UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

Specializarea: MANAGEMENTUL ORDINII ȘI SIGURANȚEI PUBLICE

Anul I, Semestrul I

Disciplina: FUNDAMENTE DE DREPT INTERN ȘI INTERNAȚIONAL

Tema: STATUTUL JURIDIC AL PARTIDELOR POLITICE DIN ROMÂNIA

Cadru didactic: Masterand:

Conf. Univ. Dr. Laura-Maria Crăciunean-Tatu Cernic Alexandra-Mihaela

2023

1
 CUPRINS

I. Introducere
A. Definirea conceptului de partid politic
B. Importanța partidelor politice în sistemul democrat
C. Evoluția partidelor politice în România
II. Reglementarea legală a partidelor politice
A. Constituția României și prevederile referitoare la partidele politice
B. Legislația specifică privind înființarea și funcționarea partidelor politice
III. Înregistrarea și finanțarea partidelor politice
A. Procedura de înregistrare a unui partid politic
B. Sursele de finanțare și reglementările aferente
IV. Drepturile și obligațiile partidelor politice
A. Drepturile partidelor politice
B. Responsabilitățile partidelor în cadrul sistemului democratic
V. Controlul și sancțiunile
A. Mecanisme de control al activității partidelor politice
B. Sancțiuni pentru nerespectarea legislației
VI. Bibliografie

2
 I. Introducere
A. Definirea conceptului de partid politic

În efortul de a atinge o definire adecvată a partidului politic, demersurile efectuate par a se

concentra în mare măsură pe consemnarea intenției acestei formațiuni, cu o durabilitate variabilă,
de a dobândi sau menține puterea. Aceasta se realizează printr-un amestec complex de elemente,
inclusiv un program ideologic solid și o strategie bine elaborată.1

Partidul politic reprezintă o asociere voluntară a indivizilor, constituită în mod liber și

consensual, cu scopul de a acționa în mod programatic, conștient și organizat în favoarea
intereselor unor clase, grupuri sociale sau comunități umane. Principala sa misiune este de a
obține și de a menține puterea politică, având ca obiectiv organizarea și conducerea societății în
conformitate cu ideile și idealurile exprimate în platforma program.

Rolul și funcțiile unui partid politic într-o societate depind de cultura politică specifică
acelei societăți. Această influență variază în funcție de tipul de sistem politic, cum ar fi o
societate concurențială sau o dictatură. Relația dintre partide și cadru constituțional este
reciprocă, deoarece partidele pot influența cadrul constituțional, iar acesta, la rândul său, poate
influența partidele.

Aspecte precum tipul de scrutin, pragul electoral, constituirea circumscriptiilor electorale și

reglementarea finanțării campaniilor electorale afectează partidele și sunt importante pentru
numărul, ponderea și structura acestora. Partidele sunt, de asemenea, afectate de elemente ale
puterii publice, iar sistemul de partide poate prezenta caracteristici de rigiditate similare cu
mecanismele politice oficiale.

Nu doar structura puterii, ci și structura teritorială a statului, mijloacele de informare în

masă și influența grupurilor de presiune contribuie la conturarea partidelor politice într-o
societate2.

B. Importanța partidelor politice în sistemul democratic

1
Ion Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, Editura Ch Beck, București, 2006
2
Dan Claudiu Dănișor, Drept constituțional și instituții politice, Vol.I, Teoria Generală, Tratat, Editura CH Beck,
București, 2007

3
 Partidele politice întrețin o relație complexă cu democrația. De la apariția primelor studii
dedicate acestora, ele au fost adesea acuzate că pun în pericol sau distorsionează democrația. Cu
toate acestea, nicio teorie nu a reușit să ofere o imagine a democrației fără implicarea partidelor
politice. Se pare că, cel puțin în stadiul actual, partidele și democrația sunt interconectate, iar
provocarea constă în gestionarea corespunzătoare a relației dintre ele, decât în găsirea celor mai
eficiente acuze împotriva partidelor politice privind distrugerea democrației. 3

