Revocarea donațiilor

Potrivit art. 1020 NCC, revocarea donațiilor poate surveni pentru ingratitudine și pentru neîndeplinirea sarcinilor.
De asemenea, există donații care sunt revocabile prin natura lor, așa cum este cazul donațiilor dintre soți.

A. Revocarea donațiilor pentru ingratitudine

1. Cazuri de ingratitudine prevăzute de lege

Conform dispozițiilor art. 1023 NCC, donațiile se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri:
a) dacă donatarul a atentat la viața donatorului, a unei persoane apropiate lui sau știind că alții intenționează să atenteze, nu
l-a înștiințat [(lit. a)].
Pentru a fi în prezența acestui caz de ingratitudine, nu se cere ca autorul să fi fost condamnat penal pentru faptele respective,
ci doar ca acestea să poată fi dovedite de către donator în procesul civil de revocare a donației.
Atentatul la viața donatorului sau a unei persoane apropiate presupune o încercare, prin acțiune sau inacțiune, de suprimare cu
intenție a vieții acelei persoane, indiferent dacă scopul (uciderea) a fost atins sau nu.
Simpla punere în pericol a vieții donatorului sau persoanei apropiate lui din imprudență sau neglijență nu întrunește cerințele
legii.
Atentatul comis de o persoană lipsită de discernământ nu poate fi sancționată cu revocarea donației pentru ingratitudine 1.
b) dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de donator [(lit. b)].
Se referă la săvârșirea unor fapte prevăzute de Codul penal, comise cu intenție contra persoanei donatorului sau a bunurilor
acestuia, fără a se impune condiția existenței unei condamnări; a unor acte de cruzime, cum ar fi cele de supunere la chinuri
fizice sau morale prin abandonarea donatorului într-o situație dificilă pentru el (accident, boală), chiar dacă faptele respective
nu întrunesc condițiile unei infracțiuni; sau a unor injurii grave la adresa donatorului2, nici în acest caz neimpunându-se
existența unei condamnări penale.
Toate aceste fapte trebuie să fie de o anumită gravitate, de exemplu, un furt a unor bijuterii ale donatorului 3, simplele certuri
dintre părți ori amenințări banale 4 ori chiar exercitarea anumitor violențe fizice de către donatar împotriva donatorului, dar pe
fondul unui climat familial deja tensionat5, nu au fost reținute ca susceptibile de a putea duce la revocarea donațiilor pentru
ingratitudine.
În schimb, a fost reținută ca injurie la adresa donatorului exercitarea unei acțiuni în evacuare în condițiile în care între părți
era încheiat în mod valabil un contract de comodat6.
c) dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a
bunului donat, ținându-se însă seama de starea în care se afla bunul donat în momentul donației [(lit. c)].
Se referă la situația în care donatorul ajuns în nevoie este lăsat de donatar, în mod nejustificat, fără ajutor constând în
asigurarea alimentelor necesare traiului zilnic al acestuia.
Aprecierea caracterului justificat sau nejustificat al refuzului donatarului de a acorda ajutor donatorului este la libera
apreciere a instanței de fond, revocarea neputând fi pronunțată în cazul în care, donatorul este acela care refuză să primească
alimentele7.
Faptele de ingratitudine anume prevăzute de lege sunt acțiuni sau inacțiuni de o anumită gravitate care demonstrează o
încălcare intenționată a obligației de gratitudine pe care donatarul trebuie să o aibă față de cel care i-a făcut donația.
Este vorba de fapte reprobabile nu numai în plan moral, ci și juridic, revocarea constituind o pedeapsă civilă pentru donatar8.
Pentru a atrage revocarea donației, faptele prevăzute de lege trebuie să fie comise de donatar după data donației, căci cele
comise înainte sunt considerate ca fiind iertate de donator din moment ce, cunoscute fiind de acesta, sunt urmate de
gratificarea celui vinovat de săvârșirea lor9.

