APLICAREA ANTROPOMETRIEI ÎN

PROIECTAREA ERGONOMICĂ
 APLICAREA ANTROPOMETRIEI ÎN
PROIECTAREA ERGONOMICĂ
1. Evoluţia preocupărilor în antropometrie
2. Principii generale ale aplicării antropometriei în
proiectarea ergonomică
3. Principii de bază în aplicarea datelor
antropometrice
4. Cerinţe necesare în folosirea datelor antropometrice
5. Proiectarea antropometrică pentru persoanele cu
dizabilităţi
6. Dezvoltarea proiectării antropometrice în modele
tridimensionale
7. Dimensiuni antropometrice necesare în ergonomie
 Dimensiuni globale şi parţiale ale corpului uman
 Dimensiuni antropometrice în poziţii dinamice de muncă
Organizarea Ergonomică a 2
1. Evoluţia preocupărilor în antropometrie
 Una din cele mai vechi preocupări ale omului – stabilirea
dimensiunilor fizice ale corpului uman  proiectarea uneltelor, a
vestimentaţiei.
 Antropologia – ştiinţă care se ocupă cu studiul originii, evoluţiei
şi variabilităţii biologice a omului.
 Antropometria – tehnica descrierii şi măsurării diferitelor
părţi al corpului uman; metodă de studiu a antropologiei.
 Etimologic: "anthropos" – om  Antropometrie – măsurarea
(greacă) "metron" – măsură dimensiunilor corpului uman.
 Fondatorul antropometriei – Adolfhe J. Quetelet (1796-1874)
 Biomecanica modernă a fost dezvoltată din antropometrie 
dimensiunile umane, însuşirile muşchilor (excitabilitatea,
elasticitatea, extensibilitatea şi contractibilitatea), dinamica
muşchilor scheletici, caracteristicile mişcărilor etc.  informaţii
deosebit de importante şi necesare pentru ştiinţele tehnice.
 Concordanţa dintre dimens. utilajelor, echipamentelor, produselor de
consum şi dimens. utilizatorilor este importantă atât pentru
folosirea acestora, cât şi din perspectiva securităţii şi sănătăţii
Organizarea Ergonomică a 3
oamenilor.

