Universitatea de Stiin e Sociale Specializarea Stiin e Politice

PRECURSORII GEOPOLITICII

Student: Bzdoac Georgiana C t lina

Craiova

Precursorii Geopoliticii
CE ESTE GEOPOLITICA La ntrebarea ce este Geopolitica, raspunsurile difer : de la tiin a sau disciplina tiintific la teorie, doctrin sau numai metod . Cteva definitii Denis Touret, de exemplu, specialist francez n drept international, o define te ca fiind o tiinta: "Geopolitica este tiin a umana, realist , care are ca obiectiv s determine, dincolo de aparen e, care sunt caracteristicile obiective ale geografiei fizice i umane care condi ioneaz deciziile strategice ale actorilor internationali din via a ideologic , politic i economic mondial ". La fel si geograful Yves Lacoste: "Geopolitica are ca obiect descrierea si explicarea rivalitatilor de putere privind teritoriile, rivalitatile nationale". Tot stiinta o considera si geopoliticianul American (de origine romna) Ladis Kristof, unul dintre primii analisti care au ncercat reabilitarea domeniului: "Geopolitica ... are n centrul atentiei fenomenele politice si ncearca sa le dea o interpretare geografica si, totodata, studiaza aspectele geografice ale acestor fenomene". De altfel L. Kristof este primul analist american care a pledat pentru revenirea la termenul de Geopolitica, ncepnd cu studiul sau din 1960. Acest lucru i s-a parut prematur unui veteran al studiilor politice americane, Norman Pounds, autor al unei lucrari de referinta n domeniu, intitulata Political Geoghraphy, n care afirma, n editia din 1969: "Daca aceasta carte este Geografie Politica sau Geopolitica, numai cititorii vor putea raspunde. Renvierea termenului de Geopolitica de catre Kristof este, probabil, prematura si va ramne asa atta vreme ct multa lume asociaza termenul cu inumana politica a celui de-al Treilea Reich". Un alt american, P.O. Sullivan, considera nsa ca "geopolitica este o disciplina universitara care studiaza geografia relatiilor dintre detinatorii puterii, fie ca sunt sefi de state, fie organizatii transnationale". n schimb, literatura socio-politica din tarile comuniste, inclusiv din Romnia, dupa modelul sovietic a considerat Geopolitica fie o teorie ("Teorie care, exagernd o serie de teze ale determinismului geografic si ale antropogeografiei privitoare la istoria si la filozofia culturii, a pretins ca politica unui stat ar fi determinata de situatia sa geografica. Geopolitica justifica politica de expansiune si agresiune si propaga deschis militarismul si colonialismul ...")1, fie o doctrin ("Doctrina social-politica nestiintifica, retrograda, aparuta catre sfrsitul sec. XIX ... care, n explicarea fenomenelor sociale si politice, atribuie un rol primordial factorilor geografici si demografici, interpretati n mod denaturat, n spiritul teoriei expansioniste a spatiului vital si al rasismului"). Alti analisti, ntre care Herv Coutau-Bgarie, o apreciaza a fi doar o metoda: "Geopolitica sau geostrategia nu exista nici ca substanta, nici ca esenta, deoarece acesti doi termeni nu acopera o realitate; geopolitica si geostrategia nu reprezinta dect o modalitate de abordare a acesteia. ntradevar, este vorba despre o metoda (subl. noastra), despre un mod de rationament; nu se poate deci afirma ca un anume eveniment apartine geopoliticii; n schimb se poate afirma ca un anume eveniment sau un anume fapt poate fi interpretat n termeni ce tin de geopolitica si geostrategie". Avnd n vedere domeniile implicate si suportul necesar pentru a explica fenomenele ce incumba Geopoliticii, consider ca Geopolitica este, n fapt, o disciplina stiintifica interdisciplinara, la granita dintre Geografie, Istorie, Stiinta Politica si Stiintele Sociale, care
1