Partidele politice au ajuns sa fie omnifuncționale în societate, implicându-se într-o

varietate de activități sociale, economice și politice. Cu toate acestea, se pot identifica câteva
funcții principale ale partidelor politice:

 Partidele acționează ca un "corp intermediar" între popor și putere. facilitând

dialogul și reprezentarea intereselor diverse ale societății. Prin intermediul partidelor, cetățenii
pot avea o voce colectivă și pot influența deciziile guvernamentale.
 Partidele politice aspiră la preluarea funcției de conducere în societate. Acest
lucru se realizează prin obținerea statutului de partide de guvernamânt și transformarea
programelor lor politice în programe guvernamentale. Prin accederea la putere, partidele devin
responsabile de implementarea politicilor și de gestionarea afacerilor publice.
 Partidele au rolul de a informa și educa cetățenii în domeniul politic. Ele
contribuie la formarea opiniei publice, la explicarea programelor lor politice și la mobilizarea
cetățenilor pentru participarea activă în procesul democratic. Această funcție este crucială pentru
menținerea unei societăți informate și angajate politic.
 Partidele acționează ca intermediari în procesul de agregare a diverselor interese
din societate. Ele trebuie să armonizeze și să articuleze aceste interese, transformându-le în
opțiuni politice coerente. Funcția agregativă a partidelor este esențială pentru a construi consens
și pentru a reprezenta diversitatea opiniei publice.
 Partidele îndeplinesc o funcție crucială în procesul electoral. Ele furnizează un
cadru tematic, doctrinal sau ideologic pentru campaniile electorale, informează și formează
opinia alegătorilor, și facilitează selectarea și prezentarea candidaților. După alegeri, partidele

3
Dan Claudiu Dănișor, Drept constituțional și instituții politice, Vol.I, Teoria Generală, Tratat, Editura CH Beck,
București, 2007

4
asigură organizarea grupurilor parlamentare, oferind asistență politică acestora și menținând
legăturile cu alegătorii.4

C. Evoluția partidelor politice în România

În timpul revoluției din 1848, au apărut primele forme incipiente de grupări politice, iar la
1857 s-a vorbit deja despre existența a două "partide" - cel conservator și cel național. Partidele
politice moderne au luat naștere abia după 1860, cu curente și grupări bine definite până în 1938.

În 1875 s-a format oficial Partidul Liberal (ulterior Partidul Național Liberal), iar în 1880,
Partidul Conservator. Alte partide au apărut ulterior, cum ar fi Partidul Național Țărănesc în
1926 și Partidul Social-Democrat în 1927. În 1938, regele Carol al II-lea a suspendat
funcționarea partidelor politice, iar acestea au reapărut după evenimentele din august 1944, dar
doar pentru scurt timp. În 1947, România a intrat sub regimul totalitar comunist, iar partidele
politice au fost desființate.

După evenimentele din decembrie 1989, democratizarea României a dus la o creștere

semnificativă a partidelor politice, reflectând reafirmarea pluralismului politic. Cu toate acestea,
selecția și maturizarea treptată a vieții politice au dus la o "decantare" a scenei politice. Cu toate
acestea, maturizarea nu s-a reflectat corespunzător în interacțiunile dintre partide și reprezentanții
lor.5

II. Reglementarea legală a partidelor politice

A. Constituția României și prevederile referitoare la partidele politice
Potrivit art. 8 din Constituția României ,,(1) Pluralismul în societatea românească este o
condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale. (2) Partidele politice se constituie şi îşi
desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei
politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept
şi principiile democraţiei.,,6

4
Ion Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, Editura Ch Beck, București, 2006

5
BIANCA SELEJAN-GUȚAN DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE VOLUMUL 2 ediția a 4-a, revăzută și
adăugită, EXTRAS
6
Constituția României

5
 Constituția actuală reflectă schimbările fundamentale survenite după Revoluția din 1989 și
reprezintă opțiunea definitivă a societății românești pentru democrație. Dezbaterile din 1991 au
subliniat importanța pluralismului într-o societate liberală, iar consacrarea acestui principiu în
Constituție a marcat alegerea pentru un sistem constituțional bazat pe suveranitatea poporului. În
ciuda revizuirii din 2003, articolul 8 din Constituție, care se referă la pluralismul politic, nu a
suferit modificări.

