GRUPURI DE INTERESE

- Grupurile de interese și lobby-ul în societatea

românească -

ANDRADA CRISTIANNA BUDA-STANCU

CEZAR ANDREI HUȚULEAC

MASTER: COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

AN II

Ianuarie 2023
 Revoluția din 1989 a fost cea care a deschis societatea românească către democrația liberală.
Astfel, schimbările din regimul comunist au avut ca rezultat apariția sistemelor multipartidiste, a unor
grupuri și interese diverse, acestea dezvoltându-se ca urmare a manifestării libertăților politice și
civile nelimitate. Prin urmare, libertatea a devenit unul dintre criteriile de bază.1 Partidele politice
puteau concura pentru putere,în timp ce grupurile de interese își reprezentau liber interesele atât în
interacțiunile lor cu statul, cât și între ele. „Noile” elite postcomuniste au fost nevoite să își îndrepte
atenția către democratizarea regimului, dar în timpul tranziției acestea fiind forțate să înțeleagă ce
este democrația și cum funcționează ea. Altfel spus, s-au confruntat cu provocarea de a înțelege
faptul că respingerea regimului comunist nu a dus, neapărat, și la o schimbare fundamentală de
gândire, dovada clară în acest sens fiind faptul că aproape jumătate dintre români mai cred în el după
mai bine de 30 de ani de la dispariție. Faptul că o parte dintre români continua să creadă în
"beneficiile" regimului communist conduce către concluzia că înlocuirea acestuia cu regimul
democratic a fost „o idee bună, dar prost aplicată”.2
Elemente din două lumi diferite - pe de o parte, frica, neîncrederea, dependența de stat,
economia controlată pentru care mulţi români dispreţuiau, urau chiar tirania lui Ceauşescu, dar nu
preţuiau valorile liberale şi democratice de tip occidental”3, corupția sistemică4, proeminente în
perioada comunistă5 pe de altă parte, drepturile și libertățile fundamentale, economia de piață
inerentă democrațiilor de tip occidental, au creat un model democrat hibrid fragil și plin de paradoxuri,
cu instituții fragile și instabile.
În momentul în care grupurile de interese confundă lobby-ul cu corupția și patronajul politic,
practicile legitime care influențează deciziile politice au fost afectate. De-a lungul timpului,
terminologia a devenit interschimbabilă, iar confuzia conceptuală a devenit un obstacol în calea