Organizarea Ergonomică a 4
 1. Evoluţia preocupărilor
în antropometrie
 Interesul pentru dimensiunile corpului uman şi a greutăţii acestuia,
precum şi realizarea de studii moderne de antropometrie au dus la
perfecţionarea continuă a instrumentelor şi tehnicilor de măsurare 
s-a dezvoltat o metodologie computerizată, în vederea scanării
dimensiunilor umane în spaţiul tridimensional, prin tehnologia cu laser.
 Cunoaşterea dimensiunilor antropometrice ale operatorului 
element fundamental pt. proiectarea sistemelor de muncă.
 Aplicaţiile cele mai directe ale antropometriei în cadrul
ergonomiei  se întâlnesc în: proiectarea spaţiilor de muncă, a
mediilor de muncă (utilaje, maşini, instrumente de lucru, factori
ambientali etc.), a dispozitivelor de informare şi semnalizare, a
echipamentelor de protecţie individuală sau a hainelor de protecţie.
 Numeroase studii ergonomice dovedesc că folosind principiile de
proiectare antropometrică, spaţiile şi mediile de muncă pot
asigura confortul necesar unei mulţimi variate de oameni.
 Din perspectiva internaţionalizării afacerilor şi schimburilor comerciale,
a apărut necesitatea urgentării unor cercetări în domeniu, pentru a
umple golurile din bazele de date antropometrice existente, de
unde lipsesc numeroase date din antropometria multor populaţii.
Organizarea Ergonomică a 5
2. Principii generale ale aplicării
antropometriei în proiectarea
 Principiul 1: Considerarea omului ca parte integrantă a
sistemului proiectat
 Consideră omul o componentă esenţială, centrală, a
sistemului proiectat.
 Presupune proiectarea punctelor de joncţiune între om
şi celelalte componente tehnice (maşini, utilaje, instalaţii,
pupitru sau tablou de comandă, mobilier, scule, echipament de
protecţie etc.)  trăsăturile dimensionale şi funcţionale
ale omului trebuie avute în vedere încă din prima fază
a elaborării oricărui sistem proiectat.
 Luarea în considerare a acestor trăsături într-o fază următoare
proiectării poate fi tardivă şi de multe ori ineficientă
 „Pentru ergonomie, omul este parte din sistemul
proiectat şi trebuie să fie integrat în sistemul respectiv
încă din studiul de proiectare." (R.S. Bridger)
 „Cerinţele umane sunt deci cerinţele sistemului
proiectat.“ (R.S. Bridger)
Organizarea Ergonomică a 6
2. Principii generale ale aplicării
antropometriei în proiectarea
 Principiul 2: Acordarea priorităţii aspectelor
funcţionale sau operaţionale faţă de cele fizice
 Are în vedere optimizarea corelaţiilor antropometrice între om
şi celelalte componente tehnice.
 Importanţa principiului constă în faptul că operatorul uman
trebuie imaginat şi studiat funcţional, punându-se accentul
pe relaţia funcţional-dinamică între componentele sistemului
proiectat.
 Intensificarea cercetărilor legate de antropometria funcţională
sau dinamică – valorizează mişcările ca sisteme complexe şi
rezolvă problemele ridicate de omul activ, de corpul în mişcare.
 O importanţă deosebită o au elementele de orientare ale
corpului omenesc sau axele şi planele de orientare ale
corpului uman  permit indicarea poziţiei unei părţi din corp
faţă de celelalte părţi sau faţă de corpul întreg.
Organizarea Ergonomică a 7
 2. Principii generale ale aplicării
antropometriei în proiectarea
Construit pe principiul simetriei bilaterale, corpul
omenesc este un corp tridimensional, cu 3 axe şi 3 plane:
 axa longitudinală sau axa lungimii corpului (z) –
pleacă din creştetul capului (vertex) şi ajunge în centrul
poligonului de susţinere a corpului format din suprafaţa
tălpilor, cu călcâiele lipite, inclusiv spaţiul dintre ele;
 axa sagitală (x) – axa corpului;
 axa transversală (y) – corespunde lăţimii corpului şi
care trece prin partea superioară a celei de-a doua vertebre
lombare; este orizontală şi are un pol stâng şi altul drept.
Prin câte 2 axe de orientare trece un plan al corpului:
 planul frontal – merge paralel cu fruntea şi trece prin axa
transversală; nu este un plan de simetrie;
 planul sagital – este un plan vertical ce trece prin axa
longitudinală şi axa sagitală; este un plan de simetrie,
perpendicular pe planul frontal;
 planul transversal sau orizontal – trece prin axa
Axele şi planele de
orientare ale corpului
sagitală şi axa transversală şi este perpendicular pe planele
uman (Scherrer) frontal şi sagital; nu este un plan de simetrie.
Organizarea Ergonomică a 8
2. Principii generale ale aplicării
antropometriei în proiectarea
În felul acesta s-a ajuns de la:
 Antropometria clasică, statică sau structurală –studiază
proporţiile corpului, măsoară întotdeauna individul în nemişcare şi se
limitează la stabilirea dimensiunilor statice, la
 Antropometria ergonomică – se referă la măsurători de tip
funcţional, la dimensiuni dinamice; operează cu valoarea dimensiunilor
corpului în diverse poziţii de muncă sau atitudini posturale în dinamică.
 Antropometria ergonomică  stabileşte parametrii pentru
mişcările caracteristice diferitelor profesii sau grupe de profesii.
Tipurile de date antropometrice folosite în ergonomie:
 date structurale – măsurători ale dimens. corporale în poziţii statice;
 date funcţionale – colectate atunci când este permisă mişcarea unui
segment al corpului în unul sau mai multe planuri, având un punct fix;
 date newtoniene – includ atât masa segmentelor corporale, cât şi date
despre forţele care sunt implicate în diferite sarcini.
 Antropometria ergonomică trebuie să răspundă necesităţii ca
toţi oamenii să fie capabili să lucreze la orice maşină, deziderat
de operativitate universală care poate fi realizat, deoarece
dimensiunile omului pot fi integrate în cele ale maşinii.
Organizarea Ergonomică a 9
2. Principii generale ale aplicării
antropometriei în proiectarea
 Principiul 3: Cunoaşterea şi interpretarea variabilităţii
dimensiunilor umane în toată diversitatea sa
Variabilitatea dimensională a omului este determinată de:
 factori de variabilitate înnăscută sau de ordin intern,
ereditar: vârsta, sexul, rasa, poporul;
 factori de variabilitate dobândită sau externi: profesia,
alimentaţia, sănătatea, activitatea fizică, poziţia de muncă,
modificările naturale în funcţie de momentul zilei, modificările în
timp pe termen lung, îmbrăcămintea şi echipamentul de protecţie.
Sursele variabilităţi umane pot fi:
 diferenţele genetice (caracteristicile moştenite);
 plasticitatea (capac. oamenilor de a se lăsa modelaţi de mediu);
 aclimatizarea;
 adaptarea comportamentală.
 Există diferenţe evidente de dimensiuni de la un corp uman la
altul, toate datorate geneticii şi genului, diferenţele genetice fiind
evidente şi în cazul indivizilor din ţări diferite.
Organizarea Ergonomică a 1
2. Principii generale ale aplicării
antropometriei în proiectarea
 Creşterea corporală în lungime variază: încetează normal la o anumită
vârstă, iar statura în general, după o anumită vârstă, începe să
descrească.
 Bărbaţii sunt mai înalţi şi au membrele mai lungi decât femeile.
 Corporabilitatea raselor este diferită – în interiorul unei rase există mari
diferenţe corporale: populaţiile albe scandinave sunt mai înalte pe când
cele mediteraneene sunt mici, iar populaţiile est-europene sunt relativ mici.
 S-a constatat că paralela pe care este situată o anumită ţară are o
influenţă importantă asupra populaţiei  în interiorul aceleiaşi rase, s-a
observat că apropierea de pol influenţează creşterea înălţimii, iar
apropierea de ecuator influenţează descreşterea ei.
 În legătură cu modificările în timp, pe termen lung, s-a constatat, încă din
preistorie, un proces de creştere a staturii omului. Acest proces s-a
accentuat în ultima sută de ani şi mai ales după al 2-lea Război Mondial.
 Poporul generează o variabilitate umană destul de complicată  aceasta
cuprinde atât un factor înnăscut care ţine de amestecul rasial specific,
de grupurile etnice, cât şi de condiţiile de viaţă.
 Înălţimea populaţiei variază în funcţie de zona geografică sau o
anumită regiune din aceeaşi ţara (şes, deal, munte), iar oamenii de
aceeaşi înălţime pot avea proporţii diferite.
 Profesia influenţează corporabilitatea în ansamblul ei şi dimensiunile
anumitor părţi ale corpului datorită eforturilor ce o caracterizează.
Organizarea Ergonomică a 1
2. Principii generale ale aplicării
antropometriei în proiectarea
 Este necesară şi o antropometrie ergonomică a generaţiilor.

