Nulitatea căsătoriei

Dacă ofițerul de stare civilă, care nu și-a îndeplinit atribuțiile în conformitate cu dispozițiile legale, cu ocazia încheierii
căsătoriei, i se vor aplica sancțiuni de ordin administrativ și dacă soților care au făcut declarații false la încheierea căsătoriei li
se pot aplica sancțiuni de drept penal, căsătoria încheiată cu nerespectarea unor condiții ce țin de esența acesteia este lovită de
nulitate.
Cauzele care determină nulitatea căsătoriei constau în nerespectarea unor condiții impuse de lege, anterior sau concomitent
încheierii ei, efectele nulității fiind retroactive.
Nulitatea căsătoriei trebuie constatată sau pronunțată prin hotărâre judecătorească.
Instanța competentă să judece acțiunile în nulitatea căsătoriei este judecătoria. 1

Clasificarea nulităților

Art. 293 NCC prevede că ’’ Este lovită de nulitate absolută căsătoria încheiată cu încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 271,
273, 274, 276 și art. 287 alin. (1).’’
De asemenea potrivit art. 297 NCC, ’’ Este anulabilă căsătoria încheiată fără încuviințările sau autorizarea prevăzute la
art. 272 alin. (2), (4), (5). ’’
Art. 102 NCC prevede că actele de stare civilă, și de căsătorie, întocmite de o persoană care a exercitat în mod public
atribuțiile de ofițer de stare civilă, cu respectarea tuturor prevederilor legale, sunt valabile, chiar dacă aceea persoană nu avea
această calitate, afară de cazul în care beneficiarii acestor acte au cunoscut, în momentul încheierii lor, lipsa acestei calități.
Se instituie o excepție de la regula nulității actelor întocmite de un ofițer de stare civilă necompetent, pentru situația în care
acesta, exercitând această îndeletnicire în public, a creat o aparență invincibilă că este competent în acest sens, caz în care
căsătoria, este valabilă.
Clasificarea nulităților are în vedere nulitățile absolute și nulitățile relative.

Cazuri de nulitate absolută

În unele cazuri, deși actul este sancționat cu nulitatea absolută, în interesul menținerii familiei, el poate fi confirmat, soțul de
bună-credință este apărat, în sensul că efectele nulității se vor produce față de el numai de la data când a rămas definitivă
hotărârea prin care s-a declarat nulă sau anulată căsătoria, iar în privința copiilor, în toate cazurile, anularea căsătoriei nu are
niciun efect (art. 304, 305 NCC).

1. Încheierea căsătoriei fără respectarea dispozițiilor legale cu privire la vârsta matrimonială ( art. 294 NCC)

Dacă soții nu aveau împlinită, la încheierea căsătoriei, vârsta de 18 ani, această căsătorie este lovită de nulitate absolută.
Potrivit art. 272 alin. (2) NCC, pentru motive temeinice, minorul care a împlinit 16 ani se poate căsători cu îndeplinirea unor
condiții speciale.
Deși, în acest caz, nulitatea este absolută, ea poate fi acoperită în următoarele situații prevăzute de art. 294 alin. (2) NCC:
a) dacă soția a născut;
b) dacă soția a rămas însărcinată.
Primul caz se referă atât la bărbat, cât și la femeie, astfel că împlinirea vârstei cerute de lege pentru încheierea căsătoriei duce
la înlăturarea considerentelor care ar justifica interzicerea căsătoriei, legiuitorul înțelegând să mențină familia, chiar dacă la
momentul încheierii căsătoriei nu era îndeplinită această condiție a legii.
Celelalte două împrejurări, nașterea unui copil și sarcina soției, se referă numai la femeie.
În cazul în care s-a născut un copil, există justificarea menținerii familiei, mai ales în interesul minorului, care și în această
situație, capătă prioritate în viziunea legiuitorului.
Căsătoria se menține, potrivit legii și în cazul în care copilul s-a născut mort sau femeia a întrerupt cursul normal al sarcinii,
întrucât și prin aceste împrejurări s-a dovedit că, în pofida neîmplinirii vârstei cerute de lege, soția este puberă și aptă de a
avea relații conjugale normale.
În cazul în care numai bărbatul nu a avut vârsta cerută de lege, iar soția a născut un copil sau a rămas însărcinată, nulitatea se
acoperă și în privința sa.
Ținând cont de prezumția de paternitate potrivit căreia copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei, s-a
dovedit și pubertatea bărbatului, iar desființarea căsătoriei nu ar avea niciun rost.2