Mai mult decât atât, pluralismul politic, alături de demnitatea omului, drepturile și
libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane și dreptatea, au fost consacrate și
garantate constituțional ca „valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului
român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989”, conform articolului 1 alineatul (3) din
Constituția României.

Partidele politice reprezintă forța motrică a oricărui sistem pluralist, conform alineatului
(2) al articolului 8 din Constituție, care specifică această interpretare a conceptului de pluralism.
Totuși, acest alineat subliniază și existența unor limite constituționale ale pluralismului, și anume
subordonarea față de valori esențiale ale statului, precum suveranitatea națională, integritatea
teritorială, ordinea de drept și principiile democrației.7

B. Legislația specifică privind înființarea și funcționarea partidelor politice

Partidele politice sunt reglementate, în România, atât de Constituție [art. 8, art. 40, art. 146
lit. k)], cât și de o serie de legi organice: Legea nr. 14/2003 a partidelor politice, Legea nr.
334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, unele
prevederi din Legile electorale.

Legea ar trebui să se concentreze asupra reglementării finanțării partidelor politice și a

campaniilor electorale, precum și asupra gestionării evidenței acestora, evitând implicarea
excesivă în organizarea internă a partidelor și fără a limita posibilitatea înființării lor. Partidele
politice ar trebui să se formeze și să-și desfășoare activitatea în conformitate cu propriile lor
statute, adoptate în conformitate cu legea, și nu în mod direct sub incidența legii. În același timp,
legea nu ar trebui să aibă capacitatea de a interzice o anumită categorie de partide în mod
general. Mai degrabă, ar trebui să poată specifica doar circumstanțele care pot determina

7
BIANCA SELEJAN-GUȚAN DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE VOLUMUL 2 ediția a 4-a, revăzută și
adăugită, EXTRAS

6
declararea unui anumit partid ca neconstituțional. Interzicerea unei categorii întregi de partide
din cauza doctrinei lor ar contraveni principiului autoorganizării rezultat din pluralismul politic.
Legislația nu ar trebui să anticipeze în mod arbitrar constituționalitatea unui partid. În principiu,
nu ar trebui să permită stabilirea unor criterii de reprezentativitate în procesul de înființare a
partidelor, deoarece aceasta ar trebui să fie determinată doar prin mijloace electorale. Eventualele
criterii ar trebui, cel puțin, să fie evaluate în termeni de constituționalitate, tratându-le ca o
restrângere a libertății de asociere, astfel încât să fie necesare într-o societate democratică și
proporționale cu justificarea care le-a determinat. Prin urmare, pluralismul partizan implică nu
numai libertatea înființării partidelor, ci și libertatea ideologiilor acestora și libertatea organizării
lor interne.8

III. Înregistrarea și finanțarea partidelor politice

A. Procedura de înregistrare a unui partid politic

Înregistrarea unui partid politic în România este un proces reglementat de lege și implică
îndeplinirea unor pași specifici.
Pentru înregistrarea unui partid politic în România, se depun la Tribunalul București
următoarele documente:
a) cererea de înregistrare, semnată de conducătorul organului executiv al partidului politic
și de cel puțin 2 membri fondatori;
b) statutul partidului;
c) programul partidului;
d) actul de constituire, semnat de cel puțin 3 membri fondatori;
e) o declarație privitoare la sediu și la patrimoniul partidului;
f) dovada deschiderii contului bancar.
Conform legislației în vigoare, statutul partidului politic cuprinde în mod obligatoriu:
a) denumirea integrală și denumirea prescurtată;
b) descrierea semnului permanent;
c) semnul permanent sub formă grafică alb – negru și color;
d) sediul central;
e) mențiunea expresă că urmărește numai obiective politice;
8
Dan Claudiu Dănișor, Drept constituțional și instituții politice, Vol.I, Teoria Generală, Tratat, Editura CH Beck,
București, 2007