1 În acest sens, a se vedea Trib. Jud. Mureș, dec. civ. nr. 365/1982, cu Nota (I) de N. Pleșan și Nota (II) de V. Pătulea, RRD nr. 9/1993, p.
46 și urm.
2 Exemplificativ, pot constitui injurii unele fapte comise la adresa donatorului cum ar fi: ofense scrise sau verbale, atingeri intenționate ale
integrității morale, sentimentelor, onoarei sau reputației, exercitarea abuzivă a unor prerogative patrimoniale etc. (M.Grimaldi, Liberalites...,
cit. supra, p. 332).
3 Cass. 1-re civ., 14 ian 2023, Obs. J. Patarin, RTD civ. 2003, p. 531.
4 În acest sens, a se vedea Trib. Jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 877/1983, RRD nr. 3/1984, p. 69.
5 Cass. 1-re, 16 juin 1998, Obs. J. Patarin, RTD civ. 1998, p. 965.
6 Cass. 1-re civ., 20 mai 2009, Obs. M. Grimaldi, RTD civ. 2009, p. 565.
7 Trib. Suprem, col. civ., dec. Nr. 1572/1968, RRD nr. 4/1969, p. 178.
8 B. Beignier, op. cit., p. 80, nr. 114.
9 Cass. 1-re civ., 9 Jan. 2008, Obs. M. Grimaldi, RTD civ. 2008, p. 133.

1
 2. Acțiunea în revocarea donațiilor pentru ingratitudine

2.1. Regimul juridic al acțiunii

Acțiunea în revocarea donațiilor pentru ingratitudine este reglementată de art. 1024 NCC, din care rezultă că revocarea nu
poate fi decât judiciară, putând fi dispusă numai de către instanța de judecată.
Acțiunea aparține donatorului, el fiind cel în drept să aprecieze dacă este cazul sau nu să solicite revocarea.
Deși are un conținut patrimonial , revocarea pentru ingratitudine implică aprecieri personale de ordin moral din partea
victimei faptelor de ingratitudine (a donatorului) care poate să îl ierte pe cel vinovat, astfel încât nu poate fi exercitată de
creditorii donatorului pe cale oblică10.
Ea poate fi exercitată de donator în termen de 1 an din ziua în care a cunoscut fapta de ingratitudine [ art. 1024 alin. (1)
NCC]11.
În cazul refuzului nejustificat de alimente, care poate fi o faptă continuă, termenul de 1 an curge de la data ultimului refuz12.
În ceea ce privește natura juridică a acestui termen, deși doctrina clasică l-a considerat ca fiind de decădere, iar nu de
prescripție, prezumându-se că , dacă donatorul nu a solicitat revocarea în acest interval de timp, l-a iertat pe donatar 13,
art. 1024 alin. (1) NCC îl califică în mod expres ca fiind de prescripție.
Numai prin excepție, în cazurile anume prevăzute de lege, acțiunea poate fi exercitată de moștenitorii donatorului și anume:
a) în cazul în care donatorul a decedat înaintea împlinirii termenului de 1 an prevăzut la art. 1024 alin. (1) NCC, afară de
cazul în care l-a iertat pe donatar [ art. 1024 alin. (3) teza I NCC]14.
b) în cazul în care donatorul a decedat fără să aibă cunoștință de faptele de ingratitudine, situație în care moștenitorii pot
introduce acțiunea în termen de 1 an de la data decesului donatorului [ art. 1024 alin. (3) teza a-II-a NCC].
În situația în care moștenitorii află despre cauza de ingratitudine la un moment ulterior aceluia al deschiderii moștenirii,
termenul de 1 an va curge de la acest moment.
Dacă pentru donator termenul curge de la momentul când a aflat despre faptele de ingratitudine ale donatarului, pentru
moștenitori, în cazul examinat, logic ar fi ca soluția să fie identică 15.
Dacă acțiunea a fost declanșată de donator, dar acesta a decedat înaintea soluționării ei, moștenitorii pot să continue acțiunea
[ art. 1024 alin. (4) NCC] , nefiind însă obligați la aceasta [ textul de lege evocat prevede că acțiunea ’’poate fi continuată’’],
putându-l ierta pe donatar.
Fiind o pedeapsă civilă, acțiunea în revocarea donației pentru ingratitudine poate fi exercitată numai împotriva donatarului,
dar dacă acesta moare după data introducerii acțiunii, ea poate fi continuată contra moștenitorilor donatarului [ art. 1024 alin.
(2) NCC].

