Necesitatea și impactul relațiilor publice în

contextul pandemic

Aursulesei Andreea – Ancuța MCRP

Bohm Mihaela – Alexandra AN I
Buda Stancu Andrada SEMESTRUL II
Daraban Ioana ZI
 Cuprins

1. Introducere:
 Definirea conceptelor cheie:
- relații publice;
- context pandemic;
 Realizarea unei conexiuni între acestea pentru a determina
necesitatea și impactul acestora

2. Partea teoretică

3. Imput personal
 Istorisirea unei experiențe personale din domeniul relațiilor
publice în contextul vizat

4. Studiu de caz

5. Propunere de îmbunătățire a relațiilor publice în

contextul pandemic

6. Concluzii
 1. Introducere

Domeniul relațiilor publice a apărut cu mulți ani în urmă, în 1978, și se bucură de numeroase
înțelesuri și definiții peste tot în lume. Noi vom evidenția câteva dintre acestea, pe cele care se
deosebesc prin relevanță și actualitate.
Astfel, printre primele definiții ale relațiilor publice se află și cea relatată de către British Public
Opinion Asociation, conform căreia: “relaţiile publice sunt un efort deliberat, planificat şi
susţinut de a stabili şi de a menţine înţelegerea reciprocă între o organizaţie şi publicul ei”. (Alan
Freitag, 2009, pp. 4 - 9) Definiţia formulată de asociaţia britanică este, după opinia noastră, una
din cele mai adecvate prin capacitatea sa de a integra multitudinea de aspecte relevante ale
relaţiilor publice (în special exigenţa planificării şi simetria interacţiunii între părţile implicate în
procesul de comunicare şi înţelegere reciprocă), prin relevanţa sa, indiferent de contextul
naţional sau internaţional de derulare a relaţiilor publice sau de tipul organizaţiei sau publicului
care interacţionează. (Introducere in relatii publice, pp. 17-18)
O altă definiție adusă în discuție aparține Adelei Rogojinaru, specialist universitar român în
domeniul discutat. Astfel, conform definiției ei: “Relaţiile publice reprezintă o activitate
instituţională de construire a credibilităţii unui grup sau a unei organizaţii aflate în raport de
interese comune cu alte grupuri sau organizaţii şi care apelează la strategii de comunicare pentru
a obţine validarea publică a acestor interese” (Rogojinaru). Definiţia formulată de Adela
Rogojinaru pune accent pe comunicarea între actori dar şi pe alte concepte cheie ale PR precum:
credibilitatea, abordarea de tip strategic, interesele comune sau natura instituţională a activităţii
de relaţii publice. Aceste concepte construiesc termenul de relații publice și îl fac să funcționeze
cu succes la capacitate maximă.
Relațiile publice mai sunt identificate și sub denumirea de PR / public relations, iar scopul lor
este de a construi relații benefice și reciproce, între o insituție / organizație și publicurile vizate
de aceastea. Publicurile pot fi variate, fiind regăsite în diferite forme precum: societatea civilă,
clienți, angajați, investitori, parteneri, furnizori, etc. Acest lucru înseamnă că o organizație nu are
un public singular, aceasta având cerința de forma relații benefice reciproce cu toate publicurile
țintă, prin comunicarea distinctă și adecvată cu fiecare categorie.

Acum că avem o definiție clară a relațiilor publice, pentru a putea determina impactul și
necesitatea funcționării lor în contextul pandemic, este necesar să ne lămurim și în ce consta
acest ultim termen.

Contextul pandemic este adus în discuție de Coronavirus (COVID-19). El reprezintă o boală

infecțioasă, cauzată de un virus nou descoperit. (World Health Organization, Coronavirus, 2021).
A debutat la 12 decembrie 2019 în centrul orașului Wuhan, China, când a apărut un grup de
persoane cu pneumonie de cauză necunoscută. (Mihaela Rus, 2020, p. 69) Virusul s-a răspândit
alert pe toată planeta, generând atenție la nivel mondial. Pe 30 ianuarie 2020, Organizația
Mondială a Sănătății (OMS) a declarat oficial epidemia COVID-19 drept o urgență de sănătate
publică de interes internațional. (Yan-Rong Guo, 2020)

Virusul a a confimat primele cazuri în România pe 26 februarie 2020, iar la 11 martie 2020,
Organizația Mondială a Sănătății a declarat că focarul de coronavirus a devenit o pandemie.
Când cazurile au început să se înmulțească semnificativ a fost instaurată starea de urgență. La
articolul 2, decretul nr. 195 este consemnat faptul că: “Pentru prevenirea răspândirii COVID-19
și realizarea managementului consecințelor, raportat la evoluția situației epidemiologice, pe
durata stării de urgență este restrâns exercițiul următoarelor drepturi, proporțional cu gradul de
realizare al criteriilor prevăzute de art. 4 alin. (4): a) libera circulație; b) dreptul la viață intimă,
familială și privată; c) inviolabilitatea domiciliului; d) dreptul la învățătură; e) libertatea
întrunirilor; f) dreptul de proprietate privată; g) dreptul la grevă și h) libertatea economică.”
(Uniunea Europenă, 2020) Astfel, acest virus a reușit să ne stopeze în totalitate activitățile
cotidiane și uzuale, iar de aici rezultă și principalul motiv pentru care buna gestionare a relațiilor
publice trebuie să își pună amprenta, acela de a ne întoarce la normalitate, la viața noastră
cotidiană.
Un element esențial în gestionarea acestei pandemii este reprezentat de încrederea în instituțiile
publice și respectarea restricțiilor, protocoalelor de urgență și măsurilor de izolare adoptate de
autoritățile competente. (Piergiuseppe Fortunato, 2020) Astfel, pandemia a reprezentat o
provoare pentru specialiștii de relații publice, comunicarea cu publicurile țintă putând devein
problematică.
Criza globală fără precedent care a apărut odată cu răspândirea Covid-19 a exacerbat nevoia
pentru instrumente care să ajute organizațiile din sectorul public și privat să adopte o abordare
mai sistematică pentru a gestiona aspectele financiare, riscurile naturale și de sănătate ale unei
economii globale. (Sax J., 2019, pg. 719-740) Organizațiile ar trebui să examineze posibilitățile
în tot ceea ce fac, având în vedere misiunea și funcția lor, pentru a-și continua activitățile chiar și
în timpul unui blocaj care include restricții precum carantină, obligații de ședere la domiciliu,
închideri de afaceri și interdicții de a călătorii. Managementul cunoștințelor devine primordial
atunci când obiectivul general al unei instituții este să fie capabil să treacă înainte de evenimente
și să reacționeze cu pricepere și strategic. (Shaw, 2007, pg. 559-578) Acest lucru este adevărat în
special pentru organizațiile din sectorul public, cum ar fi instituțiile de învățământ care au o
responsabilitate de administrare, generează și gestionează cunoștințe, oferind în același timp
cheia către servicii. (Quarchioni, 2020)
Având în vedere aspectele detaliate, pandemia generată de Corona Virus reprezintă un factor de
risc pentru relațiile publice și totodată o provocare. Misiunea lor, prin intermediul compartimentului
sau responsabilului de relatii publice este ca organizatia să actioneze cu responsabilitate si receptivitate –
din punctul de vedere la politicii aplicate si al informarii – in interesul ei si al publicului. (Conceptul de
relatii publice - definitia relatiilor public)