TEZA DE AN

A COORDONAT: CATEDRA
LECTOR SUPERIOR PROCEDURĂ PENAL
LOCOTENENT COLONEL ŞI CRIMINALISTICĂ
DE POLIŢIE
ANDRONACHE ANATOL

TEMA:
ATRIBUŢIILE PROCURORULUI IN CADRU
URMĂRIRII PENALE

A EXECUTAT:
STUDENTUL ANULUPIir
DE STUDIU GRUPA
ACADEMICĂ 131 GUZIC
MAXIM
Capitolul I. Consideraţiuni generale privind urmărirea
penală
&l.Necesitatea,obiectul şi scopul urmăririi penale..............................4
&2.Limetele şi forma urmăririi penale.................................................5
&3.Trăsăturile caracteristice ale urmăririi penale...............................7

Capitolul //.Organele competente în cadru procesului penal şi

conducătoru urmăririi penale
&l.Interaţiunea dintre organele de ocrotire a normelor de drept în
cadru procesului penal ..................................................................................9
&2.Statutu legal al procurorului...............................................................13
&3.Competenta exclusivă a procurorului la exercitarea urmăririi penale
.......................................................................................................................16

Capitolul ///.Atribuţiile nemijlocite ale procurorului

&1. Atribuţiile procurorului la începerea urmăririi penale..................19
&2.Atribuţiile procurorului la desfăşuraea urmăririi penale.................21
&3. Atribuţiile procurorului la terminarea urmăririi penale...................24

Concluzie.....................................................................................................27
Bibliografie.................................................................................................28
 INTRODUCERE

In conformitate cu Codul De Procedură Penală adoptat prin Legea

nr.l22-XV din 14.03.2003 publicată în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.104-110/447 din 07.06.2003 in Titlul III care se întitulează
Părţile şi Alte Persoane Participante la Procesul Penal în cadru
Capitolului I şi anume Partea Acuzării acordă cîteva aticole activităţii
procurorului astfel determinînd statut legal enumerindu-i
drepturile,obligaţiile şi atribuţiile.
In acesta teză voi aborda tematica atribuţiile procurorului în cadru
urmăririi penale,importanţa lor şi conlucrarea dintre organele de
ocrotire a normelor de drept.
La baza ativităţii procurorului care exercită acuzarea de stat în cadru
urmăririi penale este luarea deciziei de începerea şi intentarea cauzei
penale asupra faptelor infracţionale cu scopu ca orice peersoană vinovată
să fie trasă la răspundere penală şi ca orice persoană nevinovată sa nu fie
urmărită penal sau supusă răspunderii penale.
Astfel făcînd o generalizare a atribuţiilor procurorului putem stabili că
el conduce activitatea de urmărire penală efectuată de ofiţeru de
urmărire penală sau o execută singur. In cadru activităţii sale procuroru
la luarea deciziilor de îndeplinirea masurilor procesuale cît şi aplicarea
masurilor de constringere se conduce de probele prezente în cauză,de
statutul făptuitorului, rolu lui în societate şi familie,încadrarea în cîmpu
muncii,caracteru şi genul infracţiunii săvîrşite cît şi după intima
convingere stabilită în momentul audierii şi înaintării învinuirii.
In cursul procesului penal procuroru este independent şi se supune
numai legii.Independenţa procurorului faţă de autorităţile publice ale
statului asigură exercitarea strictă conform legii a indatoririlor astfel
excluzindu-se orice activitate de influenţă asupra statutului său legal.
 CAPITOLUL I

&1. Necesitatea, obiectul si scopul urmăririi penale

Activitatea de descoperire a infracţiunilor, de identificare şi prindere a

infractorilor, de stabilire prin probe a vinovăţiei acestora, ca activitate
prealabilă judecaţii, este necesară pentru combaterea promptă şi fermă a
infracţiunilor, precum şi pentru prevenirea lor, scopul imediat şi de
perspective a procesului penal. Judecata în şedinţă publică, în prezenta
părţilor, cu dezbateri orale şi contradictorii, implică cunoaşterea faptelor şi a
persoanelor supuse judecăţii; or de cele mai multe ori, în momentul
descoperirii unei infracţiuni se cunosc prea puţine date despre împrejurările în
care a fost săvîrşită o faptă şi despre persoana făptuitorului, iar completul de
judecată, în şedinţă, nu are condiţiile necesare pentru a le elucida. Numai
printr-o activitate susţinută de investigaţii, de strîngere şi confirmare a
probelor, de verificare a versiunilor posibile privind cele săvîrşite şi persoana
făptuitorului se poate dezlega ceea ce la inceput era necunoscut, se pot
infringe pas cu pas încercările infractorului de a se sustrage de la răspundere.
Potrivit art. 252 din CPP, urmărirea penală are ca obiect colectarea probelor
necesare cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorului,
pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se transmită cauza penală în
judecată în condiţiile legii şi pentru a se stabili răspunderea acestuia.
Activitatea de colectare a probelor necesare cuprinde operaţiunile de
descoperire, fixare, verificare şi apreciere a probelor prin procedeele
probatorii prevăzute de partea generală, titlul IV, capitolul 111 al CPP, precum
şi prin măsurile operative de investigaţii prevăzute de art. 6 al Legii privind
activitatea operativă de investigaţii din 1994 (cu modificările si completările
ulterioare)". Existenţa infracţiunii presupune, în primul rînd, existenţa
materiale a unei fapte şi în al doilea, dacă acea faptă este prevăzută de legea
penală şi constituie o tentativă pedepsibilă sau o faptă consumată.
Identificarea făptuitorului prevede ca probele colectate trebuie să ajute la
depistarea celor care au săvârşit fapta penală (autori, organizatori, instigatori
sau complici) şi la atragerea lor în calitate de învinuiţi conform art. 280-282
din CPP.
In obiectul urmăririi penale, pe lîngă cele menţionate expres, se înscrie şi
stabilirea altor împrejurări ale cauzei penale pentru aflarea adevărului, potrivit
alin.3 al art. 19; art. 254 din CPP.
Urmărirea penală este activitatea obligatorie de pregătire prejudiciară a
materialelor cauzei penale, deci scopul acesteia este trimiterea cauzei in
judecată pentru tragerea la răspunderea penală a făptuitorului sau, după caz,
pentru aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical.

&2. Límetele şi forma urmăririi penale

In structura procesului penal, urmărirea penală este bine determinată, atît în

timp, cît şi sub aspectul activităţilor şi soluţiilor ce pot fi desfăşurate de către
organele de urmărire penală, de către procuror şi de judecătorul de instrucţie,
în timp, urmărirea penală îşi are limitele fixate între momentul începerii şi
momentul emiterii soluţiei de către procuror. Momentul începerii urmăririi
penale este marcat prin rezoluţie în cazul sesizării externe sau proces-verbal in
cazul sesizării din oficiu. Prin începerea urmăririi penale se creează cadru
legal în care organele de urmărire penală pot desfăşura toate activităţile ce se
înscriu în obiectul urmăririi penale. Momentul final al urmăririi penale este
marcat prin soluţia dată de procuror, care poate fi trimiterea în judecată sau
scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale ori clasarea .
Potrivit art. 291 din CPP, in cazul in care procurorul constată că din
materialele cauzei rezultă că fapta există, că a fost constatat făptuitorul şi
acesta poartă răspundere penală, îl pune sub învinuire si întocmeşte
rechizitoriul prin care dispune trimiterea cauzei in judecată.
în cazul cînd se constată ca fapta nu a fost săvîrşită de bănuit sau de învinuit
sau în cazul constatării altor temeiuri de reabilitare, procurorul dispune prin
ordonanţă scoaterea persoanei de sub urmărire penală art. 284 din CPP. In
cazul constatării unor temeiuri de nereabilitare prevăzute de art. 275, 285 din
CPP se dispune prin ordonanţă încetarea urmăririi penale, dacă există bănuit
sau învinuit in cauză.
Urmărirea penală poate fi, în momentul ei final, şi clasată printr-o ordonanţă
în cazurile prevăzute de art. 286 din CPP, dacă nu există bănuit sau învinuit în
cauză.
Sub aspectul activităţilor ce se pot desfăşura în cadrul urmăririi penale,
limitele sunt fixate prin însăşi competenţa funcţională şi materiale a organelor
de urmărire penala. In acest sens legea prevede ce acte procesuale şi
procedurale dau conţinut celor două forme de competenţa în această fază a
procesului penal.
In raport cu faptele penale şi cu persoanele care le-au săvîrşit urmărirea penală
se efectuează în privinţa infracţiunilor depistate şi a tuturor făptuitorilor în
acelaşi timp într-o cauză unică, dacă se constată una din împrejurările
prevăzute de alin. 3 al art. 42 din CPP ce denotă conexitate, fie în cadrul mai
multor cauze, dacă în timpul urmăririi penale sunt stabilite noi infracţiuni
săvîrşite de alte persoane.
Astfel, după începerea urmăririi penale pentru o singură fapta penală are loc
extinderea procesului penal privind efectuarea urmăririi penale faţă de alte
fapte,episoade sau alte infracţiuni săvîrşite de bănuit, învinuit sau alte
infracţiuni săvîrşite de alte persoane .
Noul Cod de procedură penală reglementează desfăşurarea urmăririi penale
printr-o formă procesuală generală unică în toate cauzele penale privind orice