2.2. Efectele acțiunii în revocare

În privința efectelor, revocarea donației pentru ingratitudine poartă amprenta caracterului său de pedeapsă civilă, noul Cod
civil reglementând unele efecte generale (între părți) și unele efecte speciale (față de terți).

I. Efectele generale (între părți)

Din dispozițiile art. 1025 alin. (1) NCC, pe de o parte, rezultă că, urmare a revocării, donatarul este obligat să restituie bunul
primit de la donator, iar pe de altă parte, explicit, rezultă că ’’ dacă restituirea în natură a bunului donat nu este posibilă
(formulare din care reiese implicit că, în principiu, donatarul trebuie să restituie bunul donat în natură), donatarul va fi obligat
să plătească valoarea acestuia, socotită la data soluționării cauzei.’’
Între părți, revocarea produce efecte retroactive, contractul fiind desființat cu efecte de la data încheierii lui 16.
Obligația de despăgubire, doar parțială, subzistă în sarcina donatarului și în ipoteza în care restituirea bunului se face în
natură, dar acesta a fost degradat de donatar în mod culpabil.
Din modul în care este formulat art. 1025 alin. (1) NCC, care nu face nicio distincție, rezultă că restituirea prin echivalent
este datorată de donatar atât în cazul în care bunul a fost înstrăinat de el, cât și în cazul în care bunul a pierit, fie fortuit, fie din
motive care îi sunt imputabile.

10 F. Deak Tratat de drept civil. Contracte speciale, cit. Supra, p. 165, nr. 45.
11 Cass. 1-re civ., 20 mai 2009, Obs. M. Grimaldi, loc. cit. supra.
12 L. Mihai, A. Kolicher, Termenul revocării donației pentru ingratitudine, S.C.J. nr. 3/1985, p. 248.
13 D. Alexxandresco, op. cit., t. IV, 1, p. 459: M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 343: F. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, cit.
supra, p. 166.
14 Iertarea nu poate interveni decât după săvârșirea faptelor de ingratitudine , ea neputând fi inclusă într-o clauză contractuală de renunțare
anticipată a donatorului la acțiunea în revocare pentru ingratitudine, întrucât este vorba de o problemă care privește ordinea publică (Y.
Flour, F.-J. Pansier, Regle de fond des donations: suites de la donation, în Droit patrimoniale de la famille 2008/2009, cit. supra, p. 841, nr.
315.102).
15 În acest sens, a se vedea, Y. Flour, F.-J.Pansier, Regle de fond des donations: suites de la donation, cit. supra, p. 841, nr. 315.101.
16 I. Najjar, V. Donation, cit. supra, p. 100, nr. 867.

