

DC (II) -2
ACCESUL LA PUTERE
COMPETIȚIA PENTRU PUTERE
Partidele politice

CUPRINS

I. Conceptul de partid politic(p.p.)

I.1. Definiția p.p.

I.2. Trăsăturile și scopurile p.p.

I.3. Funcțiile p.p.

II. Sisteme și categorii de p.p.

II.1. Sisteme de p.p.

II.2. Categorii de p.p.

III.Principalele doctrine politice

III.1. Liberalismul

III.2. Neoliberalismul

III.3. Doctrina marxist-leninistă

III.4. Doctrina social-democrată

III.5. Doctrina creștin-democrată

CUPRINS

IV. Partidele politice în România

IV.1. Istoric

IV.2. Actualitate

V. Finanțarea partidelor politice

V.1. Finanțarea publică

V.2. Finanțarea privată (neguvernamentală)

VI. Partidele politice la nivelul UE

I. Concepul de partid politic

I.1. Definiția p.p.

• p.p. → o anumită grupare umană constituită în vederea participării la exercitarea puterii de stat

1
→ scop: politic → dorința membrilor/aderenților de a impune propria ideologie politică ca program
oficial de guvernare

• orice p.p. → trebuie să aibă vocația și aptitudinea guvernării

• p.p. → servesc ca intermediari între popor și putere

→ în momentul în care au cucerit puterea își asumă direcția

politicii naționale

Definiții date p.p.

1) p.p. = corp de oameni animați de un principiu particular asupra căruia sunt de acord, pentru a
promova, prin eforturile lor, interesul național (Edmund Burke – unul dintre fondatorii gândirii politice
engleze)

2) p.p. = una dintre cele mai sugestive și mai interesante personalități colective ... asociație liberă de
cetățeni, uniți în mod permanent prin interese și idei comune - asociație care urmărește a ajunge la
puterea de a guverna pentru realizarea unui ideal etic social (Dimitrie Gusti – sociolog român)

3) un p.p. se constituie din grupuri de indivizi care percep nevoia de a orienta o anumită concepție
privitoare la guvernarea politică și care manifestă voința de a orienta evoluția societății globale într-o
anumită direcție (Daniel Lewis Seiler – ”La politique comparée”, Paris, 1982)

4) p.p. = asociații de cetățeni care cad de acord asupra unui oarecare număr de idei și asupra unui
program de acțiune, pe care se străduie să le traducă în fapt, determinând desemnarea unor candidați la
alegeri

5) Maurice Duverger

• în prima jumătate a secolului trecut – se avea în vedere, în mod esențial ideologiile de partid (și
mai puțin oamenii care le împărtășeau)

• între cele două războaie mondiale – politologia occidentală, continentală și americană – punea
accentul pe structurile sau aparatul de partid

• după al doilea război mondial → accent pe strategia partidelor → nu pe elementele lor

constitutive

• în prezent → accent pe capacitatea partidelor (indiferent de ideologie) de a atrage electoratul

prin oferta socială pragmatică

• Se conturează tipul de partid ”catch all party” („prinde toată petrecerea”!!!)– partidul care-și
recrutează simpatizanți din toate mediile sociale – animați de diverse concepții și interese – uniți
prin speranța că partidul pe care îl sprijină le va satisface așteptările

6) Roger Gerald Scwartzenberg

• p.p. = organizație durabilă – organizație la nivel nțional și local – urmând să cucerească/exercite

puterea – căutând susținere populară

• p.p. și grupările politice :

2
  concură la exprimarea sufragiului

 se formează și își desfășoară activitatea în mod liber

 trebuie să respecte principiile suveranității naționale și ale democrației

7) Doctrina marxistă → p.p. → expresia mai mult sau mai puțin adecvată a claselor și fracțiunilor de
clasă → p.p. marxiste ca ”exponente” ale clasei muncitoare (K. Marx, F. Engels)

8) Lucrețiu Pătrășcanu – din perspectiva interdepenței dintre interesele de clasă exprimate de un p.p. și
rolul său social:

• p.p. = grupare de oameni care apără anumite interese de clasă, luptă pentru puterea politică