&3. Trăsăturile caracteristice ale urmăririi penale

In cadrul urmăririi penale sunt aplicate toate regulile de bază ale procesului
penal. Particularităţile activităţii de urmărire penală pot influenţa desigur
modul specific în care unele reguli de bază se realizează în această fază.
In afara regulilor fundamentale ale procesului, urmărirea penală se desfăşoară
pe baza anumitor principii proprii, determinate de necesitatea realizării
obiectivelor sale şi care se manifestă ca trăsături caracteristice ale fazei
respective.
Avînd în vedere dispoziţiile generale şi speciale ale Cod de procedura penala
al Republicii Moldova din 2003, evidenţiem cele mai esenţiale trăsături
caracteristice care, în opinia noastră, subliniază specificul urmăririi penale: 1)
divizarea atribuţiilor procesuale la efectuarea urmăririi penale între procuror si
ofiţerul de urmărire penală; 2) îmbinarea regulii independenţei procurorului şi
ofiţerului de urmărire cu regulile subordonării ierarhice; 3) caracterul
semicontradictoriu al activităţilor în faza urmăririlor penale; 4) lipsa de
publicitate a urmăririi penale; 5) caracterul preponderent al formei scrise.
Divizarea atribuţiilor procesuale la efectuarea urmăririi penale între
procuror şi ofiţerul de urmărire penală.
Principiul divizării atribuţiilor procesuale în faza de urmărire penala între mai
mulţi subiecţi a fost cunoscut şi în reglementările precedente, dar potrivit art.
52 din CPP, care prevede atribuţiile procurorului la efectuarea urmăririi penale
şi art. 57 din CPP, care stabileşte atribuţiile ofiţerului de urmărire penală,
constatăm că potrivit noilor reglementări competenţa funcţională este divizată
între doi subiecţi oficiali responsabili de această fază.
Astfel, procurorul exercitind funcţia de conducere a urmăririi penale, are
puterea de a confirma sau a adopta hotărîrile procesuale specifice acestei faze,
pe cînd ofiţerului de urmărire penală îi revine rolul strîngerii probelor necesare
în vederea descoperirii infracţiunii şi identificării făptuitorului. Prin urmare,
este specifică separarea competenţelor funcţionale şi conlucrarea intre mai
multe organe, spre deosebire de faza judecării sau de cea a punerii în
executarea hotărîrilor penale.
îmbinarea regulii independenţei procurorlui şi ofiţerului de urmărire
penală cu regulile subordonării ierarhice.
Potrivit alin.3 al art. 51 din CPP, la exercitarea atribuţiilor sale in procesul
penal, procurorul este independent şi se supune numai legii. El, de asemenea,
execută indicaţiile scrise ale procurorulu ierarhic superior. Potrivit alin.3 al
art. 253 din CPP, ofiţerii de urmărire penală sunt independenţi se supun legii
si indicaţiilor scrise ale conducătorului organului de urmărire penală şi ale
procurorului. Independenţa procurorului şi ofiţerului de urmărire penală
presupune posibilitatea exercitării tuturor atribuţiilor prevăzute de lege după
propria convingere, cu excepţia cazurilor cînd conform legii se cere acordul
procurorului ierarhic superior (de exemplu, in cazul reluării urmăririi penale,
art. 287 din CPP; suspendării condiţionate a urmăririi penale, art. 511 din
CPP; incheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei, alin.4 art.505dinCPP.
Caracterul semicontrdictoriu al activitaţilorîin faza urmăririi penale.
Tradiţional, în literatura de specialitate s-a menţionat caracterul
necontradictoriu al urmăririi penale, pornind de la faptul că organul de
urmărire penală administrează probe fară a le supune discuţiei părţilor
existente în cauză.
In dreptul procesual penal moldovenesc, o dată cu introducerea instituţiei
controlului judecătoresc in faza urmăririi penale, această fază a căpătat un
caracter semicontradictoriu. Astfel in activitatea de administrare a probelor
pană la terminarea urmăririi penale este lipsită de contradictorialitate, insă sub
aspectul aplicării masurilor procesuale de constrîngere, atacării acţiunilor şi
hotărîrilor ofiţerului de urmărire penală şi procurorului prevăzute de art. 298,
312 din CPP examinarea de către judecătorul de instrucţie se face cu
participarea părţilor interesate in condiţii de contradictorialitate.

Lipsa de publicitate a urmăririi penale.

Confidenţialitatea urmăririi este regula prevăzută de art. 212 din CPP, care se
aplică pentru a exlude zădărnicirea aflării adevărului din partea învinuitului şi
a altor persoane pînă cînd nu sunt suficiente probe pentru trimiterea cauzei in
judecataă.
Caracterul preponderent al fomei scrise.
Această trăsătură este conferită urmăririi penale, pe de o parte, de faptul ca au
relevantă juridică în faţa instanţei numai actele cuprinse in dosar sub forma
scrisă iar pe de altă parte, pe parcursul urmăririi penale părţile pot acţiona, de
regulă, în scris, prin cereri şi demersuri.
 CAPITOLUL II

& 1 .Interacţiunea dintre organele de ocrotire a normelor de drept in cadru

procesului penal.

Organele de ocrotire a normelor de drept sunt organe de stat şi organizaţii

obşteşti, care prin toată activitatea lor, bazată pe lege, şi prin formele
respective, bazate pe principiile democratice, au menirea să asigure legalitatea
şi ordinea de drept, apărarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor, societăţii şi
statului, să preîntâmpine, să persecute contravenţiile, aplicând constrângerea
de stat sau influenţa obştească faţă de persoanele care au încălcat legalitatea şi
ordinea de drept.

Dintre toate organele de drept ne mă voi referi, in special, la organele de

urmărire penală, procuratură şi instanţele de judecată şi interacţiunea între
acestea.

Organele de urmărire penală, din punct de vedere al organizării şi

funcţionării, prezintă unele aspecte specifice în raport cu instanţele
judecătoreşti şi procuratura. In cazul procuraturii, de exemplu, există o singură
subordonare a tuturor procurorilor pe linie ierarhică, în timp ce în cazul
organelor de urmărire penală există o subordonare dublă. Mai întâi, organele
de urmărire penală sunt subordonate pe linie administrativă organelor ierarhic
superioare din cadrul instituţiilor în care sunt organizate şi, în al doilea rând,
sub aspectul efectuării urmăririi penale, aceste organe se subordonează
procurorului.