2
 Chiar dacă textul de lege analizat nu prevede, prin analogie, dacă donatarul a ipotecat bunul sau l-a grevat cu sarcini reale, va
fi obligat să indemnizeze pe donator în mod corespunzător, iar dacă, la rândul său, a făcut cheltuieli care au dus la sporirea
valorii bunului donat, donatarul are dreptul la despăgubiri corespunzătoare17.
În privința fructelor bunului donat, conform art. 1205 alin. (2) NCC, donatarul va fi obligat la restituirea fructelor percepute
începând cu data introducerii cererii de revocare a donației, având însă dreptul la despăgubiri corespunzătoare pentru
cheltuielile făcute cu producerea acestora [ art. 1645 alin. (2) NCC].
Având în vedere dispozițiile art. 1645 alin. (2) NCC, text de aplicabilitate generală în materie de restituire a prestațiilor
(art. 1635 și urm. NCC), se impune concluzia că donatarul, care, în cazul revocării pentru ingratitudine, se află în situația
debitorului căruia îi este imputabilă restituirea, are, pe de o parte, obligația de a restitui nu numai fructele percepute, la care
art. 1025 alin. (2) NCC se referă expres, ci și prin echivalent, pe cele pe care ’’putea să le dobândească’’, iar pe de altă parte și
obligația de a despăgubi pe donator și ’’pentru folosința pe care bunul i-a putut-o procura’’ donatarului, iar din punct de
vedere al donatorului, pentru lipsa de folosință.

II. Efectele speciale (față de terți)

Dacă revocarea duce la desființarea donației cu efecte retroactive de la data încheierii contractului, potrivit regulilor de drept
comun, acest lucru ar fi trebuit să se întâmple și în raporturile cu terții.
Dat fiind însă faptul că revocarea pentru ingratitudine este o pedeapsă civilă, care îl țintește în mod special pe donatar, față de
terți, cărora nu li se poate reproșa absolut nimic într-o asemenea ipoteză, în mod tradițional, regulile aplicabile sunt derogatorii
de la dreptul comun, efectele revocării nefiind retroactive.
În acest sens, art. 1026 teza I NCC, precizează că ’’ revocarea pentru ingratitudine nu are niciun efect în privința drepturilor
reale asupra bunului donat dobândite de la donatar, cu titlu oneros, de către terții de bună-credință și nici asupra garanțiilor
constituite în favoarea acestora’’.
Spre deosebire de reglementarea din dreptul francez, a Codului civil italian (art. 808) și de reglementarea noastră anterioară
(art. 834 C. civ. 1864) , potrivit cărora revocarea donației pentru ingratitudine nu are niciun efect asupra drepturilor dobândite
de terți asupra bunului, donat, indiferent dacă dobândirea a avut loc prin acte cu titlu oneros sau cu titlu gratuit18.
Art. 1026 teza I NCC inovează, restrângând această ’’imunitate’’ doar la actele de dobândire sau de constituire cu titlu
oneros.
Inovația este lipsită de orice sens, căci, spre deosebire de revocarea donațiilor pentru neîndeplinirea sarcinilor, care produce
efecte retroactive și în privința terților, revocarea pentru ingratitudine, fiind o pedeapsă civilă îndreptată exclusiv contra
donatarului, nu ar trebui să aibă niciun fel de consecințe asupra drepturilor dobândite de terți asupra bunului donat înaintea
revocării, indiferent dacă titlul de dobândire sau constituire este oneros sau gratuit.
În cazul bunurilor supuse unor forme de publicitate, terții nu pot beneficia de dispozițiile art. 1026 teza I NCC
(’’imunitatea’’ față de acțiunea în revocare a donației pentru ingratitudine) decât dacă și-au înscris drepturile în registrele de
publicitate prevăzute de lege (art. 1026 teza a-II-a NCC), dacă și-au făcut opozabile drepturile în condițiile legii.

B. Revocarea donațiilor pentru neîndeplinirea sarcinilor

În cazul donațiilor cu sarcini, acestea sunt obligatorii pentru donatar.

