Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TITLUL I
MODURILE DE SCRUTIN
I. CLASIFICAREA MODURILOR DE SCRUTIN
SCRUTINUL MAJORITAR
Scrutin majoritar este acel mod de scrutin în care are câştig de cauză
candidatul sau lista de candidaţi care a întrunit cel mai mare număr de voturi,
fie la primul tur de scrutin, fie la următorul.
Scrutinul majoritar poate fi:
1. Uninominal – este sistemul în care pentru fiecare circumscripţie
există un singur mandat pus în joc şi fiecare alegător dispune de un singur vot
prin care alege dintre mai mulţi candidaţi, un singur reprezentant.
1
Drept constituţional I
2
Drept constituţional I
5. Cel ales îşi poate mai uşor susţine ideile şi programul său
lansat în campania electorală.
5
Drept constituţional I
6
Drept constituţional I
Prin aceste metode se calculează mai întâi un coeficient, care reprezintă numărul de voturi
necesare pentru un loc eligibil. Ulterior, se împarte numărul de voturi pentru fiecare listă sau pentru
fiecare candidat cu acest coeficient. Numărul întreg obţinut reprezintă numărul de locuri la care lista
are dreptul. După această operaţie, de regulă, rămân locuri neocupate şi voturi care nu pot fi
repartizate, care se numesc resturi.
Diferitele metode ale acestei categorii se deosebesc prin modul de calcul al coeficientului,
respectiv, prin modalităţile de atribuire a locurilor neacordate prin coeficient.
Coeficientul cel mai simplu este cel obţinut prin raportul dintre numărul de voturi exprimate
în fiecare circumscripţie şi numărul de locuri de acordat. Acest coeficient simplu este denumit
coeficientul Hare.
Alţi coeficienţi utilizaţi în procesele electorale sunt coeficientul Hagenbach-Bischoff,
coeficientul Droop şi coeficientul Imperiali.
Principiul general al acestor metode constă în a diviza succesiv numărul de voturi obţinute
de fiecare listă din circumscripţie printr-o seria de numere, denumite divizori. Locurile sunt
atribuite listelor în ordinea celor mai mari numere obţinute după această operaţie.
7
Drept constituţional I
Prin această metodă propusă de Victor d'Hondt, seria divizorilor este suita numerelor întregi:
1, 2, 3, 4,…
EXEMPLU
În acest sistem este necesar să se împartă voturile obţinute din fiecare listă la 1, 2, 3, 4, etc.,
până la numărul de deputaţi de ales, în cazul nostru până la cifra 5. Rezultatele sunt următoarele:
1) Stabilirea cotităţilor
8
Drept constituţional I
Această metodă a fost propusă în anul 1910 de către matematicianul francez Sainte-Lagüe
utilizează ca divizori numere impare: 1, 3, 5, 7 ….
Prin această metodă partidele mici sunt mai puţin dezavantajate şi nici nu prezintă
paradoxurile matematic ale metodei celor mai mari resturi, trebuind întotdeauna preferată acesteia.
Este cea mai adecvată metodă pentru repartiţia locurilor unei adunări în cadrul unităţilor geografice
(state federale, departamente) pentru că nu defavorizează unităţile administrative mici.
EXEMPLU
Partide/divizori 1 3 5 Mandate
A 43 000 14 333 8 600 2
B 28 000 9 333 5 600 1
C 17 000 5 666 3 400 1
D 12 000 4000 2 400 1
A. AVANTAJELE RP
9
Drept constituţional I
B. DEZAVANTAJELE RP
Dezavantajele pe care le prezintă acest sistem sunt îndeajuns de importante pentru a-l
împiedica să fie un sistem infailibil:
1. Este un scrutin de listă, alegătorul nu-şi poate exprima opţiunea pentru un
anume candidat, ci pentru partidul din care acesta face parte, indiferent de calităţile
personale ale celorlalţi candidaţi înscrişi pe lista acestuia.
2. Sufragiul nu marchează manifestarea voinţei naţionale, aceasta fiind realizată
printr-un proces de mediere şi coalizare a partidelor politice, indiferent de rezultatul
alegerilor.
3. Majoritatea parlamentară este conjuncturală, neomogenă, artificială şi
precară, ceea ce sporeşte dificultăţile acţiunii guvernamentale şi accentuează instabilitatea
sprijinului acordat acestuia;
4. Majoritatea parlamentară şi Guvernul sunt produsul şi reflectarea unor
contradicţii, ajungându-se la un “regim de iresponsabilitate”, căci astfel dispare
responsabilitatea partidelor în faţa celor care l-au votat;
5. Presupune ruperea legăturii între aleşi şi alegători, prin votarea unei liste, pe
baza unui program general de partid şi pentru programul fiecărui candidat;
6. Favorizează partidele extremiste mici, dar cu ambiţii mari, puternic
reprezentate de liderii lor, care îţi arogă uneori exclusivitatea adevărului politic,
7. Operaţiunile de împărţire a voturilor şi de atribuire a mandatelor presupune
calcule şi operaţiuni la nivel naţional şi local greu de înţeles de către alegătorii lor.
8. Întocmirea listelor electorale de candidaţi de către partide – aceste liste sunt
rezultatul conducerilor partidelor care deţin astfel cheia alegerilor; vechimea în partid,
disciplina, ardoarea militantă a candidaţilor sunt apreciate de conducerea partidului, care
poate să îşi propulseze pe liste pe cei pe care îi apreciază, eliminând eventualele dizidenţe
democratice.
10