Subordonarea organelor de urmărire penală faţă de procuror este considerată

ca fiind funcţională (profesională) şi implică obligaţia executării indicaţiilor
procurorului care conduce urmărirea penală.O particularitate esenţială a
organelor de urmărire penală este faptul că ele nu participă sub nici o
modalitate la desfăşurarea judecării cauzei. Deci, organul de urmărire penală
nu interacţionează niciodată, în mod direct, cu instanţele de judecată în faza de
judecată a procesului penal.

Prevederile legale stipulează obligaţia organului de urmărire penală de a

desfăşura activităţile cerute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele,
complet şi obiectiv, a tuturor circumstanţelor cauzei, însă, datorită conducerii
exercitate de procuror şi controlului judiciar instituit asupra fazei urmăririi
penale, organele de urmărire penală nu vor putea îndeplini toate actele din
proprie iniţiativă, legea stabilind că unele vor fi îndeplinite numai după ce
propunerile lor au fost încuviinţate, autorizate sau confirmate de către
procuror şi judecătorul de instrucţie.
După cum s-a menţionat în cursul urmăririi penale, la diferite etape,
începând cu pornirea sau refuz în pornirea urmăririi penale şi până la
remiterea cauzei procurorului cu propunere de terminare a urmăririi penale,
anumite acţiuni procesuale ofiţerul de urmărire penală le poate efectua de sine
stătător, iar alteori competenţa O.U.P. este limitată, deoarece legiuitorul
prescrie un anumit comportament obligatoriu. Spre exemplu: cercetarea la faţa
locului fară permisul persoanei, examinarea corporală a persoanei fară
consimţământul acesteia, exhumarea cadavrului, ridicarea forţată a mostrelor,
percheziţia, ridicarea documentelor ce conţin informaţii ce constituie secret de
stat, comercial, bancar, ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice se
efectuează în baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală cu
autorizarea judecătorului de instrucţie. In aceste cazuri O.U.P. după
întocmirea ordonanţelor respective face propuneri procurorului pentru a
înainta în instanţa de judecată demersuri privind autorizarea efectuării acestor
acţiuni de urmărire penală.

Acţiunile de urmărire penală sub formă de percheziţie, cercetare la faţa

locului în domiciliu şi punerea bunurilor sub sechestru în urma percheziţiei
pot fi efectuate, ca excepţie, fară autorizarea judecătorului de instrucţie, numai
în baza ordonanţei motivate a procurorului, în cazurile infracţiunilor flagrante
şi in cazurile ce nu permit amânare.

Dacă în cursul urmăririi penale apare necesitatea sechestrării corespondenţei

poştale sau interceptării comunicărilor O.U.P. înaintează procurorului
propunerea respectivă. Procurorul la rândul său întocmeşte o ordonanţă în
acest scop pe care o prezintă instanţei de judecată pentru autorizare, în cazul
dacă, pentru efectuarea expertizei medico-legale sau psihiatrice, apare
necesitatea unei supravegheri îndelungate a bănuitului, învinuitului organul de
urmărire consemnează acest fapt în ordonanţa de dispunere a expertizei,
ulterior O.U.P. face propunere procurorului pentru a înainta în instanţa de
judecată demers, privind autorizarea internării în instituţia medicală pentru
efectuarea expertizei.

In cazul în care există suficiente probe că, infracţiunea a fost săvârşită de o

anumită persoană, organul de urmărire penală întocmeşte un raport cu
propunerea de a pune persoana respectivă sub învinuire. Raportul cu
materialele cauzei se înaintează procurorului. Dacă organul de urmărire penală
consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru alegerea
măsurilor preventive, el înaintează propuneri şi în această privinţă.

Procurorul examinând raportul organului de urmărire penală şi a

materialelor cauzei şi ajungând la concluzia că probele acumulate sunt
suficiente, emite ordonanţa de punere sub învinuire şi înaintează acuzarea
învinuitului. Dacă probele acumulate nu sunt suficiente procurorul restituie
cauza O.U.P. pentru continuarea urmăririi penale cu indicaţii scrise, în
ordonanţă urmând a se
indica acţiunile procesuale, care trebuie efectuate sau refăcute, fapte sau
circumstanţe care urmează a fi constatate, precum şi mijloacele de probă ce
vor fi utilizate.

In situaţia în care pe parcursul procesului penal apar anumite impedimente de

natură să pericliteze buna desfăşurare a urmăririi penale O.U.P. este în drept
să aleagă de sine stătător măsuri de constrângere. Unica măsură procesuală de
constrângere pe care o poate alege O.U.P. este reţinerea bănuitului. In celelalte
cazuri O.U.P. ca reprezentant al organului de urmărire penală înaintează
procurorului propuneri privind alegerea, prelungirea sau revocarea măsurilor
de constrângere sau preventive pe care le poate aplica procurorul. Dacă
alegerea măsurilor procesuale de constrângere şi celor preventive sau
modificarea măsurilor ţine de competenţa instanţei de judecată O.U.P.
înaintează procurorului propuneri pentru înaintarea demersului respectiv în
instanţa de judecată.

Alte măsuri de constrângere pe care le poate aplica O.U.P. sunt obligarea de

a se prezenta şi aducerea silită. Punerea sub sechestru a averii bănuitului sau
învinuitului se efectuează prin ordonanţa organului de urmărire penală cu
autorizarea judecătorului de instrucţie, la demersul procurorului. în cazurile de
delict flagrant sau de caz ce nu suferă amânare bunurile pot fi puse sub
sechestru numai în baza ordonanţei procurorului, comunicând în mod
obligatoriu despre aceasta judecătorului de instrucţie imediat, însă nu mai
târziu de 24 de ore din momentul efectuării acestei acţiuni procedurale.
Scoaterea bunurilor de sub sechestru in exclusivitate şi în limitele competenţei
o poate decide numai procurorul sau instanţa de judecată.

Procurorul la efectuarea urmăririi penale dă indicaţii organelor de urmărire

penală cu privire la efectuarea acţiunilor de urmărire penală şi a măsurilor
operative de investigaţii în vederea căutării persoanelor care au săvârşit
infracţiuni. Ofiţerul de urmărire penală în cazul în care nu este de acord cu
indicaţiile procurorului de a efectua anumite acte juridice este în drept să
conteste aceste indicaţii la procurorul ierarhic superior.

Indicaţiile orale ale procurorului de a efectua anumite acte juridice nu se

execută. O.U.P. este în drept să solicite ca procurorul să înainteze indicaţiile în
formă scrisă.Aceasta avind o importanta majora in cadru urmăririi penale si
anume la colaborarea dintre procuror din cadru procuraturii şi ofiţerului de
urmărire din cadru O.U.P.
Cea mai importantă fază a conlucrării dintre organele de urmărire penală şi
organele procuraturii este faza in care O.U.P. ajunge la concluzia că poate fi
dispusă una din soluţiile prevăzute de art. 291 CPP. Anume la această etapă a
urmăririi penale putem evalua rezultatele interacţiunii tuturor participanţilor la
procesul penal. Aşadar, O.U.P. constatând că probele acumulate sunt
suficiente
pentru a termina urmărirea penală înaintează procurorului dosarul însoţit de un
raport cu propunerea de terminare a urmăririi penale.
 Procurorul, la rândul său, în termen de cel mult 10 zile de la primirea
dosarului verifică materialele cauzei şi acţiunile procesuale efectuate după ce
se pronunţă asupra terminării urmăririi penale sau restituirii cauzei pentru
completarea urmăririi penale.
&2.Statutul legal al procurorului

In exercitarea atribuţiilor, procurorul este autonom, imparţial şi se supune

numai legii de unde deducem că promovarea, delegarea, detaşarea şi transferul
procurorului se fac numai cu acordul lui, dacă legea nu prevede altfel.

Procurorul poate fi sancţionat, suspendat şi eliberat din funcţie numai în

temeiurile şi în condiţiile stabilite de lege cînd nu-şi va exercita sau va
exercita necomplet atribuţiile sale admiţînd unele nelegiuiri.

Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau

privată, cu excepţia activităţilor didactice şi ştiinţifice însă procurorul este
obligat să se abţină de la orice activitate legată de exefVitarea funcţiei sale în
cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele sale, pe de o parte,
şi interesul public, al justiţiei sau al apărării intereselor generale ale societăţii,
pe de alta, cu excepţia cazurilor în care conflictul de interese a fost adus în
scris la cunoştinţă conducătorului organului Procuraturii în care activează şi s-
a considerat că existenţa conflictului de interese nu afectează îndeplinirea
imparţială a atribuţiilor de serviciu.

Procurorul este supus unui regim de interdicţii conform căruia nu are

dreptul:
a) să participe în proces de judecată dacă se află cu judecătorul, cu avocatul
sau cu un alt participant la proces interesat în rezultatele procesului în relaţii
de căsătorie, de rudenie sau de afinitate de pînă la gradul II inclusiv;
b) să facă parte din partide sau din formaţiuni politice, să desfăşoare ori să
participe la activităţi cu caracter politic, iar în exercitarea atribuţiilor să
exprime sau să manifeste în orice mod convingerile sale politice;
c) să fie lucrător operativ, inclusiv sub acoperire, informator sau colaborator al
organului care exercită activitate operativă de investigaţii;
d) să-şi exprime public opinia cu privire la dosare, la procese, la cauze aflate
în curs de desfăşurare sau cu privire la cele despre care dispune de informaţie
în legătură cu funcţia exercitată, altele decît cele care sînt în gestiunea sa;
e) să desfăşoare activitate de întreprinzător sau activitate comercială, direct
sau prin persoane interpuse;
f) să desfăşoare activitate de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă
natură;
g) să acorde consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar în cazul
în care cauza respectivă este examinată de un organ al Procuraturii, altul decît
acela în cadrul căruia îşi exercită funcţia, cu excepţia soţului (soţiei), copiilor
şi părinţilor, şi nu poate îndeplini nici o altă activitate care, potrivit legii, este
efectuată de avocat;
h) să aibă calitatea de asociat sau de membru în organul de conducere, de
administrare sau de control al unei societăţi comerciale, inclusiv în bancă sau
în o altă instituţie de credit, în societate de asigurări ori în societate financiară,
în companie naţională, în societate naţională sau în regie autonomă.

Dar tot odată procurorului i-se atribuie următoarele drepturi:

a)beneficiază de drepturile şi libertăţile stabilite pentru cetăţenii Republicii
Moldova de Constituţie, de legislaţie şi de acordurile internaţionale la care
Republica Moldova este parte, cu restricţiile condiţionate de particularităţile
serviciului in organele Procuraturii.
b)să examineze cauzele şi cazurile ce ţin de exercitarea atribuţiilor sale de
serviciu şi să emită decizii în limitele competenţei sale;
c) să fie avansat în serviciu corespunzător pregătirii profesionale, calificării şi
performanţelor personale;
d)să fie remunerat conform funcţiei deţinute, nivelului şi calificării
profesionale, vechimii în muncă, precum şi în temeiul unor alte drepturi
stabilite de lege;
e) să-şi aleagă domeniul de formare continuă în care crede că trebuie să se
perfecţioneze profesional;
f) să se asocieze în organizaţii profesionale sau în alte organizaţii care au drept
scop reprezentarea şi protejarea intereselor profesionale;
g)să aibă acces liber la dosarul său profesional şi la datele personale din alte
acte ţinute în cadrul Procuraturii;
h)să fie informat despre toate deciziile care îl vizează;
i) să i se asigure măsuri speciale de protecţie împotriva ameninţărilor,
violenţelor sau oricăror fapte ce creează pericol pentru el, pentru familia sa ori
pentru bunurile sale;
j) să i se asigure, conform legislaţiei, condiţii adecvate de lucru, de natură să-i
ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică;
k) să primească despăgubiri în situaţia în care a suferit un prejudiciu în
legătură
cu indeplinirea atribuţiilor de serviciu;
1) să beneficieze efectiv de garanţiile sociale acordate de lege.

In activitatea sa profesionala procuroru se conduce de respectarea

următoarelor obligaţii:
a) să îndeplinească obligaţiile de serviciu în strictă conformitate cu Constituţia
şi cu legile Republicii Moldova;
b) să respecte regulile deontologice ale procurorilor şi să se abţină de la fapte
care ar discredita imaginea Procuraturii sau ar compromite titlul de procuror
c) să depună, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi la
proprietate;
d) să respecte regimul de incompatibilităţi şi restricţii impus procurorilor şi
funcţionarilor publici prin lege;
e) să execute prevederile actelor cu caracter normativ adoptate în cadrul
Procuraturii;
f) să întreprindă măsuri în vederea relevării şi înregistrării tuturor încălcărilor
de lege care i-au devenit cunoscute atît în exerciţiul funcţiei, cît şi în timpul în
care nu se află în acest exerciţiu.
9

Legea cu privire la procuratură prevede inviolabilitatea procurorului care

cuprinde:
a) Inviolabilitatea procurorului asigură garanţii de protecţie împotriva oricăror
intervenţii şi imixtiuni în activitatea sa.
b) Pătrunderea în locuinţa sau în încăperea de serviciu a procurorului, în
mijlocul de transport personal sau de serviciu, efectuarea la faţa locului a
controlului, percheziţiei sau a ridicării obiectelor, interceptarea convorbirilor
telefonice, percheziţia corporală, controlul şi ridicarea corespondenţei, a
obiectelor şi a documenteloUcare îi aparţin se admit numai după pornirea
urmăririi penale şi în condiţiile Codului de procedură penală.
c) Procurorul nu poate fi tras la răspundere disciplinară sau patrimonială
pentru opinia sa exprimată în cadrul urmăririi penale şi în procesul contribuirii
la înfăptuirea justiţiei şi nici pentru decizia luată dacă vinovăţia lui nu va fi
stabilită prin sentinţă definitivă de condamnare.
d) Urmărirea penală împotriva procurorului poate fi pornită numai de
Procurorul General.
e) Urmărirea penală împotriva Procurorului General poate fi pornită doar de
un procuror numit de Parlament, la propunerea Preşedintelui Parlamentului.
f) In cazul în care este bănuit că a săvîrşit o contravenţie sau o infracţiune,
procurorul reţinut urmează a fi eliberat imediat după identificare, cu excepţia
comiterii unei infracţiuni flagrante.

Totodată consider necesar de menţionat că în scopul exercitării atribuţiilor

care ii revin Procuraturii, procurorul, în condiţiile legii, este în drept:
a) să solicite persoanelor juridice şi fizice prezentarea de documente,
materiale, date statistice, informaţii de altă natură;
b) să dispună organelor abilitate efectuarea controlului, a reviziei privind
activitatea agenţilor economici şi a altor persoane juridice; să antreneze
specialişti pentru elucidarea unor probleme de specialitate apărute în exerciţiul
funcţiei; să dispună efectuarea unor expertize, controale asupra materialelor,
informaţiilor, comunicărilor primite de organele Procuraturii şi să ceară
prezentarea rezultatelor acestor acţiuni;
c) să citeze orice persoană şi să solicite explicaţii verbale sau scrise în cazul
urmăririi penale sau al lezării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului, precum şi în cazul încălcării ordinii de drept;
d) să aibă acces liber în localurile instituţiilor publice, ale agenţilor economici,
ale altor persoane juridice, precum şi la documentele şi materialele lor.
&3.Competenţa exclusivă a procurorului in conducerea şi exercitarea urmăririi
penale