1 Legea privind organizarea judiciară nr. 304/2004 prevede înființarea, până în 1 ianuarie 2008, a tribunalelor pentru minori și familie.
Competențele acestora sunt prevăzute de art. 37 alin. (3) din lege, iar până la înființarea acestor tribunale, în cadrul fiecărei instanțe vor
funcționa secții sau complete specializate.
2 Ibidem, p. 322

1
 2. Căsătoria a fost încheiată de o persoană care este deja căsătorită (art. 273 și art. 293 alin. 2 NCC)

Principiul monogamiei este unul de bază în dreptul familiei, fiind apărat și pe calea sancționării cu nulitatea absolută a celei
de a doua căsătorii.
Momentul în funcție de care se verifică starea de bigamie este acela al încheierii celei de a doua căsătorii și nu momentul
ulterior, eventual al pronunțării hotărârii judecătorești asupra acțiunii în nulitate. 3
În cazul declarării morții prin hotărâre judecătorească, cea de a doua căsătorie este valabilă, dacă a fost încheiată în intervalul
de timp de la data fixată prin hotărâre ca fiind aceea a morții și data rămânerii definitive a hotărârii declarative de moarte.
Pentru a ne afla în prezența bigamiei, se mai cere ca cea de a doua căsătorie să fi fost efectiv încheiată potrivit legii, căci
numai depunerea declarației de căsătorie nu este suficientă, fiind, sub aspectul infracțiunii de bigamie prevăzute de
art. 303 C. pen., numai o tentativă care nu se pedepsește.
O situație care a fost avută în vedere de legiuitor este și aceea reglementată de art. 293 alin. (2) NCC și anume când după
declararea morții unuia dintre soți prin hotărâre judecătorească, s-a încheiat o nouă căsătorie, iar soțul declarat mort s-a întors.
Legiuitorul, prin textul precizat, a dat prioritate celei de a doua căsătorii, dispunând că prima căsătorie este desfăcută pe data
încheierii celei de a doua.
Acțiunea în nulitate poate fi intentată de orice persoană interesată, este imprescriptibilă și nu este condiționată de exercitarea
acțiunii de divorț. 4

3. Căsătoria a fost încheiată între rude de grad prohibit de lege (art. 274 și art. 293 alin. (2) NCC)

Căsătoria între rudele în linie dreaptă, precum și între rudele în linie colaterală până la gradul IV inclusiv, este oprită potrivit
art. 274 NCC.
Încheierea unei astfel de căsătorii, în pofida interdicției instituite de legiuitor, duce pe planul dreptului familiei la nulitatea
absolută a acesteia, iar în conformitate cu prevederile dreptului penal, constituie infracțiunea de incest prevăzută de
art. 203 C. pen.
O asemenea căsătorie este prohibită, indiferent dacă rudenia rezultă din căsătorie sau din afara căsătoriei, tot astfel fiind oprit
să se căsătorească cu rudele sale firești și adoptatul.
Sancțiunea care intervine este nulitatea absolută.
Aceeași soluție se aplică și căsătoriei încheiate între cei deveniți prin adopție astfel de rude (art. 274 alin. (3) NCC).
Soluția se impune întrucât adoptatul devine rudă cu rudele adoptatorului, ca și un copil firesc al acestuia, iar drepturile și
obligațiile izvorâte din filiație între adoptat și părinții săi firești și rudele acestuia încetează.
Ca și consecință, este nulă atât căsătoria încheiată între adoptator și rudele sale, pe de o parte și adoptat și descendenții săi, pe
de altă parte, cât și căsătoria încheiată între adoptat și rudele sale firești.

4. Căsătoria încheiată de alienatul sau debilul mintal (art. 276 și 293 alin. (1) NCC

Căsătoria persoanelor alienate sau debile mintal este interzisă pentru motive de ordin biologic și pentru faptul că acestea
nu-și pot exprima consimțământul în mod conștient.
Căsătoria unei astfel de persoane este nulă absolut5, chiar dacă a fost încheiată într-un moment de luciditate, legiuitorul
nefăcând în acest sens nicio distincție.
De asemenea, nu are importanță dacă aceste persoane au fost sau nu puse sub interdicție.
Persoanele lipsite vremelnic de discernământ nu se pot căsători în intervalul de timp în care discernământul le lipsește,
întrucât nu pot exprima un consimțământ valabil (art. 299 NCC).6
Există o deosebire de tratament între situația persoanelor care sunt alienate sau debile mintal și cea a persoanelor lipsite
numai temporar de discernământ, în sensul că, în cazul primelor, interdicția este absolută din motive de ordin biologic- social,
iar în cazul celor din urmă acestea pot să se căsătorească, cu excepția momentelor în care le lipsește discernământul, interdicția
fiind justificată numai pentru exprimarea unui discernământ valabil.7

