UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PUBLIC

PRAȘCA ANASTASIA

ROLUL PARTIDELOR POLITICE ÎNTR-UN STAT DE DREPT

Referat științific

Conducător științific: Cuciurcă Doina

Magistru în drept, asistent universitar, Liderul sindical al Facultății de Drept

CHIȘINAU- 2023
 CUPRINS

Lista abrevierilor
Introducere...................................................................................................................................1

I. Partidele politice într- un stat de drept.............................................................................

1.1 Scurt istoric despre partidele politice………………………………….....................................2

1.2 Tipologia partidelor politice …………………………………...................................................4

1.3 Funcțiile partidelor politice………………………………….....................................................7

1.4 Impactul partidelor asupra statului și umanitații........................................................................10

II. Partidele politice în Republica Moldova ..........................................................................

1.1 Primele partide politice ………………………………….........................................................11

1.2 Creșterea numerică a partidelor ……………………………....................................................12

1.3 Reforma legistlației privind partidele politice…………………………………………………13

Concluzii şi recomandări.................................................................................................................15

Bibliografie.......................................................................................................................................16
Introducere

Partidul politic se constituie si acționează pe baza voluntariatului. Obiectivul fundamental este

problema puterii. Într-un stat democratic lupta pentru putere este o luptă intre partide, între doctrinele
și programele politice promovate de acesta.

Partidul politic este o "organizație relativ stabilă și relativ durabilă, alcatuită din indivizi care sunt
uniți prin aceași concepție ideologică, subscriind la un set comun de valori care acționează pentru
cucerirea puterii și aplicarea în actul de guvernare a propriei lor politici(interne și externe).

Desi definit ca o organizație, partidul politic apare în ipostaza de instituție datorita gradului mare de
reprezentativitate socială, doctrinei, a organizării sale formale și a scopului sau fundamental –
obținerea puterii.

Consider că, o funcție important a partidului este cea poltica. Acesta face distinctia între partidele
aflatele la putere și cele din opoziție. Cele aflate la putere au un rol major in constituirea și
funcționarea principalelor instituții statale, iar cele din opoziție au rolul de a obliga guvernul să-și
explice intențiile și acțiunile, să facă permanent cunoscute punctele de vedere ale minoritații, să
demonstreze faptul că pot exista politici alternative la orice inițiativă guvernamentală .

În acest referat mă voi referi la partidele politice într-un stat dar și la partidele politice din Republica
Moldova.

Termeni-cheie: partid politic, funcțiile patidelor politice,stat,tipologie,reformă,primele partide

politice în Republica Moldova,finanțare.
I.Partidele politice într- un stat de drept

I.1 Scurt istoric despre partidele politice

Tentativa definirii conceptului de partid este foarte veche, prima încercare fiind atribuită gânditorului
englez din sec. al XVII-lea E. Burke, care considera partidul “un corp de oameni animaţi de un
principiu particular asupra căruia sunt de acord pentru a promova, prin eforturile lor, interesul
naţional”. După M. Duverger, partidul este o reuniune de mici grupuri diseminate prin ţară şi legate
prin instituţii coordonatoare. Partidul desemnează „relaţiile sociale de tip asociativ”, având ca obiect
„asigurarea puterii” pentru a realiza idealul sau avantajele dorite de membrii săi. Sigmund Neumann
consideră că trăsăturile definitorii ale partidului sunt: asocierea în cadrul unei organizaţii, separarea
de alte organizaţii în baza unui program, participarea la procesul decizional, asigurarea legăturii
dintre forţele sociale şi instituţiile guvernamentale.

În viziunea unor autori (LaPalombara și Weiner) partidul este determinat de următoarele

caracteristici: continuitatea organizării, în sensul că organizarea acestuia are o speranță de viață care
nu depinde de conducătorii săi actuali; o organizare vizibilă și aparent permanentă la nivel local ,
bazată pe o comunicare și pe alte moduri de relații regulate între eșaloanele locale și naționale; o
voință conștientă a conducătorilor săi de a cuceri și conserva puterea de decizie, singuri sau în
coaliție, atât la nivel local cât și național, în locul unei simple influențe asupra exercițiului puterii; o
preocupare a organizației de a câștiga partizani, în timpul alegerilor sau cu alte ocazii în care este
necesară câștigarea sprijinului poporului. Marele savant român Dimitrie Gusti spunea că partidul
politic este “una dintre cele mai sugestive şi mai interesante personalităţi colective” care este “o
asociaţie liberă de cetăţeni, uniţi în mod permanent prin interese şi idei comune, de caracter general,
asociaţie ce urmăreşte, în plină lumină publică, a ajunge la puterea de a guverna pentru realizarea
unui ideal etic social”. În unele cazuri la baza definiției patidului politic sunt puse argumente de
natură ideologică. Spre exemplu, marxismul a tratat întotdeauna partidele ca fiind „expresia mai mult
sau mai puţin adecvată a claselor şi fracţiunilor de clasă” rezervând pentru partidele marxiste rolul de
„exponent” al clasei muncitoare.

