Andrada Cristianna Buda-Stancu

Grupa 4 – Relații Internaționale și Studii Europene

Uniunea Europeană – Argument pro neofuncționalism

Reprezentată printr-un proces îndelungat și complex, formarea Uniunii Europene are
la bază mai multe teorii care să demonstreze necesitatea constituirii Uniunii Europene și,
implicit, dorința statelor europene de a fi parte integrantă din această organizație. Având în
vedere, multitudinea de teorii care stau la baza formării UE, din punctul meu de vedere,
teoria neofuncționalismului este cea care poate explica cel mai bine apariția Uniunii
Europene.
Am să justific alegerea făcută în urma lecturării textului ”Teoretizarea elaborării
politicilor Uniunii Europene”, unde este explicată teoria neofuncționalismului, dar mă voi baza
și pe elementele fundamentale ale teoriei, cum ar fi: spillover-ul funcțional și politic,
socializarea elitelor și grupurile de interes & de presiune.
Primul argument ar fi acela că la baza formării Uniunii Europene se află cooperarea
Franței și Germaniei în domeniul industriilor de cărbune și de oțel, dar și formarea CECO
(Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului). Apariția CECO și cooperarea în domeniu,
a rezultat la colaborarea statelor și în alte domenii. În urma apariției CECO, au fost construite
CEE (Comunitatea Economică Europeană) și EURATOM (Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice), iar pe baza tratatelor efectuate a rezultat cooperarea în alte domenii.
Efectul de spillover funcțional și politic a condus către apariția unor instituții cu
caracter supranațional (Parlamentul European și Comisia Europeană), astfel având loc
cooperări în diferite domenii.
Cel de-al doilea argument este reprezentat de modul în care elitele naționale participă
la luarea deciziilor în plan internațional.
Cel de-al treilea argument ar fi acela conform căruia teoria neofuncționalismului
scoate în evidență faptul că, pe plan internațional, statele nu sunt principalii/singurii actori.
Acestora li-se adaugă o multitudine de organizații neguvernamentale, precum și o serie de
grupuri de interes care, împreună, pot conlucra și influența modul în care sunt elaborate
politicile în interiorul Uniunii Europene.
Concluzia celor afirmate mai sus este aceea că teoria neofuncționalistă se dovedește
a fi teoria cea mai potrivită în explicarea modului în care a apărut și s-a dezvoltat Uniunea
Europeană.