3Instanța sesizată cu acțiune în anularea celei de-a doua căsătorii a unei persoane, condamnată pentru bigamie, este obligată să pronunțe
nulitatea acestei căsătorii, chiar dacă, între timp, prima căsătorie a fost desfăcută printr-o sentință de divorț, nedefinitivă- Trib. Jud. Caraș-
Severin, decizia civilă nr. 1/1982, R.R.D. nr. 9/1982, p. 66.
4 C.S.J., secția civilă, decizia nr. 1602/ 1992, Dreptul nr. 8/1993, p. 70; C.S.J., secția civilă, decizia nr. 15/72/ 1995, în Curtea Supremă de
Justiție, B.J.C.D. 1995, Ed. Poema, Baia Mare, 1996, p. 67-71.
5 Trib. Suprem, secția civilă, decizia nr. 816/1985, R.R.D. nr. 1/1986, p. 60. Pentru omisiunea declarării bolii de care suferă viitorul soț,
C.S.J., secția civilă, decizia nr. 324/1990, Dreptul nr. 9-12/1990, p. 232; C.S.J., secția civilă, decizia nr. 2980/1995, în B.J.C.D. 1995, p. 71-
73.
6 Trib. Suprem, secția civilă, decizia nr. 779/ 1981, cit. supra.
7 Trib Suprem, secția civilă, decizia nr. 1805/1972, C.D. 1973, p. 193. În sensul că cel lipsit vremelnic de facultățile mintale nu se poate
căsători cât timp se află în această stare, Trib. Suprem, secția civilă, decizia nr. 667/ 1970, R.R.D. nr. 2/1972, p. 122. În sensul că, în aceste
condiții, căsătoria este lovită de nulitate relativă, Trib. Suprem, secția civilă, decizia nr. 152/1990 apud I. P. Filipescu, A. I. Filipescu,
Tratat..., op. cit., p. 191.

2
5. Lipsa de solemnitate

Căsătoria va fi lovită de nulitate absolută atât în situația în care lipsește numai un element al solemnității, cât și atunci când
solemnitatea lipsește integral (art. 287 alin. (1) și art. 293 alin. (1) NCC. 8
Un element al solemnității este și prezența a doi martori la încheierea căsătoriei, astfel că lipsa acestora va atrage nulitatea
absolută a căsătoriei.
În ceea ce privește prezența ofițerului de stare civilă, acest element face parte din cel al solemnității căsătoriei, astfel că, dacă
ofițerul de stare civilă lipsește, nu este asigurată această condiție esențială la încheierea căsătoriei.9

6. Lipsa de publicitate

Publicitatea, este o condiție de formă distinctă de solemnitate, a cărei lipsă la încheierea căsătoriei duce tot la nulitatea
absolută, potrivit art. 287 alin. (1) și art. 293 alin. (1) NCC.
Condiția publicității a fost impusă de legiuitor tocmai ca o garanție în plus pentru respectarea celorlalte condiții cerute de
lege pentru valabilitatea căsătoriei.
De aceea, vechea practică judecătorească și doctrină juridică 10 au considerat că lipsa publicității la încheierea căsătoriei va
duce la nulitatea căsătoriei numai atunci când prin aceasta s-a urmărit și s-a realizat încălcarea unor condiții de fond cerute de
lege.
Această nulitate era acoperită prin existența unui act de căsătorie, efectuat chiar de un ofițer de stare civilă necompetent, dar
confirmat printr-o posesiune de stat de soț legitim, adică printr-o publicitate posterioară.
Prin urmare, se consideră că, în prezent, clandestinitatea prin ea însăși nu ar putea să ducă la nulitatea absolută a căsătoriei,
decât în cazul în care prin aceasta s-au ascuns lipsuri esențiale, de fond, la încheierea căsătoriei.11
Singura cerință de publicitate a cărei lipsă este sancționată cu nulitatea expresă a căsătoriei este cea prevăzută de art. 287
alin. (1) NCC care prevede că soții trebuie să își dea consimțământul la căsătorie în mod public.

