http://www.usem.

md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/010_-
_Politologia.pdf

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
CATEDRA POLITOLOGIE

GRAMA CRISTIAN
Grupa 106

PARTIDELE POLITICE I SISTEMELE PARTIDISTE

TIPOLOGIA PARTIDELOR

Lucru individual
 Conductor tiinific__________
A.Colachi

Chiinu 2014

CUPRINS

1. Tipologia sistemelor politice

2. Partidele politice si clasificarea acestora

3. Funciile partidelor politice

1.Tipologia sistemelor politice

n dependen de modul cum se organizeaz i funcioneaz partidele politice, de

varietatea i de tradiiile lor, de raportul de fore din societate, sistemele politice se pot
clasifica astfel:
1. Sistemul politic pluralist;
2. Sistemul politic al partidului dominant;
3. Sistemul politic partid-stat.

Sistemul politic pluralist se caracterizeaz prin funcionarea mai multor partide politice,
alternana la putere fiind asigurat fr ca vreunul dintre ele s realizeze o dominaie
durabil. Sistemele pluraliste, dependente de fragmentarea votului, se definesc i prin
structura policrom a guvernului, regula constituind-o coaliiile guvernamentale.
Ca subtip, menionm sistemul politic bipartidist unde, prin tradiie, doar dou dintre
partidele existente alterneaz la putere (rotativa guvernamental), aa cum o arat, spre
exemplu, experiena politic american.
Sistemul politic cu partid dominant este definit prin distanarea categoric i de durat
a unui partid politic fa de celelalte, puterea politic avnd aceeai structur i componen
timp ndelungat. Monopolul partidului dominant se realizeaz n baza funcionrii unui sistem
electoral corect i a respectrii celorlalte principii ale democraiei. Exemplu: Japonia.
Sistemul politic partid-stat se caracterizeaz prin monopolul nelegitim al unui singur
partid, prin supunerea statului de ctre partidul unic (exemplul statelor comuniste). n acest
caz, realizarea funciile vitale ale sistemului politic se realizeaz prin constrngere violent i
birocraie excesiv.
Este un sistem politic nedemocratic, care promoveaz interesul de grup sau de clas,
care n raport cu societatea sunt n minoritate, excluznd opiunile i voina majoritii,
interesele i aspiraiile acestora.
ntre noiunea de sistem politic i cea ce regim politic exist o strns legtur i
chiar, n anumite condiii teoretice, o suprapunere pn la identificare. Astfel, o serie de
politologi consider c regimul politic trebuie privit i definit ca organizarea ntregului sistem
politic. Pe de alt parte, exist opinia c noiunea de sistem politic, ca ansamblu de roluri
interdependente sau de interaciuni care permit alocarea autoritar a resurselor politice, este
mai vast dect cea de regim politic, nglobnd-o i depind-o totodat. Cu alte cuvinte,
regimurile politice pot s apar ca tranzitorii n interiorul aceluiai sistem politic, a crui
evoluie sau transformare s-ar suprapune unui ritm incomparabil mai lent, deoarece n el sunt
puse n joc forele profunde ale comportamentelor i valorilor.
Este ns cert c, adesea, n practica politic se constat preferina pentru noiunea de
regim politic sau tendina de a utiliza ca un alt nume pentru cel de sistem politic. Originea
unei astfel de atitudini o putem gsi n ideea general c regimul politic ine de dinamica
politicului, de procesele de transformare i schimbare ale acestuia.
Prin urmare, raportul dintre sistemul politic i regim politic trebuie neles nu sub forma
delimitrii ntre dou realiti politice, una mai cuprinztoare dect cealalt, ci ca o relaie
ntre dou ipostaze ale uneia i aceleiai realiti, prima caracterizat printr-un nivel teoretic
mai elaborat, cel al modelrii, de unde i stabilitatea sistemului politic ca model, cea de-a
doua, prin modul concret istoricete determinat al organizrii i funcionrii sistemului politic
sub forma particular a regimurilor politice. n acest fel, diversele definiii date regimului
politic nu se mai suprapun peste sfera sistemului politic, din moment ce ele vizeaz dinamica
politicului, modurile concrete n care interacioneaz structura i cultura politic.
Vom distinge ntre sistemul politic i regimul politic abordarea teoretic a dou noiuni
ca raport ntre model, relativ stabil, i formele lui concrete de manifestare i, totodat, ntre
regim politic, n sens de guvernmnt, i termenul ideologic de regim politic, tot mai des
folosit n analizele politice.