*** Dictionar de Filozofie, Editura Politica, Bucuresti, 1978, pag. 303.

stabileste relatia dintre evenimentele politice si spatiul geografic, precum si distributia puterii pe Glob. Iata alte cteva definitii sau numai aprecieri privind Geopolitica: a. americanul H. Weigert: "... aplicarea principiilor geografice ... n jocul dorintei de putere"; b. britanica Eva Taylor: "... geografie politica ncarcata de emotie si, ca urmare, cuprinznd, implicit ori explicit, o chemare la actiune"; c. britanicul P. Taylor: "Limbajul curent distinge Geopolitica ca fiind disciplina ce trateaza d. rivalitatea ntre doua mari puteri (puteri centrale sau puteri emergente din semi-periferie) si imperialismul ca dominatie exercitata de Statele puternice (ale centrului) asupra Statelor slabe (de la periferie)... n spatiu, Geopolitica este asociata relatiilor Est-Vest si imperialismului relatiilor Nord- Sud". e. italianul Carlo Jean: "Geopolitica este o reflectie, un sistem de rationament, este o conceptualizare a spatiului, nu numai fizica (fizico-geografica, n.n.), ci si umana si, n acelasi timp, multidimensionala, care precede si care este finalizata prin individualizarea intereselor nationale si a marilor alegeri/decizii politice ntr-o lume care s-a transformat rapid si care este pe cale de a devein mai globala si mai framntata, mai dornica de reguli si de o ordine mai putin incerta si conflictuala, n care evolutia fenomenelor este accelerata daca viteza de raspuns nu este la fel de ridicata f. francezul Paul Claval: "Geopolitica ia n considerare totalitatea preocuparilor actorilor prezenti pe scena internationala, fie ca este vorba despre politicieni, diplomati, militari, de organizatii nonguvernamentale sau de opinia publica. Ea este interesata de calculele unora sau altora si de ceea ce i mpinge sa actioneze. Este sensibila la ceea ce, n planurile protagonistilor, reflecta eterogenitatea spatiului, conditiile naturale, istoria, religia, diversitatea etnica. Este interesata de obiectivele ce vizeaza cooperarea sau destinderea relatiilor, dar si de utilizarea fortei sau de jocurile viclene".2 g. francezul Christian Daudel: "... geopolitica se construieste deschizndu-se, nainte de toate, problematicilor contemporane si de amploare mondiala...: cele avnd legaturi cu politica statelor si cu influentele reciproce, cu dreptul international, cu relatiile diplomatice, cu securitatea si apararea, cu raporturile de putere n lume. Este vorba, de asemenea, de studiul actiunii diferitelor organisme internationale (...), urmarindu-se ceea ce s-ar putea numi regulile jocului aplicate la spatiu, n aspectele lor cantitative si calitative: jurisdictia internationala (delimitari de suveranitate teritoriala, tema permanenta a frontierelor), modalitatile de trecere si de circulatie n lume (strmtori, arhipelaguri, survolarea teritoriului), reglementari diverse, eventual de opinii, atitudini si comportari (pacte de neagresiune, tratate de asistenta, acorduri militare, aliante diplomatice, restrictii de deplasare, diferende de frontiera, litigii istorice)"3. h. Ion Conea: "Dar tocmai aceasta este, prin excelenta, ceva ce numim sau ceea ce trebuie sa numim: geopolitica, adica viata politica planetara conditionata si explicata prin geografie".4

Paul Claval, Geopolitica si Geostrategie. Gndirea politica, spatiul si teritoriul n secolul al XX-lea, Editura Corint, Bucuresti, 2001. 3 Christian Daudel, Geografie, Geopolitica si Geostrategie: termeni n schimbare, n "Geopolitica", vol. I, Editura Glasul Bucovinei, Iasi, 1994, pag. 301. 4 Ion Conea, Geopolitica o stiinta noua, n "Geopolitica", vol. I, op. cit., pag. 62.

i.

Sergiu Tamas: "... analiza geopolitica ofera temeiuri pentru o interpretare ce poate fundamenta strategii adecvate n raport cu oportunitatile sau amenintarile ce privesc un stat"5.