Dacă obligațiile care formează obiectul sarcinii nu sunt îndeplinite, ’’ donatorul sau succesorii săi în drepturi pot cere fie
executarea sarcinii, fie revocarea donației’’ [ art. 1027 alin. (1) NCC].
Executarea sarcinii poate fi solicitată în condițiile dreptului comun, nu numai de către donator (sau moștenitorii acestuia) ci
și de beneficiarul sarcinii (când acesta este o altă persoană decât donatorul sau donatarul).
Terțul beneficiar al sarcinii nu poate cere însă decât executarea, nu și revocarea donației [ art. 1027 alin. (2) NCC], întrucât
nu poate justifica un interes decât pentru aceasta, nu și pentru revocarea donației.
Dat fiind faptul că donația, chiar și cu sarcini, este o liberalitate, donatarul este ținut la îndeplinirea acestora ’’ numai în
limita valorii bunului donat, actualizată la data la care sarcina trebuia îndeplinită’’ (art. 1028 NCC).
Dacă sarcina ajunge să fie mai oneroasă decât emolumentul donatarului, debitorul sarcinii nu mai poate fi ținut nici la
executarea acesteia, nici expus la revocarea donației pentru neîndeplinirea sarcinii.
În ipoteza art. 1028 NCC nu este vorba despre revizuirea sarcinilor în condițiile art. 1006 și art. 1007, care nu poate fi
dispusă decât de instanța de judecată, ci despre adevărate excepții de neexecutare a sarcinii sau de nerevocare a donației
solicitate de cel în drept (donator, moștenitorii acestuia, terț beneficiar al sarcinii).
Într-o asemenea situație, donatarul nu se află în poziția de reclamant, cum se întâmplă în cazul revizuirii sarcinilor, ci,
întotdeauna, în poziția de pârât față de care se solicită fie obligarea la executarea silită a sarcinii, fie revocarea donației pentru
neîndeplinirea acesteia.

17 M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 344; F. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, cit. supra, p. 167, nr. 45.
18 F. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, cit. supra, p. 167, nr. 45.

