MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT – SPECIALIZARE DREPT ID
ANUL III, GRUPA 2

REVOCAREA DONAȚIILOR PENTRU INGRATITUDINE

PROFESOR UNIVERSITAR:
Lector. univ. dr. BOȚIAN
Elisabeta-Mariana

STUDENT
VĂDUVA Constantin-Alexandru

SIBIU
2022

1
 Cuprins

1. Aspecte generale.......................................................................3
2. Noțiuni.......................................................................................3
3. Exercitarea acțiunilor..............................................................4
4. Obiectul acțiunii.......................................................................6
5. Subiecţii acţiunii.......................................................................7
7. Concluzii..................................................................................10
8. Bibliografie..............................................................................10

2
 1. Aspecte generale

Înainte de a ne apleca asupra dispozițiilor generale din materia revocării donației, se

impune a preciza că donația reprezintă un act juridic irevocabil. Așadar, în materia donației regula
o reprezintă irevocabilitatea donației, de la această regulă existând însă și situații de excepție în
care este permisă revocarea donațiilor. Din modul de reglementare al cauzelor de revocare a
donațiilor, tragem concluzia că acestea se împart în cauze legale de revocare a donației (fiind
vorba aici despre revocarea donației pentru ingratitudine și pentru neexecutarea, fără justificare, a
sarcinii impuse donatarului[1]), iar apoi avem ipoteza revocării de drept a promisiunii de donației.
În general aceste cauze de revocare nu sunt prevăzute în contract în mod expres, ele operând însă
în temeiul legii chiar dacă părțile nu le-au prevăzut. Părțile aleg să insereze în contract doar acele
clauze de revocare negociate, care evident trebuie să respecte principiul irevocabilității donațiilor.
Dintre aceste cazuri de revocare a donației ne vom opri în prezentul studiu asupra revocării
donației pentru ingratitudine și apoi asupra celei privind neexecutarea sarcinii de către donatar. În
aceste cazuri supuse analizei revocarea intervine exclusiv pe cale judiciară, nefiind admisă vreo
altă modalitate de revocare. Art. 1.021 C. civ., reglementând modul de operare al revocării,
prevede că, revocarea pentru ingratitudine și pentru neîndeplinirea sarcinilor nu operează de drept.
Revocarea donației este reglementată prin dispozițiile art. 1020-1029 C. civ. Art. 1020-1022 C.
civ. sunt dedicate dispozițiilor comune în materia revocării donațiilor, pentru ca apoi, prin
dispozițiile art. 1023-1026 C. civ. să fie reglementată revocarea donației pentru ingratitudine iar
dispozițiile art. 1027-1029 C. civ. să fie dedicate revocării donației pentru neexecutarea sarcinii.

De asemenea, se impune a preciza că revocarea donației poate avea loc doar în ipotezele strict și
limitativ reglementate de legiuitor, respectiv în ipoteza săvârșirii faptelor de ingratitudine și în caz
de neexecutare, fără justificare, a sarcinii de către donatar, nefiind admise alte cauze legale de
revocare.

Revocarea donatiilor pentru ingratitudine si pentru neindeplinirea sarcinilor nu opereaza de

drept. Desi revocarea nu se face de drept, in doctrina se admite ca in situatia cand partile nu au
stipulate in contract un pact comisoriu si ca este permis ca prin intermediul acestuia partile sa
convina in sensul ca revocarea sa opereze de plin drept, deci fara notificare si fara cerere de
chemare in judecata, caz in care instantei de judecata ii revine doar rolul de a constata interventia
revocarii si nu de a o pronunta.

3
 Este posibila si revocarea promisiunii de donatie, respectiv, aceasta se revoca de drept daca
anterior executarii sale se iveste unul dintre cazurile de revocare pentru ingratitudine. Tot o
revocare de drept se produce si atunci cand anterior executarii promisiunii, situatia materiala a
promitentului s-a deteriorate intr-o asemenea masura incat executarea promisiunii a devenit
excesiv de oneroasa pentru acesta, ori promitentul a devenit insolvabil.

Revocarea donaţiei pentru ingratitudine este o modalitate legală de desființare a actului

de donaţie de către instanța de judecată pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 1023
Cod Civil.