• elementul determinant → natura intereselor

• interesele de clasă – determină aderența/lipsa de aderență a unui organism politic față de

regimul social sau politic înlăuntrul căruia lucrează

• interesele - în raport de normele de drept existente

I.2. Trăsăturile și scopurile p.p.

a) p.p. → asociații/grupări permanente de indivizi uniți în mod liber – prin afinități ideologice și
convingeri politice comune

b) p.p. → persoană juridică (morală): organizare de sine-stătătoare – patrimoniu – scop legitim

c) p.p. → tinde să-și asume responsabilități în domeniul excercitării puterii

d) scopurile p.p. :

 promovarea interesului național

 realizarea unui program politic

 realizarea unei filosofii/ideologii cu finalitatea cuceririi și exercițiului puterii

 exprimarea/definirea/determinarea sufragiului – a politicii naționale – a voinței politice a

cetățenilor

e) specificul p.p. → de a personifica un curent de opinie – de a lupta pentru a cuceri puterea prin
atragerea electorilor

f) p.p. se deosebesc → de clientele/facțiuni/clici/camarile → de grupurile de presiune – sau de cluburi –

care nu participă la alegeri și viață parlamentară – ci fac presiuni asupra partidelor/guvernanților etc.

Clientelism → oferirea de bunuri și servicii pentru sprijin politic, în care ambele părți obțin avantaje
necuvenite

→ set de acțiuni bazate pe principiul ”ia de acolo și dă aici” (Richard Graham)

→ prezent în sisteme în care alegătorii își oferă votul unor politicieni, pentru ca aceștia să legifereze în
favoarea lor;

3
→ originea → Roma antică (relația ”patronus” – ”cliens” – crucială pentru înțelegerea procesului politic

• corupția și percepția corupției → puternic corelate cu sistemul clientelist

• formă de clientelism și corupție → patronajul → distribuția de locuri de muncă pentru suporteri

politici

• Clică → grup de oameni întovărășiți într-un scop reprobabil; clan, bandă, șleahtă (DEX)

• Facțiune politică → grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune – care, de
obicei – se manifestă prin violență

→ grupare de membri din cadrul unui p.p. care se împotrivește liniei generale a partidului/se
desolidarizează într-o anumită problemă

• Camarilă → grup de curteni sau favoriți din anturajul unui rege/șef de stat, care influențează
politica statului în interesul lor personal

• ei nu dețin nicio funcție – nu au nicio autoritate oficială – dar își influențează conducătorul în
culise

I.3. Funcțiile p.p.

a) f.electorală → propun candidați la funcții eligibile în organisme reprezentative la nivel central și

local – își recrutează aderenții prin programele/platformele electorale

b) f.de formare a conștiinței civice → formarea activismului social – sensibilizarea cetățeanului cu

problemele societății – creșterea răspunderii civice

c) f. de mediere → de a mijloci raporturile dintre guvernați și guvernanți – de a fi intermediar

între popor și putere

d) f. de conducere → de direcționare a politicii naționale (când ajung la putere)

• P.p. → în diverse constituții:

 Olanda, Belgia, SUA – nu reglementează expres p.p.

 Franța, Austria, Norvegia, Suedia – reglementează exclusiv rolul electoral al p.p.

 Italia, Spania, Germania, Ungaria – reglem. scopul general al p.p.

 România, Portugalia, Turcia → reglementează rolul p.p. în procesul electoral și în organizarea

parlamentului/desemnarea guvernului

• P.p. → definiție → asociații libere ale cetățenilor prin care se urmărește, pe baza unei platforme
(program) definirea și exprimarea voinței politice a cetățenilor

→ asociații care-și afirmă clar și deschis vocația și aptitudinea guvernării

II. Sisteme și categorii de partide politice

• sistemul partidului unic (monopartidism)

4
 • sistemul bipartidismului

• sistemul pluripartidismului

a) Sistemul partidului unic (monopartidism) → existența unui singur p.p. care funcționează legal ca
partid de guvernământ