3
 I. Regimul juridic al acțiunii în revocarea donației pentru neîndeplinirea sarcinii

Donațiile cu sarcini, fiind considerate în limita acestora ca fiind contracte sinalagmatice, sunt supuse revocării (rezoluțiunii)
pentru neîndeplinirea lor, în condiții asemănătoare dreptului comun aplicabil în materie de rezoluțiune (art. 1549 și urm.
NCC).
Nu orice sarcină neexecutată poate duce la revocarea donației, ci numai acelea care se dovedesc a fi constituit cauza
impulsivă și determinantă a consimțământului donatorului, că fără acestea nu ar fi încheiat contractul19.
Dreptul de apreciere în această privință al instanței de fond este suveran.
De exemplu, nerespectarea sarcinii de a întrebuința suma donată pentru continuarea studiilor de către donator face parte din
categoria neexecutărilor susceptibile să ducă la revocarea donației, pe când neexecutarea sarcinilor de a asista pe donator în
cursul ultimei sale maladii și de a suporta cheltuielile de înmormântare ale acestuia nu au fost considerate ca fiind
determinante pentru gratificarea donatarului, ci doar simple clauze accesorii20, aceasta cu atât mai mult cu cât, în speța
raportată, cheltuielile de înmormântare puteau fi impuse donatarului prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acest sens.
Sub regimul Codului Civil de la 1864, rezoluțiunea nu putea fi decât judiciară (art. 1021 teza a-III-a), însă sub regimul noului
Cod Civil aceasta poate fi nu numai judiciară, ci și declarată unilateral de partea interesată în condițiile prevăzute de art. 1.551
alin. (1) și art. 1.552 NCC21.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 1021 NCC, revocarea pentru neîndeplinirea sarcinilor, ca și cea pentru ingratitudine, nu
operează de drept.
Textul de lege citat vrea să spună că revocarea nu operează direct, automat, în temeiul legii, în cazul neîndeplinirii sarcinilor,
ci doar dacă partea interesată o cere, aceasta putând să îl ierte pe donatar fie expres, fie tacit, prin nesolicitarea revocării în
termenul de prescripție de 3 ani de la data când sarcina trebuia executată [ art. 1027 alin. (3) NCC].
Întrucât art. 1027 alin. (1) NCC stipulează dreptul donatarului sau moștenitorilor acestuia de a cere revocarea donației nu
conține nicio altă precizare (restricție), rezultă că revocării (rezoluțiunii) donației pentru neîndeplinirea sarcinilor i se vor
aplica dispozițiile dreptului comun în materie, inclusiv cele ale art. 1550 alin (1) și art. 1. 552 NCC privitoare la rezoluțiunea
unilaterală22.
Ceea ce trebuie subliniat este faptul că revocarea (rezoluțiunea) unilaterală nu scapă oricărui control din partea instanței de
judecată.
Revocarea poate fi declarată unilateral, dar după aceasta, la cererea donatarului, instanța de judecată poate fi chemată să
constate dacă revocarea s-a făcut cu respectarea condițiilor legale sau nu.
Dacă revocarea s-a făcut legal, donația este desființată prin voința donatorului (nu a hotărârii judecătorești), cu efecte de la
data actului de donație [ efect specific oricărei rezoluțiuni de contract- art. 1.554 alin. (1) NCC], iar dacă instanța constată că
revocarea s-a făcut fără respectarea condițiilor cerute de lege, aceasta este lipsită de efecte, donația rămânând în ființă.
De asemenea, părțile sunt libere să stipuleze în contractul de donație un pact comisoriu, în temeiul căruia revocarea să
opereze de plin drept în caz de neîndeplinire a sarcinilor anume prevăzute de părți, fără notificare și fără cerere de chemare în
judecată23.
În cazul stipulării unui pact comisoriu, revocarea operează pentru simpla neîndeplinire a sarcinilor respective, fără ca instanța
de judecată să mai aibă dreptul de a aprecia asupra caracterului determinant al acelei sarcini pentru donator la încheierea
contractului.
Simplul fapt că este stipulată ca un pact comisoriu demonstrează pe deplin caracterul ei determinant, însă trebuie să fie
invocată de donator întrucât nu operează automat (de drept).
Pentru a putea atrage revocarea donației, neexecutarea sarcinii trebuie să fie suficient de gravă pentru a justifica o asemenea
măsură.
Aceasta nu înseamnă însă că o neexecutare parțială nu ar putea duce la revocare, condiția fiind însă ca ea să fie suficient de
importantă în economia donației.
În funcție de circumstanțe, o neexecutare parțială poate duce fie la revocarea donației în întregime, fie doar la o revocare
parțială24.
Instanța de judecată poate acorda donatarului un termen de grație pentru executarea sarcinii.
Când se pune problema revocării donației pentru neîndeplinirea sarcinilor poate fi vorba de o neexecutare imputabilă
donatarului sau moștenitorilor acestuia, cum este, de exemplu cazul în care, fără nicio justificare, donatarul nu acordă
donatorului întreținerea stipulată în contractul de donație.

19 I. Najjar, V. Donation, cit. supra, p. 81, nr. 638 și 640; B. Beignier, op. cit., p. 77, nr. 112.
20 A se vedea jurisprudența citată de I. Najjar, V. Donation, cit. supra, p. 82, nr. 650.
21 Pentru detalii, a se vedea I-F.Popa, Contractul civil, în L. Popa, I-F. Popa, S.I.Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligațiile, Ed.
Universul Juridic, București, 2012, p. 294, nr. 206.
22 În acest sens, a se vedea și I. Popa, Drept civil. Moșteniri și liberalități. Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 209, nr. 292.
23 D. Alexandresco, op. Cit., t. IV, 1, p. 428; I. Najjar, V. Donation, cit. supra, p. 81, nr. 639; Cass. 1-re civ., 25 sept. 2013, Obs. A. Paulin,
R.L.D.C. nr. 110/2013, p. 58.
24 Y. Flour, F-J. Panier, Regles de fond des donations: suites des donations, cit. supra, p. 836, nr. 315.52.