Noul Cod Civil enumeră succint, la articolul precitat, trei cauze de revocare a donaţiei pentru
ingratitudine, care reprezintă încălcări a obligaţiei morale de recunoştinţă pe care donatarul trebuie
să o manifeste faţă de persoana care l-a gratificat:

1) Dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, ştiind că alţii
intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat

În acest caz este suficient să se stabilească intenţia donatarului de a-l ucide pe donator. Prin
urmare, nu este necesar ca donatarul să fie condamnat penal pentru săvărşirea unei asemenea
fapte; este suficient ca donatarul să fi manifestat în mod neîndoielnic voinţa de a cauza moartea
donatorului sau a unei persoane apropiate lui, indiferent de rezultatul acțiunii sale criminale.

Așadar, pentru această cauză de ingratitudine, instanța va dispune revocarea donației chiar și când
condamnarea penală a donatarului ar fi imposibilă, ca efect al prescrierii răspunderii penale, al
amnistiei sau al decesului donatorului.

Revocarea donaţiei nu este însă posibilă dacă donatarul l-a ucis pe donator din culpă (fără
intenţie), în legitimă apărare sau în lipsa discernământului.

Noul Cod Civil prevede și  posibilitatea de a revoca donaţia pentru cazul când donatarul ar avea
cunoştinţă de intenţia altor persoane de a atenta la viaţa donatorului, dar nu îl anunță pe acesta din
urmă. Legea sancționează astfel pasivitatea celui gratificat care acceptă posibilitatea comiterii unui
atentat faţă de donator, încălcându-și obligaţia de recunoştinţă asumată prin contractul de donație.

4
2) Dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de donator

Fapta penală este orice faptă prevăzută de legea penală, dar care nu constituie în mod obligatoriu
și infracţiune. O faptă penală poate afecta atât persoana donatorului, cât şi bunurile sale. Fapta
trebuie să aibă o anumită gravitate pentru a determina revocarea donaţiei, dar nu este necesară o
hotărâre de condamnare. În practica judiciară, o instanță a hotărât că fapta donatarului de a fi
cooperat, în timpul vieţii donatorului, la falsificarea unui testament cu intenţia de a determina
transferul bunurilor din patrimoniul familiei dispunătorului în patrimoniul celui gratificat este un
act de ingratitudine pentru care trebuie revocată donaţia.  (D. Alexandresco, Explicaţiunea, tom
III, p. 445-446).

Actele de cruzime sunt violenţe săvârşite de donatar sau de o altă persoană la ordinul său care
vizează integritatea corporală şi sănătatea donatorului.

Injuriile sunt manifestări care ating onoarea, demnitatea sau reputaţia donatorului.  Injuriile pot fi
cuvinte scrise sau vorbite scrieri sau fapte ofensatoare care lezează onoarea şi demnitatea
donatorului, fără a avea importanţă dacă au fost realizate în public sau în secret. Aceste fapte
trebuie să aibă o anumită gravitate pe care instanţa de judecată o va aprecia în pentru fiecare cauză
în parte, prin raportare la circumstanţe concrete precum condiţia socială şi educaţia părţilor, sexul
şi vârsta lor, împrejurările în care au fost comise injuriile şi consecinţele efective asupra persoanei
donatorului.

În practica instanțelor de judecată, simpla stare conflictuală sau certurile de intensitate moderată
survenite între părţile contractului de donaţie nu au atras, de regulă, revocarea donaţiei. De
exemplu, un tribunal a hotărât că afirmaţia unui donatar despre donator că ar fi devenit „hrăpăreţ,
egoist, dominat de lăcomie" nu constituie o injurie gravă la adresa donatorului, ci doar una
moderată. Nici faptul că donatarul l-a chemat în judecată  pe donator pentru ieșirea
din indiviziune nu a fost considerată de către tribunal cauză de revocare a donației pentru
ingratitudine, întrucât donatorul doar şi-a valorificat dreptul conferit de lege. (Tribunalul Sibiu,
decizia civilă nr. 108/2011)

Donatarul trebuie să săvârşească faptele grave arătate mai sus cu intenţie, deci nu din culpă.
Aceasta pentru că ingratitudinea nu poate fi presupusă în lipsa intenţiei.  De exemplu, donația nu
poate fi revocată pentru ingratitudine dacă donatarul ar fi cauzat moartea donatorului sau a
persoanei apropiate din imprudenţă, nebunie sau în legitimă apărare.

5
3) Dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie

Pentru a atrage revocarea donaţiei, refuzul de alimente trebuie ca donatorul să fi avut nevoie şi să
fi cerut alimente donatarului care l-a refuzat deşi ar fi avut posibilitatea să îi ofere.