7
 f) drepturile și îndatoririle membrilor;
g) sancțiunile disciplinare și procedurile prin care acestea pot fi aplicate membrilor;
h) procedura de alegere a organelor executive și competențele acestora;
i) competența adunării generale a membrilor sau a delegaților acestora;
j) organele împuternicite să prezinte candidaturi în alegerile locale, parlamentare,
europarlamentare și prezidențiale;
k) organul competent să propună reorganizarea partidului sau să decidă asocierea într-o
alianță politică ori în alte forme de asociere;
l) condițiile în care își încetează activitatea;
m) modul de administrare a patrimoniului și sursele de finanțare;
n) organul care reprezintă partidul în relațiile cu autoritățile publice și terți; o) alte
mențiuni prevăzute ca obligatorii.

B. Sursele de finanțare și reglementările aferente

Finanțarea partidelor politice reprezintă o problemă semnificativă și delicată. Sursele

acestei finanțări nu sunt întotdeauna evidente și, din păcate, uneori nu respectă normele legale.
Întrucât finanțarea privată poate părea problematică, având în vedere poziția crucială a partidelor
în exercitarea puterii și riscul ca finanțarea lor de către grupuri de interese să subordoneze
indirect autoritatea publică, finanțarea publică, mai ales atunci când devine semnificativă,
generează numeroase întrebări legate de legitimitatea utilizării contribuțiilor publice ale
cetățenilor pentru susținerea unor organizații private. Sistemele juridice resimt din ce în ce mai
mult nevoia de a impune limite cheltuielilor partidelor, care pot deveni exorbitante, de a
reglementa modul în care acestea sunt finanțate privat și de a asigura un anumit nivel de
finanțare publică.

Cheltuielile unui partid se încadrează în mai multe categorii. În primul rând, există
cheltuielile necesare pentru funcționarea curentă a partidului, cum ar fi chiriile pentru sedii,
costurile secretariatului, corespondența, salariile personalului permanent (care devin din ce în ce
mai importante indiferent de tipul de structură adoptat de partid), precum și costurile editării
eventualelor ziare ale partidului, care adesea nu sunt rentabile, la fel ca majoritatea presei scrise.
Aceste cheltuieli devin semnificative atunci când sunt calculate la nivelul unei organizații

8
teritoriale care acoperă practic toate localitățile unui stat. În al doilea rând, partidul alocă resurse
semnificative pentru campaniile electorale, iar aceste cheltuieli sunt adesea impresionante.

În România, finanțarea și reglementarea partidelor politice sunt stabilite în principal prin

Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale.
Această lege stabilește reguli clare privind sursele de finanțare și cheltuielile permise ale
partidelor politice.

Art. 1, alin. 2 din Legea nr. 334/2006 Principiile finanţării activităţii partidelor politice şi a
campaniilor electorale sunt următoarele: a) principiul legalităţii; b) principiul egalităţii de şanse;
c) principiul transparenţei veniturilor şi cheltuielilor; d) principiul independenţei partidelor
politice şi a candidaţilor faţă de finanţatori; e) principiul integrităţii competiţiei politice şi
electoral

IV. Drepturile și obligațiile partidelor politice

A. Drepturile partidelor politice

Statutul partidelor politice în democrațiile contemporane este caracterizat de două trăsături

fundamentale: libertatea și egalitatea. Libertatea se exprimă atât în procesul de formare a
partidelor politice, cât și în desfășurarea activităților acestora, respectând totodată limitele
impuse de ordinea constituțională democratică.