1
Cu privire la modalitatea de naştere a primelor mişcări civice şi politice, a se vedea : Dan Pavel şi Iulia Huiu.
Nu putem reuși decât împreună. O istorie analitică a Convenţiei Democratice, 1989-2000 . Iaşi: Polirom,
2003.
2
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) & Centrul pentru
Studierea Opiniei şi Pieţei (CSOP), „Atitudini şi opinii despre regimul comunist din România”, 20
septembrie 2010. (material disponibil online pe:
http://www.iiccr.ro/pdf/ro/evenimente/perceptiile_romanilor_asupra_ comunismului/raport_sondaj_opinie.pdf,
consultat la data de 20 ianuarie 2023)
3
Vladimir Tismăneanu. Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc, (trad.
Cristina Petrescu şi Dragoş Petrescu) Iaşi: Polirom, 2005, p. 269.
4
Indicele de Percepţie a Corupţiei publicat în raportul Transparency International - România pe anul 2011 era
de 3,6, respectiv cu 0,1 puncte mai mare decât în 1997. A se vedea: http://www.transparency.org.ro/
politici_si_studii/indici/ipc/2011/index.html, consultat la data de 20 ianuarie 2023
5
Vladimir Tismăneanu. Op. Cit., p. 272.
înțelegerii fenomenului. Trăsăturile erau diferite în teorie și în practică. Percepțiile negative au fost
întărite nu numai de părtiniri conceptuale, ci și de neglijarea de a evidenția diferențele dintre diferite
fenomene precum cultura politică românească. Acesta a fost, de asemenea, întărit de viziunea
restrânsă a unor instituții asupra conceptului de grupuri de interese.
Atât teoretic cât si practic, este o greșeală să credem că există, implicit, două laturi ale
agregării profitului. Unul se încadrează sub regulile stricte ale legii, iar celălalt le ignoră. Pentru că
realitatea respinge astfel de ipoteze. Dar pentru a explica corect relația dintre stat și grupurile de
interese este necesar, înainte de toate, să ținem cont de faptul că, corupția este factorul care
subminează această relație și ne ajută să înțelegem de ce. A apărut într-un mod opac și necompetitiv
și era mai mare decât celelalte. Pe toată durata tranziției și chiar și după integrarea în Uniunea
Europeană, societatea civilă s-a dovedit a fi un actor dezorganizat și fragmentat, incapabil să
controleze eficient gestionarea puterii elitei politice.Acest defect democratic, un fel de defect civic în
societate, a facilitat menținerea, manifestarea și perpetuarea abuzurilor de putere.
Din momentul în care politica a devenit mai deschisă, consultarea părților interesate a devenit
o formă de justificare a angajamentului politic în formularea politicilor publice. Birourile prezidențiale,
agențiile guvernamentale, politicienii sunt mai deschiși la dialog, deschiși la observații, corecții și
know-how, deoarece politica este expus „indiscreției” mass-media, furnizat de diferite grupuri din
diferite domenii.6
Grupurile de interese sunt descrise în știința politică ca parte a societății civile 7 , oferind un
teren fertil pentru dezvoltarea politicii democratice și un canal important de comunicare între societate
și guvern, în special în democrațiile liberale. Definițiile folosite pentru a descrie acest fenomen
variază, dar surprinde factorul comun de influență a politicii guvernamentale, indiferent de natura,
funcția sau mijloacele de acțiune.
Societatea românească este complexă atât în ceea ce privește interacțiunile indivizilor în
cadrul grupurilor, cât și relațiile dintre grupuri, partide politice și națiuni, conducând atât grupurile de
interese, cât și lobby-ul pe care îl practică cu scepticism și neîncredere.
Atât în discursul politic, cât și în opiniile diverșilor jurnaliști, analiști politici sau comentatori
asupra vieții sociale și politice, luarea în considerare a „grupurilor de interese ilegitime” sau impactul

6
Coaliţia pentru Dezvoltarea României - structura de reprezentare a intereselor companiilor şi băncilor cu
capital românesc şi străin, formată din patru structuri associative de bussines: Consiliul Investitorilor Străini,
Romanian Business Leaders, AmCham şi Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România. Material disponibil
online pe: http://www.zf.ro/eveniment/coalitia-pentru-dezvoltarea-romaniei-negociazaun-memorandum-cu-
guvernul-sa-treaca-romania-la-statutul-de-economie-emergenta-12009561, consultat la data de 20 ianuarie
2023
7
Dan Pavel. Civic, noncivic, anticivic sau The Theory of Civil Society Revisited în Sfera Politicii, nr. 144/
2010.
acțiunilor lor „ilegitime” este adesea luat în discuție. Nu se știe exact ce criterii sunt folosit pentru a
distinge între grupuri „legitime” și „ilegitime”, sau între „lobby-uri legitime” și grupuri „ilegitime”.
În ceea ce privește grupurile de interese definite de știința politică, această dihotomie între
legal și ilegal pare să nu aibă suport teoretic sau practic. Pe de o parte, unirea indivizilor în cadrul
unor structuri mai mult sau mai puțin organizate este o tendință firească, o acțiune voluntară care este
legal recunoscută, reglementată și garantată de Constituție. Legea, pe de altă parte, face o distincție
clară între grupurile legale și ilegale și acțiunile acestora. Exemple practice, care evidențiază natura și
obiectivele ilicite ale grupurilor. sunt organizațiile teroriste sau organizațiile care urmăresc obiective
criminale, cum ar fi crima organizată sau grupurile clandestine.
De asemenea, este ilegal ca grupurile să încerce să influențeze luarea deciziilor politice prin
mită, cadouri de valoare, tranzacții de influență sau alte metode legate de corupție. Constituția
României garantează dreptul de asociere, care permite „cetățenilor să se asocieze liber în partide
politice, sindicate, patronate și alte forme de asociere.
Asociațiile și fundațiile sunt grupurile de interes cel mai general, „acționând în interesul
general sau în beneficiul unui grup sau, după caz, în câștig personal neproprietar.8
Sindicatele sunt grupuri de interese organizate care, împreună cu angajatorii, crează un
sistem corporativist de grupuri de interese și sunt „un grup de oameni care pledează pentru drepturile
lucrătorilor și asociază interesele profesionale, economice și sociale cu angajatorii lor. Acestea au
jucat întotdeauna un rol important în viața politică, economică și socială. Ele au fost implicate în multe
aspecte, de la negocierea privatizării la începutul tranziției, la negocierea salariilor minime, a
condițiilor de muncă și a beneficiilor, până la acordarea de sprijin politic unor partide și coaliții politice.
Influența sindicatelor a crescut de-a lungul timpului odată cu dispariția întreprinderilor de stat,
restructurarea și privatizarea, creșterea șomajului, dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.
Asociațiile patronale sunt „asociații patronale autonome, înființate pe principiul liberei asocieri
ca persoane juridice de drept privat, fără drepturi de proprietate și fără caracter politic, pentru
protejarea și promovarea proprietății. Interesele muncii și capitalului sunt recunoscute, acceptate și
reglementate de stat și participă în mod direct și privilegiat la procesele de formulare și influențare a
politicilor publice. Acestea, nu trebuie însă confundate cu clienții politici Principala diferență dintre
clienții politici și grupurile de interese este data de faptul că cei dintîi caută să exploateze resursele
statului prin intermediul politicienilor care îi protejează, în timp ce cele din urmă, indiferent dacă sunt
transparente sau nu, sunt preocupate de politica publică în general sau de interes propriu