Refuzul nu poate fi sancţionat cu revocarea dacă donatorul avea rude sau alte persoane obligate şi
în situaţia de a-i acorda întreţinere.

Altă condiţie pentru ca revocarea să fie aplicabilă este ca alimentele sa aibă o valoarea mai mică
decât cea a bunului donat, ţinându-se seama și de starea în care se afla bunul la momentul donaţiei.

În practică, o instanță a hotărât că fapta pârâtului donatar, pretinsă de reclamanţi, de a-i împiedica
să-şi lucreze terenul şi să culeagă recoltele de pe teren nu se circumscrie ipotezei refuzului de
alimente şi nu justifică revocarea donaţiei, existând alte posibilităţi legale pentru ca reclamanţii să
obţină accesul la teren (C.A. Craiova, decizia civilă nr. 3536/2005)

Donatorul nu are acţiune prin care să solicite întreţinere de la donatar şi nici donatarul nu poate
cere restituirea prin echivalent a prestaţiilor efectuate de bunăvoie, conform art. 1471 Cod Civil,
chiar dacă existau persoane obligate la întreţinerea donatorului.

Acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine

Cererea de chemare în judecată prin care se solicită revocarea pentru ingratitudine trebuie depusă
la judecătorie în termen de un an din ziua în care donatorul a ştiut că donatarul a săvârşit fapta de
ingratitudine. Această acţiune are următoarele caracteristici:

a) Este o acţiune strict personală (intuitu personae) a donatorului. Pentru că implică dezlegarea
unei probleme morale de vinovăţie şi de iertare sau de aplicare a pedepsei civile, acţiunea în
revocare nu poate fi exercitată nici de creditorul donatorului pe calea acţiunii oblice (art. 1560 Cod
Civil) şi nici de moştenitorul său, deşi acţiunea are caracter patrimonial.

Moştenitorii donatorului nu pot introduce cererea de revocare, cu excepţia cazului în care

donatorul a decedat în termenul de un an prevăzut de art. 1024 al. 1 Cod Civil, fără să îl fi iertat pe
donatar. De asemenea, moştenitorii pot introduce acţiunea în revocare în termen de un an de la
data morţii donatorului, dacă acesta a decedat fără să fi cunoscut cauza de revocare.

b) Donatorul sau, în cazurile arătate, moştenitorul său, îl poate ierta pe donatar deoarece este vorba
de posibilitatea aplicării unei sancţiuni civile, sancţiune care nu se produce niciodată de drept. În
schimb, donatorul nu poate renunţa cu anticipaţie la acţiune; de exemplu, prin introducerea unei

6
clauze de renunțare la dreptul de a solicita revocarea donației pentru ingratitudine în cadrul
contractul de donaţie.

c) Acţiunea în revocare, în ipoteza în care prin contractul de donaţie sunt gratificaţi mai mulţi
donatari, este admisibilă doar împotriva donatarilor care s-au făcut vinovaţi de ingratitudine.

De asemenea, ca să fie admisibilă, acţiunea în revocarea donaţiei se formulează numai împotriva

autorului faptei de ingratitudine, ea neputând fi pornită şi nici continuată contra eventualilor
moştenitori ai donatarului.

d) Este o acţiune în restituire cu caracter de sancțiune strict personală şi nu o acţiune în

rezoluţiune. De aceea, admiterea acţiunii în revocarea donaţiei nu produce efecte retroactive faţă
de terţi, drepturile dobândite de aceştia rămânând neatinse.

Totuşi, din partea donatarului restituirea trebuie să fie integrală. Prin urmare, restituirea trebuie să
constea fie în bunul dăruit cu toate accesoriile sale, dacă n-a fost înstrăinat, fie în despăgubirea
reclamantului-donator de sarcinile constituite în folosul terţelor persoane (ipotecă, uzufruct etc.)
sau din plata valorii integrale a bunului, apreciată din momentul pronunţării hotărârii de revocare.
În ambele cazuri se va ţine seama de sporul de valoare sau de degradările provenite din faptul
donatarului sau al terţului.

Revocarea pentru ingratitudine nu produce efecte cu privire la drepturile reale asupra bunului
donat dobândite de la donatar, cu titlu oneros, de terţii de bună-credinţă şi nici asupra garanţiilor
constituite în favoarea acestora. În cazul bunurilor supuse unor formalităţi de publicitate, dreptul
terţului trebuie să fi fost înscris anterior înregistrării cererii de revocare în registrele de publicitate
aferente. (Art. 1026 Cod Civil)

Fructele se restituie numai de la data cererii de revocare conform art. 1025 al. 2 Cod Civil.