Egalitatea partidelor se traduce în principal prin asigurarea unei șanse echitabile în

competiția pentru obținerea puterii. Această egalitate este, desigur, supusă regulilor și
reglementărilor stabilite în cadrul sistemului electoral. Prin urmare, fiecare partid are dreptul de a
concura în mod corect și imparțial pentru a-și promova ideile și pentru a obține sprijinul
cetățenilor.9

Partidele politice au dreptul la finanțare publică, în funcție de rezultatele obținute la alegeri

și de numărul de parlamentari pe care îl au. Această finanțare este reglementată de art. 14 din
Legea nr. 334/2006 și se acordă pentru a asigura funcționarea partidelor și pentru a descuraja
finanțarea din surse obscure.

9
BIANCA SELEJAN-GUȚAN DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE VOLUMUL 2 ediția a 4-a, revăzută și
adăugită, EXTRAS

9
 Partidele politice au dreptul să-și prezinte candidații la alegerile locale, parlamentare și
prezidențiale. Ele pot participa la procesul electoral și pot obține mandate în funcții publice, în
cazul în care obțin un număr semnificativ de voturi.

Partidele politice pot propune și susține legi în Parlament și pot influența procesul
legislativ prin discuții și dezbateri.

B. Responsabilitățile partidelor în cadrul sistemului democratic

Partidele politice din România au responsabilități și obligații definite de lege și de normele

democratice. Acestea sunt reglementate de mai multe acte normative, iar principalele
responsabilități și obligații ale partidelor politice includ:

- Înregistrare legală,
- Respectarea principiilor democratice,
- Transparența financiară,
- Participarea la alegeri,
- Elaborarea și promovarea programelor politice,
- Reprezentarea cetățenilor,
- Respectarea regulilor electorale,
- Asigurarea pluralismului și diversității,
- Responsabilitatea pentru membrii partidului,
- Contribuția la dezvoltarea instituțiilor democratice,

V. Controlul și sancțiunile

A. Mecanisme de control al activității partidelor politice

Competența de a controla constituționalitatea partidelor politice este, în general, atribuită

curților constituționale, iar noi suntem de părere că dizolvarea unui partid politic nu ar trebui să
poată fi dispusă de către alt organ decât acesta. Motivele dizolvării ar trebui să fie raportate la
constituție, nu la lege, deoarece acțiunile ilegale ale partidelor ar trebui să atragă sancțiuni mai
puțin drastice. Această competență a instanțelor constituționale pare să devină din ce în ce mai
răspândită, reflectând înțelegerea că partidele pot deveni opresive, chiar dacă funcția lor normală

10
este de a facilita exprimarea opiniilor politice ale cetățenilor. Se pare că experiențele fasciste și
comuniste au avut un impact semnificativ asupra posibilei incompatibilități a partidelor cu
democrația decât oligarhiile lor reale, dar mai puțin evidente.

Atribuția de control al constituționalității partidelor reprezintă o echilibrare a controlului

asupra actelor statului, garantând independența societății civile. În acest context, societatea civilă
devine o limită pentru a asigura independența statului. Astfel, justiția constituțională devine un
pivot între stat și societatea civilă, în special între aceasta și partidele politice, aflate într-o relație
complexă între stat și cetățean.

În principiu, controlul exercitat asupra partidelor politice ar trebui să îndeplinească două

condiții pentru a nu încălca principiile democratice. Prima condiție indică faptul că interzicerea
unui partid nu ar trebui să devină o autorizare prealabilă a înființării acestuia, contrară
principiilor democratice. Doar un partid deja existent ar trebui să facă obiectul unui control de
constituționalitate.