2.Partidele politice

Din perspectiva democraiei neleas ca alegere liber, la intervale periodice, a

guvernanilor de ctre guvernai, partidele politice sunt instituiile cu rol esenial n
asigurarea eficient a organizrii i conducerii societii. Partidele politice moderne au
aprut la nceputul secolului al XIX-lea, dezvoltndu-se odat cu apariia votului universal,
diversificndu-se i ntr-o gam larg de tipuri i orientri doctrinale. Astzi, ele constituie
condiia sine qua non a democraiei reprezentative.
Partidele politice reprezint instituionalizarea, n forme diverse, a intereselor i
valorilor politice; pluralismul politic este reflexul n plan politic a gamei diverse de
interese i valori particulare ale grupurilor i categoriilor sociale.

Joseph LaPalombara i Weiner, inventariind trsturile definitorii ale organizaiei

partizane, au stabilit patru caracteristici ireductibile ale acesteia:
1) organizaie durabil, n sensul ca ea s aib o speran de via politic
superioar liderilor si; prin satisfacerea acestei cerine se elimin clicile, clientelele,
faciunile sau camarilele; bineneles, partidele politice pot fi fondate de un ef carismatic, dar
n aceast situaie ele trebuie s fac dovada c au capacitatea de a supravieui;
2) o organizaie complet, n sensul c ea trebuie s se ntind de la nivelul central
pn la ealoanele locale; prin acest criteriu se realizeaz deosebirea dintre un partid politic
i un simplu grup parlamentar;
3) voina deliberat de a exercita n mod direct puterea, singur sau cu alte
partide, la nivel local/i naional, n sistemul politic existent sau ntr-un sistem politic
nou; acest criteriu difereniaz partidele de grupurile de presiune, acestea din urm cutnd
doar s influeneze puterea, nu s-o dein;
4) voina de a cuta sprijin popular att la nivelul militanilor, ct i al
alegtorilor; prin acest criteriu, partidele se disting de cluburi (fie acestea i politice), care
rmn n general nchise n ele nsei din punct de vedere organizaional, chiar dac au
multiple schimburi informaionale cu exteriorul.

Partidele politice pot fi grupate in functie de diverse criterii astfel:

1) Dupa structura si mod de functionare sunt partide de cadre si partide de masa.

Partide de cadre: Atunci cand au aparut partidele, ele nu aveau decat foarte putini membri.
Cetateni mai de vaza au hotarat sa se asocieze, activitatile lor fiind mai degraba voluntare.
Astazi, aceste partide poarta numele de partide de alegatori. Prin acest lucru intelegem ca
numarul alegatorilor unui partid este in raport mult mai mare decat cel al membrilor acestuia,
iar legatura pe care o au acestia fata de partid este de cele mai multe ori slaba. Partidele de
cadre, care au aparut in sec. XIX personifica elite si reprezinta punctul de plecare al fiecarui
partid. Astfel de partide reunesc un numar restrans de membri, personalitati cu priza la
electorat, se sprijina pe aristocratie, cler, armata, cu notabilitate, selectionate dupa prestigiu
si avere. N-au organizatii mari in teritoriu si au o autonomie relativ mare a comitetelor locale,
n-au o disciplina interna impusa, structura tinde sa devina semipermanenta. Finantele sale
de campanie vin din donatii, sunt neregulate, ceea ce poate incuraja dependenta partidului
fata de grupurile de interese economico-financiare si coruptia institutiilor guvernamentale
dirijate de ele.
Partidul de cadre nu are o ideologie stricta. Tipice in acest sens sunt partidele americane.
Partide de mase: In comparatie cu partidele burgheze, constituite deseori din fractiuni
parlamentare, partidele muncitoresti au dispus inca de timpuriu de un aparat partinic bine
organizat, avand un numar relativ crescut de membri (partid de membri). Partidele de masa,
asa cum le cunoastem noi astazi, sunt si ele foarte bine organizate. De aceea, ele isi pot
acoperi o mare parte din cheltuieli prin cotizatiile membrilor. Partidele de masa apar atunci
cand se simte nevoia reprezentarii unor clase sociale sau grupuri sociale largi. Sunt bine
centralizate, structura rigida piramidala si disciplinata, cu raporturi pe verticala intre membri
si lideri. Ele isi asuma rol de reprezentant al maselor largi, legaturi directe cu simpatizantii si
posibil alegatorii, in genere propaganda demagogica si putere prin abuzuri.