Criteriul interesului de clasă promovat de un partid sau altul a motivat unii autori să considere
partidul „o grupare de oameni care apără anumite interese de clasă şi luptă pentru puterea politică”.
În raport cu această definiţie trebuie să menţionăm că actualmente caracterul de clasă al partidelor
politice nu mai este atât de accentuat. Interesele partidelor contemporane sunt orientate spre
satisfacerea intereselor unui cerc cât mai larg de susţinători, indiferent de apartenenţa acestora la
anumite categorii ori straturi sociale. În aceste condiții partidele actuale se definesc ”mult mai puțin
prin programul lor sau clasa din care le provin aderenții decât prin natura organizării lor: un partid
este o cominitate a unei structuri particulare”.

În literatura de specialitate autohtonă este propusă formularea conceptului de partid prin atribuirea
unor note definitorii acestui concept, şi anume: asocierea benevolă; caracterul organizat; agregarea
intereselor; caracterul ideologic; luarea şi exercitarea puterii politice. Legislaţia naţională
interpretează noţiunea de partid politic drept sociaţiei benevolă, cu statut de persoană juridică, a
cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, care, prin activităţi comune şi în baza principiului
liberei participări, contribuie la conceperea, exprimarea şi realizarea voinţei lor politice.

În literatura de specialitate autohtonă este propusă formularea conceptului de partid prin atribuirea
unor note definitorii acestui concept, şi anume: asocierea benevolă; caracterul organizat; agregarea
intereselor; caracterul ideologic; luarea şi exercitarea puterii politice.

Indiferent de modul de definire a partidelor, trebuie să menţionăm o serie de caracteristici care fac
din partidele politice un element constitutiv al sistemului politic deosebit:
– partidele sunt participanţi la viaţa politică care exprimă şi promovează interesele diferitelor straturi
şi categorii sociale;
– întotdeauna prezintă obiectivele sale ca fiind expresia intereselor generale ale societăţii, susţin că
de vor reuşi, vor exercita puterea în interesul general al cetăţenilor;
– pentru a-şi realiza obiectivele, numesc candidaţi în alegeri, în numele partidului;
– partidul se remarcă prin organizarea sa formală (este o organizaţie, având militanţi aderenţi sau
susţinători, care funcţionează pe baza unor norme proprii cuprinse în statut etc.);
– fiecare partid are un program care exprimă o anumită ideologie politică (liberală conservatoare,
social-democrată ori comunistă);
– în marea majoritate a cazurilor, principalul obiectiv social al partidului ţine de cucerirea sau
conservarea puterii.
1.2 Tipologia partidelor politice

Actualmente există o diversitate de forme de organizare şi funcţionare a partidelor. O primă tipologie

dintre acestea nu rezidă în dimensiunea lor, nici în numărul membrilor, nu este vorba de o diferență
de talie, ci de structură.

Din acest punct de vedere Maurice Duverger distinge partide de cadre și partide masă. Partide de
masă. Sunt formate dintr-un număr mare de aderenţi (partide socaliste, partide comuniste etc.) care
plătesc cotizaţii şi au posibilitatea de a fi promovaţi în funcţiile elective ale organizaţiilor de partid.

Aceste partide manifestă în raport cu membrii săi o importantă funcție de educație politică. Partidele
de masă sunt determinate de anumkte caractersitici esențiale:

- numărul mare de membri îi oferă posibilitatea ca partidul să-și susțină financiar campaniile
elctorale din cotizațiile obținute de la membrii săi;

- partidele dispun de o structură permanentă care reprezintă o ordine ierarhizată piramidal; - în

cadrul acestor partide ideologia și aparteneța de clasă sau strat social este un factor foarte important.

Din această perspectivă partidul de masă este un partid ideologic sau de clasă, așa cum au fost
partidele comuniste din fosta URSS și alte state din Europa occidentală.

Partide de cadre.