• un singur p.p. se datorează:

 interzicerii exprese, prin constituție, a înființării altor partide sau enumerării limitative a
condițiilor în care se poate exercita dreptul de asociere

 suspendării/scoaterii în afara legii a altor partide

 unificării mai multor partide într-unul singur

• Trăsături ale monopartidismului:

 p. unic → este partidul de guvernământ – stabilește linia generală de conducere statală –

determină modul de constituire/organizare/funcționare ale organizațiilor prin care se exercită
puterea

 p. unic = p. totalitar – acaparează întreaga putere în stat

 p. unic → se identifică cu statul → Partid - Stat → liderul său → personalitate politică marcantă

 Sistemul monopartid → apărut în U.R.S.S. – fundamentat de Lenin

 între cele 2 războaie: → p. unice:

 Italia 1922 – 1943 – Partidul Naționalist Fascist

 Germania – 1933 – 1944 – Partidul Naționalist Socialist

 România – 1938 – 1944 – Frontul Renașterii Naționale

- După al doilea război:

 în Europa → Polonia, R.D.G., Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria

 în Asia → R.P. Chineză, R.P.D. Coreeană, Vietnamul de Nord

 în America – Cuba

• opțiunea pentru p. unic:

 în perioade revoluționare/criză politică

 în țările eliberate de dominația colonială

b) Sistemul bipartidismului – puterea politică este disputată de cele 2 partide importante din societate

• succesiunea celor două la guvernare – menirea de a realiza un echilibru în viața politică

• exemple: Marea Britanie – decenii; S.U.A. – secole

5
 • nu există pericolul ”dictaturii” partidului majoritar – se impune, obligatoriu, respectul față de
opoziție

• se practică ”oficializarea” opoziției – asocierea cu aceasta în luarea deciziilor majore

• există o permanentă receptivitate – regula ”jocului”: partidul de guvernământ are o anumită

conduită față de opoziție – tocmai pentru a pretinde/beneficia atunci când voturile se schimbă

• p.p. care se succed la guvernare – nu se subestimează reciproc → nu ”dărâmă” ceea ce au

construit precedentele → sunt de acord asupra coordonatelor fundamentale ale vieții politice

• divergențele dintre ele nu creează tensiuni/conflicte

• este un comportament politic elevat → denotă un nivel ridicat de civilizație

c) Sistemul pluripartidismului (multipartidismului) → există mai multe partide la fel de puternice – care
au vocația guvernării

• lupta politică – între mai multe partide

• de regulă → 3 – 7 partide importante

• Exemple de țări cu partide semnificative:

 Brazilia și Belgia → peste 10

 Spania → 10

 Finlanda și Norvegia → 8

• cu număr mediu de partide:

 Danemarca, Franța, Olanda, Austria, Suedia → 4 – 5

• cu 2 -3 p.p.:

 Anglia, S.U.A., Germania, Turcia, Grecia, România, Portugalia

d) Partidul dominant și guvernele de coaliție

- sistem în care un partid obține cel puțin 40% din opțiunile electoratului (ex.: Italia, Danemarca,
Norvegia)

- inconveniente ale acestui sistem:

 guvernul este o coaliție – între partidul dominant + un partid politic puțin reprezentat

 rezultatele → nerealizarea unei legislații coerente → imobilism în guvernare → mutarea luptei

politice în afara parlamentului

Categorii de partide politice

1) d.p.d.v.al bazei sociale → al gradului de integrare a p.p. în diverse compartimente și structuri sociale:

a) partide de cadre

6
 b) partide de mase

c) Partide de cadre → reunesc reprezentanți ai elitelor sociale – notabilități

• au fost caracteristice epocii votului restrâns

• erau slab organizate, descentralizate, cele mai reprezentative – partidele conservatoare

b) Partide de mase → cuprind un număr mare de membri → au ca obiectiv → atragerea cât mai multor
aderenți → din toate structurile sociale – indiferent de gradul de cultură – de pregătirea profesională

c) Partide suple și rigide

• cele suple → permit membrilor lor să voteze cum vor

• cele rigide → impun un anumit comportament la vot

d) Partide clasice și neoclasice

• P.clasice → născute din mediul politic – din raporturile electorale și parlamentare

