Noțiuni generale despre drept

Principii generale despre drept:

Pluralismul politic
 Cuprins

Aspecte generale: Pluralismul politic.................................................................1

Noțiunea de partid politic...................................................................................3

Pluripartidismul în România post-decembristă..................................................4

Categorii de partide politice...............................................................................5

Organizarea partidelor politice...........................................................................8

Concluzii............................................................................................................8

Bibliografie......................................................................................................10
„Pluralismul nu mai este pur și simplu o condiție
prealabilă pentru progres și dezvoltare, este vital
pentru existența noastră.”
-Aga Khan IV-
 Aspecte generale: Pluralismul politic

În orice societate, dreptul este pus în aplicare în conformitate cu anumite

principii generale, cele care reprezintă nevoile obiective, fiind regăsite în
conținuturile normelor juridice. Principiile dreptului sunt definite ca fiind „idei
fundamentale pentru conținutul tuturor normelor juridice, călăuzitoare sau
directoare, care justifică întregul sistem de drept dintr-o țară, orientând
reglementările juridice și aplicarea dreptului respectiv” 1. Principiile dreptului pot fi
considerate ca având forța unor norme juridice superioare.

Dreptul român contemporan este aplicat în temeiul mai multor principii,

printre care se numără pluralismul politic, principiu ce asigură și buna funcționare a
statului de drept. În societatea modernă, odată cu dezvoltarea ideii de
reprezentativitate în viața publică s-a dezvoltat un proces de apariție și dezvoltare a
partidelor politice. De-a lungul anilor se oberva un progres spectaculos al partidelor,
la început acestea reprezentând grupuri, clase sau ideologii și ajungând până la
considerentul că ele întruchipează statul, națiunea.

„Astăzi, mai mult ca oricând, partidele politice își merita caracterizările de

motor al vieții politice, motiv al imbătrânirii clasicei teorii a separației puterilor, rău
necesar etc. Iar legistlațiile contemporane care privesc structurile constituțional –
politice merg cu reglementările privind partidele până la detalii.” 2. Astfel, noțiunile
și reglementările generale privind partidele politice sunt prezente în constituții.
Constituția României cuprinde reglementari despre prularismul politic și
formațiunile politice, ce nu pot fi puse sub semnul întrebării.

Conform art. 8 din Constituție, pluralismul politic este necesar pentru

asigurarea unei democrații constituționale (alin. 1). Pe de alta parte, toate
formațiunile politice sunt obligate să își desfășoare activitatea conform legilor în
vigoare, respectând principiile democrației, suveranitatea națională, integritatea
teritorială și ordinea de drept. Astfel, existând un asemenea principiu general în

1
A se vedea: R.I. Motica și G. Mihai, Trptoa generala a dreptului, editura All Beck, București,
2001, p.57
2
A se vedea: I. Muraru și E. S. Tănăsescu, Drept consituțional și instituții politice, vol. II, editura
All Beck, București, 2004, p.22.

1
statul de drept, cetățenii își vor putea defini și exercita voința politică după diferite
criterii (alin. 2).

Consituția României evocă acest principiu și în art. 1. Astfel, pluralismul

politic, alături de demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, dreptatea și
libera dezvoltare a personalității umane sunt valori supreme, specifice poporului
român și nu în ultimul rând conforme cu idealurile revoluției din decembire 1989.

În concordanță cu acest principiu este art. 40 din Consituție, care prevede

urmatoarele, privind dreptul la asociere:

 alin. 1 – „Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate,

în patronate și în alte forme de asociere”
 alin. 2 – „Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin
activitatea lor, militeaza împotriva pluralismului politic, a principiilor
statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independenței
României sunt neconsituționale”
 alin. 3 – ”Nu pot face parte din partidele politice judecătorii Curții
Constituționale, avocații poporului, magistrații, membri activi ai
armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin
lege organica3”
 alin. 4 – „Asociațiile cu caracter secret sunt interzise”
Membri ai partidelor politice pot fi doar cetățenii care potrivit Constituției au
drept de vot (legea partidelor politice nr. 14/2003, art. 6). Astfel, nu pot face
parte din partidele politice străinii și apatrizii4, precum și cetățenii care nu au
drept de vot. Pe de alta parte, conform art. 8, alin. 1 din legea nr. 14/2003, un
cetățean român nu va putea face parte din două sau mai multe formațiuni
politice, iar conform alin. 2 din același aricol, nicio persoană nu poate fi
constrânsa să ia parte dintr-un partid politic.