Spre deosebire de partidul de masă aceste partide nu audrept scop înregistrarea unui număr mare de
aderenți, preferând a fi constituite dintr-un număr mic de persoane, care-i organizează şi susţin
campaniile electoale, inclusiv financiar, care nu întotdeauna au calitatea de membru, dar specialiști
care sunt plătiți pentru serviciile oferite partidului.

De regulă membrii notabili ai acestor partide sunt persoane care se bucură de popularitate în cadrul
societății, fiind în stare să influiențeze electoratul în perioada campaniilor electorale.

Printre trăsăturile caracteristice ale partidelor de cadre pot fi menționate și următoarele:

- aderarea la partid este o chestiune bazată pe calitățile strict individuale ale persoanei; - structura
internă este una simplă, cu o disciplină destul de libertină, cu o autonomie largă a organelor
teritoriale;

- mijloacele finaciare destinate campaniilor eelctorale sunt constituite în cea mai mare parte din
donații;
- este mai puțin ideologizat decât partidul de masă.

Pornind de la aceleași criterii clasificarea propusă de Duverger a fost completată cu alte tipuri de
partide, cum ar fi: Partide de genul ”atrage tot”.

Pentru acest tip de partide este carcateristic următoarele: reducearea dimensiunii ideologice și a
rolului individual al membrilor partidului, acesta fiind în stare să mobilizeze alegători apatrținând
diferitor straturi sociale; partdul nu se manifestă în calitate de reprezentant a unui anumit segment
social, urmărind tendința să se bazeze pe o anumită clientelă politică; scopul de bază a partidului
urmărește obținerea suportului electoral prin promovarea unei politici care să intereseze un cadru cât
mai larg de susținători; partidul nu se bazează în mare parte pe proprii aderenți, dar pe specialiști,
tehnicieni care sunt capabili să dezvolte și să aplice strategii de atragere a electoratului.

Partide de cartel.

Este considerat un fel de ”agenție semi-statală” situat în afara societății civile acționând ca un
”broker” între acestaa și stat. Resursele care alimentează partidul vin în mare parte de la stat, ceea ce
face ca între partidul respectiv și stat să se constituie un gen de cartel.

Partidul antrepriză.

Este un partid care beneficiază de sprijin financiar consistent de la un anumit agent economic privat,
asumându-și în schimb promovarea intereselor acestuia. Agentul economic respectiv investește
mijloace financiare în susținerea acțiunilor promovate de partidul politic respectiv, urmând ca acesta
să-l avantajeze prin măsuri întreprinse de autoritățile statale.

Faptul că un asemenea partid reprezintă un pericol sporit pentru democrație și statul de drept a
contribuit ca statele contemporane să adopte norme juridice destinate reglementării procedurii de
finanțare a partidelor politice și a campaniilor electorale. Aceasta a frânat evoluția partidelor
antrepriză și apariția partidelor de cartel.

Partidul mașină.

Partidele atribuite la această categorie sunt considerate partidele organizate ca o stratarhie, în care
fiecare nivel de putere este autonom și se organizează după voința proprie. Astfel, acestui tip de
partid îi este caracteristic autonomia straturilor de putere din inetrior.

Clasificarea aceasta mai este completată cu alte tipuri de partide cum ar fi: Partidul confesional.

Recunoaşte legătura mai mult sau mai puţin formală dintre valorile promovate şi anumite principii
religioase (catolicismul, islamismul, budismul).

De regulă, în această categorie de partide sunt incluse partidele creştin-democrate din Europa sau
partidele fundamentaliste din lumea arabă.

Partidul etnic.
 Pretinde că reprezintă interesele unui grup social constituit pe principii etnice şi le apără în raport cu
politica guvernamentală (Partidul Naţional Scoţian în Anglia, Partidul Naţional Basc în Spania,
U.D.M.R. în România).

Partidul verde.

Are în calitate de obiectiv principal protecţia mediului ambiant. Doctrina ”verzilor” este orientată
împotriva dezvoltării economice și tehologice dăunătoare mediului, care afectează sănătatea omului
și utilizarea irațională a resurselor naturale.

În ultimul timp aceste partide, susțiinute de diverse asociații naționale și internaționale ale
ecologiștilor se bucură de o influiență crescândă asupra electoratului. În unele publicaţii de
specialitate partidele politice sunt clasificate în partide de drepta, de centru şi de stânga.

Tradiţional, în categoria partidelor de dreapta sunt incluse partidele conservatoare, în categoria celor
de centru – partidele liberale, iar în categoria celor de stânga – partidele social-democrate.