• P. neoclasice → provin din elemente exterioare relațiilor politice: sindicate, ziare, religii, ligi
studențești, organizații artistice, asociații de tip francmasonic

e) Partide confesionale → constituite potrivit credințelor. Exemple:

 partide formate din protestanți sau catolici

 Partidul catolic din Belgia (1830)

 Partidul popular italian (după 1945)

f) Partide regionale – reprezintă interesele locale ale unei regiuni din statul unitar

• sunt expresia unui ”egoism local rău înțeles” (P.P. Negulescu)

• Exemple: Partidul Irlandez din Marea Britanie, sau/și Facțiunea liberală și independentă de la Iași
(1879)

g) Partide naționale → Partidul Național-Liberal din Prusia (1866 – 1870), Partidul ”Popular” Slovac

h) Partide etnice – specifice continentului african – în procesul de formare a statelor independente

i) Partide de stânga și partide de dreapta

• separarea stânga-dreapta s-a născut în Franța (1789) → în legătură cu discuția privind puterea
politică a regelui în viitoarea constituție

• stânga și dreapta → nu sunt valori veșnice → ci reprezintă ”dualismul inevitabil al ideilor, al

comportamentelor și al intereselor în fața problemelor pe care le pune viața în
societate”(François Borella)

a) Dreapta:

 individul primează în fața societății – interesul general este suma intereselor individuale

7
  încurajarea liberei inițiative – dezvoltarea unui mediu concurențial și a unei economii de piață

 delegarea din partea statului a unei părți din puterea sa către societatea civilă

 neintervenția prin mijloace administrative în dezvoltarea economică

 respectarea moralei creștine și respectarea rolului bisericii în stat

b) Stânga:

 accentul → pe dezvoltarea societății în ansamblu → dezvoltarea individuală decurgând din

aceasta – de nivelul de civilizație/progres, depinde formarea individuală

 trebuie susținută dezvoltarea tuturor claselor sociale – pentru a nu mai exista discrepanțe în
nivelul de trai

 rolul statului → este esențial → este factor de echilibru în plan economic – contrabalansând
monopolul privat exorbitant – stimulând sectoarele deficitare

 pe plan social → politică de securitate socială – în interesul categoriilor defavorizate

 încurajarea investitorilor mici și mijlocii → deoarece formarea unei clase de mijloc – prospere și
stabile – duce la creștere economică

 acceptă conlucrarea pe plan internațional – se acceptă o uniformizare a concepțiilor în acest

sens

 este acceptată intrarea maselor în politică → însemnând îndepărtarea lor de religie

• În perioada actuală:

 ”amestecare” a ideilor în privința spectrului ideologic

 stg. și dr. preiau una de la alta idei și comportamente → ex.: partidele de dreapta → măsuri pt.
sprijinirea clasei de mijloc – susținerea unor unități economice, prin alocarea de fonduri de la
bugetul de stat

partidele de stânga → acceptă liberalizarea economică și disponibilizarea de personal →

la baza dezvoltării economice – susțin doctrina → libera inițiativă (sectorul privat) → nu
planificarea centralizată

III. Principalele doctrine politice

III.1. Liberalismul (L) → expresia ”laissez faire, laisser passer” → indivizilor trebuie să li se recunoască
libertatea de a produce orice, oricum și oricând

→ presupune garantarea proprietății private de orice fel, libertatea comerțului, libera

concurență și economia de piață

→ statul → rol neimportant – să se mărginească la rolul de ”păzitor de noapte” → să vegheze –

nu să acționeze

• specific L. → pluralismul politic, libertatea de asociere, separația puterilor statului

8
 • puterea politică nu trebuie să se afle în mâinile celor care dețin puterea economică

III.2. Neoliberalismul

• proprietatea privată – cea mai bună garanție a proprietății publice

• cheia succesului economic → dezvoltarea întreprinderilor private și libera concurență

• aduce în discuție ”statul providențial” (”statul bunăstării”) - cu sarcina de a interveni în formarea

indivizilor

• proprietatea privată → o sursă de avantaje, dar și de inegalități → statul să remedieze aceste

dezechilibre

• în plan politic → statul să intervină în sprijinirea/finanțarea partidelor politice

III.3. Doctrina marxist-leninistă

• proprietatea privată asupra mijloacelor de producție generează exploatarea omului de către om