3
Lege organica – conform Consituției, art. 73, prin lege organică se reglementează:
a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;
b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale
acestora;
4
apatrid - persoană care nu este considerată cetățean al nici unui stat, conform legii naționale
a acestuia

2
 Noțiunea de partid politic

Definirea partidului politic începe cu menționarea că acesta este o asociație.

Astfel, acesta reprezintă în primul rând dreptul cetățenilor români la libera asociere,
ca manifestare libera a voinței acestora de a crea un partid. Dacă până acum
partidele au putut fi încadrate în marea mulțime a asociațiilor, scopurile acestora le
diferențiază categoric.

În doctrină, obiectivele partidelor sunt prezentate ca fiind „promovarea prin

eforturile comune ale membrilor a interesului național pe baza unui oarecare
principiu particular asupra căruia ei sunt de acord – realizarea unui program politic;
urmărirea realizării unei filosofii sau ideologii, cu finalitatea cuceririi și exercițiului
puterii; contribuția la exprimarea sufragiului5, propunând programe și prezentând
candidații în alegeri.”6 Totuși, cel mai cuprinzător scop al partidelor politice poate fi
considerat cel prin care acestea, prin existența lor, se asigura că cetățenii își pot
exprima voința politică. Având fundamente și scopuri ce țin de o anumită ideologie,
filosofie, baza teoretică, formațiunile politice doresc să atragă simpatizanți și să îi
facă să recepteze fundamentele lor teoretice. În concluzie, viața partidelor politice
nu va depinde doar de numărul mebrilor asociați, ci și de cetățeni, care preferând
anumite platforme și ideologii le vor sprijini. De aici rezultă nevoie partidelor de a-și
forma o baza electorală solidă și numeroasă care să permită propulsarea membrilor
formațiunii în funcțiile de reprezentare, în special în Parlament.

Prin definirea partidului politic nu se poate face abstracție de anumite

coordonate juridice care privesc scopurile și activitatea acestuia. În funcție de aceste
coordonate precizate de legi, se va stabili constituționalitatea partidului politic. Ca
urmare, formațiunile politice care prin platformele lor încearca în a atenta la
distrugerea unor valori și principii specifice statului de drept, vor fi declarate
nelegale.

5
sufragiu – drept de vot
6
A se vedea: I. Muraru și E. S. Tănăsescu, Drept consituțional și instituții politice, vol. II, editura
All Beck, București, 2004, p.26

3
 Pluripartidismul în România post-decembristă

România se caracterizează astăzi prin existența unui mare numar de partide.

După o istorie a formațiunilor politice apărute înaintea primului război mondial,
sfârșitul anului 1947 anunță stoparea pluralismului și încurajarea perspectivei
partidului unic. Puterea partidului muncitoresc, apoi comunist, a dominat atât viața
politică, precum și întreaga societate până la revoluția din decembrie 1989. După
acest eveniment viața politică a fost descătușată, iar legile adoptate au reafirmat
pluralismul politic.

Evoluția din mediul politic începând cu 1990 nu poate fi considerată una

lăudabilă. Majoritatea partidelor au programe și platforme politice asemănătoare sau
chiar identice. În principal, multe se consideră formațiuni social-democrate, însă în
ultimii ani, au câștigat un avans considerabil partidele cu viziuni de dreapta, precum
cele liberale. Platformele si programele lansate de partide, de cele mai multe ori sunt
neputincioase în oferirea unor soluții pentru rezolvarea unor probleme economice și
sociale cu care se confruntă România. Totodată, există un spirit competițional uriaș,
ce exprimă de cele mai multe ori intoleranță. Explcația pentru acest fenomen o
aduce perioada de tranziție și de o obișnuință cu necooperarea, determinată de cei
aproximativ 50 de ani de lipsă a unei vieți democratice din punct de vedere politc.