2) Dupa programul de partid: partide cu program integral (fac exces de probleme

doctrinare si se pierd in teorii) si partide de actiune (mai pragmatice, mai fara preocupari
doctrinare, mai oportuniste, rutiniere, predispuse la politicianism, coruptie, intriga si chiar
terorism).
3) Dupa ideologie si baza sociala a partidelor acestea pot fi: partide de idei, (pun accent
pe ideologie, social-democrate, fasciste, confesionale, conservatoare, liberale), partide
oportuniste, (se apropie de partidele de actiune, se implica in actiuni imediate, partide
orientate dupa putere si avantaje).
4) Dupa intentiile comportamentului politic partidele pot fi partide active (active
parlamentar sau extraparlamentar), partide latente (activeaza doar in campaniile electorale),
partide competitive (in sistemul pluripartidist) si partide necompetitive (in sistemul
monopartidist).
5) Dupa disciplina de vot partidele politice pot fi: partide suple (fara disciplina de vot),
partide rigide (cu disciplina stricta de vot).
6) Dupa pozitia adoptata fata de sistemul politic partidele politice pot fi: Partide
conforme sistemului: Acest tip de partide aproba politica sistemului in care functioneaza.
Obiectivul acestor partide este de a stabiliza ordinea politica sau de a o ameliora treptat prin
intermediul reformelor.
Partide adverse sistemului: Acest tip de partide nu accepta principiile impuse de sistemul
politic in care functioneaza. Imediat dupa preluarea puterii, aceste partide nu mai respecta
regulile de joc. Ele trec sub interdictie celelalte partide (asa cum au facut-o nazistii in 1933)
sau le degradeaza la rangul de simpli sateliti (politica SED-ului din RDG)
7) Dupa functia ocupata in sistemul politic partidele pot fi: Partid de guvernamant: Acest
tip de partid a iesit castigator in urma alegerile, constituind guvernul pana la urmatoarele
alegeri. In acest sens pot exista mai multe partide de guvernamant in acelasi timp care
alcatuiesc guvernul impreuna, intr-o coalitie ;Partide de opozitie: Acest tip de partid a pierdut
alegerile, constituind astfel opozitia parlamentara. Bineinteles ca pot exista mai multe partide
de opozitie, al caror obiectiv este de a creste in preferintele alegatorilor, oferind o alternativa
in vederea urmatoarelor alegeri ; partide cu potential de coalitie si partide cu potential de
santaj, partid de balanta (decid formarea majoritatii parlamentare).
8) Dupa modul in care se pot grupa partidele politice pot fi: partide de dreapta - centru-
dreapta si extrema dreapta (partide conservatoare, partide fasciste), partide de stanga -
centru-stanga si extrema stanga (Partidul Socialist, Partidul Comunist, Partidul Social
Democrat), partide de centru - Partide Social Crestine, Partide Democrat Crestine.
9) Dupa raporturile cu sistemul politic global partidele politice pot fi:
partide constitutionale (actioneaza intr-un regim politic democratic caruia ii respecta
preceptele, regulile si principiile), partide autoritare (isi impun programele intregului organism
politic, se definesc prin rigoare, disciplina, ideologie).
10) In functie de obiectivele socio-politice partidele politice pot fi:
Partide nationaliste: Aceste partide resping regulile de joc ale democratiei, promovand o
ideologie nationalista, deseori impletita si cu una de sorginte populara destul de confuza si
cu o atitudine rasista. Ele considera ca toate relele au fost aduse in lume de liberalism si
comunism.
Partide conservatoare: Ele au ca obiectiv prezervarea starii de fapt. Din acest motiv, ele au
o atitudine sceptica cu privire la inovatii si schimbari, subliniind totusi faptul ca principiile
traditionale nu pot fi realizate fara anumite masuri considerabile si de durata. Partide liberale:
Acestea apara libertatea si drepturile individului, punand accent pe stabilitatea statului de
drept. Ele resping ideea de comunizare a mijloacelor de productie. partide liberale (apara
libertatea si drepturile individului, pun accent pe stabilitatea statului de drept, resping ideea
de comunizare a mijloacelor de productie),
Partidele social-democrate: Ele au ca obiectiv suprem dreptatea sociala, tinzand spre o
ordine politica bazata pe egalitatea tuturor oamenilor. Aceste partide se impun mai ales
pentru cei slabi din punct de vedere economic. Partide social-democrate (au ca obiectiv
dreptatea sociala, ordinea politica bazata pe egalitatea tuturor oamenilor), Partidele
comuniste: Independent de parerea (deseori contrastanta) a majoritatii populatiei, aceste
partide insista asupra rolului lor de conducere si de 'avangarda' in ceea ce priveste progresul
social, propagand ideea de dictatura a proletariatului.
Partide comuniste (insista pe rolul de conducere si de avangarda in ceea ce priveste
programul social, propagand ideea de dictatura a proletariatului), partidul popular (incearca
sa apere interesele tuturor gruparilor sociale, nu stabilesc accente specifice pentru membrii
si alegatorii sai, ideologiile nu joaca un rol primordial).
11) Dupa dimensiune, numarul militantilor si relatiile dintre ei partidele politice pot fi:
partide unice (ansamblu omogen cu o directie bine precizata), partide unificate (uniune de
partide cu un program unic), partide dominante (aflate intr-o pozitie centrala in sistemul
puterii), partide mari dar care nu pot accede la putere decat in coalitii ; partide mici (joaca un
rol de sprijin fie in guvern, fie in opozitie -legea orbitarii).
12) Dupa criterii psihologice pornind de la comparatia cu varstele omului partidele
politice pot fi: partide radicale (iau hotarari precipitate si imprudente), partide liberale (sunt
intreprinzatoare), partide conservatoare (dau dovada de maturitate, chibzuinta, echilibru),
partide absolute (dau dovada de vointa ferma si dorinta de impunere).
13)Clasificare in functie de domeniul de implicare politica:
Partid popular: Acest tip de partide incearca sa apere interesele tuturor gruparilor sociale,
nedelimitandu-se astfel de nici un segment al populatiei, integrand in schimb obiectivele sale
cat mai multi cetateni. Bineinteles ca acest lucru nu inseamna ca partidele populare nu
stabilesc accente specifice pentru membrii si alegatorii sai. Ideologiile nu joaca in programele
partidelor populare decat un rol secundar.
Grupuri de interese: Acest tip de partide isi concentreaza activitatile in favoarea apararii
intereselor unei grupari anume (grupare sociala, confesionala, regionala), neavand pretentii
de a acoperi toata sfera civila. Programul acestor partide este deseori foarte bine conturat.
Partidul de clasa este o varianta a grupurilor de interese. Categorii si variante de partide
politice