• plus-valoarea obținută prin munca depusă – însușită de proprietarii mijloacelor de producție –

cu ajutorul puterii de stat pe care și-o creează – clasa dominantă caută să-și păstreze privilegiile

• statul – ca principal proprietar al mijloacelor de producție – planifică centralizat înteaga

activitate economică a țării → dictează direcțiile ei de dezvoltare

• în plan politic – statul → principalul instrument de construire a societății socialiste

• clasa muncitoare – în frunte cu partidul ei (unic) – înfăptuiește trecerea de la capitalism la

socialism

• locul pluralismului politic este luat de partidul unic care monopolizează puterea politică

• d.l.f. – chiar dacă sunt enunțate formal în constituții → nu sunt respectate în realitate

III.4. Doctrina social-democrată (sau social-democrația)

• doctrină politică lansată spre sec. al XIX-lea

• după cel de-al doilea război mondial – social-democrația – asociată cu o formă de socialism
moderată și nerevoluționară – diferită de alte doctrine de stânga – precum comunismul

• pune accent pe o reformă legislativă, treptată, a sistemului capitalist – cu scopul de a-l face mai
echitabil și uman

• ● azi, în Europa, este cea mai puternică doctrină de stânga

 Partidul Social-Democrat (România)

 Partidul Social-Democrat (Moldova)

 Partidul Social-Democrat (Germania)

 Partidul Social-Democrat (Estonia)

9
  Partidul Socialiștilor Europeni

• Social-democrații susțin:

 o economie de piață – cu prevederi legale pentru protejarea muncitorilor/consumatorilor și

micilor întreprinzători

 sistem de protecție socială – pentru a contracara efectele sărăciei (șomeri, pensionari)

 sisteme de învățământ și de sănătate oferite de guvern, finanțate din taxe

 salariu minim, protecție împotriva concedierii abuzive

 protecția mediului

 multiculturalism → drepturile minorităților

 politică deschisă față de migrație

 famlia tradițională- căsătoria între bărbat si femeie

 o politică externă care să promoveze democrația și drepturile omului

III.5. Doctrina creștin-democrată

• reprezintă → expresia politică a creștinismului catolic

→ o mediere între liberalism (individualism) și

socialism (colectivism)

• se intersectează cu conservatismul în puncte ideologice fundamentale: respectul față de valorile

tradiționale, credința și familia

• urmărește – ca ideologie politică – să aplice principiile creștine în politica publică

• apărut în Europa (sec. al XIX-lea – sub influența conservatorismului și a învățăturii catolice

sociale)

• considerată → de ”centru-dreapta” în probleme culturale,

sociale și morale

→ de ”centru-stânga” în probleme economice, drepturi civile și politică externă

• Exemple:

 Uniunea creștin-Democrată (Germania)

 Partidul Popular Austriac

 Partidul Popular Creștin din Elveția

 Partidul Popular din Spania

 Partidul Popular Creștin Democrat din Moldova

10
IV. Partidele politice în România

IV.1. Apariția partidelor politice în România

• forme incipiente → încă din perioada Regulamentelor Organice (Moldova și Țara Românească)

• perioada Revoluției din 1848 → denumirea de ”partidă” pentru grupările revoluționare

• partidele politice moderne – în România – după 1860

• 1875 – 1937 – Partidul liberal (ulterior, Partidul Național Liberal) – I.C. Brătianu, Vintilă Brătianu,
I.G. Duca

• 1880 – 1919 – Partidul Conservator (Take Ionescu)

• 1926 – Partidul Național-Țărănesc (Iuliu Maniu, Ion Mihalache)

• 1927 – Partidul Social-Democrat

• Regele Carol al II-lea – Decret-lege din 31 martie 1938 – dizolvarea tuturor

asociațiilor/grupărilor/partidelor politice

• mișcările politice au continuat în ilegalitate (contribuind la actul de la 23 august 1944)

• sf. anului 1947 – încercările de refacere a partidelor politice – înfrânte brutal → prefigurarea
desființării pluralismului – instaurarea partidului unic