Precursorii Geopoliticii La sfrsitul secolului al XIX-lea nu mai existau dect putine "pete albe" pe Terra si, n plus, aproape ntreaga planeta, cu exceptia zonelor arctica si antarctica, era mpartita ntre marile puteri, astfel nct, dupa constiinta nationala generata de efervescenta statului-natiune apare constiinta spatiului, ultima generata de rivalitatea dintre aceste puteri, unele mai vechi, imperii colonial (precum Marea Britanie si Franta, n principal, dar si Spania, Portugalia, Olanda, Belgia), altele mai noi (puteri industriale n ascensiune S.U.A., Germania, Japonia). n aceeasi perioada se contureaza latura umana a Geografiei, prin individualizarea Antropogeografiei, primul care o numeste astfel fiind geograful german Fr. Ratzel, n lucrarea sa din 1882: Anthropogeograhie. Ulterior, geograful francez Paul Vidal de la Blache o va numi Gographie humaine = Geografie umana. Astfel mplinita, Geografia va contribui, mai mult dect alta stiinta, la cunoasterea fundamentelor majore ale unui stat national si, sa nu uitam, secolele XIX si XX, au fost cele ale proliferarii si nfloririi acestora. Friedrich Ratzel (1844 - 1904) Cel care avea sa devina unul dintre cei mai mari geografi ai lumii, fondator de scoala geografica si inspirator al Geopoliticii, va fi mai nti asistent chimist n orasul natal, Karlsruhe (1863 1866), iar dupa studii superioare n domeniul stiintelor naturii la universitatile din Karlsruhe, Jena, Berlin si Heidelberg (1866 - 1868) - lundu-si doctoratul n Zoologie - , practica ziaristica (avnd mare succes!), abia n 1876 intrnd n nvatamntul superior, ca profesor de Geografie (mai nti, n 1876, la Universitatea din Mnchen, iar 10 ani mai trziu la cea din Leipzig, unde va oficia pna la moarte). Un element esential n conturarea conceptiei sale geopolitice l constituie calatoria sa din 1873 n Statele Unite ale Americii, care i trezeste interesul pentru geopolitica statelor continent si "l determina sa sublinieze tendinta aparitiei unor vaste proiecte politice si spatiale si sa regret faptul ca Europa cunoaste prea putin din marile concepte extraeuropene asupra spatiului. n mod cert vizionar, Ratzel face sa rimeze politica germana cu proiectul european, n special prin invitatia adresata oamenilor politici ai Batrnului Continent de a calatori n Asia si America pentru a-si da seama de ngustimea de spirit si neadecvarea conceptului european de frontiera". Nationalist nfocat (n 1890 intra n Liga Pangermanica si n Partidul National Liberal), Ratzel este, totodata, un sustinator al colonialismului (membru fondator al Kolonialverein/Comitetul Colonial), sustinnd, contrar viziunii exclusiv continentale a cancelarului Bismarck, necesitatea ca Germania sa-si constituie un imperiu colonial care sa-i asigure o stralucire mondiala. Dar, "constient ca Anglia si Franta aveau deja un avantaj real n mpartirea puterii maritime, Ratzel preconizeaza alianta Germaniei cu Asia si n special cu tarile Extremului Orient. Politica Germaniei din secolul al XX-lea avea sa confirme optiunile ratzeliene". Geograful german este considerat precursorul Geopoliticii, gratie n principal lucrarii sale Politische Geographie = Geografie Politica, publicata n 1897, n care pune, practic, bazele Geopoliticii, elaboreaza o adevarata teorie a statului, pe care-l defineste drept un organism care
5

Sergiu Tamas, Geopolitica: o abordare prospectiva, Editura Noua Alternativa, Bucuresti, 1995, pag. 61.

reuneste o fractiune a umanitatii ntr-o fractiune a teritoriului planetei. Statul este considerat drept un organism care depinde de spatiu (Raum), pozitie (Lage) si granite (Grenzen), notiuni n primul rnd antropogeografice, dar care, raportate la organismul statal, devin caracteristici politico-geografice. El introduce si mult contestatul termen Lebensraum (spatiu vital) speculat att de mult de Hitler, ncepnd chiar cu a sa Mein Kampf (1933). Este ndeosebi scoasa n evidenta, si evident criticata, urmatoarea apreciere a lui Ratzel, care ar denota functia politicoideologica a conceptiei sale: "Cu ct se ntreprind mai multe actiuni ndreptate spre exterior, cu att se reduc frictiunile interne. Spatiul nou n care un popor prinde radacini este ca un izvor din care se mprospateaza sentimental national". Ratiunea expansionista devine si mai evidenta n lucrarea, publicata patru ani mai trziu, intitulata Cu privire la legile expansiunii spatiale ale Statelor, n care "enunta sapte legi universale: cresterea spatiala a statelor merge n tandem cu dezvoltarea culturii acestora; extinderea statelor se desfasoara paralel cu ntarirea altor diverse manifestari ale dezvoltarii acestora, cum ar fi puterea economica si comerciala sau ideologia; statele se extind de obicei ncorpornd sau asimilnd entitati statale de mai mica importanta; frontiera este un organ viu, a carui amplasare ncarneaza dinamismul, forta si schimbarile teritoriale ale statului; n ntregul proces de expansiune spatiala, prevaleaza o logica geografica, deoarece statul se straduieste sa absoarba regiunile importante pentru asigurarea viabilitatii teritoriului sau: tarmuri, bazine fluviale, cmpii si, la modul general, teritoriile cu cele mai multe bogatii naturale; orice stat are tendinta naturala de a se extinde daca la periferia sa se afla o civilizatie inferioara celei proprii; tendinta generala de asimilare sau de absorbtie a natiunilor mai slabe provoaca amplificarea acapararii de noi teritorii, n cadrul unei miscari care ntr-un fel se auto-alimenteaza". ntr-o alta lucrare a sa, publicata un an dupa Geografia Politica, dedicata spatiului geografic, etnic si cultural german (Germania, Introducere n stiinta patriei), abordeaza si un concept care i intereseaza mult si pe romni: Mitteleuropa = Europa Centrala. Pentru Ratzel, "Europa Centrala se ntinde de la Alpi pna pe toata lungimea Marii Nordului si de la Canalul Britanic (Marea Mnecii n.n.) pna pe culmile Carpatilor de-a lungul marilor fluvii europene Rhinul si Dunarea. Este un spatiu geografic variabil unitar, ce cuprinde n proportii aproximativ egale toate formele de relief si care beneficiaza de o aceeasi clima, de o fauna si flora unitar distribuita, cu cai de comunicatie naturale etc."6. Paul Vidal de la Blache (1845 1918) Desi Yves Lacoste l considera pe Elise Reclus (18301905) "parintele intelectual al geopoliticii franceze", cred ca mai curnd P.V. de la Blache (1845 1918), care oricum este fondatorul scolii franceze de Geografie umana, merita acest apelativ, gratie cel putin pentru doua lucrari: studiul La gographie politique, propos des crits de M. Ratzel (Geografia Politica apropos de scrierile d-lui Ratzel), publicat n "Annales de Gographie", 1898, n care, sub pretextul ca face cunoscuta publicului francez conceptia fostului sau profesor, Fr. Ratzel, propune, de fapt, combatnd determinismul maestrului, propriul sau punct de vedere; cartea La France de lEst (Franta de Est), "prima lucrare de geopolitica publicata n Franta" si "o lucrare patriotica a carei finalitate este de a justifica apartenenta Alsaciei si Lorenei la Franta".
6