Am menţionat anterior că partidele politice sunt o formă de asociere a cetăţenilor.De aici apare
întrebarea: cine sunt membrii unui partid şi care este statutul acestora?

Deși în aparență noțiunea ”mebru de partid” pare a fi una simplă, în literatura de specialitate este
considerată ca fiind ”foarte vagă”.

Mai mult decât atât, chiar în interiorul unui singur partid pot fi identificate mai multe categorii de
membri, mai multe grade sau tipuri de participare.

La etapa contemporană, în funcţie de gradul de participare la activitatea unui partid, membrii

acestuia sunt consideraţi:

Simpatizanţii.

Sunt persoanele care nu fac parte din partid, nu plătesc cotizaţii, dar întotdeauna sau aproape,
întotdeauna votează pentru candidaţii partidului. Simpatizanții sunt atașați partidului dar această
legătură nu este una oficială fiind una mai degrabă subiectivă și de ordin sentimental;

Aderenţii.

Este considerat aderent persoana care se asociază formal partidului, completând un formular de
adeziune şi achitând cotizaţiile. Aderenții constituie un cerc mai larg decât militanţii, dar mai restrâns
decât simpatizanţii. Adeziunea poate fi directă și indirectă, ceea ce face ca numărul aderenților să fie
greu de cunoscut din care motiv partidele politice încearcă să mărească vădit acest număr.

Militanţii.

Se consideră militanți membrii de partid care lucrează efectiv pentru acestad, îndeplinind anumite
lucrări ca: trimiteri de scrisori şi propagarea cauzei partidului în orice împrejurare). Despre aceșitea
se mai spune că pentru ei ”religia tradițională a fost înlocuită cu o religie politică”.
1.3 Funcțiile partidelor politice

S-a constatat că în calitate de elemente constitutive ale sistemului politic, partidele politice
îndeplinesc mai multe funcţii.

În practică, partidele politice au o paletă destul de largă de funcţii, începând de la furnizarea unor
mărfuri şi produse alimentare categoriilor sociale nefavorizate până la elaborarea şi realizarea
politicii interne și externe a statului. În urma sintetizării opiniilor mai multor autori, funcțiile
partidelor politice sunt privite în trei planuri: al educației și integrării sociale; al procesului de
distribuire elecrtorală a puterii și cel al guvernării.

Totuşi, principalele funcţii sociale ale partidelor ca forme de asociere a cetăţenilor şi elemente ale
sistemului politic pot fi considerate următoarele:

Recrutarea liderilor.

Chiar în perioadele când partidele sunt în mare măsură dispreţuite şi alte grupuri sociale şi indivizi
sunt dominanţi în politică şi guvernare, partidele politice sunt cele care identifică structural liderii
potenţiali, îi aduce în atenţia publicului şi le asigură suportul necesar în ocuparea unui serviciu
public.

Integrarea intereselor.

Funcţie majoră a partidelor care urmăreşte cumularea intereselor. Calea cea mai sigură de a coopta
cât mai mulţi partizani este stabilirea procedurilor interne care să permită diferitelor puncte de vedere
şi diverselor interese pentru a fi prezentate, discutate, înţelese şi integrate.

Pornind de la numite valori de referință sau ideologice, partidele contribuie la integrarea socială a
indivizilor și diferitor forme de asociere a acestora.

Formarea conştiinţei civice şi formularea politică.

Se consider că această funcție specific partidelor politice a luat naștere și s-a menifestat din plin
imediat după recunoașterea unniversalității dreptului de a alege.
La această etapă anume partidele au contribuit esențial la educarea civică a alegătorilor, mai ales a
celor noi, provocând interesul acestora pentru competeiția în cucerirea puterii, prin ”standartizarea
categoriilor politice și a metodelor de cucerire a sprijinului electoratului”, precum și prin promovarea
importanței dreptului de a alege.

O implicare masivă a partidelor politice în această direcție a fost înregistrată în statele socialiste,
când membrii partidului, personalul ethnic al acestuia dar și alte categorii sociale erau instruiți în
școli de partid.

Și astăzi partidele politice continuă să ofere educație politică, mai ales în raport cu tinerii. În general,
partidele stimulează activismul social şi răspunderea civică, iar partidul învingător la alegeri în
programul de guvernare exprimă ceea ce vrea poporul şi caută căile de soluţionare a lor prin procesul
de guvernare.

Selectarea candidaților pentru alegeri și organizarea campaniilor electorale.