• jumătate de secol → partidul muncitoresc – transformat apoi în partid comunist → rolul

conducător în societate

• Decretul-lege nr. 8/31 dec. 1989 privind înregistrarea și funcționarea partidelor politice și a
organizațiilor obștești în România → reinstaurarea pluralismului politic

IV.2. Actualitate

• toate marile curente doctrinare – liberalismul, social-democrația, creștin-democrația –

fragmentate → reprezentate de mai multe partide politice similare

• consecința → procesul de înființare – desființare – reînființare de alianțe și pacte politice

• d.p.d.v. ideologic → este acoperit întreg spectrul politic – mai puțin extremele (nu există partide
extremiste)

• pentru formarea echipei guvernamentale → coaliție

• coalițiile → presupun compromisuri între programele politice

• pentru a câștiga în alegeri → p.p. propun măsuri populare (nivel de trai, nevoi, suferințele
oamenilor)

• platformele electorale sunt asemănătoare – generează confuzie

• Sediul materiei privind p.p. în România:

 C.R. – art. 8, art, 40, art. 146 lit.k)

11
 Legea nr. 14/2003 privind partidele politice

 Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității p.p. și a campaniilor electorale

• reglementări constituționale și legale

 p.p. se constituie și își desfășoară activitatea în condițiile legii; ele contribuie la definirea și la
exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea
teritorială, ordinea de drept și principiile democrației (CR – art. 8)

 cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate și în alte forme de
asociere (C.R. – art. 40)

 partidele care, prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului
de drept ori a suveranității, a integrității sau a independenței României sunt neconstituționale

 nu pot face parte din p.p.: judecătorii C.C.R., avocații poporului, magistrații, membrii activi ai
armatei, polițiștii

 sunt interzise asociațiile (deci și partidele) cu caracter secret [C.R. – art. 40 alin. (4)]

 în exercitarea libertății de exprimare – interzise:

 defăimarea țării/națiunii

 îndemnul – la război de agresiune

- la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă

 incitarea la – discriminare

- separatism teritorial

- violență publică

 manifestările obscene, contrare bunelor moravuri

 p.p. – nu pot organiza activități militare/paramilitare, nici alte activități interzise de lege

 Legea nr. 14/2003 (a p.p.) – interzice constituirea de structuri ale partidelor după criteriul locului
de muncă - și desfășurarea de activități politice la nivelul agenților economici/instituții publice

 fiecare partid → denumire integrală – denumire prescurtată – semn propriu permanent – care
nu pot reproduce/combina simbolurile naționale ale statului român

 membrii p.p. → numai cetățeni cu drept de vot

→ nu dintre cei cărora le-a fost interzisă - prin lege –

asocierea politică

 un cetățean – nu în două sau mai multe partide politice

 organizarea p.p. → la bază – programul propriu al acestuia

12
 înregistrarea p.p. → Tribunalul București

 înregistrarea p.p. → în Registrul partidelor politice

 reorganizarea p.p. prin:

• asociere – în alianțe politice (protocol de asociere)

• comasare (prin absorbție sau fuziune)

• diviziune (totală sau parțială)

 încetarea activității p.p.:

 prin hotărâre a CCR (încălcarea art. 40 CR)

 dizolvare (hot. Trib. București (încălcarea reglem. legale)

 autodizolvare (cf. hot. org. statutare)

 reorganizare

 PARTIDE PARLAMENTARE 2021-2022

 PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT(PSD)- POZITIE- centru- stanga; IDEOLOGIE-social-

democratie,conservatorism social, populism de stanga, europenism, euroscepticism slab;
SENATORI - 46/330; DEPUTATI - 106/330; PARLAMENT EUROPEAN - 8/33

 PARTIDUL NATIONAL LIBERAL (PNL) - centru – dreapta; liberalism conservator, europenism;

38/136; 78/330; 10/33.