Cea de-a doua condiție presupune că, pentru a interveni cu o decizie de

neconstituționalitate a unui partid, cauzele care ar putea duce la o astfel de hotărâre trebuie să fie
dovedite. Astfel, nu poate interveni o decizie de neconstituționalitate prin prezumția unei
doctrine ca fiind antidemocratică. Cu toate acestea, în unele sisteme europene, cum ar fi cele
austriac, italian și portughez, există interdicții abstracte ale partidelor fasciste sau naziste. De
asemenea, unele state postcomuniste cunosc o interzicere abstractă a partidelor comuniste.
Considerăm că o astfel de interzicere abstractă a partidelor politice contravine principiilor
democratice, chiar dacă poate fi justificată din motive istorice. 10

Nu este important doar cui îi este acordată competența de control al constituționalității

partidelor, ci și cui îi este permis să sesizeze instanța competentă. Dată fiind relația specială
dintre partide și democrație, această sesizare poate deveni crucială pentru funcționarea
sistemului. Prin urmare, problema competenței de sesizare ar trebui să fie reglementată
constituțional. Cu toate acestea, sistemul nostru lasă această reglementare în seama legii de
organizare și funcționare a Curții Constituționale, putând fi modificată în conformitate cu legile
organice. Conform art. 39 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "contestatia privind

10
Dan Claudiu Dănișor, Drept constituțional și instituții politice, Vol.I, Teoria Generală, Tratat, Editura CH Beck,
București, 2007

11
constitutionalitatea unui partid politic poate fi formulată de presedintele uneia dintre Camerele
Parlamentului sau de Guvern. Președintele Camerei poate formula contestația numai pe baza
unei hotărâri adoptate de Cameră cu votul majorității membrilor săi".

B. Sancțiuni pentru nerespectarea legislației

Sancțiunile pentru partidele politice pot viza diverse aspecte ale activității lor, inclusiv
finanțarea, organizarea campaniilor electorale și respectarea legii în general.

Principalele organisme responsabile de supravegherea și sancționarea partidelor politice

sunt Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) și Curtea Constituțională.

AEP este o instituție administrativă autonomă, având personalitate juridică și competențe

extinse în domeniul electoral. Misiunea sa principală constă în asigurarea organizării și
desfășurării alegerilor și a referendumurilor, precum și gestionarea finanțării partidelor politice și
a campaniilor electorale. Toate aceste activități se desfășoară cu respectarea prevederilor
Constituției, a legislației naționale și a standardelor internaționale și europene în materie
electorală.

În afara reglementărilor referitoare la stabilirea surselor de finanțare, încadrarea veniturilor

și cheltuielilor în diferite plafoane, precum și a celor referitoare la obligațiile partidelor politice
de a raporta tranzacțiile financiare către autoritățile competente, sub aspectul aplicării
sancțiunilor prevăzute de lege, procesul de finanțare a partidelor politice și a campaniilor
electorale face obiectul unor acte normative generale (Codul Civil și Codul de Procedură Civilă,
Codul Fiscal, Codul Penal și Codul de Procedură Penală) și a altor acte normative incidente (de
exemplu, Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi).11

Câteva posibile sancțiuni care pot fi luate împotriva partidelor politice în România:

- Sancțiuni contravenționale,
- Confiscarea unor sume de bani,
- Interzicerea participării la alegeri,
- Anularea înregistrării partidului,
11
GHID DE BUNE PRACTICI PRIVIND FINANȚAREA PARTIDELOR POLITICE- Proiect confinanțat din Fondul Social
European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014 - 2020 www.poca.ro

12
 - Suspendarea sau dizolvarea partidului,
- Suspendarea finanțării publice,
- Invalidarea rezultatelor electorale,

VI. Bibliografie

 Constituția României
 Bianca Selejan-Guțan, Drept constituțional și instituții politice, Vol. 2, ediția a 4-a,
revăzută și adăugită, extras,
 Dan Claudiu Dănișor, Drept constituțional și instituții politice, Vol.I, Teoria Generală,
Tratat, Editura CH Beck, București, 2007,
 Ion Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, Editura Ch Beck, București, 2006
 Ghid de bune practici privind finanțarea partidelor politice- Proiect confinanțat din
Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014 - 2020
www.poca.ro
 Legea partidelor politice nr. 14/2003,
 Legea nr. 334 din 17 iulie 2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a
campaniilor electorale,
 HG. nr. 10 din 13 ianuarie 2016, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale,

13