Legiuitorul a hotărât ca data restiturii fructelor să fie cea a cererii de revocare pentru că în
momentul introducerii cererii este incertă atitudinea donatorului, respectiv dacă îl va ierta sau nu
pe donatar.

Toate donaţiile, inclusiv cele autentice sau făcute prin dar manual, sunt supuse revocării pentru
cauză de ingratitudine.

Promisiunea de donatie se revoca de drept daca anterior executarii sale se iveste unul dintre cazurile
de revocare pentru ingratitudine. De asemenea, promisiunea de donatie se revoca de drept si atunci
cand, anterior executarii sale, situatia materiala a promitentului s-a deteriorat intr-o asemenea masura

7
 incat executarea promisiunii a devenit excesiv de oneroasa pentru acesta ori promitentul a devenit
insolvabil. 

2. Bibliografie
1. Noul cod de procedură penală- Dan Lupașcu – ediția a 19-a rev. Universul Juridic București
2021;
2. Ion Neagu, Mircea Damaschin, Andrei Viorel Iugan, Drept Procesual Penal, Partea generală, Ed.
Universul juridic, București, 2016;
3. M. Udroiu, Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală, Ed. C.H.Beck,
Bucureşti, 2014;
4.
5. M. Costin, I. Leș, M. Minea, D. Radu, Dicționar de drept procesual civil, Ed. Științifică și
Enciclopedică, București, 1983;
6. Mrejeru Theodor, Mrejeru Bogdan, Acţiunile în procesul penal, Editura Nomina Lex, Bucureşti,
2010;
7. https://www.juridice.ro/789381/actiunea-civila-in-cadrul-procesului-penal-aspecte-
definitorii.html#_ftn3

8
INTRODUCERE

De-a lungul existentei sale, omul este supus in mod continuu unor norme prin intermediul
carora i se limiteaza libertatea.

Oricare individ trebuie sa se supuna legilor naturale biologice sau fizice, in primul rand,
acestea avand propriile lor sanctiuni in caz de neindeplinire. In continuare, apar reguli cu
privire la conduita, familie sau profesie. Uzantele sociale, religia si morala intervin de
asemenea, tinzand sa-i impuna omului perceptele lor in circumstantele cele mai variate
ale vietii sale si, in special, in raport cu semenii.

Normele juridice coexista cu toate aceste reguli, primele incercand sa reglementeze

intregul ansamblu de aspecte ale vietii.

Dintre ramurile de drept, dreptul civil este probabil cel mai vast, cuprinzand, pe langa alte
norme si reglementari legate de om si patrimoniul. Scopul acestei reglementari este
asigurarea unei folosinte si proprietati netulburate, precum si protejarea intereselor
legitime ale persoanei.

Materia contractelor speciale, ca parte integranta a dreptului civil, are ca obiect de

reglementare instrumentele juridice prin intermediul carora se realizeaza, de regula,
circulatia bunurilor, ori crearea de valori.

Vanzarea-cumpararea, locatiunea, depozitul, arendarea, donatia sunt doar cateva dintre

posibilitatile pe care le are o persoana relativ la patrimoniul sau. Operatiunile prin care se
transmite dreptul de proprietate, pot avea caracter oneros sau gratuit. Cele cu caracter
gratuit beneficiaza de o reglementare mai stricta, tocmai pentru a apara interesele
familiei.

Un astfel de contract il constituie si contractul de donatie.

In Codul Civil roman, donatia este reglementata in Titlul II din Cartea a III - a -,,Despre
diferitele moduri prin care se dobandeste proprietatea" , titlul cuprinzand si testamentul.

Reunirea donatiei si a testamentului intr-un titlu se explica prin aceea ca autorii Codului
napoleonian, urmarind traditiile dreptului german din cutumele Frantei au privit libertatile,
fie intre vii, fie mortis causa, mai mult din punct de vedere al ingradirilor pe care le-au
incurajat spre a limita contravenierea principiului conservarii bunurilor in familie.

9
,,Transmisiunea cu titlu gratuit e forma cea mai inalta a colaborarii sociale. Ea da
satisfactie sentimentelor active care, alaturi de interese si mai presus de ele, ramane
marele martor al vietii sociale" - spune Matei B.Cantacuzino.