Organizarea Ergonomică a 1
2. Principii generale ale aplicării
antropometriei în proiectarea
 Principiul 4: Asigurarea şi indicarea limitelor ample ale
toleranţelor spaţiale admise pt. oameni,echipamente
 Are în vedere eventualele condiţii specifice în care se
poate desfăşura munca sau unele modificări voluntare ale
dimensiunilor corpului.
 În condiţii de „stres“:
 amplitudinea mişcărilor este întotdeauna mai mare decât
în condiţii normale de muncă;
 lăţimea şoldurilor şi adâncimea abdomenului sunt mai mari
în poziţia şezând decât în picioare.
 Unele modificări voluntare ale dimensiunilor: profunzimea
abdominală sau a toracelui în inspiraţie şi expiraţie pot
permite acomodarea în spaţiul de muncă, dar numai temporar
din care cauză nu se iau în considerare de antropometrişti.
 Trebuie avut în vedere faptul că: din punct de vedere al
toleranţelor spaţiale, există dimensiuni care pot fi definite în
intervalul a câţiva centimetri, în timp ce pentru alte dimensiuni un
centimetru diferenţă poate juca un rol considerabil.
Organizarea Ergonomică a 1
2. Principii generale ale aplicării
antropometriei în proiectarea
 Principiul 5: Evaluarea acomodării şi performanţei pe
omul complet echipat la maşina complet dotată
 Are în vedere faptul că diferenţele dimensionale pot fi
importante după cum subiecţii sunt măsuraţi cu sau fără
îmbrăcăminte, cu sau fără echipament de lucru sau de
protecţie  îmbrăcămintea (de vară, de iarnă) sau echipamente de
protecţie au ca efect creşterea greutăţii corporale şi a dimensiunilor de
care trebuie să se ţină seama la proiectarea ergonomică.
 Deoarece, în general, dimensiunile antropometrice se referă
la corpul nud, în stare de repaus  s-au întocmit tabele
speciale de sporuri dimensionale care trebuie adăugate corpului nud,
funcţie de anotimp şi îmbrăcăminte, pentru corectarea dimensiunilor
iniţiale.
 Sporurile dimensiunii pentru îmbrăcămintea purtată sau
echipamentul de protecţie trebuie să fie specifice fiecărei ţări (se
ţine seama de climă, sezon şi specificul activităţii desfăşurate).
 Deosebit de importantă este şi testarea  trebuie să se facă
pe subiecţi acomodaţi cu folosirea maşinii avute în vedere şi în acelaşi
timp reprezentativi din punct de vedere fizic ai grupului de persoane
Organizarea Ergonomică a 1
2. Principii generale ale aplicării
antropometriei în proiectarea
care, în final, vor folosi maşina respectivă.