 UNIUNEA SALVATI ROMÂNIA (USR) – centru spre centru-dreapta; anticoruptie, europenism,

progresism, liberalism; 25/136; 55/330; 8/33

 FORȚA DREPTEI (PFD) – centru-dreapta – liberalism conservator; creștin-democrație;

3/136;13/330;0/33;

 ALIANȚA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR (AUR) – dreaptă spre extremă – dreaptă;

conservatorism; naționalism; unionism; populism maghiar; euroscepticism slab; 13/136; 27/330;
0/33;

 UNIUNEA DEMOCRATĂ A MAGHIARILOR DIN ROMÂNIA (UDMR) – centru-dreapta; regionalism;

liberalism conservator; europopulism; 9/136; 20/330; 2/33;

 PARTIDUL UMANIST SOCIAL LIBERAL (PUSL) – centru-stânga; umanism pragmatic, 1/136;

4/330; 1/33;

 PARTIDUL NEAMULUI ROMÂNESC (PNR) – dreaptă spre extremă dreaptă; naționalism

românesc; islamofobie; anti-migrație; populism de dreapta; nativism* ; 1/136; 4/330; 0/33;

 ALIANȚA pentru PATRIE (APP) – dreaptă spre extremă dreaptă; naționalism românesc; 0/136;
1/330; 0/33

13
  * Nativismul  - politica de promovare a intereselor locuitorilor nativi în defavoarea celor ale
imigranților, inclusiv prin sprijinirea măsurilor de restricționare a imigrației.

 STATUTUL p.p. – 2021 – 2022

1. PSD – opoziție 2020 – 2021; coaliție cu PNL și UDMR (2021 – prezent);

2. PNL – coaliție cu USR și UDMR (2020 – 2021); guvern minoritar (sept. – noiembrie 2021); coaliție
cu PSD și UDMR (noiembrie 2021 – prezent);

3. USR – coaliție cu PNL și UDMR (2020 – 2021); opoziție (sept. 2021 – prezent)

4. Forța Dreptei – opoziție (2021 – prezent);

5. AUR – opoziție (2020 – prezent);

6. UDMR coaliție cu PNL și USR (2020 – 2021); guvern minoritar (sept. – noiembrie 2021); coaliție
cu PSD și PNL (noiembrie 2021 – prezent);

7. Partidul Umanist – opoziție (2021 – prezent);

8. PNR (Partidul Neamului Românesc) – opoziție (2021 – prezent);

9. APR (Alianța pentru România) - opoziție (2021 – prezent)

 Partide neparlamentare – 36 (ex.: P. ACUM; ADER România; Volt România;

P. Oamenilor Liberi; P. monarhist; P. România Rațională; P. Pirat din România (poziție –

sincretică*   – ideologie: politică pirată; democrație directă; distributism non- intervenționist; !!!

 Formațiuni politice ale minorităților – 18

(armeni, greci (elenă), ruteni, croați, sârbi, ruși, lipoveni, bulgarii din Banat, slovaci și cehi,
germani, italieni, turci, polonezi, ucrainieni, albanezi, romi, evrei, tătari, turco-musulmani)

* sincretism -reuniune forțată a unor elemente eterogene din doctrine religioase sau sisteme filozofice
diferite, ignorându-se deosebirile dintre ele -DEX

 Partide regionale și locale

 Partidul Botoșănenilor (PB)

 Partidul pentru Argeș și Muscel (PAM)

 Partidul Alianța pentru Domnești (APD)

 Partidul Renașterea Săcălazului (PRS)

 Partidul Societății Ieșene (PSI)

 Partidul „Mișcarea pentru Medgidia” (MPM)

 Partidul „Uniunea pentru Codlea” (UPC)

14
  Partidul Uniunea Independentă pentru Sighișoara (UIPS)

 Partidul Ialomițenilor (PI)

 Partidul 200 pentru București (200PB)

 Partidul Vrancea Noastră (PVN)

 Partidul „Mândri că Suntem Arădeni”

 Partidul Maramureșenilor (PM)

 Coaliția pentru Baia Mare

 Partidul „Împreună pentru Moldova”

 Partidul București 2020

 PACT pentru Galați

V. Finanțarea p.p.

Tipuri de finanțare:

a) finanțarea publică (guvernamentală)

b) finanțarea privată (neguvernamentală)

a) Finanțarea publică:

 subvenții pentru cheltuieli electorale

 subvenții – cheltuieli curente

 facilități fiscale acordate donatorilor

 f.p. indirectă → acordarea gratuită a timpilor de antenă/facilități acordate donatorilor privați

b) Finanțarea privată (neguvernamentală) → privește regimul contribuțiilor/donațiilor/legatelor

provenite de la persoane fizice și juridice

• sunt vizate:

 instituirea plafonului legal al donațiilor

 interzicerea anumitor categorii de donatori (din țară sau din afară)