Studiind modalitățile de înaintare a candidaților la alegeri constatăm existența mai multor modalități,
inclusive autopropunerea. Cu toate acestea partidele sunt cele care în majoritatea cazurilor înaintează
candidați la alegeri. Partidele politice joacă un rol important în sprijinul candidaţilor lor în campania
electorală pentru ocuparea funcţiilor guvernamentale, aceșitea având, de regulă, mai multe șanse de
reușită decât independenții. De regulă selectarea candidaților se desfășoară în interiorul partudului,
decizia finală aparținând organelor naționale sau celor locale de conducere, sau chiar de alegătiri
atunci când sunt organizate așa numitele alegeri ”primare”.

Guvernarea.

Partidele câştigătoare la alegeri sunt chemate să formeze şi să conducă structura guvernamentală.

Liderul partidului învingător, ocupând postul de preşedinte sau prim-ministru, acţionează cu
aprobarea unui cabinet format din membrii propriului partid sau din membrii altor partide care au
acceptat să colaboreze cu el, urmărind ca programul propriului partid tradus în proiecte legislative, să
fie sprijinit de membrii sau aliaţii lui în legislatură şi conform legislaţiei ţării. În literature de
specialitate sunt evidențiate următoarele funcții ale partidelor politice: de construire de programe și
politici pentru guvernare; de recrutare și selecție a personalului de direcție pentru nivelul
guvernamental; de coordonare și control al organelor guvernamentale.

Construirea de programe și politici pentru guvernare se manifestă în două planuri. La prima etapă
care are loc în perioada campaniei electorale, partidele politice care participă la alegeri își înaintează
programe electorale. În faza a doua, în cazul în care partidele obțin victorie la alegeri aceste
programele electorale ale acestora sau o parte din priorități din conținutul acestora se vor reflecta în
programul guvernului sau în anumite politici publice lansate de acesta.

Recrutarea și selecția personalului de direcție pentru nivelul guvernamentaleste o funcție a partidelor

politice de guvernământ care constă în posibilitatea acestora de a selecta și recomanda candidați
pentru ocuparea unor funcții politice importante în componența guvernului și a altor aorgane
subordonate acestuia. Deseori partidele exagerează promovând persoanele sale de încredere nu doar
la funcții guvernamentale de natură politică dar și la alte funcții, inclusiv de n ivel local.
Această tendință este numită ”spoils system” și este calificată ca fiind ”un risc major atât pentru
societate cât și pentru partidul însuși”, acesta riscând ”să-și erodeze imaginea în rândul electoratului”
inclusiv și datorită imaginii de răzbunare politică pe care o creează ”expulzarea” neîntemeiată a unor
funcționari public aflați în funcții mai mult ori mai puțin importante.

Coordonarea și controlul organelor guvernamentale, numită și ”funcție de încadrare a aleșilor”, se

manifestă prin că funcțiile formal exercitate la nivel parlamentar sau guvernamental sunt în realitate
exercitate la nivelul partidelor politice afalate la guvernare.

Astfel procedurile decizionale formalizate, complicate după conținut sunt ocolite prin decizii luate la
nivelul patrtidelor. În consecință partidele controlează activitatea autorităților publice
reprezentetative și celor formate de acestea, fapt prin care este erodat principiul separației puterilor.
1.4 Impactul paridelor politice asupra statului și umanitații

Pornind de la specificul funcțiilor atribuite partidelor politice, acestea se disting prin ”articularea pe
care o operează între câmpul electoral, cel al societății civile și cel al statului ...”.

În literatura de specialitate este promovată ipoteza conform căreia relația stat – societate civilă ”s-a
inversat”, până în așa mod încât ”societatea civilă prin intermediul partidelor, domină statul”.
Împărtășind acesată poziție și luând atitudine față de evenimentele din sfera politicului specifice
Republicii Moldova susținem poziția celor care constată că actualmente se observă tendința
partidelor de a monopoliza puterea ceea ce în ultima instanță duce spre ”statul partidelor” sau așa
numita ”partitocrație”.

Referitor la utilitatea partidelor în general, în calitatea lor de elemente constitutive ale sistemului
politic, vom menţiona că acestea reprezintă o instituţie multifuncţională, influenţând sistemul politic
şi viaţa constituţională a statului.