7. Necompetența ofițerului de stare civilă

Necompetența ofițerului de stare civilă trebuie cercetată dintr-un întreit punct de vedere: cu privire la calitatea sa de ofițer de
stare civilă, cu privire la teritoriul pe care își are competența și cu privire la persoanele a căror căsătorie o poate încheia.
În ceea ce privește necompetența sa, aceasta duce în mod indiscutabil la nulitatea absolută.
Prin excepție, dacă înregistrările au fost făcute în registrul de stare civilă de o persoană necompetentă, care a exercitat în mod
public atribuția de ofițer de stare civilă, creând o stare de eroare comună invincibilă, căsătoria este valabilă (art. 102 NCC).
Instanța care va judeca o acțiune pentru contestarea nulității unei astfel de căsătorii va trebui să stabilească două împrejurări
esențiale: una de ordin obiectiv, respectiv dacă persoana necompetentă a exercitat în mod public atribuția de ofițer de stare
civilă și alta de ordin subiectiv, anume dacă soții au cunoscut sau nu împrejurarea că acea persoană nu are calitatea de ofițer de
stare civilă.
Dacă au cunoscut acest fapt, ei nu vor mai putea fi considerați în eroare, chiar dacă toate celelalte persoane prezente au fost în
eroare.
Dacă în privința necompetenței ofițerului de stare civilă cu privire la persoane toți autorii sunt de acord că o căsătorie
încheiată în astfel de împrejurări nu este lovită de nulitate, în ceea ce privește necompetența privind teritoriul pe care
instrumentează ofițerul de stare civilă, se susține că ea duce la nulitatea căsătoriei.12

8. Căsătoria fictivă

Noul Cod civil reglementează căsătoria fictivă în art. 295, arătând că aceasta este căsătoria încheiată în alte scopuri decât
acela de a întemeia o familie este lovită de nulitate absolută.

8 Trib. Suprem, secția civilă, decizia nr. 595/ 1981, R.R.D. nr. 12/1981, p. 99.
9 A se vedea I. Albu, Dreptul familiei, op. cit., p. 91. În sens contrar, T.R. Popescu, op. cit., p. 327.
10 A se vedea: M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed. All, București, 1998, p. 673; C. Hamangiu, Codul civil adnotat, vol. I,
București, 1925, p. 205.

11 În același sens, I. Albu, Dreptul familiei, op. cit., p. 92.

12 În sens contrar, ibidem, p. 13. În sensul că sancțiunea este nulitatea absolută a căsătoriei, T.R. Popescu, op. cit., p. 328.

3
 În alin. (2) se prevede că nulitatea se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, a intervenit
conviețuirea soților, soția a născut sau a rămas însărcinată ori au trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei.
Atunci când prin încheierea căsătoriei se urmăresc alte scopuri decât întemeierea unei familii ne aflăm în prezența căsătoriei
fictive.
Părțile, în realitate, nu doresc să se căsătorească, să stabilească între ele raporturi personale și patrimoniale specific familiei,
ci urmăresc realizarea unor interese pe care altfel nu le-ar fi atins.
Adevăratele raporturi dintre ele sunt cele ascunse, astfel că, din acest punct de vedere, căsătoria fictivă se aseamănă cu
simulația.
Prin simulație se creează o aparență de drept, aceea rezultată din actul aparent, care însă nu corespunde realității, fiind
mincinos, adevărata situație juridică dintre părți fiind stabilită în actul ascuns.
Cum s-a arătat13, căsătoria fictivă poate fi analizată ca o lipsă de consimțământ la căsătorie, deoarece părțile nu și-au
exprimat un consimțământ valabil în vederea încheierii căsătoriei, ci numai unul formal, voința lor internă fiind cu totul alta,
ceea ce duce la sancțiunea nulității absolute.14
Astfel de căsătorii se încheiau în scopul sustragerii de la răspunderea penală în cazul comiterii infracțiunii de viol 15 sau al
folosirii unei locuințe sau de eludare a unor dispoziții legale imperative, altele decât cele relative la căsătorie.
Anularea căsătoriei fictive este motivată, în practica judiciară, ca și în literatura juridică, prin frauda la lege, dar la o lege
extrinsecă dreptului familiei (de exemplu: căsătoria încheiată în scopul obținerii altei cetățenii).
Invocarea acestui caz de nulitate a căsătoriei nu va putea fi făcută dacă între soți, ulterior încheierii căsătoriei, s-au stabilit
relații conjugale.
Această împrejurare duce la acoperirea nulității, căci în acest mod s-a realizat scopul specific încheierii căsătoriei.16
Căsătoria este fictivă atunci când încheierea ei a fost determinată de atingerea altor scopuri decât acela de a întemeia o
familie, de către unul sau amândoi dintre soți, dar numai dacă, ulterior, nu s-au stabilit raporturi conjugale între cei ce au
încheiat-o.
Va trebui ca instanțele judecătorești să verifice îndeplinirea cumulativă a acestor condiții, fiind admise, în această materie,
orice mijloace de probă și numai în aceste cazuri să pronunțe nulitatea căsătoriei.

