PARTIDELE POLITICE

În Evul Mediu termenul de partid politic desemna un grup armat special, distinct
de ansamblul trupelor, mai exact se referea la o anumită parte dintr-un întreg. Termenul
de partid are conotaţii militare (partida protestantă şi cea catolică în timpul războaielor
religioase). Grupările politice partizane au apărut odată cu statul, însă partidele politice au
luat fiinţă doar în societăţile democratice moderne.
„Maurice Duverger consideră că la apariţia partidelor moderne au contribuit două
fenomene: extensiunea prerogativelor parlamentare şi extensiunea sufragiului”.1
Max Weber spune că „prin partide, trebuie să înţelegem asociaţii care se bazează
pe un angajament(formal) liber, având scopul de a procura şefilor lor puterea în sânul
unei grupări şi militanţilor lor activi şanse-ideale sau materiale- de a urma scopuri,
obiective, de a obţine avantaje personale sau de a le realiza pe ambele”. 2 Există patru
criterii prin care pot fi definite partidele, astfel un prim aspect se referă la o organizaţie
durabilă care supravieţuieşte fondatorilor săi, ceea ce înseamnă că se creează o rutină şi
că există anumite reguli asimilate de cei care aderă la respectivul partid, creeându-se o
tradiţie.
În ceea ce priveşte organizaţia completă, aici se vorbeşte despre necesitatea existenţei
unei relaţii între nivelul local şi cel central. Cei de pe treptele mai înalte care conduc
trebuie să deţină foarte multă informaţie despre ceea ce se întămplă la nivelul inferior.
Deciziile venite de la centru sunt implementate la nivelul local, acesta din urmă fiind
obligat să respecte aceste cerinţe şi decizii.
Obiectivul organizaţiei trebuie să fie cucerirea puterii, atât la nivel central, cât şi la nivel
local. Aici avem de-a face cu întrebări de genul „Cine guvernează? Cum guvernează? Cu
ce program?”.
Sprijinul popular trebuie neapărat să fie în prim-plan pentru a se putea ajunge la putere.
Dintre actorii politici, partidul este considerat a fi un mediator între sistemul politic şi
corpul social. Astfel, partidul este întruchiparea dorinţelor oamenilor, şi nu numai.
Partidele politice sunt locuri de creaţie ideologică, cei care aderă la anumite
partide politice fiind convinşi că acel partid propune cea mai adecvată politică situaţiilor
şi le reprezintă cel mai bine interesele. În partidele politice se ţine cont de norme, valori,
tradiţii politice prin care candidaţii se identifică. Maurice Duverger distinge trei tipuri de
partide, şi anume partide de cadre sau de notabili, partide de masă şi partide indirecte,
însă eu le voi aminti doar pe primele două.
Astfel, în ceea ce priveşte partidele de cadre, acestea sunt primele partide politice
apărute, având un număr restrâns de oameni, care, prin prestigiul acestora, câştigă un
număr de locuri în parlament. În funcţie de spectrul politic, acestea se situează în dreapta
şi în centrul acestuia. Baza partidelor de cadre este caucus-ul, o întâlnire neprogramată,
neregulată, uneori ad-hoc. Partidele de cadre sunt descentralizate, preocupate mai mult de
eficienţa politică decât de ideologie. În cadrul acestor partide nu se pune problema
ierarhizării, atâta timp cât unele decizii independente nu deranjează popularitatea