România poate fi considerată o țara cu un număr mare de partide politice.

Totodată, de-a lungul timpului, dupa 1990, au existat o mulțime de unificări sau
schimbări de denumiri. Pe langă majoritatea formațiunilor politice care se numesc
partide, au existat și există alte denumiri precum: uniuni, fronturi, ligi, alianțe,
mișcări sau formuri.

O altă problemă identificată în viața politică din România constă în

identitatea partidelor. De cele mai multe ori, acestea nu se remarcă prin platforma
proprie, ci prin liderul lor. Formându-se cât mai mulți adversari și nu concetățeni cu
scoprui comune, principalul obiectiv devine nimicirea celorlalți, sau cel putin
aducerea lor la neputință. Astfel, încrederea că acțiunea practică a unui partid este
prasul înspre un statut social, democratic și de drept, este pusă sub semnul întrebării.

4
 Categorii de partide politice

De cele mai multe ori, din motive ce țin de evoluție sau diversitate, partidele
politice pot fi incadrate cu greu in anumite categorii. De aceea, prezentarea
categoriilor formațiunilor politice, trebuie tratată cu o anumită doza de relativitate.

Spectru politic

Spectrul politic este o clasificare a pozițiilor politice de-a lungul unei singure
dimensiuni. Stânga și dreapta sunt denumite extremele acestui spectru, și reprezintă
o categorisire largă a abordării programelor politice.

De cele mai multe ori, considerate ca fiind opuse, politica de dreapta și cea de
stânga, reprezintă obiectivele generale ale unei mișcări politice. Totuși, în practică,
unele măsuri care sunt încadrate ca măsuri de stânga, pot fi adoptate de un partid de
dreapta și invers. Denumirile au însă importanță istorică și ilustrează împărțirea
forțelor politice după anumite reguli și criterii.

Stânga Dreapta

Control minim din partea

Încurajează intervenția
Economie statului; Garantează
statului în economie
economia de piață

Atitudini revoluționare
față de actualitate, Atitudini de susținere a
Filosofia schimbării
accentuând nevoia de oridinii prezente
schimbare

Accentul este pus pe Accentul este pus pe

Filosofia muncii
muncitor proprietar

Cultura și lege „Legea impune cultura” „Cultura impune legea”

5
 După o clasificare din punct de vedere al ideologiilor, partidele se pot împărți
în următoarele:

 partide liberale
 partide conservatoare
 partide social-democratice

Integrarea într-o categorie sau alta poate fi dificilă, dar criteriul unei
asemenea clasificări, de cele mai multe ori, este cel al căilor folosite pentru
rezolvarea marilor probleme care cuprind raportulrile dintre individ și societate,
dintre stat si insituțiile sale sau dintre stat si biserică. „Potrivit lui Francois Borella
distinția politică între dreapta și sânga s-a nascut în Franța în 1789 în legătură cu
discuția privind puterea politică a regelui în viitoarea consituție. Bineînțeles, este
vorba de o structură, altfel spus de un sistem de relații. Dreapta și stânga nu au sens
și existență decât în relația de la una la alta și reciproc. Nu au valori vesnice, nu au
esență imuabilă7, ci dualism inevitabil al ideilor, comportamentelor, intereselor, în
fața problemelor pe care le pune viața în societate.” 8
Esenţa liberalismului constă în promovarea unor schimbări care să ţină cont
de condiţiile istorice nou apărute si, mai ales, de libertatea economică şi politică a
individului în relaţia cu statul. În această relaţie statul nu trebuie să intervină în
viaţa social-economică şi trebuie să garanteze exercitarea drepturilor şi libertăţilor
individului, inclusiv libertatea de întreprindere economică pe baza apărării şi
respectării proprietăţii private.9

Partidele conservatoare
Doctrina politică conservatoare poate fi definită ca un ansamblu de idei, care
vizează organizarea si conducerea societăţii prin păstrarea pe perioade îndelungate a
structurii politice tradiţionale.10