9. Frauda la lege

Frauda la lege este, de asemenea, admisă ca un caz distinct de nulitate absolută a actelor juridice.
În materie de căsătorie, realizarea fraudei la lege duce neapărat și la căsătoria fictivă , întrucât se urmăresc efecte secundare,
cum ar fi folosirea locuinței, dobândirea unei alte cetățenii sau sustragerea de la răspunderea penală a autorului violului.
Această ultimă posibilitatea de fraudare a legii a fost înlăturată prin abrogarea acestei cauze de nepedepsire din Codul penal.

10. Lipsa diferențierii de sex

Așa cum s-a mai arătat, la condițiile de fond privind încheierea căsătoriei, atrage nulitatea căsătoriei (art. 277 NCC).
Cu toate că această condiție era evidentă, pentru a înlătura orice dubiu, în noul Cod civil s-a prevăzut expres interdicția de a se
încheia căsătoria între două persoane de același sex.
Inexistența acestei condiții duce, indiscutabil, la nulitatea absolută a căsătoriei, formularea textului fiind imperativă.
Va fi lovită de nulitate absolută căsătoria persoanelor de același sex, precum și a acelora al căror sex nu este bine precizat,
astfel că, din acest motiv, este cu neputință consumarea căsătoriei.

11. Lipsa consimțământului

Lipsa consimțământului duce la nulitate absolută în temeiul art. 271 și 293 alin. (1) NCC, atât atunci când este vorba de lipsa
sa materială, cât și atunci când este vorba de lipsa psihică a acestuia, în cazul celui debil sau alienat mintal.
Ei nu pot exprima un consimțământ valabil, însă, în acest caz, căsătoria va fi nulă și din motive de ordin biologic și social.

13 A se vedea I. P. Filipescu, Gh. Beleiu, Nulitatea căsătoriei în practica judiciară, R.R.D. nr. 9/1971, p. 76/81.
14 Trib. Suprem, secția civilă, decizia nr. 2248/1973, R.R.D. nr. 5/1974, p. 72; C.S. J., secția civilă, decizia nr. 1890/ 2002,
Dreptul nr. 6/2003, p. 240; Trib. Iași, secția civilă, decizia nr. 60/2003, cu notă parțial critică de G. Lupșan, Dreptul nr. 7/2004, p. 201-209.
15 Trib. Suprem, secția civilă, decizia nr. 1342/1983, R.R.D. nr. 6/1984, p. 60; Trib. Suprem, secția civilă, decizia nr. 843/1970, C.D. 1970,
p. 176-178; Trib. Suprem, secția civilă, decizia nr. 411/1977, C.D. 1977, p. 99-100 (cauza de nepedepsire prevăzută la viol și constând în
căsătoria autorului infracțiunii cu victima a fost abrogată).
16 Într-o soluție s-a arătat că nu se pune problema acoperirii nulității absolute a căsătoriei fictive, chiar dacă din căsătorie a rezultat un
minor, deoarece raporturile de căsătorie dintre părți existau anterior acestei căsători, iar între aceleași părți mai exista o căsătorie, valabilă,
încheiată în Grecia. Prina a doua căsătorie, soțul urmărise doar schimbarea numelui, pentru a evita o interdicție de intrare în acel stat,
evident o fraudă la lege (Trib. Iași, sentința civilă nr. 60/2003, cit. supra).