4
 La fel de bine însă poate să fie vorba de o neexecutare care nu este imputabilă donatarului sau moștenitorilor acestuia, fiind
consecința unui caz fortuit sau de forță majoră25.
În cazul în care neexecutarea sarcinii se datorește donatorului, care refuză în mod nejustificat plata (executarea sarcinii) sau îl
împiedică pe donatar să-și execute obligațiile, donația nu poate fi revocată de către acesta, nimeni neputând să-și procure un
drept din neexecutarea propriilor obligații.

Efectele revocării

Efectele între părți

Revocarea pentru neîndeplinirea sarcinilor produce efecte similare rezoluțiunii, donația fiind desființată cu efecte de la data
încheierii contractului [ art. 1.554 alin. (1) NCC].
Mai exact, donatarul va fi obligat la restituirea bunului primit de la donator.
Restituirea se va face în natură, dacă acest lucru este posibil, bunul trebuind să fie predat donatorului în starea în care se afla
la data donației26.
Dacă bunul supus restituirii a fost deteriorat sau a suferit o pierdere de valoare, donatarul va fi obligat să îl indemnizeze pe
donator, cu excepția cazului în care pierderea rezultă din folosința normală a bunului sau din motive neimputabile donatarului
[ art. 1643 alin. (1) NCC].
În cazul în care bunul a pierit în întregime înaintea revocării donației, donatarul va fi obligat la plata unei indemnizații către
donator, indemnizație a cărei întindere diferă, după cum revocarea este sau nu imputabilă donatarului.
În primul caz, donatarul va fi obligat să despăgubească pe donator cu valoarea cea mai mare a bunului stabilită în raport fie
cu data donației, fie cu data pieirii lui, fiind exonerat de plată doar dacă dovedește că bunul ar fi pierit și în cazul în care la
data pieirii ar fi fost predat donatorului [ art. 1643 teza a-II-a NCC].
În situația în care donatarul, obligat la restituire ca urmare a revocării donației pentru neîndeplinirea sarcinilor, a făcut
cheltuieli necesare și utile cu bunul donat, are dreptul, la rândul său, să fie despăgubit de donator pentru acestea.
Întinderea indemnizației de despăgubire diferă după cum revocarea donației îi este sau nu imputabilă donatarului.
În ipoteza în care revocarea donației îi este imputabilă donatarului, acesta va primi o indemnizație similară celei acordate în
materia accesiunii posesorului de rea-credință, iar în cazul în care revocarea nu îi este imputabilă, donatarul va primi o
indemnizație similară celei acordate în cazul accesiunii posesorului de bună-credință [ art. 1644 NCC].

Efectele față de terți

Spre deosebire de revocarea pentru ingratitudine, care nu afectează drepturile terților dobândite înaintea revocării, în cazul
revocării pentru neîndeplinirea sarcinilor, regula este că bunul donat reintră în patrimoniul donatarului liber de orice drepturi
constituite între timp asupra lui în favoarea terților, excepție făcând cazurile când aceștia sunt de bună-credință (cum este cazul
dobândirii unor drepturi tabulare cu bună-credință- art. 901 NCC- sau a unui bun mobil prin posesia de bună-credință- art. 937
NCC), ignorând fără culpă existența sarcinilor, sau când au dobândit dreptul prin uzucapiune (art. 1029 NCC).

Donațiile dintre soți

Art. 1031 NCC prevede că donațiile dintre soți sunt revocabile.

Spre deosebire de toate celelalte donații, donațiile dintre soți sunt esențialmente revocabile.
Este vorba despre o dispoziție legală de ordine publică, niciunul dintre soți neputând renunța la acest drept, orice convenție
contrară fiind nulă absolut27.

Condiții

Revocarea donațiilor dintre soți poate fi făcută ad nutum, fără niciun fel de justificare28.
Este vorba despre un drept strict personal care nu poate fi exercitat de creditori pe cale oblică29.
Revocarea poate fi făcută atât expres, printr-o declarație în acest sens, indiferent de forma pe care ar îmbrăca-o aceasta, cât și
tacit, cum ar fi cazul în care donatorul dă o procură unui terț pentru intentarea unei acțiuni pentru anularea donației30 sau cazul
în care donatorul dispune ulterior donației de bunul donat în favoarea unui terț31.