Organizarea Ergonomică a 1
2. Principii generale ale aplicării
antropometriei în proiectarea
 Principiul 6: Conservarea şi promovarea securităţii şi
sănătăţii în muncă
 Conştientizează faptul că omul este cea mai importantă resursă
a tuturor organizaţiilor, care asigură supravieţuirea, dezvoltarea
şi succesul competiţional al acestora  impune ca această
resursă (omul) să fie conservată pe toate căile, inclusiv
prin conservarea şi promovarea securităţii şi sănătăţii în
muncă.
 Aplicarea principiului este importantă întrucât,în societatea
modernă, omul este expus unor multiple agresiuni, unui
număr mare de factori de solicitare şi de risc, care provin atât din
mediul său de muncă, cât şi din mediul social, iar civilizaţia pe care
a creat-o îi primejduieşte securitatea, sănătatea şi viaţa.
 Costurile economice ridicate aferente sau asociate diferitelor
agresiuni (accidente de muncă, boli profesionale), care trebuie să
fie suportate, creează o povară considerabilă organizaţiilor.
 Se impune reconsiderarea principiului securităţii şi sănătăţii
Organizarea Ergonomică a 1
2. Principii generale ale aplicării
antropometriei în proiectarea
în muncă  la fel de important ca şi criteriul economic.

Organizarea Ergonomică a 1
 3. Principii de bază în
aplicarea datelor
 În cadrul măsurătorilor antropometrice, puţini subiecţi se situează în
limitele extreme, majoritatea aflându-se în vecinătatea mediei.
 Valorile mediei corespund aprox. percentilei 50, respectiv celei de a 50-a
clasă de dimensiuni din cele 100 de clase în care se grupează, de obicei,
dimensiunile subiecţilor studiaţi.
 Pentru proiectarea echipamentului industrial este necesar ca
măsurătorile antropometrice să corespundă în circa 90% din cazuri
(percentila 90), neglijându-se subiecţii de la cele 2 extreme pt.
dimensionarea considerată.
 Dimensiunile antropometrice sunt publicate, deseori, pentru
percentilele 5, 50 şi 95. Aceasta înseamnă că:
 5% din subiecţi au dimensiuni inferioare celei indicate pt. percentila 5;
 percentila 50 sau mediana se confundă cu media într-o distribuţie
normală a populaţiei, 50% din subiecţi au dimensiuni inferioare valorii
corespunzătoare şi 50% dimensiuni superioare aceleia indicate pentru
percentila 95.
 Intervalul între percentilele 5 şi 95 cuprinde 90% din populaţia studiată
 Gabaritele generale şi elementele constructive ale maşinilor şi
utilajelor (înălţimea, lăţimea, adâncimea) trebuie să corespundă
înălţimii limitelor medii ale datelor antropometrice pt. un om de
statură înaltă, iar ca parte frontală şi ca adâncime, limitelor
Organizarea Ergonomică a 1
 3. Principii de bază în
aplicarea datelor
superioare ale datelor antropometrice pt. un om de statură mică.