Partidele social democrate

Social-democraţia reprezintă doctrina politică privitoare la organizarea şi
conducerea democratică a societăţii, are la bază principiile egalităţii şi dreptăţii

7
Imuabil – care rămâne veșnic, același
8
A se vedea: I. Muraru și E. S. Tănăsescu, Drept consituțional și instituții politice, vol. II, editura
All Beck, București, 2004, p.31.
9
A se vedea: http://www.politicaromaneasca.ro/doctrina_politica_liberala-199
10
A se vedea: http://www.politicaromaneasca.ro/conservatorismul-200

6
sociale şi promovează intereselor producătorilor de valori materiale si spirituale, ale
protecţiei sociale a cetăţenilor defavorizaţi, prin limitarea puterii claselor sociale
avute, îndeosebi a monopolurilor.11

Un alt criteriu ce definește variantele politice ale partidelor este cel al

apartenenței membrilor ce le compun. Acestea vor fi împarțite în:
 partide confesionale – au viziuni conforme cu anumite credințe
religioase
 partide regionale – reprezintă interesele anumitor regiuniu sau teritorii
naționale neajunse înca la unificare
 partide naționale – sunt organe de protest împotriva statelor în care
iau naștere
 partide de clasă – reprezintă anumite clase sociale
 partide etnice – reprezintă anumite etnii, în ele făcănd parte doar
minorități etnice

Sisteme de partide politice

Cea mai cunoscută distingere a sistemelor de partide este reprezentată de:
partidul unic, bipartidismul și multipartidismul.

Bipartidismul este recunoscut în democrațiile pluraliste și liberale. Acesta

constă în a oferi cetățenilor o alegere clară și suficientă, presupunând acordul celor
două partide asupra problemelor cu care se confruntă societatea. Se practica cu
succes în Statele Unite ale Americii și în Marea Britanie.

Multipartidismul este un sistem recunoscut mult mai bine și în România.

Acesta oferă cetățenilor o alegere mai larga, însă de multe ori, el creează instabilitate
guvernamentală. Pentru constituirea sistemului, sunt necesare coalițiile de partide.

11
A se vedea: http://www.politicaromaneasca.ro/doctrina_social_democrata-203

7
 Organizarea partidelor politice

Organizarea partidelor politice este condiționată de un statut și un program

politic propriu. Conform legii, statutul este dat de denumire, însemn specific, sediu,
urmărirea de obiective stric specifice, sursele de finanțare, dar și activitatea
membrilor. În structura formațiunilor politice legea impune să existe: adunare
generală, organul executiv și organul de arbitraj.

Resursele financiare ale partidelor sunt reglementate prin legea privind

finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale. Acestea provin
din: cotizații, donații și subvenții de la bugetul de stat. Totodată, autoritățile locale
sunt obligate să acorde prioritate partidelor în spații pentru sediile acestora.

Încetarea activității unei formațiuni politice se poate face voluntară prin

autodizolvare sau de către Curtea Constituțională. Pe de altă parte, inactivitatea
partidelor poate duce la destrămarea acestora. Astfel, daca un partid nu desemnează
candidați în două campanii electorale legislative succesive, sau nu a avut o Adunare
Genreală în ultimii 5 ani, își va înceta activitatea la constatarea Tribunalului
București.

Cadrele militare în legătură cu partidele politice

În ceea ce privește posibilitatea cadrelor militare de a avea apartenență

politică, legislația în vigoare acordă atenție acestui fapt prin legea nr. 80/1995
privind statutul cadrelor militare. Astfel, la secțiunea de interzicere sau restrângere a
unor drepturi, conform art. 28, cadrelor militare în activitate le este interzis:

a) să facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori sa desfășoare
propagandă prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a
unui candidat independent pentru funcții publice;
b) să candideze pentru a fi alese în administrația publică, locală și în
Parlamentul României, precum și în funcția de Președinte al României; 12

