ION CONEA, unul dintre cei mai prestigioşi geopoliticieni români, are meritul de a fi formulat
o definiţie extrem de clară a geopoliticii. Din punctul de vedere al acestuia, geopolitica este
ştiinţa căreia în revine sarcina de a studia jocul politic dintre state şi, mai exact, relaţiile de
presiune dintre acestea. (ION CONEA. GEOPOLITICA O ŞTIINŢĂ NOUĂ în volumul 
GEOPOLITICA, pag. 78 !!!de căutat detaliile editoriale cu privire la carte!!!).

Parcursul geopoliticii, de la începuturi şi până în contemporaneitate, nu a fost unul constant.

Astfel, dacă la începutul  secolului al XX-lea lucrările de geopolitică erau extrem de
interesante, după cel de-al doilea război mondial studiul geopoliticii a fost interzis şi abia în
anul 1960 are loc o încercare de reabilitare a geopoliticii a ca ştiinţă. (iniţiativa a aparţinut
analistului american LADIS KRISTOF  cu lucrarea THE ORIGIN AND EVOLUTION OF
GEOPOLITICS publicată în THE JOURNAL OF CONFLICT RESOLUTION, VOL. IV, NR.
1/1960, PAG. 15 - 51).

ŞCOALA GEOPOLITICĂ GERMANĂ

Şcoala geopolitică germană este cea dintâi şcoală geopolitică europeană, meritul
incontestabil al acesteia fiind acela de a fi consacrat şi impus geopolitica drept metodă de
cercetare ştiinţifică. Punctul de plecare al geopoliticii germane a fost reprezentat de
geografie însă, de-a lungul timpului, aceasta a evoluat continuu sfârşind prin a se impune
drept un domeniu de sine stătător.
Cel dintâi geograf german care a conferit geopoliticii meniri noi este Carl Ritter1 care, în
teoriile sale, a evidenţiat incontestabilul rol al naturii asupra individului respingând totodată
teoria raţionalistă care susţinea că, în întreaga lume, oamenii sunt aceeaşi.
Urmaşul lui Ritter a fost Friedrich Ratzel2, acesta fiind cel care a pus bazele geopoliticii
germane, în adevăratul sens al acesteia, asta în ciuda faptului că nu a utilizat niciodată
dermenul de geopolitică ci s-a limitat la a denumi aria propriilor preocupări drept geografie
politică.
În cercetările şi studiile sale s-a aplecat, în mod deosebit, asupra evoluţiei spaţiului în raport
cu politica. Ratzel a fost unul dintre cei mai aprigi susţinători ai ideii conform căreia fiecare
spaţiu are o anume valoare politică, valoare care creşte sau descreşte pe parcursul istoriei.
Teoriile lui Ratzel se axează pe spaţiu, pe importanţa dimensională a acestuia. Spaţiul este
atât de important pentru el încât
în 1902 publică lucrarea SPAŢIU VITAL (LEBENSRAUN, în original) în care sunt prezentate
cele şapte legi universale ale expansiunii statale.3
1
CARL RITTER (1779 - 1859) a fost profesor la Universitatea din Berlin, lucrările sale cele
mai importante fiind ERDKUNDE - 19 volume apărute în perioada 1822 - 1859 şi
VERGLEICHENDE ERDKUNDE - lucrare apărută în 1852.

2
FRIEDRICH RATZEL (1844 - 1904) a fost profesol la Universităţile din Munchen şi Leipzig
şi a avut o activitate publicistică bogată, cele mai importante fucrări ale sale
fiind: ..................... (VEZI CARTEA DE GEOPOLITICĂ DIN CALCULATOR!)

3
Cele 7 legi ale expansiunii statale, în viziunea lui Ratzel, sunt:
Bibliografie: IONEL NICU SAVA. ŞCOALA GEOPOLITICĂ GERMANĂ. Bucureşti: Editura
INFO-TEAM, 1997.
   GHEORGHE VĂDUVA. GEOPOLITICA. Teorii. Areale. Falii. Confluenţe (excurs
geopolitic). Bucureşti:
   Societatea Scriitorilor Militari, 2013.

1. - creşterea spaţială este direct proporţională cu dezvoltarea culturii;

2. - suprafaţa unui stat creşte în raport cu puterea sa economică şi comercială şi în funcţie
de ideologia sa;
3. - expansiunea se realizează prin absorbţia de entităţi politice mai puţin importante;
4. - frontiera este vie;
5. - lărgirea geografică prevalează asupra oricărui alt considerent în procesul de expansiune
al unui stat;
6. - expansiunea este favorizată de proximitatea unei entităţi politice mai puţin importante;
7. - mişcarea este alimentată prin generalizarea expansiunii teritoriale.
(Gheorghe Văduva. GEOPOLITICA. Teorii. Areale. Falii. Confluenţe (excurs geopolitic).
Bucureşti: Societatea Scriitorilor
Militari, 2013, pag. 33 - 34)