25 I. Roseti Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 480.

26 Cass, 1-re civ., 6 avr. 1994, Obs. J. Patarin, RTD civ. 1995, p. 167.
27 D. Alexandresco, op. cit., t. IV, 1, p. 736; C. A. București, s. a. III-a, dec. nr. 31/1945, Notă de V. Longhin, PR 1945, II, p. 1.
28 Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 551/1970, Repertoriu... 1969-1975, p. 134; Idem, dec. nr. 659/1988, RDD nr. 1/1989, p. 66.
29 D. Alexandresco, op. Cit., t. IV, 1, p. 737; I. Rosseti- Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 754.
30 Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 551/1970, loc. cit. supra.
31 I. Rosseti- Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 754.

5
 Spre deosebire de reglementarea anterioară, care permitea revocarea donației dintre soți oricând, atât în timpul căsătoriei, cât
și după desfacerea sau încetarea acesteia prin decesul donatarului 32, în prezent, revocarea donației nu se poate face decât în
timpul căsătoriei, astfel cum rezultă din dispozițiile exprese ale art. 1031 NCC.
Conform dispozițiilor art. 1033 alin. (1) NCC este nulă ’’orice simulație în care donația reprezintă un contract secret în
scopul de a eluda revocabilitatea donațiilor dintre soți‘’.
Art. 1033 alin. (2) NCC adaugă că ’’este prezumată persoană interpusă până la proba contrară, orice rudă a donatarului la a
cărei moștenire aceasta ar avea vocație în momentul donației și care nu a rezultat din căsătoria cu donatorul‘’.
Este insuficient de clar dacă toate actele cu titlu oneros încheiate cu rudele soțului sunt prezumate a fi donații deghizate
[idee care ar putea rezulta din corelarea alin. (2) cu alin. (1) al art. 1033], ceea ce ar fi excesiv, sau numai donațiile,
considerându-se a fi făcute prin interpunerea de persoane în favoarea soțului.
Oricum, prezumțiile în discuție operând doar ‘’ până la proba contrară‘’ acestea pot fi răsturnate prin administrarea dovezii
că actele în discuție sunt reale, iar nu simulate.

Efecte

Efecte între părți

Revocarea donației produce efecte similare rezoluțiunii, donația fiind considerată desființată cu efecte retroactive de la data
încheierii valabile a acesteia.
Ca urmare a desființării donației, donatarul trebuie să restituie bunul donat donatorului, având însă dreptul de a păstra
fructele percepute până la data revocării, până la acest moment fiind un dobânditor de bună credință.

Față de terți

Ca urmare a revocării donației, terții care au dobândit drepturi de la soțul donatar vor trebui să suporte consecințele
desființării dreptului autorului lor, deoarece au contractat cu un proprietar al cărui drept este el însuși supus desființării, iar ei
nu pot dobândi mai multe drepturi decât acesta33.
Aceasta, dacă au cunoscut faptul că au dobândit un drept supus unei asemenea revocări.
În caz contrar, fiind de bună-credință, nu vor fi supuși obligației de restituire, soțul donatar înstrăinător fiind obligat la
restituire prin echivalent față de soțul donator [ art. 1640 și art. 1641 NCC].

Bibliografie
Chirică, Dan, Tratat de drept civil: succesiunile și liberalitățile, Ed. a 2-a, București, Editura Hamangiu, 2017.

32 Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 1649/1955, CD 1955, vol. I, p. 82; Idem, dec. nr. 1665/1956, Repertoriu... 1952-1969, p. 380; Idem, dec.
nr. 551/1969, loc. cit. supra.
33 D. Alexandresco, op. Cit., t. IV, 1, p. 741.