Organizarea Ergonomică a 1
 3. Principii de bază în
aplicarea datelor
În aplicarea datelor antropometrice se recomandă 3 principii de bază:
 Proiectarea pentru indivizii de mărimi extreme
 Se aplică când trebuie definite dimensiunile spaţiului interior sau
destinat intrărilor (cale de acces sau deschidere); media de plecare va
fi dimensiunea antropometrică specifică celui mai înalt dintre subiecţi.
 Acest principiu se referă la dimensiunile critice, respectiv la
dimensiunile minime şi maxime.
 Pt. proiectarea unui loc de muncă care poate fi ocupat de orice persoană,
se consideră că dimens. minime reprezintă 5% şi cele maxime reprez. 95%
 Dimensiunile minime – se utilizează pentru a plasa sau a încadra
acele elemente care, în ansamblu, sunt necesare în muncă 
se ţine cont de persoanele cu cea mai mică statură pentru zonele la care
trebuie să se ajungă.
 Dimensiunile maxime – sunt utilizate pentru cazul contrar, atunci
când se doreşte ca nimeni să nu atingă o poziţie determinată
pentru că ar reprezenta un risc  se ţine cont de persoanele cu
înălţimea cea mai mare, pt. a stabili spaţiul deschis şi cel aferent intrărilor.
 În toate situaţiile însă, proiectarea din perspectiva cerinţelor
antropometrice implică, totdeauna, un anumit grad de compromis.
Organizarea Ergonomică a 2
 3. Principii de bază în
aplicarea datelor
 Proiectarea pentru mărimi ajustabile
 Acolo unde este posibil, proiectarea mijloacelor de muncă se
va face a.î. dimensiunile acestora să fie reglabile.
 Pentru a fi viabil, d.p.d.v. tehnic şi economic, unui obiect
proiectat trebuie să i se adauge elemente de ajustare, ceea
ce, în cazul unui grup de persoane, îi conferă flexibilitate şi
adaptabilitate  se poate lua ca valoare diferenţa dintre media
antropometrică a persoanelor de mărime mare şi de mărime mică.
 Pentru operatorul care are propriul său loc de muncă, ajustarea
înălţimii acestuia nu constituie o problemă, însă pentru operatorul
care împarte un loc de muncă (munca în schimburi), ajustarea
înălţimii acestuia devine esenţială.
Exemplu: activităţile unui operator la microscop, care lucrează în 3
schimburi  caz complex de ajustabilitate: munca la microscop este
o sarcină exactă, piesele trebuie amplasate la nivelul ochiului,
înălţimea mesei trebuie ajustată a.î. să se poată controla microscopul
şi scaunul de lucru pt. ca picioarele să se afle permanent pe sol.
Organizarea Ergonomică a 2
 3. Principii de bază în
aplicarea datelor
 Proiectarea pentru mărimi medii
 Când echipamentul tehnologic nu permite dimensiuni reglabile, acestea vor fi
proiectate pt. indivizi de mărime medie, deoarece asemenea dimensiuni
vor incomoda mai puţin decât cele proiectate pt. indivizii de mărimi extreme
 se are în vedere proiectarea pt. circa 50% din populaţia care lucrează.
 Se aplică în anumite situaţii când dimensiunile nu prezintă riscuri,
când precizia dimensiunii nu prezintă maximă importanţă, nu
generează probleme, nu prezintă condiţii particulare sau a căror
alternative sunt mai costisitoare sau mult prea complexe d.p.d.v.
tehnic.
Criterii de folosire a dimens.
antropometrice în proiectarea posturilor
de muncă:
 proiectarea pentru o persoană unică
(individuală)
 proiectarea pentru grupuri:
 proiectarea pentru extreme/excepţii;
 proiectarea pentru medie;
Criterii pentru proiectarea posturilor de  proiectarea pt. un interval ajustabil.
muncă (D.G. Maestre)
 3. Principii de bază în
aplicarea datelor
Organizarea Ergonomică a Muncii
 3. Principii de bază în
aplicarea datelor