1
Arthur, Mihăilă, Politologie, Cluj-Napoca, 1999, p. 102
2
Pierre Brechon, Partidele politice, trad. Marta Nora Ţărnea, Adina Barvinschi, Cluj-Napoca, Eikon, 2004,
p. 32
partidului. 3 Un exemplu pentru acest tip de partide sunt cele din S.U.A, Marea Britanie,
Canada.
Partidele de mase, după cum şi denumirea, au în componenţă un număr mare de membri,
tocmai pentru că sursa de finanţare în campaniile electorale vine din partea fiecărui
membru în parte, şi atunci este imperios necesar ca acest număr să fie cât mai mare cu
putinţă. În cadrul acestor partide ierarhia este strictă şi obligatorie, opus cazului partidelor
de cadre. Acestea sunt puternic organizate şi structurate în jurul unor organizaţii locale în
cadrul cărora participanţii primesc anumite instrucţiuni politice şi o educaţie ideologică.
Ideologia este faderă se regăsesc în valorile partidului şi se identifică cu acesta. Partidele
comuniste, fasciste şi cele populiste exemplică foarte bine acest tip de partide.
O altă clasificare a partidelor se face în funcţie de axa „stânga” „centru”
„dreapta”. Pentru prima situaţie aveam de-a face cu partidele comuniste, socialiste şi
social-democrate. Partidele liberale sau neoliberare sunt partide de centru, iar cele
conservatoare sunt de dreapta. Trebuie neapărat specificat faptul că situarea unui anumit
partid de-o parte sau de alta ţine şi de spectrul politic existent în ţara respectivă. În
România, Partidul Social Democrat este un exemplu de partid ce se regăseşte în partea de
stânga sau centru stânga, pe când PD-L face parte din extrema opusă, adică centru-
dreapta. Partidul Naţional Liberal este de asemenea un partid aflat pe partea centru-
dreapta a spectrului politic. Partidul Fascist este un exemplu de partid pur dreapta, însă
acesta nu există în România şi nici altundeva, acesta fiind promovat de Mussolini. În
zilele noastre este dificilă definirea precisă a partidelor de stânga sau de dreapta, pentru
că guvernele contemporane duc politici de guvernare aproximativ asemănătoare.
Funcţiile4 partidelor politice au în vedere activităţile acestora, rolul pe care îl
joacă pe scena politică şi în sistemul social.
a. Reprezentarea interesele anumitor grupuri sociale din zona politică în timpul
alegerilor. De asemenea potenţează procesul de conştientizare privind interesele
fundamentale ale unor grupuri tot mai largi de cetăţeni şi încearcă să-i atragă pe
aceştia spre o activitate politică conştientă.5
b. Participarea la guvernare singure sau în coaliţii. Puterea este exercitată direct
influenţând puternic viaţa economică şi politică.
c. Recrutarea şi formarea liderilor politici. Membrii Parlamentului sau Guvernului sunt
de obicei membrii de partid, însă recrutarea liderilor se face în funcţie de fidelitatea
faţă de partid şi de popularitatea pe care o au aceştia.
d. Agregarea intereselor. Prin oamenii săi, partidele preiau toată informaţia şi toate
cerinţele şi nevoile cetăţenilor şi le transformă în programe politice, având scopuri şi
obiective. Se doreşte găsirea a cât mai multor puncte comune ale electoratului pentru
a-i mulţumi într-un grad cât mai ridicat.
e. Socializarea politică a maselor. Prin ceea ce fac, partidele ajung să îşi instruiască şi
electoratul, nu doar membrii. Astfel, aveam de-a face cu acţiuni propagandiste.
f. Organizarea opoziţiei faţă de partidul de guvernământ. În contextul democraţiei,
partidele aflate la guvernare sunt mereu criticate, fiind exercitat un control asupra lor
de către celelalte partide.

3
Idem 1, p. 116
4
Arthur Mihăilă, Op. Cit, p. 112
5
Călin Vâslan, coord. , Politologie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992, p. 68
 În cartea sa, Brechon expune trei situaţii conform cărora un sistem politic poate să
funcţioneze corect. În primul rând spune că sistemul trebuie să fie legitimat şi stabilizat,
mai apoi trebuie să asigure mijloace de exprimare categoriilor care nu reuşesc să fie
integrate, şi nu în ultimul rând trebuie să permită apariţia de politici noi sau de organizaţii
noi.
Partidele sunt mediatori între popor şi putere, între indivizi şi scena politică.
Apariţia partidelor politice a fost inevitabilă ţinând cont de situaţia economică, socială şi
politică. Prin înfiinţarea acestora, cetăţenii simt că îşi pot exprima interesele, dorinţele,
conflictele. Motivul pentru care exista o tipologie a acestor partide este că interesele
indivizilor sunt de multe ori contradictori ceea ce duce la apariţia unor partide care să
reprezinte fiecare interes. Mai mult decât atât, o eventuală lipsă sau dispariţie a partidelor
politice ar putea fi pusă în egalitate cu o lipsă a libertăţii de expresie în mediul
colectivoarte importantă pentru aceste partide, tocmai pentru că cei ce

BIBLIOGRAFIE

Brechon Pierre, Partidele politice, trad. Marta Nora Ţărnea, Adina Barvinschi, Cluj-Napoca, Eikon,
2004

Mihăilă Arthur, Politologie, Cluj-Napoca, 1999

Vâslan Călin, coord. , Politologie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992
PROIECT BSP:

“PARTIDELE POLITICE”

TOADER ELENA GEORGIANA

GRUPA 10