4
 Cazuri de nulitate relativă

Căsătoria este sancționată cu nulitatea relativă în cazul lipsei încuviințărilor cerute de lege pentru căsătoria unui minor și în
cazul viciilor de consimțământ: eroarea, dolul și violența.
De asemenea, este anulabilă căsătoria încheiată de persoana lipsită vremelnic de discernământ, precum și cea încheiată de
tutore cu persoana minoră aflată sub tutela sa.
Eroarea, nu duce la anularea căsătoriei, decât dacă se referă la identitatea fizică a celuilalt soț.
Această restrângere este menită a evita cazurile în care s-ar putea cere anularea căsătoriei pentru eroare asupra identității
civile a celuilalt soț sau asupra calităților esențiale ale acestuia.
S-a hotărât că nu ne aflăm în cazul erorii asupra identității fizice a celuilalt soț dacă reclamantul nu a cunoscut că soția sa era
însărcinată la data încheierii căsătoriei, de vreme , ce, cu acea persoană a voit să se căsătorească 17, această împrejurare ascunsă
de către pârâtă, fiind însă un dol omisiv, poate duce la anularea căsătoriei.
Eroarea provocată prin viclenie- dol- duce la anularea căsătoriei, chiar dacă ea nu poartă asupra calităților esențiale ale
soțului care a provocat-o, dacă această împrejurare a determinat consimțământul celuilalt soț.
În practica judiciară s-a decis că este un dol comisiv, care duce la anularea căsătoriei, fapta unuia dintre soți, care suferind de
o boală gravă și de durată, a indus în eroare pe celălalt în privința stării sale de sănătate, prin prezentarea unui certificat
prenupțial, întocmit pe baza certificatului medical, eliberat de o rudă.
La fel, este dol prin reticență faptul de a fi ascuns față de celălalt soț, cu bună-știință, boala de care suferă sau numai
amploarea acesteia, dacă boala afectează grav relațiile normale dintre soți. 18
Malformația care nu constituie o nediferențiere de sex, dar are caracterul unei maladii care nu a fost cunoscută de celălalt soț,
întrucât i-a fost ascunsă, constituie motiv de anulare a căsătoriei care s-a încheiat ca urmare a unui dol reticent.19
Violența poate constitui motiv de anulare a căsătoriei.
În acest sens, s-ar putea aminti constrângerea exercitată de către părți asupra fiicei, în sensul încheierii căsătoriei cu o anumită
persoană.20
Literatura de specialitate a opinat21 în sensul că violențele exercitate asupra soțului al cărui consimțământ a fost viciat trebuie
să aibă o anumită intensitate și gravitate, care să-l pună în situația obiectivă de a nu se putea opune căsătoriei.
În plus, violențele trebuie apreciate raportat la starea psihică a soțului respectiv.22
Nulitatea este relativă și în cazul încheierii unei căsătorii de către o persoană lipsită vremelnic de discernământ 23.
Nulitatea poate fi invocată numai de către cel indus în eroare pe calea unei acțiuni care trebuie formulată în termenul de 6
luni prevăzut de art. 301 NCC.
Nulitatea relativă se acoperă dacă soții au conviețuit timp de 6 luni de la data încetării violenței sau de la data descoperirii
dolului, a erorii ori a lipsei vremelnice a facultăților mintale.
Nulitatea relativă se acoperă dacă soția a născut ori a rămas însărcinată.
Art. 303 alin. 3 NCC prevede că, în toate cazurile, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, între timp, ambii soți au împlinit vârsta
de 18 ani sau dacă soția a născut ori a rămas însărcinată.
Nulitatea se acoperă prin împlinirea vârstei legale, sarcină sau nașterea unui copil numai în cazurile de nulitate relativă la
care face referire art. 303 în alin. (1) și (2), respectiv căsătoria unui minor fără avizele, încuviințările sau autorizările necesare
și căsătoria încheiată de o persoană lipsită vremelnic de discernământ sau al cărei consimțământ a fost viciat prin eroare, dol
sau violență.

Efectele nulităților

Atât nulitatea absolută cât și cea relativă, deși produse de cauze diferite și având regim juridic diferit, generează același efect
și anume desființarea, atât pentru trecut, cât și pentru viitor a căsătoriei, ca și cum ea nu ar fi existat.
Ca o consecință, în privința raporturilor nepatrimoniale dintre soți, rezultă următoarele efecte:
- dacă numele soților s-a schimbat prin căsătorie, ei redobândesc numele avut înainte.
Soțul care a luat numele celuilalt, nu-l va putea menține și pentru viitor, așa cum este posibil în cazul desfacerii căsătoriei
prin divorț.
- încetează toate obligațiile specifice căsătoriei, fiecare soț putându-se căsători cu altcineva sau chiar între ei, dacă motivul de
nulitate a dispărut.