Constantin Hamangiu gaseste trei trasaturi comune ale donatiei si testamentului, in ciuda
faptului ca primul este un contract, iar al doilea este un act de dispozitie unilaterala.
Astfel, ambele sunt acte de dispozitie cu titlu gratuit, au ca scop atribuirea unor bunuri
dupa dorinta dispunatorului catre anumite persoane alese pentru consideratiuni afective
si, nu in ultimul rand, sunt acte solemne.

In Codul Civil, donatiile sunt reglementate in cartea III, ,,Despre diferitele moduri in care
se dobandeste proprietatea" , in Titlul II, la un loc cu testamentele, deoarece, atat donatia
cat si testamentul au la baza intentia de a gratifica.

Reglementarea donatiei are la baza intentia de liberalitate a donatorului. Asadar, in

Codul Civil, donatia este normata in articolul 800 ,,nimeni nu va putea dispune de avutul
sau, cu titlu gratuit, decat cu formele prescrise de lege pentru donatiuni intre vii sau prin
testament".

Contractul este gratuit cand nu se vizeaza obtinerea unui echivalent, conform articolului
946 Cod Civil, iar dupa Al. Cristescu ,,a dobandi cu titlu gratuit inseamna a dobandi
nedand nimicu de la sine, precum printr -o donatiune".

Donatia este o liberalitate, deoarece diminueaza ireversibil patrimoniul donatorului, ,,un

act de liberalitate prin care donatorul da irevocabil un lucru donatarului care-l primeste".

S-a afirmat ca definitia formulata in art .801 este inexacta, "deoarece donatia este un
contract si nu un act". Astfel, in situatia in care donatarul ar refuza primirea bunului,
"donatia nu s-ar finaliza, ramanand in stare de oferta".

Definitia mai poate fi considerata incompleta si datorita faptului ca omite sa evidentieze

caracterul solemn al contractului.

Astfel, in literatura juridica, donatia este definita ca fiind acel contract unilateral,
esentialmente gratuit si solemn, prin care o persoana ,numita donator, isi transfera
irevocabil un drept real sau de creanta, unei persoane-numita doantar-sporind
patrimoniul acesteia, fara a urmari sa primeasca ceva in schimb, drept pe care acesta il
accepta.

10
Codul Civil nu prevede reguli speciale de interpretare a clauzelor contractului de donatie.
In consecinta, se aplica regulile generale de interpretare.

Dcaca nu exista certitudinea ca partile au incheiat un contract de donatie ,interpretarea

urmeaza sa se faca in sensul aplicarii regulilor ce guverneaza actele cu titlu oneros ,
(care sunt de drept comun), si nu a regulilor prevazute pentru liberalitati, care sunt
supuse unor interpretari restrictive.

Donatia propriu-zisa este in sistemul legii noastre, un act solemn, pentru care trebuie
neaparat sa se intocmeasca un act autentic. Exista totusi numeroase donatii directe care
se fac fara act autentic, de exemplu darurile manuale.

De asemenea, o donatie poate fi facuta in mod indirect fara a se uza de formele cerute
de lege pentru donatii. O asemenea liberalitate rezulta din oricare act juridic al carui
motiv a fost de a procura cuiva un folos gratuit; o imbogatire; de exemplu: renuntarea la o
succesiune, pentru ca partea renuntatorului sa fie atribuita altui mostenitor, remiterea
unei datorii, stipulatia unei asigurari pe viata in favoarea unui tert etc.

O alta categorie de donatii sunt acelea deghizate care sunt disimulate sub aparenta unui
act cu titlu oneros.

Orice categorie de donatii prezinta insa urmatoarele caractere :

a) o imbogatire gratuita a donatarului. Acesta primeste in patrimoniul sau un bun, fara sa

fie obligat la o contraprestatie echivalenta fata de donator. Totusi, se poate concepe ca
donatia sa nu fie deplin gratuita, ea putand fi facuta sub anumite conditii sau sarcini, care
micsoreaza caracterul sau de gratuitate (donatiile oneroase sau cu sarcini)

b) donatia este irevocabila: un lucru odata donat, a iesit definitiv din patrimoniul
donatorului, indiferent daca donatia ar fi afectata de vreun termen sau conditie
suspensiva.

Irevocabilitatea este esenta donatiei si trebuie sa existe in ceea ce priveste concursul de

vointe intre donator si donatar.

Odata donatia acceptata, este secundara imprejurarea daca donatorul a precedat sau nu
donatarului posesia bunului donat.

11