8
A se vedea, în special art.1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii,
publicată în M.Of., Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000.
 Putem distinge între grupurile de interese legale și ilegale, în funcție de modul legal sau ilegal
în care sunt formate sau operate. În funcție de scopurile urmărite, acestea pot fie proteja membrii
(grupuri de protecție), fie promovează interese (grupuri de sprijin). Grupurile care își protejează
membrii sunt de obicei cele mai cunoscute și mai puternice (asociații industriale, asociații
profesionale, sindicate, grupuri de consumatori etc.). Pe de altă parte, grupurile care reprezintă
interesele membrilor lor susțin valori și idei și există mai multe grupuri. Acesta acoperă un spectru
foarte divers (de la promovarea drepturilor minorităților sexuale până la opunerea
ecologistului/combaterea avortului profesional). În funcție de obiectivele urmărite, se poate face și o
distincție între grupurile de interese care urmăresc interese private (urmează scopuri comerciale) și
grupurile de interese care urmăresc interese publice (urmează scopuri necomerciale). Această
tipologie este relevantă atunci când se discută diferența dintre lobby și advocacy.
În România, tipologiile grupurilor de interese sunt foarte diverse. Cele care nu presupun o
organizare structurală permanentă și coerentă se nasc fie din interacțiuni virtuale sau rețele sociale
(cum ar fi #unitisalvam), fie din decizii politice controversate sau din persoane cu interese și
preocupări similare. Grupuri, precum sindicatele și angajatorii, coexistă și reprezintă interese diferite,
lucrând sau interacționând cu statul.
BIBLIOGRAFIE:
1. Bobbio, Norberto. Liberalism și Democraţie. (trad. Ana-Luana Stoicea) Bucureşti: Nemira
& Co, 2007.

2. Cassidy, Bryan. European Lobbying Guide: A Guide on Whom and How to Lobby.
London: Thorogood, 1999.

3. Dima, Cosmin. Cui îi este frică de grupurile de interese? în Sfera Politicii, nr. 144/ 2010.

4. Huiu, Pavel; Huiu, Iulia. Nu putem reuși decât împreună. O istorie analitică a Convenţiei
Democratice, 1989-2000. Iaşi: Polirom, 2003.

5. Lehmann, Wilhelm. Lars Bosche, „Lobbying in the European Union. Current Rules and
Practices”. Working Paper: Constitutional Affairs Series, 2003.

6. OECD. Lobbyists, Governments and Public Trust. Promoting Integrity Through Self-
Regulation. OECD Publishing, 2012

7. Pavel, Dan. Democraţia bine temperată. Studii instituţionale. Iaşi: Editura Polirom, 2010.

8. Preda, Cristian. Introducere in stiinta politica. Iasi: Polirom, 2019.

9. Zetter, Lionel. Lobbying. The Art of Political Persuasion. Petersfield, Hapshire: Harriman
House, 2011