17 Trib. Jud. Timiș, decizia nr. 37/1970, R.R.D. NR. 6/1971, p. 150: Trib. Suprem, secția civilă, decizia nr. 1381/ 1986, R.R.D. nr. 5/1987,
p. 6.
18 C.S.J., secția civilă, decizia nr. 324/1990, în V. Bogdănescu ș.a., Probleme de drept..., op. cit., p. 161.
19 Trib. Suprem, secția civilă, decizia nr. 1196/1972, p. 199; Trib. Suprem, secția civilă, decizia nr. 779/1981, R.R.D. nr. 1/1982, p. 53.
20 A se vedea Sc. Șerbănescu, op. cit., p. 38.
21 A se vedea I.P. Filipescu, A. I. Filipescu, Tratat..., op. cit., p. 201.
22 Trib. Suprem, secția civilă, decizia nr. 1005/ 1974, C.D. 1974, p. 166-167.
23 C.S.J., secția civilă, decizia nr. 152/1990, în V. Bogdănescu ș.a., Probleme de drept..., op. cit., p. 158-160.

5
 - se consideră că n-au avut niciodată calitatea de soți, astfel că nicio acțiune penală pentru bigamie sau adulter n-ar mai putea
continua24.
- dacă unul dintre soți nu a atins vârsta majoratului, el nu va fi considerat, la fel ca după desfacerea căsătoriei, că are
capacitate deplină de exercițiu.
În privința raporturilor patrimoniale, consecințele sunt:
- regimul matrimonial va fi retroactiv desființat, bunurile dobândite în această perioadă vor fi considerate bunuri proprii sau
coproprietatea celor a căror căsătorie a fost desființată.
- obligația de întreținere se consideră că n-a existat.
- nu poate exista dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor, chiar dacă nulitatea a fost pronunțată după decesul unuia
dintre cei aparenți căsătoriți.
Prin excepție, art. 305 NCC dispune că desființarea căsătoriei nu are nicio urmare în privința copiilor, care își păstrează
situația de copii din căsătorie, iar în privința drepturilor și obligațiilor dintre părinți și copii, se vor aplica dispozițiile privitoare
la divorț.
Legiuitorul, în preocuparea sa de a ocroti interesele copiilor rezultați din căsătorii lovite de nulitate, a voit să creeze o
derogare de la regula desființării retroactive a căsătoriei și evident a tuturor efectelor sale.
Este de observat însă că, în dreptul nostru, copiii din afara căsătoriei sunt pe deplin asimilați celor din căsătorie, astfel că
derogarea se referă propriu-zis numai la stabilirea filiației, copiii rezultați dintr-o căsătorie anulată nemaifiind puși în situația
de a-și stabili filiația la fel ca cei din afara căsătoriei.
Ca urmarea acestor dispoziții, instanța de judecată, pronunțând nulitatea căsătoriei, va trebui, la fel ca în cazul divorțului, să
dispună asupra modului de exercitare a autorității părintești, stabilind în același timp contribuția părinților la cheltuielile de
creștere și de educare.
Vocația succesorală reciprocă dintre părinți și copii nu suferă nicio atingere.

Regimul juridic al nulităților

Acțiunea având ca scop constatarea nulității absolute a căsătoriei poate fi intentată de orice persoană interesată, adică de soți,
terții care pot justifica un interes, procurorul sau, incidental, în cadrul unui proces început, poate fi invocată chiar de instanța
de judecată din oficiu.
Acțiunea în anularea căsătoriei nu poate fi pornită decât de către soțul al cărui consimțământ a fost viciat sau de cel a cărui
încuviințare era necesară sau a lipsit, procurorul neputând introduce în temeiul art. 45 C. proc. civ., o astfel de acțiune.
Dreptul material la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la încetarea violenței sau de la descoperirea erorii sau a dolului
sau a lipsei de discernământ potrivit art. 301 NCC.
În cazul lipsei încuviințărilor cerute de lege, termenul curge de la data la care cel a cărui încuviințare sau autorizare era
necesară a luat cunoștință de încheierea căsătoriei.
În preocuparea sa de a nu desființa cu ușurință căsătoriile, chiar viciate la momentul încheierii lor, dar ale căror vicii sunt
remediabile, legiuitorul a instituit un regim juridic atenuat al nulităților față de dreptul comun.
Astfel, nu numai căsătoria anulabilă poate fi confirmată, dar, în anumite cazuri, chiar căsătoriile lovite de nulitate absolută.
Așa cum s-a arătat, o căsătorie încheiată fără ca unul dintre soți să fi împlinit vârsta legală nu va fi declarată nulă, dacă, între
timp, soțul a împlinit vârsta cerută de lege pentru căsătorie sau soția a dat naștere unui copil ori a rămas însărcinată.
Hotărârile judecătorești prin care se pronunță nulitatea căsătoriei au efecte constitutive și sunt opozabile erga omnes.
Acțiunea prin care se solicită anularea căsătoriei sau constatarea nulității acesteia este admisibilă, indiferent de faptul că,
anterior, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, acea căsătorie fusese desfăcută prin divorț 25.