La examinarea sesizărilor, petiţiilor şi materialelor parvenite în Procuratură

de la persoane fizice şi juridice, precum şi la autosesizare în cazul
investigaţiilor efectuate din oficiu, procurorul, în limita competenţei sale,
investighează cazul în vederea constatării existenţei sau inexistenţei încălcării
de lege care atrage răspundere penală, identificării persoanelor vinovate şi, în
funcţie de rezultate, decide asupra pornirii urmăririi penale sau asupra unor
alte măsuri de reacţionare la încălcările de lege depistate. Procurorul exercită
urmărirea penală în numele statului în privinţa infracţiunilor atribuite în
competenţă, iar în caz de necesitate poate exercita sau poate prelua urmărirea
penală privind orice categorie de infracţiuni, în condiţiile Codului de
procedură penală avînd atribuţia de a asigurare a aplicării legii penale de către
organele de urmărire penală, de organele de constatare şi de organele care
exercită activitate operativă de investigaţii, procurorul conduce urmărirea
penală, controlează corespunderea acţiunilor procesuale ale acestor organe
prevederilor Codului de procedură penală, ale altor acte normative, precum şi
ale actelor internaţionale. Pentru realizarea atribuţiilor menţionate procurorul
este în drept:
a) să exercite atribuţiile prevăzute de Codul de procedură penală;
b) să iniţieze sancţionarea încălcărilor de lege, neîndeplinirii sau îndeplinirii
necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu, comise de ofiţerii de urmărire
penală, de lucrătorii organelor de constatare şi ai organelor care exercită
activitate operativă de investigaţii.

Conform alin.l al art. 270 din CPP, procuratura este organ de urmărire penala,
unde exercitarea exclusivă a urmărirea penală aparţine procurorului in cazul
infracţiunilor săvîrşite de:
1) Preşedintele ţării;
2) deputaţi;
3) membri ai guvernului;
4) judecători;
5) procurori;
6) generali;
7) ofiţeri de urmărire penală;
8) procurorul general.
Potrivit alin.2 art. 270 din CPP modificat prin legea nr.l78-XVI din
22.07.2005,in vigoare din 12.08.2005 , in competenţa exclusivă a procurorului
a fost dată efectuarea urmăririi penale privind infracţiunile contra păcii şi
securităţii omenirii precum şi cele contra statului:
1) genocidul -art. 135 CP
2) ecocidul -art. 136 din CP
3) tratamente inumane -art. 137 din CP
4) încălcarea dreptului umanitar internaţional -art. 138 din CP
5) planificarea, pregătirea, declanşarea sau ducerea războiului -art. 139 din CP
6) propaganda războiului -art. 140 din CP
7) activitatea mercenarilor -art. 141 din CP
8) atacul asupra instituţiilor care beneficiază de protecţie interanatională -art.
142 din CP
9) aplicarea mijloacelor şi metodelor interzise de ducere a războiului -art. 143
din CP

10) donarea art. 144 din CP

11) trădarea de Patrie -art. 337 din CP
12) spionajul -art. 338 din CP
13) uzurparea puterii de stat -art. 339 din CP
14) rebeliunea armată -art. 340 din CP

15) chemările la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orînduirii

constituţionale a Republicii Moldova -art. 341 din CP
16) atentarea la viata preşedintelui Repubiicii Moldova, a preşedintelui
Parlamentului sau a Prim-ministrului -art. 342 din CP

17) diversiunea -art. 343 din CP

18) divulgarea secretului de stat -art. 344 din CP
19) pierderea documentelor ce conţin secret de stat -art. 345 din CP
20) acţiuni intenţionate îndreptate spre aţîţarea vrajbei sau dezbinării
naţionale, sociale sau religioase -art. 346 din CP •
21) profanarea simbolurilor naţionale statale -art. 347 din CP
Procurorul exercită nemijlocit urmărirea penală şi in cazul atentatelor la viaţa
angajaţilor poliţiei, ofiţerilor de urmărire penală, procurorilor, judecătorilor
sau a membrilor familiilor acestora, dacă atentatul este legat de activitatea lor.
Este competent să exercite urmărirea penală în cazurile prevăzute de alin.l al
art. 270 din CPP şi să efectueze conducerea activităţii de urmărire penală
procurorul de la procuratura de acelaşi nivel cu instanţa căreia, potrivit legii, îi
revine judecarea cauzei in prima instanţă. Procurorul procuraturii ierarhic
superioare poate să exercite urmărirea penală şi să efetueze conducerea
acţiunilor de urmărire penală în aceste cazuri, dacă aceasta este necesar în
interesul urmăririi penale alin. 4 al art. 270 din CPP.
Procurorul ierarhic superior poate să dispună prin ordonanţe motivate
exercitarea urmăririi penale de către procurorul din altă procuratură de acelaşi
nivel alin.5 al art. 270 din CPP
Procurorul general poate să dispună, prin ordonanţe motivate, exercitarea
urmăririi penale în cazurile menţionate la alin.l al art. 270 din CPP de către un
procuror de la Procuratura Generală alin. 6 al art. 270 din CPP. In cazul
infracţiunii săvîrşite de Procurorul General, urmărirea penală este exercitată
de procurorul ori grupul de procurori numiţi de Parlament, la propunerea
preşedintelui acestuia, conform alin.7 al art. 270 din CPP. In cauze complexe
şi de mari proporţii, procurorul ierarhic superior celui de competenţa căruia
este urmărirea penală poate dispune, prin ordonanţă motivată urmărirea penală
de un grup de procurori şi ofiţeri de urmărire penală, indicînd procurorul care
va conduce acţiunile de urmărire penală alin. 8 al art. 270 din CPP.
în cazurile prevăzute de lege, cînd procurorul exercită nemijlocit urmărirea
penală el efectuează toate procedeele probatorii şi adoptă toate hotărîrile
procesuale necesare fără a fi confirmate de procurorul ierarhic superior.In
aceste cazuri legea nu prevede expres conducerea urmăririi penale de către
procurorul ierarhic superior, dar el din urmă poate controla şi anula hotărîrile
adoptate de procurorul care exercită nemijlocit urmărirea penală.
 Capitolul III

& 1 .Atribuţiile procurorului la începerea urmăririi penale.