S-a constatat că în cadrul unui regim democratic partidele politice îndeplinesc următoarele funcţii
esenţiale:

– formulează scopuri şi programe politice pe care le propun populaţiei în vederea realizării lor în
cazul obţinerii suportului electoral necesar pentru dobândirea unor mandate reprezentative;

– îndeplinesc funcţii electorale, constând în asigurarea cadrului ideologic al campaniei electorale,

formarea opiniei alegătorilor, selecţia candidaţilor etc.;

– constituind un „corp” intermediar între popor şi putere, contribuie la degajarea voinţei generale;

– tind spre realizarea funcţiei de conducere a societăţii (partid guvernamental, transformarea

programului politic în program guvernamental);

– mobilizează cetăţenii la lupta politică, contribuind la informarea şi educarea politică a cetăţenilor,

la formarea exigenţilor acestora faţă de putere;

– recrutează membrii elitei politice pe plan naţional şi local; – îşiasumă responsabilitatea guvernării
societăţii în cazul obţinerii victoriei în alegeri;

– agregă şi articulează interesele membrilor societăţii, atribuindu-le o expresie adecvată (prin

transformarea lor în politici publice);
 – perioada în care guvernează, acţionează pentu soluţionarea conflictelor politice şi sociale,
urmărind scopul atingerii şi menţinerii unui consensus al intereselor naţionale.

Pornind de la importanţa acestor funcţii, s-a afirmat că sistemul de partid este „uleiul” care permite
funcţionarea „maşinii constituţionale” a unui stat.

II. Partidele politice în Republica Moldova

1.1 Primele partide politice

În pofida faptului că pe parcursul celor 31 ani de independență a Republicii Moldova au fost

înregistrate în total 105 partide politice și organizații social-politice, în prezent, numărul acestora este
de 55, dintre care șase partide sunt reprezentate în Parlament iar două dintre acestea – Partidul
Socialiștilor din Republica Moldova și Partidul Democrat din Moldova, au învestit Guvernul condus
de Ion Chicu, care exercită actul de conducere a Republicii Moldova începând cu 14 noiembrie 2019.
Partidele politice își desfășoară activitatea în conformitate cu Legea privind partidele politice [1],
document ce, în linii mari, se încadrează în standardele definite de Comisia de la Veneția și OSCE.
Din numărul total de partide înregistrate la Agenția Servicii Publice, circa 20 au participat la
ultimele scrutine electorale, iar celelalte formațiuni politice sunt inactive.
Pentru a putea fi înregistrat, un partid politic trebuie să fie susținut de un număr nu mai mic de 4 000
de cetățeni. Potrivit legislației în vigoare, partidele sunt finanțate din cotizații și donații, iar începând
cu anul 2016 acestea primesc finanțare și de la bugetul de stat.

Primele partide politice

Pluripartitismul în Republica Moldova are o evoluție relativ scurtă. La 25 august 1989, o dată cu
adoptarea Decretului Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești
“Cu privire la modul provizoriu de înregistrare a asociațiilor obștești ale cetățenilor în RSS
Moldovenească”, a fost dat de fapt startul dezvoltării pluripartitismului.
Două luni mai târziu, la 26 octombrie 1989, Consiliul de Miniștri al RSS Moldovenești a
înregistrat primele trei formațiuni politice: Frontul Popular din Moldova, Mișcarea Internaționalistă
în Apărarea Restructurării “Unitate – Единство” și Mișcarea Populară “Gagauz Halkî”. Din cele trei
formațiuni politice, doar Frontul Popular din Moldova, mai târziu Partidul Popular Creștin Democrat,
își desfășoară activitatea până în prezent, celelalte două partide și-au încetat existența pe parcursul
anilor ’90.
După primele alegeri parlamentare din februarie-martie 1990, noul Soviet Suprem al RSSM a
elaborat în octombrie același an primul proiect al legii cu privire la partidele și organizațiile social-
politice (publicat în ziarul “Moldova Suverană” la 25 octombrie 1990).
Preambulul proiectului invoca faptul că dreptul la asociere este parte inalienabilă din drepturile
omului și cetățeanului, iar partidele și organizațiile social-politice sunt recunoscute drept asociații
benevole ale cetățenilor. Potrivit proiectului, fondatori ai partidelor politice puteau fi cetățeni ai
RSSM, de la vârsta de 18 ani, în număr de cel puțin 100 de personae.