3.Funciile partidelor politice:

1. de mediere: intermediari ntre puterea politic (guvern)/ ceteni. ndeplinesc un rol

de separare dintre Stat i societate civil. Aceast funcie este potenat la maximum n
special n timpul campaniilor electorale.
2. doctrinar: elaboreaz programe i platforme politice pentru a se prezenta n faa
alegtorilor cu un discurs coerent i sistematizat. Asigur orientarea mai uoar a
electoratului, contientizarea apartenenei la un anumit grup.
3. informativ-formativ: partidele politice sunt principalii actori ai comunicrii,
parteneri ai mass-media. Liderii politici sunt selectai i prezentai opiniei publice. Formarea
i pregtirea cadrelor, asigurarea personalului calificat pentru guvernarea i gestiunea
societii, atunci cnd partidul deine puterea.
4. de exercitare a puterii politice : scopul oricrui partid politic este dobndirea i
exercitarea puterii n societate, deoarece un partid de guvernmnt i poate instituionaliza
platforma, politica sa devenind politic de stat, iar voina sa se concretizeaz n legi i alte
acte normative cu impact asupra ntregii societi. Atingerea acestui obiectiv este
condiionat de cucerirea majoritii simple (50% plus 1) sau de participarea la aliane
politice.

n calitate de subiect al procesului politic partidul ndeplinete urmtoarele funcii:

- funcia de reprezentare social;
- funcia de integrare social;
- funcia de formare a elitei conductoare;
- funcia de promovare a cadrelor n aparatul de stat;
- funcia de elaborare i realizare a cursului politic;
- elaborarea ideologiei i doctrinelor politice;
- participarea la lupta pentru putere n stat i la exercitarea puterii politice;
- funcia de instruire politic a societii;
- participarea la formarea sistemelor politice;
- funcia de formare a opiniei publice etc.

Bibliografie
1.Casiadi O., Prac G., Porcescu T. tiina politic. Chiinu, 2007.
2.Moneaga V., Rusnac G., Sacovici V. Politologie: manual pentru specialitile nonprofil.
Chiinu: CEP USM, 2007.
3.Prac G., Oleinic L. Politologia. Chiinu, 2010.
4.Sandu I., Colachi A. Politologia. Chiinu, 2003.