Procurorul este persoana cu funcţie de răspundere care,in limetele

competenţei sale,exercită în numele statului urmărirea penală,reprezintă
învinuirea în instaţă,exercită şi alte atribuţii prevăzute de Codul de Procedură
Penală cît şi Legea cu privire la Procuratură.
La acest sub punct mă voi referi la atribuţiile procurorului în
cadrul urmăririi penale şi anume la începerea sau neinceperea primei
faze a procesului penal unde putem specifica :
1 )porneşte urmărirea penală şi ordonă efectuarea urmăririi penale în
conformitate cu CPP,refuză pornirea urmăririi sau încetează urmărirea penală-
această dipoziţie legală amplifică responsabilitatea procurorului pentru
declanşarea în condiţii de maximă legalitate a procesului penal ,ori aceasta
ulterior va determina legalitatea aplicării limitări a drepturilor şi libertăţilor
constituţionale ale persoanelor.
2)exercită nemijlocit urmărirea penală în condiţiile legii-
In principal, procurorul exercită conducerea urmăririi penale in vederea
descoperirii infracţiunilor, încît orice infractor să fie tras la răspundere penală
şi nici o persoană să nu fie urmărită penal fară să existe indicii temeinice că a
săvîrşit o faptă penală. In scopul realizării acestei atribuţii procurorul se
bucură de mai multe prerogative.Procurorul conduce personal urmărirea
penală, adică are discreţia de a dispune şi de a efectua orice acţiune procesuală
în condiţiile legii cu scopul de a constata adevărul, adică a cerceta sub toate
aspectele, complet si obiectiv toate circumstanţele cauzei. Cele mai importante
soluţii la urmărirea penală le ia procurorul, de exemplu, punerea sub tnvinuire
art. 281 din CPP, scoaterea persoanei de sub urmărire penală art. 284 din CPP,
incetarea urmăririi penale art. 285 dm CPP, întocmirea rechizitoriului şi
trimiterea cauzei in judecată art. 296-297 din CPP.
3)conduce personal urmărirea penală şi controlează legalitatea aţiunilor
procesuale efectuate de organul de urmărire penală,decide sau excluderea din
dosar a probelor obţinute care au fost obţinute pe cale ilegală conform art.94
CPP-
Procurorul verifică legalitatea întocmirii dosarelor penale, actelor procedu-
rale, materialelor in cauzele in care exercită conducerea urmăririi penale. Prin
verificarea calităţii probelor potrivit alin. 1 al art. 52 din CPP se are in vedere
analiza probelor administrate, coraborarea lor cu alte probe, verificarea sursei
din care provin, respectarea cerinţelor de pertinenţă, concludentă, utilitate şi
veridicitate. Procurorul verifică calitatea probelor sub toate aspectele, complet
şi obiectiv.
4)controlează permanent executarea procedurii de primire şi înregistrare a
sesizărilor privind săvirşirea infracţiunilor -
Procedura de primire şi înregistrare a sesizărilor privind infracţiunile este
reglementată prin Instrucţiunea privind modul de primire,înregistrare,evidenţă
şi examinare a sesizărilor şi a altor informaţii despre infraacţiuni,aprobată prin
Ordinu comun nr. 124/319/46/172-0/101 al Procurorului General,Ministrul
Afacerilor Interne,Directorului Serviciuluide Informaţii şi Securitate
,Directorul General al Departamentului Vamal şi Directorului Centru pentru
Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei din 26 august 2003.
Potrivit Instrucţiunii conducătorii organelor de urmărire penală informează
zilnic in scris procurorul despre infracţiunile inregistrate, iar lunar, pina la data
de 3 a lunii următoare, prezintă procurorului lista sesizărilor care au rămas
neexaminate cu indicarea timpului parvenirii lor şi a termenelor- de examinare
stabilite.
5)fixează termenu rezonabil de urmărire penală pentru fiecare cauză penală-
Procuroru autorizează ordonanţa de începere a urmăririi penale şi indică
termenul de efectuare a urmăririi,ce nu va depăşi 30 zile conform vechiului
CPP,in dependenţă de gravitatea infracţiunii,numărului de subiecţi ai
infracţiunii .
8)ordonă efectuare urmăririi penale de un grup de ofiţeri de urmărire penală
sau de mai multe organe de urmărire penală,desemnînd persoanele care vor
efectua urmărirea penală-
Procuroru in unele cazuri complicate sau de mari proporţii dispune efectuare
urmăririi penale de un grup de ofiţeri de urmărire penală care se face prin
ordonanţa unde se indică ofiţerul desmnat de a conduce acţiunile celorlalţi
ofiţeri.Urmărirea penală se efectuează in sectoru unde a fost săvîrşită
infracţiunea sau la decizia procurorului în sectoru unde a fost descoperită
infracţiunea sau unde se află bănuitu,inculpatu sau majoritatea martorilor.
Constatînd că cauza penală nu este de competenţa sa sau că urmărirea penală
poate fi desfăşurată mai operativ şi mai complet de către un alt organ de
urmărire penală,ofîţeru de urmărire penală este obligat să efectueze toate
acţiunile de urmărire penală ce nu pot fi amînate apoi să înainteze cauza
procurorului pentru ca acesta din urmă să decidă transmiterea ei după
competenţă.
9)efectuează controlu asupra legalităţii reţinerii persoanei -
Procurorului i se prezintă in mod obligatoriu de către organul de urmărire
penală o comunicare în scris privitoare la reţinerea persoanei. Această măsură
se îndeplineşte în decurs de pîna la 6 ore de la întocmirea procesului verbal de
reţinere. In cazul constatării temeiurilor prevăzute la alin. 1 al art. 174, procu-
rorul dispune eliberarea imediată a persoanei.
&2.Atribuţiil procurorului la desfăşurarea urmăririi penale.
 In cadru acestui sub punct voi explica acele atribuţii ale procurorului ce
survin numai după începerea urmăririi penale şi urmează a fi efectuate în
strictă conformitate cu CPP.La această etapă sunt efectuate toate acţiunile şi
intreprinse toate măsurile pentru justa soluţionare a cazului şi cercetarea sub
toate aspectele completă şi obiectivă a circumstanţelor cauzei pentru stabilirea
adevărului.CPP enumără următoarele atribuţii la această etapă: l)cere de la
organul de urmărire penală,pentru control,dosare penale,documente,acte
procedurale,materiale şi alte date cu privire la infracţiunile săvirşite şi
persoanele identificate in cauzele penale in care exercită controlul şi dispune
conexarea sau,după caz,disjungerea cauzei dacă se impune aceasta-
Procurorul fiind conducătoru urmăririi penale efectuează controlu legalităţii
acţiunilor şi actelor emise de OUP,în cazul depistării unor ilegalităţi prin
ordonanţa anulează măsurile întreprinse ilegal.Dacă la etapa urmăririi penale
se depistează mai multe cauze penale pe unul şi acelaşi subiect procurorul
decide conjugarea cauzelor şi transmiterea unui organ competent in efectuare
urmăririi sau creează un grup de ofiţeri pentru efectuarea urmăririi penala.Insă
dacă într-o cauză penală există mai mulţi subiecţi însă nu au fost identificaţi
toţi,nu se cunoaşte locul precis al aflării lor cît şi în cazul cînd unul dintre ei sa
îmbolnăvit de o boală psihică sau este minor procuroru decide disjungerea
cauzei penale pentru fiecare in parte acordindu-i fiecărei cauze număr separat.
2)verifică calitatea probelor administrate ,veghează ca orice infracţiune să fie
descoperită,orice infractor să fie tras la răspundere penală şi ca nici o persoană
să nu fie urmărită penal fără să existe indici temeinici că a săvîrşit o
infracţiune-
In cazul cind OUP constată suficienţa probelor că infracţiunea a fost
săvîrşită de o anumită persoană,ofiţeru de urmărire penală va întocmi un
raport cu propunerea de a pune persoana sub învinuire şi împreună cu
materialele cauzei le va transmite procurorului.Acesta la rîndu său constatind
legalitatea şi suficienţa probelor va emite ordonanţa de punere sub învinuire.
Procurorul exercită controlul asupra modului de sesizare a OUP şi modul de
înregistrare a lor,astfel verificînd existenţa sau inexistenţa componenţei de
infracţiune ,administrînd probe atit în apărare cît şi acuzare. 3)anulează
ordonanţele ilegale şi neîntemeiate ale organului de urmărire penală-
Ordonanţele ilegale şi neîntemeiate sunt actele procedurale date cu încălcarea
prevederilor legii, fară argumentarea şi justificarea legală. Prin ordonanţa sa
procurorul poate anula ordonanţa organului de urmărire penală, iar Procurorul
General poate anula orice ordonanţă dată în cursul urmăririi penale.
4)retrage motivat şi transmite după competenţă dosarul penal de la un organ
de urmărire penală la altu şi de la o persoană care efectuează urmărirea penală
la alta în scopul de a asigura înfăptuirea urmăririi penale în mod obiectiv şi
complet-
Adică transmite după competenţă efectuarea urmăririi penale pentru justa
soluţionare a cazului şi cercetarea lui sub toate aspectele ţinînd cont de tipul
de infracţiune,gravitatea cauzei,obiectul de atentare,prejudiciu cauzat.
Retragerea motivată a dosarului penal presupune darea unei ordonanţe
motivate, prin care se justifică necesitatea transmiterii după competenţă sau
efectuării urmăririi penale de către un anumit ofiţer de urmărire penală.
5)soluţionează abţinerea sau recuzările ofiţerilor de urmărirre penală-
Pornind de la prevederile art. 54 din CPP, prin ordonanţa motivată se solu-
ţionează abţinerea, adică raportul ofiţerului de urmărire penală ori a procuro-
rului aflat în incompatibilitate prin care se solicită să nu participe la urmărirea
penală intr-o anumită cauză de care se leagă situaţia de incompatibilitate re-
cuzarea, cerinţa unei altei persoane participante la proces cu calitatea de parte
privitor la înlăturarea de la urmărirea penală a ofiţerului de urmărire penală ori
a procurorului aflat in incompatibilitate.
6)decide aplicarea măsurii preventive ,modificarea şi revocarea ei,cu excepţia
arestării preventive,arestării la domiciliu,liberării provizorii şi ridicării
provizorii a permisului de conducere a mijloacelor de transport-Prin ordonanţă
motivată procurorul care conduce urmărirea penală poate-dispune asupra
aplicării, modificării şi revocării unui şir de măsuri preventive: obligării de a
nu părăsi localitatea sau obligării de a nu părăsi ţara art. 178, garanţiei
personale art. 179, garanţiei unei organizaţii art. 180, transmiterii sub
supraveghere a militarului art. 183, transmiterii sub supraveghere a minorului
art. 184.
Celelalte masuri preventive arătate in alin.3 al art. 175 se aplica de către
judecătorul de instrucţie.
7)dă indicaţii în scris cu privire la efectuarea acţiunilor de urmărire penală şi a
măsurilor operative de investigaţie în vederea căutării persoanelor care au
săvîrşit infracţiuni-
In scopul exercitării atribuţiilor de conducere şi dirijare a urmăririi penale
procurorul dă indicaţii,numai indicaţia scrisa generează efectele legale
scontate.
8)emite,conform prevederilor CPP,ordonanţe privind reţinerea
persoanei,aducerea forţată a persoanei,ridicarea de obiecte şi
documente,privind alte acţiuni de urmărire penală-
Procurorul poate întocmi ordonanţe in vederea efectuării acţiunilor proce-
suale, cu următoarele excepţii: adresează in instanţa de judecată demersuri
pentru obţinerea autorizării arestării şi prelungirii acesteia, liberării provizorii
a persoanei reţinute sau arestate, sechestrului corespondenţei şi ridicării ei,
interceptării comunicărilor, suspendării provizorii a învinuitului din funcţie,
urmăririi fizice şi prin mijloace electronice a persoanei, exhumării cadavrului,
controlului video si audio al incăperii, instalării în încăpere a mijloacelor
tehnice de înregistrare audio şi video, controlării comunicărilor cu caracter
informativ adresate bănuitului, internării persoanei în instituţie medicală
pentru efectuarea expertizei şi a altor acţiuni pentru care se cere autorizaţia
judecătorului de instrucţie.
9)asistă la efectuarea oricărei acţiuni de urmărire penală sau o efectuează
personal-
Procurorul care exercită conducerea urmăririi penale este în drept să
efetueze personal acţiuni procesuale ori poate să asiste la desfăşurarea lor.In
procesul-verbal al acţiunii procesuale se consemneză faptul participării
procurorului. 10)solicită participarea judecătorului de instrucţie la efectuarea
unor acţiuni de urmărire penală dacă legea nu dispune participarea obligatorie
a acestuia-
Potrivit prevederilor art. 109-110 din CPP, procurorul poate solicita
concursul judecătorului de instrucţie la efectuarea audierii.
11 )restituie dosarele penale organului de urmărire penală cu indicaţii scrise-
După efectuarea acţiunilor de urmărire penală sau cărorva măsuri întreprinse
asupra cauzei ofiţerul de urmărire penală prezintă dosaru procorurului pentru
verificarea legalităţii lor.Astfel procuroru examinînd materialele cauzei aprobă
cele acţiuni sau poate face obiecţii şi indicaţii ce urmează să fie efectuate
imediat sau in termenul satabilit de el drept temei pentru care restituie dosarul
intru executarea indicaţiilor suplimentare. Procuroru poate face idicaţii doar în
forma scrisă pentru a determina legalitatea acţiunilor întreprinse de ofiţer cît şi
răspunderea pe care o portă acesta pentru idicaţiile ilegale.Indicaţiile făcute în
forma verbală nu este obligatorie executarea lor de către ofiţeru de urmărire
penală.
12)înlătură persoana care efectuează urmărirea penală dacă aceasta a încălcat
legea în procesu urmăririi ppenale-
Procurorul restituie dosarele penale in baza temeiurilor arătate în art. 292 din
CPP în scopul completării urmăririi penale ori eliminării încălcărilor de lege.
Dosarele penale,in acest caz vor fi însoţite de ordonanţe cu indicaţiile scrise
ale procurorului.
Prin ordonanţă motivată, procurorul care conduce urmărirea penală înlătură
ofiţerul de urmărire penală care a admis încălcarea dispoziţiilor legale.In
funcţie de natura şi gradul de pericol al faptei,se pot aplica diferite măsuri de
influenţă.Aceasta poate fi sesizarea privind aplicarea sancţiunii disciplinare
sau pornirea urmăririi penale pentru atragerea la răspundere penală.
13)înaintează organului respectiv sesizări cu privire la ridicarea imunităţii
unor persoane şi atragerea lor la răspundere penală-In cazul săvîrşirii unei sau
mai multor infracţiuni de o persoană ce dispune de imunitate deobicei
depistării în flagrant delict procurorul la propunerea ofiţerului de urmărire
penală sau din propria iniţiativă sesizează organul în care aceasta activează
despre ridicarea imunităţii cît şi ce a constituit temei al ridicării.
&3 .Atribuţiile procurorului la terminarea urmăririi penale