1.1 Creșterea numeric a partidelor

La 23 mai 1991, în conformitate cu Hotărârea Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste

Moldova de legislatura a XII-a, fosta republică unională, RSSM, este redenumită în Republica
Moldova, iar Sovietul Suprem devine primul Parlament al Republicii Moldova. După ce primul
Parlament a adoptat la 27 august 1991 Declarația de independență a Republicii Moldova, la scurt
timp organul legislativ a adoptat un șir de modificări în legislația națională. În acest sens, la 17
septembrie 1991 a fost adoptată Legea nr. 718-XII privind partidele și alte organizații social-politice.
Conform noii legi, statutele formațiunilor se înregistrau în cazul în care acestea făceau dovadă
existenței a cel puțin 300 de membri, a programelor și organelor de conducere alese. Pentru a se
conforma noilor rigori, partidele politice care și-au desfășurat activitatea anterior, au fost obligate să
se reînregistreze. Prevederile noii legi erau atât de permisibile, încât doar în doi ani de la adoptarea
acesteia, la Ministerul Justiției erau înregistrate 26 de formațiuni politice. Totodată, adoptarea
Constituției la 29 iulie 1994 a consacrat rolul partidelor politice. Articolul 41 al legii
supreme prevede rolul și principiile de bază ale constituirii și activității partidelor.

Partide și organizații social-politice înregistrate la 1 noiembrie 1993

1. Liga Națională a Tineretului din Moldova

2. Partidul Democrat Agrar din Moldova
3. Uniunea Tineretului din Moldova
4. Asociația Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Represiunilor din Moldova
5. Asociația Femeilor din Moldova
6. Partidul Național-Creștin din Moldova
7. Mișcarea Democratică “Demnitatea”
8. Frontul Popular Creștin Democrat
9. Liga Democrat-Creștină a Femeilor din Moldova
10. Partidul Democrat din Moldova
11. Partidul Democrat-Creștin din Moldova
12. Partidul Ecologist “Alianța Verde” din Moldova
13. Mișcarea pentru Egalitate în Drepturi “Unitate – Единство”
14. Partidul Social Democrat din Moldova
15. Partidul Socialist din Moldova
16. Organizația Tineretului Creștin-Democrat
 17. Mișcarea Voluntarilor din Republica Moldova
18. Asociația Victimelor Regimului Totalitar Comunist din Moldova
19. Partidul Republican din Moldova
20. Organizația Tineretului Radical-Democrat din Moldova
21. Partidul Democrat al Muncii din Moldova
22. Congresul Intelectualității din Republica Moldova
23. Partidul Popular al Găgăuzilor
24. Alianța Țăranilor Liberi
25. Partidul Național Liberal
26. Partidul Reformei

1.2 Reforma legistlației privind partidele politice

Următoarea etapă în revizuirea legii partidelor a avut loc imediat după alegerile parlamentare
ordinare din 22 martie 1998. Majoritatea parlamentară a Alianței pentru Democrație și Reforme a
considerat că numărul de partide înregistrate oficial la acel moment – 49, era prea mare pentru o țară
mică precum e Republica Moldova. De aceea, prin Legea nr. 146-XIV din 30.09.1998 s-au introdus
mai multe modificări cu impact major asupra numărului de partide și regulile de înregistrare și
reînregistrare a acestora. Astfel un partid politic era înregistrat dacă avea cel puțin 5 000 de membri
domiciliați în Republica Moldova, față de 300 anterior, iar partidele existente urmau să se
reînregistreze în mod obligatoriu. Potrivit legii, partidele care nu se conformau noilor rigori se
considerau autodizolvate și radiate din Registrul partidelor. Rezultatul acestei reforme s-a soldat
cu reducerea practic în jumătate a formațiunilor politice, din 49 partide doar 25 s-au conformat legii.