12
Legea nr. 80/1995, art. 28, lit. a și b

8
 Pe de altă parte ofițerii, maiștrii militari și subofițerii trecuți în rezervă au alte
norme. Conform art. 31, „ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în rezervă, pe timpul
cât sunt concentraţi sau mobilizaţi în unităţi militare, pot rămâne membri ai
partidelor, formaţiunilor sau organizaţiilor politice, precum şi ai sindicatelor din care
fac parte, dar le este interzisă desfăşurarea oricăror activităţi cu caracter politic sau
sindical, în unităţi militare.”13

În paralel, există anumite restricții și pentru formațiunile politice. În

conformitate cu legea nr. 14/2003, cu privire la partidele politice, acestea nu pot
desfășura activiăți militare sau paramilitare.

Concluzii

Luând în considerare toate cele menționate, partidele politice ar putea fi

definite ca fiind „asociații libere ale cetățenilor prin care se urmărește, pe baza unei
platofrme (program), definirea și exprimarea voinței politice a cetățenilor, asociații
care au, și-și afirmă clar și deschis, vocația și aptitudinea guvernării.” 14

În opinia mea principiul general al pluralismului politic este o garanție a

democrației și un concept ce asigură reprezentativitatea cetățenilor unui stat de
drept.otuși, într-o țara post-comunistă precum România, „este de observat ca se
manifestă o puternică forță politică de stânga. Aceasta este, de cele mai multe ori, în
legătură genetică cu fostele partide comuniste.” 15 Mai mult decât atât, în Romania se
poate observa un număr mare de partide de diferite orientări, ceea ce nu reprezintă
neapărat un lucru rău. Se poate spune ca fenomenul se datoreaza lipsei de libertăți de
exprimare din aceeași perioadă precedentă anului 1989.

Pe de altă parte, însă libertatea garantată prin lege pentru exercitarea dreptului
de a forma un partid politc nu este suficientă pentru ca acesta să aibă acces direct la
reprezentarea parlamentară sau la guvernarea locală. Democrația asigurând „puterea

13
Legea nr. 80/1995, art. 31
14
A se vedea: I. Muraru și E. S. Tănăsescu, Drept consituțional și instituții politice, vol. II, editura
All Beck, București, 2004, p.27
15
A se vedea: G. Voicu, Pluripartidismul, o teorie a democrației, editura ALL, București, 1998, p.
280

9
poporului” nu se depinde numai de condiţiile de înregistrare (şi funcţionare) a unui
partid politic, dar şi de factori mult mai complecşi, precum sistemul electoral,
sistemul de partide sau formula electorală. Astfel, formațtiunile politice reprezintă o
realitate a vieții politice moderne, ele făcând diferența dintre statele totalitare și cele
democrate. Dacă pentru prima categorie specific este partidul unic, în democrație se
poate observa o mare diversitate doctrinară, ce nu îngrădește viziunea sau ideologia
politică a cetățenilor.

10
 Bibliografie

1. Constituția României, editura C.H. Beck, București, 2011

2. T. Boodoașcă, A. Draghici, Teoria generala a dreptului, Editura Academiei
Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, Sibiu, 2009
3. I. Muraru și E. S. Tănăsescu, Drept consituțional și instituții politice, vol. II,
editura All Beck, București, 2004
4. R.I. Motica și G. Mihai, Trptoa generala a dreptului, editura All Beck, București,
2001
5. G. Voicu, Pluripartidismul, o teorie a democrației, editura ALL, București, 1998
6. V. Ciobanu, S. Radu, Partide politice și minorități naționale din România în
secolul XX, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2006, Sibiu
7. www.freedocuments.me/pluralism-politic/335431/ - accesat la data de
05.11.2016
8. www.blogary.ro/wp-content/uploads/.../ANALIZA-COMPARATIVA-
2.12.2012-.doc - accesat la data de 05.11.2016
9. http://www.politicaromaneasca.ro – accesat la data de 06.11.2016
10. https://dexonline.ro/definitie - accesat la data de 05.11.2016
11. https://ro.wikipedia.org/wiki/Spectru_politic - accesat la data de 06.11.2016
12. https://www.sie.ro/pdf/legislatie/80.pdf - accesat la data de 06.11.2016

11