:

– obligaţiile de întreţinere au existat între soţi şi şi-au
produs efecte până la constatarea nulităţii sau anularea
căsătoriei;
– obligaţia de întreţinere a existat între soţi şi poate exista
şi în viitor între foştii soţi, în condiţiile legii;
– dreptul de moştenitor al soţului supravieţuitor poate
exista dacă decesul celuilalt soţ a avut loc înainte de data la
care hot jud a rămas definitivă.
 2.3. Efectele căsătoriei cu privire la relaţiile
personale dintre soţi
Normele ce privesc efectele căsătoriei reglementează parţial
relaţiile personale dintre soţi, care dobândesc astfel un caracter
juridic, majoritatea raporturilor de acest gen având mai degrabă
un caracter moral.
Articolul 307 Cod civil prevede că relaţiilor de familie li se
aplică dispoziţiile Cărţii a II-a, Titlul II, Capitolul V
„Drepturile şi îndatoririle personale ale soţilor”, indiferent de
regimul matrimonial ales.
În relaţiile ce se nasc în timpul căsătoriei este consacrat
principiul egalităţii dintre soţi, ca o aplicare a principiul egalităţii
sexelor prevăzut în art. 48 alin. (1) din Constituţie şi constă în
aceea că soţii hotărăsc de comun acord în tot ce priveşte căsătoria
(art. 308 Cod civil).