In sub punctul trei mă voi axa pe atribuţiile reprezentantului procuraturii la

ultima etapă a urmăririi penale şi anume terminarea primei faze a procesului
penal. La această etapă procurorului îi revine o importanţă majoră deoarece el
generalizează activitatea sa şi a ofiţerului de urmărire penală astfel schimbă
statutu făptuitorului evoluînd de la o etapă la alta.
La acest nivel al urmăririi penale putem enumăra următoarele atribuţii:
I)încetează procesul penal,dispune scoaterea persoanei de sub urmărire penală
sau clasează cauza penală în cazurile prevăzute de lege-
Incetarea poate surveni în cazurile cînd se constată: 1 )
nu există faptul infracţiunii
2)fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune
3)fapta nu întruneşte elementele infracţiunii,cu excepţia cazurilor cînd
infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană juridică
4)a intervenit termenul de prescripţie sau amnistia
5)a intervenit decesul faptuitorului,cu excepţia cazurilor de reabilitare
6)lipseşte plîgerea victimei în cazurile în care urmărirea penală începe numai
in baza acesteia
7)în privinţa unei persoane există o hotărîre judecătorească difinitivă în
legătură cu aceeaşi acuzaţie sau prin care sa constatat imposibilitatea urmăririi
penale pe aceleaşi temeiuri 8)împăcare părţilor
9)persoana nu a atins vîrsta de atragere la răspunderre penală
10)infracţiunea a fost săvîrşită în stare de iresponsabilitate şi nu este necesară
aplicarea măsurii de constrîngere cu caracter medical
1 l)există alte circumstanţe prevăzute de lege care condiţionează excluderea
sau după caz exclud urmărirea penală.
Dispunerea încetării urmăririi penale se efectuează de procuror prin emiterea
ordonanţei de încetare a urmăririi penale în urma intervenţiei ofiţerului de
urrmărire penală printr-un raport cu aceeaşi propunere.La încetare urmăririi
penale procurorul dacă este cazul ea totodată măsurile necesare pentru:
• revocarea măsurii preventive şi a altor măsuri procesuale
• restituie cauţiunea în cazurile şi modul prevăzut de lege