Unele dificultăţi în orientarea proiectării ergonomice provin

din variaţiile relativ mari ale dimensiunilor corpului
omenesc  acestea nu pot fi stabilite cu valabilitate
generală şi permanentă, ci trebuie determinate în funcţie
de condiţiile concrete de muncă şi reexaminate cel puţin o
dată la zece ani, ţinând seama de faptul că, în timp, pot
interveni unele modificări importante.

Rezultatele cercetărilor efectuate pe plan mondial confirmă

necesitatea stabilirii dimensiunilor antropometrice
specifice fiecărei ţări sau zone geografice, precum şi
fiecărei ramuri sau grupe de ramuri, diferitelor profesii
sau grupe de profesii.

Organizarea Ergonomică a 1
 4. Cerinţe necesare în
folosirea datelor
 Grupul uman măsurat trebuie să fie reprezentativ faţă de
operatorii care utilizează echipamentul industrial; este necesar să
se definească sau să se specifice populaţia utilizatoare, iar
datele antropometrice folosite trebuie obţinute din măsurătorile
efectuate pe populaţia avută în vedere (grupuri de oameni care
au ceva în comun, o trăsătură definitorie).
 Eşantioanele trebuie să fie destul de mari pentru a asigura
extinderea rezultatelor la întregul grup socio-profesional bine
delimitat din care provin eşantioanele respective.
 Tehnicile de măsurat să fie specifice scopului urmărit şi
standardizate pentru a putea fi comparate între ele grupurile şi
pentru a putea fi reperaţi subiecţii-test ca „percentile" ale grupului
de operatori cercetat.
 Nu întotdeauna datele antropometrice sunt suficiente
cerinţelor proiectării. Experienţa trebuie să-l ajute pe proiectant să
aprecieze, să deducă din datele existente alte dimensiuni necesare.
 Este necesar ca operatorul cu dimensiuni mici să fie lăsat să
ajungă, iar operatorul cu dimensiuni mari să se potrivească.
Organizarea Ergonomică a 1
5. Proiectarea antropometrică pentru
persoanele cu dizabilităţi

 În cadrul proiectării antropometrice, o abordare cu totul

specială trebuie făcută în legătură cu acomodarea la nevoile
angajaţilor cu dizabilităţi.
 În SUA şi în alte câteva ţări, nevoile celor cu dizabilităţi sunt
recunoscute prin lege  standardele de proiectare ale
celor cu nevoi speciale:
 pentru persoanele care folosesc scaunul cu rotile
deschiderea uşilor şi a lifturilor trebuie să fie suficient de
largă încât să permită manevrarea liberă a scaunului cu
rotile;
 există recomandări făcute pentru organizaţiile care
angajează oameni cu deficienţe de vedere şi auz;
 multe alte sugestii pentru astfel de situaţii – prezentate pe
larg în literatura de specialitate.