• limitarea contribuțiilor → în scopul de a reduce posibilitatea de influențare a

candidatului/partidului de către un contribuabil

• În ultimii ani:

 instituit un plafon pentru contribuții – Franța, Italia, Spania, Israel, Japonia, Rusia, Turcia, Mexic

15
  fără limitare a sursei de finanțare – Germania, Anglia, Suedia, Olanda, Cehia, Grecia, Canada,
Australia

 plafonarea anumitor categorii:

 Brazilia – donatori individuali și costuri de campanie

 India – cheltuieli de campanie

 Israel – donatori individuali

 Mexic – ONG - uri

 În România – Legea nr. 334/2006

 principalele forme de finanțare:

 cotizații

 donații (scutite de impozit) și legate

 subvenții de la bugetul de stat

 P.p. nu pot accepta

→ donații/servicii cu titlu gratuit - de la – instituții publice – regie autonomă – companie națională –

societate comercială (bancară) – donații de la sindicate

Sunt interzise:

 acceptare donații de bunuri materiale/sume de bani/prestarea de servicii gratuite – donații cult

religios – sindicate

 acceptare donații – alte state – organizații din străinătate – persoane fizice/juridice străine

În România

• la 31 dec. 2019 – erau înregistrate 165 partide politice ... unele istorice, altele cunoscute, altele
mai puțin cunoscute

• nr. minim de membri fondatori – 3

• prin Decizia CCR nr. 75/2015 – declarat neconstituțional art. 19 alin. (3) din Legea 14/2003 – care
stabilea ca nr. minim de membri 25.000

 FINANTAREA P.P DIN ROMANIA IN 2021

 ● peste 232 milioane lei de la buget

 ●AEP – partidele au cheltuit 47,62%

 - cele mai mari cheltuieli: ◊ cu presa si propaganda :PSD -71,21%;PNL-64,21%

16
  ◊ cu chiriile si utilitatile:Pro Romania-34,07%

 ◊ cu personalul:USR-45,83% ;PMP 38,75%

VI. Partidele politice la nivelul UE

• La nivel UE → un p.p. = organizație constituită pe baza unui program politic

• Partid politic la nivel european:

 p.p./alianță de p.p. – cu personalitate juridică în statul membru în care își are sediul

 care este reprezentat în cel puțin ¼ din statele membre

 care respectă programul său și principiile UE (libertate, democrație, d.l.f., stat de drept)

→ scop → factor de integrare în UE

→ formarea unei conștiințe europene

→ exprimarea voinței politice a cetățenilor UE

• Sediul materiei – Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului European și al Consiliului

din 04.11.2003 privind statutul și finanțarea p.p. la nivel european

• Grupuri politice în UE

• Partidul Popular European (Creștin Democrat)

• Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European

• Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană

• Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni

• Grupul Stângii Unite Europene

• Grupul Identitate și Democrație

• Grupul Renewe Europe

• Din 2014 – finanțate (cel mult 85%) – subvenție de funcționare (Parlamentul European)

• Parlamentul European – 705 membri

 Tematică seminar/examen/bibliografie

1. Conceptul de partid politic

2. Sisteme și categorii de partide politice

3. Principalele doctrine politice

4. Partidele politice în România

17
 5. Finanțarea partidelor politice

6. Partide politice la nivelul UE

Bibliografie:

1. M. Bădescu, D.C.I.P., Ed. Hamangiu,Bucuresti,2021, pp. 253 – 268

2. I. Muraru, E.-S. Tănăsescu, D.C.I.P., ediția 15 – vol. II, Ed. C.H. Beck, pp. 21 - 42

3. Ștefan Deaconu,Instituții politice,editia 3,Ed.C.H.Beck, 2017, pp.23-52

4. Bianca Selejan-Guțan, DCIP, ed. 2, Ed. Hamangiu, 2008, pp. 196 - 208

18