Căsătoria putativă

Căsătoria putativă este aceea căreia legea îi păstrează efectele unei căsătorii valabile, chiar dacă ea este nulă sau anulabilă,
până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, pentru soțul sau soții de bună-credință la încheierea ei.
Art. 304 NCC, prevede că ’’soțul de bună-credință la încheierea unei căsătorii nule sau anulate păstrează, până la data când
hotărârea judecătorească rămâne definitivă, situația unui soț dintr-o căsătorie valabilă’’.
Pentru a ne afla în prezența unei căsătorii putative, trebuie să fie îndeplinite, cumulativ, două condiții:
- existența unei căsătorii nule sau anulabile.
- buna-credință a unuia sau a ambilor soți.
În privința celei de a doua condiții, se cuvine a fi menționat că buna-credință constă, aici într-o eroare a unuia sau a ambilor
soți cu privire la cauza nulității căsătoriei.
Eroarea poate privi fie un fapt, ca ignorarea relațiilor de rudenie în grad prohibit de lege existente între soți, fie o dispoziție
legală, ca aceea care interzice încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă la infinit și în linie colaterală până la gradul IV
inclusiv.

24 Dacă printr-o hotărâre judecătorească căsătoria a fost anulată pentru bigamie, acțiunea de divorț este inadmisibilă. A se vedea Trib. Jud.
Hunedoara, decizia civilă nr. 427/1982, R.R.D. nr. 4/1983, p. 71.
25 C.S.J., secția civilă, decizia nr. 1602/1992, în V. Bogdănescu ș.a., Probleme de drept..., op.cit., p. 163-164.

6
 Buna-credință trebuie să existe în momentul încheierii căsătoriei, când se apreciază îndeplinirea condițiilor cerute de lege
pentru căsătorie, reaua-credință survenită după acest moment neavând nicio influență cu privire la căsătoria putativă.
Buna-credință, la fel ca în dreptul comun, este prezumată, dovada relei-credințe fiind în sarcina acelora care o invocă.
Fostul Tribunal Suprem a decis că odată cu anularea căsătorie, instanța de judecată este obligată să stabilească buna sau
reaua-credință a soților la încheierea căsătoriei26.

Efectele căsătoriei putative

Efectele căsătoriei putative se regăsesc în prevederile art. 304 alin. (2) NCC care consacră excepția de la regula
retroactivității nulităților în favoarea soțului de bună credință.
În cazul în care ambii soți au fost de bună-credință, în ceea ce privește raporturile personale dintre aceștia, se disting
următoarele efecte:
- între soți, până la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat nulitatea, a existat obligația de sprijin moral
reciproc și de fidelitate.
- în privința numelui nu se vor aplica dispozițiile legale privitoare la divorț, art. 304 alin. (2) NCC făcând trimitere la aceste
dispoziții numai în privința raporturilor patrimoniale, astfel că soțul care și-a schimbat numele prin căsătorie își va recăpăta
numele avut anterior.
- între soți prescripția a fost suspendată, ei având pentru trecut această calitate.
- soțul care s-a căsătorit înainte de vârsta de 18 ani își va păstra capacitatea de exercițiu, dacă este minor la data când căsătoria
a fost anulată.
În privința raporturilor patrimoniale dintre soți, se impun anumite precizări:
- lichidarea regimului matrimonial se face potrivit dispozițiilor legale privitoare la divorț.
- obligația de întreținere a existat între soți și va exista și în viitor.
- dacă unul dintre soți a decedat înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de declarare a nulității căsătoriei, celălalt are
dreptul la moștenire în calitate de soț supraviețuitor.
Dacă însă numai unul din soți a fost de bună-credință, raportat la relațiile personale, numai soțul de bună-credință va
beneficia de derogarea creată de legiuitor.

Bibliografie

Al. Bacaci, V. Dumitrache, C. Hageanu, Dreptul familiei și stare civilă, note de curs pentru forma de învățământ ID, Editura
Universității Lucian Blaga, Sibiu.

26 Trib. Suprem, Decizia de îndrumare nr. 3/1974, C.D. 1974, p. 11.