Organizarea Ergonomică a 2
6. Dezvoltarea proiectării antropometrice
în modele tridimensionale
 S-au dezvoltat modele de date antropometrice ale corpului uman în
spaţiul tridimensional, utilizând proiectarea pe calculator.
 Măsurători ale întregului corp sau părţi ale acestuia pot fi realizate, din ce în
ce mai mult, folosind instrumente care implică scanarea cu laserul -
metoda va înlocui metoda tradiţională de adunare a datelor antropometrice.
 S-a dezvoltat o metodologie care are la baza computerul în vederea
scanării dimensiunilor umane în spaţiu tridimensional, cu ajutorul
tehnologiei cu laser, tehnologie care are câteva avantaje:
 datele antropometrice pot fi folosite pt. o mare varietate de aplicaţii;
 nu mai este nevoie să se adauge măsurători individuale;
 măsurătorile sunt mai uşor de realizat decât prin metode tradiţionale;
 metodologia poate fi mai puţin costisitoare pe termen lung;
 dacă se au în vedere dimensiunile umane, nimeni nu este 5%, 50% sau
95% pe tot corpul, într-o mărime  acest aspect devine important
pentru proiectare când sunt necesare mai multe dimensiuni ale corpului;
 dimensiunile sau măsurătorile obţinute sunt uşor de transferat pe
modele proiectate cu ajutorul computerului;
 eroarea obţinută, când se adaugă mărimi diferite în metoda tradiţională
de măsurare, este mult diminuată.
Organizarea Ergonomică a 2
 7. Dimensiuni
antropometrice necesare
Cei mai importanţi parametrii corporali utilizaţi în proiectarea
ergonomică: înălţimile (statura, talia) şi greutatea corporală
 înălţimea corelează bine cu segmentele corpului, iar greutatea cu
lăţimile, adâncimile (profunzimile) şi circumferinţele (perimetrele) lui
 Înălţimea (statura sau talia)
 Se măsoară pe distanţa vertex-sol, cu antropometrul, subiectul
având o poziţie ortostatică corectă, cu spatele spre antropometru
 Valoarea înălţimii [cm] – utilizată la calcularea suprafeţei
corporale, a indicelui de lungime a membrului superior (% din
valoarea înălţimii), a unor variabile legate de adaptarea
aparatului respirator în timpul muncii: debitul ventilator maxim
DVM (valoarea maximă a volumului de aer ventilat timp de un
minut), capacitatea vitală CV (volum maxim de aer eliminat din
plămâni printr-o expiraţie maximă şi completă, se determină cu
ajutorul unor aparate - spirometre sau spirografe).
 Înălţimea (statura sau talia) – parametru corporal
necesar pentru proiectarea spaţiului de muncă: camere,
căi de trecere, vehicule, structuri dispuse deasupra capului etc.
Organizarea Ergonomică a 2
 7. Dimensiuni
antropometrice necesare
 Greutatea corporală
 Def.: greutatea masei totale la un moment dat, în kg şi sute de
grame, în funcţie de sex, vârstă, determinism hormonal etc.
 Deşi prezintă o uniformitate aparentă de la o zi la alta, organismul
uman nu are greutate fixă  greutatea standard se determină
la oră fixă, dimineaţa, înainte de ingestia de apă sau alimente.
 Valoarea greutăţii corporale serveşte la calcularea suprafeţei
corporale, la stabilirea structurii şi constituţiei corpului uman, a
dezvoltării fizice a acestuia – elemente indispensabile pentru
proiectarea podeţelor, platformelor, trambulinelor, săniilor şi a
suporturilor corporale (scaune, centuri de siguranţă sau de sprijin,
curele de susţinere, brancarde etc.).
Referitor la ceilalţi parametrii corporali  se au în vedere dimens.
antropometrice necesare la marea majoritate a locurilor de muncă
 le grupează pe zone ale corpului (dimensiunile capului,
corpului, mâinii, piciorului) şi pe poziţii de muncă (ortostatică,
şezând), inclusiv poziţiile dinamice specifice proceselor de muncă.
Organizarea Ergonomică a 2
 7a. Dimensiuni globale şi parţiale ale
corpului uman

În funcţie de gradul de
detaliere, dimensiunile
corpului uman pot fi:
globale (de gabarit) şi
parţiale (pe părţi
componente) pentru cele
două poziţii frecvente de
muncă (ortostatică şi
aşezat).
În proiectarea
ergonomică a unui loc
de muncă – sunt
necesare ambele grupe
de dimensiuni, dar
primele de care trebuie să
se ţină seama sunt
dimensiunile globale
ale corpului – ghid
ergonomic de proiectare:
Organizarea Ergonomică a Muncii 24
 Alte dimensiuni antropometrice necesare în ergonomie:

La proiectarea ergonomică
a unui loc de muncă, în
funcţie de specificul activităţii,
este necesar să se ţină seama
şi de dimensiunile parţiale,
pe părţi componente:

Organizarea Ergonomică a 2
 La maşinile şi utilajele care
sunt acţionate cu ajutorul
unor comenzi manuale,
precum şi la dimensionarea
echipamentului individual
(mănuşi, palmare), prezintă
importanţă şi dimensiunile
antropometrice ale mâinii:

7b. Dimensiuni antropometrice în poziţii

dinamice de muncă
Când se lucrează în una dintre poziţiile de muncă cunoscute, sunt
importante şi:
 dimensiunile antropometrice în poziţie ortostatică cu ambele
mâini întinse înainte sau cu mâna preferată întinsă înainte sau lateral,
 dimensiunile antropometrice în poziţie şezând cu ambele mâini
întinse înainte.
La dimensionarea şi amplasarea corectă a dispozitivelor de acţionare este
necesar să se cunoască şi dimensiunile diferitelor poziţii ale
mâinilor: poziţia maximă de atingere; poziţia de prindere cu degetele;
poziţia de prindere cu toată mâna,poziţia mâinii pt. apucarea şi rotirea ei în
Organizarea Ergonomică a 2
sens oriz.

Organizarea Ergonomică a 2
 Măsurarea unor mişcări ale diferitelor părţi ale
corpului, care favorizează deplasarea şi adaptarea lui
în diferite poziţii de muncă şi care se caracterizează
printr-o mare mobilitate, în diferite direcţii, se face în
grade.

Rotaţia laterală Flexia cotului

a braţului din Flexia Media extensiei
are o medie genunchiului în piciorului din
umăr are o de 142°
medie de 34° poziţia gleznă, în
ortostatică are o aceeaşi poziţie,
medie de 113° este de 38°
Organizarea Ergonomică a 2
 Un element important pentru aplicarea antropometriei în
proiectarea ergonomică  cunoaşterea mişcărilor maxime
posibile ale diferitelor părţi ale corpului, deoarece
posibilităţile de deplasare a acestora sunt tot atât de importante
ca şi dimensiunile lor.

Membrele superioare: Membrele inferioare:

Mişcarea maximă a unghi de 30°.

palmei şi antebraţului Flexia maximă În poziţia aşezat
(pivot fiind umărul a degetului (pivot fiind
din poziţie oriz. până mare (pivot genunchiul)
la atingerea capului) fiind încheietura gamba piciorului
nu depăşeşte un iegetelor) nu se poate
unghi de 145° depăşeşte un deplasa (stânga-
unghi de 80° dreapta) cu un
Organizarea Ergonomică a 2
În poziţia aşezat
(pivot fiind
genunchiul) gamba
piciorului se poate
deplasa înainte cu
un unghi de 80°-
90°, unghiul optim
nedepăşind 45°.

Organizarea Ergonomică a 3
 Când se recomandă utilizarea anumitor dimensiuni
ale corpului uman trebuie să se precizeze:
 partea corpului la care se referă;
 poziţia de muncă;
 punctele de început şi de sfârşit ale dimensiunii indicate;
 condiţiile concrete de muncă ce necesită un anumit tip de
îmbrăcăminte sau echipament de lucru.
 Pentru a putea fi utilizate în mod corespunzător, dimensiunile
antropometrice trebuie să corespundă în circa 90% din
cazuri, respectiv să răspundă la 90% din cerinţele populaţiei
active.
 În practica proiectării ergonomice, datele antropometrice
sunt prezentate sub formă de tabele, desene,
grafice, nomograme, manechine etc.  în ultimul timp
această formă clasică de prezentare este treptat depăşită,
apelându-se din ce în ce mai mult la posibilităţile pe care le
oferă tehnica electronică de calcul.
 S-au dezvoltat modele de date antropometrice ale
corpului uman, precum şi o metodologie care are la bază
computerul, în vederea scanării dimensiunilor umane
Organizarea Ergonomică a 3
în spaţiul tridimensional cu ajutorul tehnologiei cu laser.

Organizarea Ergonomică a 3