Formațiuni radiate din Registrul partidelor în 1999

1. Uniunea Tineretului din Moldova

2. Asociația Femeilor din Moldova

3. Mișcarea Democratică “Demnitatea”

4. Mișcarea pentru Egalitate în Drepturi “Unitate – Единство”

5. Organizația Tineretului Creștin-Democrat

6. Organizația Tineretului Radical-Democrat din Moldova

7. Partidul Popular al Găgăuzilor

8. Liga Pedagogilor din Moldova

9. Mișcarea Pacifiștilor din Moldova

10. Partidul Centrist Democrat al Renașterii din Republica Moldova

11. Partidul Popular “Vatan”

12. Alianța Tineretului Democrat din Moldova

13. Mișcarea social-politică “Femeia Moldovei”

14. Partidul Asistenței Sociale a Pensionarilor și Șomerilor

15. Organizația Republicană pentru Consolidarea Tineretului din Moldova

16. Mișcarea “Unitatea Civică”

16. Partidul Social-Democrat Unit din Moldova

17. Partidul Unit al Muncii din Moldova

18. Uniunea Comuniștilor din Moldova

19. Uniunea Creștin-Democrată din Moldova

20. Partidul Civic din Moldova

21. Partidul Cetățenilor Social Neprotejați din Republica Moldova

22. Partidul Republican din Moldova

23. Partidul Democrat Popular “Patria”

Următoare etapă în amendarea legii partidelor a început după accederea la guvernare, în februarie
2001, a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM). Prin Legea nr. 1534-XV din
13.12.2002 guvernarea PCRM a impus restricții privind raportarea anuală a numărului de membri ai
partidelor politice. De asemenea, s-au făcut precizări în privința situațiilor ce pot servi temei pentru
lichidarea partidelor. Potrivit legii, un partid politic urma să fie lichidat dacă în ultimii 4 ani nu a
convocat nici un congres sau nu a prezentat, în termenul prevăzut de lege, listele membrilor săi,
reînnoite anual, pentru reconfirmarea numărului minim de membri stabilit de lege.

Finanțarea partidelor politice a fost reglementată pentru prima dată prin Legea nr. 1615-XII din
19.10.1993. În conformitate cu amendamentele adoptate, principalele surse de finanțare ale
partidelor erau cotizațiile, donațiile și alte venituri legal obținute. În aceleași timp, legea interzicea
finanțarea din străinătate a partidelor politice.

Domeniul finanțării partidelor s-a regăsit mai târziu în Legea nr. 294-XVI din 21.12.2007, într-o
versiune îmbunătățită și completată. Astfel la sursele de finanțare a partidelor au fost incluse și
subvențiile de la bugetul de stat.

În prezent, partidele politice sunt obligate să prezinte la Comisia Electorală Centrală rapoarte
semestriale și anuale privind modul de gestionare a resurselor financiare ce provin din sursele
prevăzute de lege, inclusiv din bugetul de stat. Până în anul 2015, partidele prezentau rapoartele
financiare la Ministerul Justiției.
 Concluzia

Concluzionăm că, partidele politice sunt asociații benevole, cu statut de persoană juridică, ale
cetățenilor Republicii Moldova cu drept de vot, care, prin activități comune și în baza principiului
liberei participări, contribuie la conceperea, exprimarea și realizarea voinței lor politice. Participând
în campaniile electorale, partidele politice oferă cetățenilor posibilitatea de a-și alege guvernarea, iar
aflându-se în opoziție ele exercită controlul asupra guvernării. Prin intermediul partidelor politice,
cetățenii își realizează drepturile democratice de a se asocia pentru a influența politicile publice,
inclusiv prin accederea în funcții eligibile.

Pornind de la ideea că, statutul general, adică locul şi rolul partidelor politice în cadrul sistemului
politic în Republica Moldova este determinat chiar de Constituție. Dispoziţiile constituţionale
creează condiţiile necesare funcţionării mai multor partide prin consacrarea principiului
pluralismului politic . Articolul 41 din Constituţie consacră în mod expres dreptul cetăţenilor
Republicii Moldova de a se „asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice”. Ele,
partidele, contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii,
participă la alegeri.

Astfel, În vederea realizarii scopurilor şi sarcinilor statutare şi programatice, partidele politice din
Republica Moldova sunt în drept: să participe la alegerea Parlamentului şi a autorităţilor
administraţiei publice locale; dreptul gratuit şi în condiţii de echitate la timpi de antenă la posturile
publice de radio şi televiziune în perioada campaniilor electorale; dreptul de a desfăşura mitinguri,
demonstraţii, orice alte întruniri în modul stabilit de lege; să difuzeze liber, prin mijloacele pe care le
au la dispoziţie, informaţii despre activitatea lor; să fondeze şi să dispună de mijloace de informare în
masă proprii, să desfăşoare activitate editorială în conformitate cu legea, precum și alte activităţi
neinterzise de lege.

Totodată, partidele politice sunt obligate: să respecte legislaţia Republicii Moldova şi prevederile
statutelor lor; să răspundă cu propriul lor patrimoniu pentru obligaţiile contractate.
Bibliografia

1. Ion Guceac Tratat de Drept Constituțional și Instituții Politice

2. Teodor Cîrnaț Drept Constitutional
3. Constituția Repiblicii Moldova
4. https://alegeri.md/w/Partide_politice_din_Republica_Moldova
5. https://www.scrigroup.com/istorie-politica/stiinte-politice/Rolul-partidelor-politice-in-
d21195.php