Contribuția Comisiei Europene pentru democrație prin lege (Comisia de la Veneția)

Giorgio Malinvernil

I. INTRODUCERE

Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (denumită în continuare „Comisia')

a fost creată la o conferinţă internaţională desfăşurată la 19 şi 20 ianuarie 1990 la Veneția, în
care toate statele membre ale Consiliului din Europa a participat și la care mai multe state din
Europa Centrală și de Est frânghie asistat în calitate de observatori. Câteva săptămâni mai
târziu, în mai 1990, Veneția Comisia a fost înființată în baza unui acord parțial încheiat în
cadrul Consiliul Europei.

Comisia, ai cărei membri sunt experți independenți care au au atins faima internațională prin
experiența lor în instituțiile democratice sau contribuția lor la consolidarea dreptului și
politicii știință, a fost conceput ca un instrument suplimentar capabil să joace un rol în
realizarea obiectivelor Consiliului Europei în domeniul lege constitutionala. Potrivit
articolului 1 din statutul său, aceasta este „un caracter consultativ organism care cooperează
cu statele membre ale Consiliului Europei și cu statele nemembre, în special cele din Centru
și Est Europa'. Potrivit aceleiași dispoziții, domeniul său specific de acțiune în include
garanțiile oferite de lege în slujba democrației.

Unul dintre principalele motive pentru crearea Comisiei a fost nevoie urgentă de o structură
instituțională capabilă să asiste țările a Europei de Est, eliberată de jugul dictaturii. Unul
dintre activitățile principale ale Comisiei de la Veneția de la înființarea acesteia au a fost
pentru a ajuta aceste națiuni să înființeze infrastructură politică și juridică necesare pentru
realizarea democrației pluraliste, a statului de drept și a respectului a drepturilor omului.

Prin urmare, activitățile Comisiei se bazează pe cele trei principii fundamentale ale
patrimoniului constituțional european:

democrația, drepturile omului și statul de drept.

Activitățile întreprinse de Comisia de la Veneția pentru prevenirea încălcării drepturile

omului sunt variate și cu mai multe fațete. Mi se pare că aceste activităţi pot fi împărţite în
cinci categorii: prevenire prin activitate normativă; prevenirea prin activitate de consiliere;
prevenire prin mediere; prevenirea prin educație și prevenirea prin promovarea standardelor
europene.

II. PREVENIRE PRIN ACTIVITATE NORMATIVĂ

Activitatea normativă a Comisiei se exercită în trei diferite modalităţi: elaborarea proiectelor

de convenţii; adoptarea declarațiilor; si stabilirea unor statute pentru anumite teritorii.

1. Elaborarea proiectelor de convenții

Cel mai bun și deocamdată singurul exemplu de elaborare a unui proiect convenția Comisiei
de la Veneția este proiectul de convenție privind protecția minorităților naționale, care câțiva
ani mai târziu a devenit Convenția Cadru a Consiliului Europei pentru Protecția Națiunilor
Minorităților finale din 1 februarie 1995. A fost ca răspuns la nevoia urgentă pentru
reglementarea internațională a problemei minorităților pe care Comisia, la cererea mai multor
state (Italia, Iugoslavia și Ungaria), a început elaborarea acestui proiect de convenție. Mai
întâi, a întocmit o listă de principii pledurilor care urmau să guverneze statutul minorităților
naționale. Președintele acesteia a prezentat această listă la Reuniunea de la Copenhaga a
Conferinței privind Dimensiunea umană a CSCE în 1990. Comisia ulterior a adăugat un
mecanism de control și a transformat lista de principii într-un proiect convenția adoptată la 8
februarie 1991 și ulterior a transmis-o la Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei. Este
cunoscut că mai multe alte proiecte au urmat acestuia.

Abordând problema dintr-un unghi ușor diferit, Adunarea Consiliului Europei a adoptat la 1
iunie 1993 un proiect Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

bibliografie

Council of Europe doc. CM (91) 29. The draft was published in 12 Human
Rights Law Journal (1991), at 270.