Scoaterea persoanei de sub învinuire constă în activitatea procedurală prin

care urmărirea penală este întreruptă de regulă difinitiv dacă se constată
existenţa unuia din următoarele cazuri:
• nu există faptul infracţiunii
• fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune
• fapta nu întruneşte elementele infracţiunii,cu excepţia cazurilor
cînd infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană juridică
Clasarea are loc atunci cînd în cauză nu există învinuit şi a intervenit una din
circumstanţele redate mai sus,precum şi în cazul în care a expirat termenul de
prescripţie procurorul din oficiu sau la propunerea OUP prin ordonanţă
motivată va dispune clasarea cauzei.
II)pune sub învinuire şi ascultă învinuitu în baza probelor prezentate de OUP
sau in baza probelor acumulate de el personal-
Dacă după examinarea raportului ofiţerului de urmărire penală şi a
materialelor cauzei procuroru va considera că probele acumulate sunt
suficiente el va emite ordonanţa de punere sub învinuire.Inaitarea acuzării se
efectuează de către procuror în prezenţa apărătorului iar în cazurile minorilor
inclusiv pedagogu sau psihologu in decurs de 48 ore din momentu emiterii
ordonanţei de punere sub învinuire dar nu mai tîrziu de ziua în care bănuitu sa
prezentat sau a fost adus silit.Actul de punere în vedere a învinuirii constă în
aducerea la cunoştinţă persoanei învinuite şi a apărătorului conţinutul
ordonanţei de punere sub învinuire.Obligatoriu învinuitului se explică
drepturile şi obligaţiile prevăzute in art.66 CPP,informaţia despre aceasta
înmînîndu-se în scris precum şi copia ordonanţei de punere sub
învinuire.După care învinuitu imediat se audiează,fiind întrebat dacă vrea să
facă declaraţii,in căzu acordului este întrebat dacă recunoaşte învinuirea ce i
se impută.In dependenţă de raspunsu obţinut învinuitului i se propune să facă
în scris explicaţii asupra acesteia iar dacă acesta nu doreşte sau nu poate scrie
atunci procuroru va întreba permisiunea să scrie din numele învinuitului fapt
consemnat în proces verbal de audiere.
III)aduce la cunoştinţa părţilor materialele dosarului-
După adoptarea unei soluţii prevăzute la art.291 CPP procurorul va aduce la
cunoştinţa învinuitului,reprezentantului lui legal,apărătorului ,părţii
vătămate,părţii civile,părţii civilmente responsabilă şi reprezentanţilor
materialele cauzei penale precum şi faptul terminării urmăririi penale cu
stabilirea timpului şi locului unde acestea pot face cunoştinţă cu materialele
cauzei penale.Partea civilă şi civilmente responsabilă face cunoştinţă numai cu
materialele ce se referă la acţiunea civilă.Materialele urmăririi penale
învinuitului arestat se prezintă nummai în prezenţa apărătorului iar la cererea
învinuitului fiecăruia dintre ei în mod separat.Materialele cauzei se prezintă
cusutemumerotate cu borderou de asemenea se prezintă şi înregistrările audio-
video cu excepţia audierii în condiţiile art.l 10 CPP.Deasemenea se prezintă
probele acumulate pe cauza penală.Dacă cauza are mai multe volume acestea
se preyintă concomitent pentru a se lua cunoştinţă de materialele respective şi
a avea posibilitatea revenirii la aceste volume de cite ori este
necesar.Termenul de a face cunoştinţă cu materialele nu este limitat dar dacă
persoana abuzează procurorul poate fixa modul şi termenul de efectuare a
acesteia reeşind din grosimea şi număru de volume.Neprezentarea persoanelor
nominalozate pentru a lua cunoştinţă cu materialele cauzei nu poate împiedica
desfăşurarea procedurii penale in continuare.
Prezentarea materialelor de urmărirea penală se fixează într-un proces verbal
întocmit in conformitate cu art.260-261 CPP unde adăugător se indică număru
de volume şi număru de foi în fiecare volum al dosarului de care sa luat
cunoştinţă,corpurile delicte,înregistrările audio şi video reproduse.De
asemenea se indică ora şi minuta începerii şi sfîrşitu luării de cunoştinţă
pentru fiecare zi. IV)Intocmeşte rechizitoriul în cauza penală ,copia căruia o
înmînează învinuitului şi trimite cauza în instanţa de judecată competentă-
rechizitoriu este actul procedural prin care se sesizează instanţa de judecată şi
care determină limetele judecării cauzei în baza căruia instanţa de fond se
pronunţă prin sentinţă.Fiind o hotărîre a procurorului privind terminarea
urmăririi penale,rechizitoriu constituie o totalizare a tuturor materialelor
urmăririi penale privind toate faptele şi episoadele infracţionale săvîrşite de
către toţi învinuiţii cercetaţi într-o cauză penală cu dispoziţie de trimitere în
judecată.După prezentarea materialelor de urmărire penală,procuroru
întocmeşte rechizitoriu într-un termen ce nu va depăşi 3 zile iar în cazurile
complicate şi voluminoase într-un termen ce nu va depăşi 10 zile.
 CONCLUZIE

Atribuţiile procesuale în cadru urmăririi penale sunt divizate intre mai

mulţi subiecţi conform art.52 din CPP ce prevede atribuţiile procurorului
şi art.57 din CPP care stabileşte atribuţiile ofiţerului de urmărire penală.
Astfel procurorul fiind ierarhic ofiţerului şi conducînd urmărire penală
are puterea de a confirma sau a adopta hotărîrile procesuale specifice
acestei faze,pe cînd ofiţerului de urmărire penală îi revine rolul strîngerii
probelor necesare în vederea descoperirii infracţiunii şi identificării
făptuitorului.
Procurorul în exercitarea atribuţiilor sale în procesu penal este
independent,se supune numai legii şi execută indicaţiile scrise ale
procurorului ierarhic superior.Ofiţerul de urmărire penală este de
asemenea independent,activează conform legii,execută indicaţiile scrise
ale conducătorului organului de urmărire penală cît şi a procurorului.
In cazurile prevăzute de lege,cînd procurorul exercită nemijlocit
urmărirea penală el efectuează toate procedeele probatorii şi adoptă toate
hotărîrile procesuale necesare fără a fi confirmate de procurorul ierarhic
superior. In aceste cazuri legea nu prevede expres conducerea urmăririi
penale de către procurorul ierarhic superior,dar cel din urmă poate
controla şi anula hotărîrile adoptate de procurorul care exercită
nemijlocit urmărirea penală.Aceaste acţiuni pot fi efectuate în cazul cînd
pprocurorul ierarhic superior cere pentru verificare dosarul penal sau in
cazul tergiversării urmăririi penale de procurorul inferior,acesta decide
transmiterea dosarului altui procuror din aceeaşi procuratură sau după
competenţă unei procuraturi specializate.
Terminarea urmăririi penale nu semnifică epuizarea fazei dde urmărire
penală,ca etapă procesuală ci trebuie înţeleasă ca o terminare a
activităţţii organului de urmărire penală în cauza respectivă după care
asupra ei se expune procurorul.
Momentul final tipic al fazei de urmărire penală îl constituie trmiterea
cauzei penale în judecată.Consider necesar de subliniat faptul că singurul
subiect care poate promova cauza din faza de urmărire penală în cea de
judecare este procurorul,organele de urmărire penală neintrînd niciodată
în raporturi directe cu instanţele de judecată ci numai prin intermediu
procurorului.

BIBLIOGRAFIE
Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova
Codul Penal al Republicii Moldova

Legea cu privire la organizarea judecătorească nr.514-XIII din

06.07.1995 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.58/641 din
199.10.1995

Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.4 din 30.11.1996 cu

privire la unele probleme ale procedurii penale vizind participarea
procurorului la efectuarea urmăririi penale şi în instanţa de judecată.
Dolea Igor,Roman Dumitru Sistemul şi formele procesului penal Chişinău
1999

Lichii Boris Urmărirea Penală Chişinău 2000

Mărginean u Iurie Sistemmul principiilor procedurii penale Chişinău 2001

Orîndaş Victor Procedură Penală Chişinău 2001

Osoianu Tudor Drept Procesual-Penal curs introductiv Chişinău 2002