Apud I.N. Sava, Scoala geopolitica germana, Editura Info-Team, Bucuresti, 1997, pag 56.

Considera Geografia Politica drept "parte a unui ansamblu", respectiv Geografia Umana, si acorda o mare importanta factorilor politici, asa cum reiese din lucrarea "Principes de Gographie Humaine", publicata postum (1921) de Emm. de Martonne. Potrivit lui Y. Lacoste, aceasta lucrare l plaseaza pe La Blache ca geopolitician, alaturi de H. Mackinder, Fr. Ratzel si altii. Albert Demageon (1872 1940) Este foarte interesant ca, desi nu s-a considerat geopolitician, ba chiar, s-a opus violent ideii de Geopolitica, pe care o considera o idee pur germana, "o nscenare, o masina de razboi", Demangeon exprima, n realitate, o conceptie geopolitica. De pilda, n lucrarea Le Dclin de lEurope (Declinul Europei), publicata n anul 1920, el apreciaza, corect, ca pozitia dominanta a Europei n lume se apropie de sfrsit, acesta fiind efectul naltarii Statelor Unite la o pozitie hegemonica. Cresterea importantei S.U.A. este nsotita, potrivit lui, si de cresterea Japoniei ca putere regionala dominanta n Extremul Orient, transformnd Pacificul ntr-o "noua Mediterana" si ca loc de ntlnire a Occidentului cu Orientul. Mai mult, cu totul surprinzator pentru vremea n care a scris amintita carte, apreciaza ca pozitia Europei n lume este pusa n pericol, pe lnga factorii de mai nainte, de "ascensiunea islamului militant". Constient de declinul Europei si de conditia precara a Frantei ca mare putere, el foloseste si propune (1920) termeni precum la communaut europenne (Comunitatea europeana) si Les Etats Unis de lEurope (Statele Unite ale Europei) cu mult nainte ca acestia sa devina un bun comun al europenistilor. Camille Vallaux (1870 1945) Nascut n Vendomois (n apropiere de Tours), scolit la cole Normale Suprieure din Paris si profesor la cole Navale din Brest (oras-port din NV tarii), Vallaux este primul francez care a scris o lucrare cuprinzatoare n domeniul Geografiei Politice (Le Sol et ltat/Solul si Statul, 1911), n care, printre altele, examineaza conceptele ratzeliene Raum (spatiu) si Lage (pozitie) demonstrnd importanta acestora n explicarea naturii statului. El a criticat multe fatete ale gndirii lui Ratzel, n particular determinismul sau, lipsit de obiectivitate si nclinat spre idei abstracte...La Vallaux, relatia statului cu mediul nconjurator este mai mult activa, dect pasiva, si aceasta n acord cu filosofia posibilista a scolii geografice vidaliene (generata de P.Vidal de la Blanche n.n.). Potrivit lui Vallaux, cresterea statului este un proces de subordonare a partilor ntregului si controlul tendintelor centrifuge. Analizeaza nasterea si prabusirea statelor imperiale, precum si cauzele declinului acestora. Fiind oponent al expansionismului, s-a pronuntat mpotriva fenomenului respectiv practicat de Franta n Africa (numind partea centrala a Imperiului francez african "un vide dans loecumne" = un vid n oicumena) si Rusia n Asia. "Constient de imensele probleme ale explicatiei ntr-un att de complex domeniu cum este Geografia Politica, el tinteste sa plaseze subiectul n cadrul <<unei stiinte veritabile>>, capabila sa nteleaga si sa explice dimensiunea spatiala a fenomenelor politice". Este interesant ca Vallaux, care a criticat teoria lui Ratzel, va fi acuzat, de compatriotul sau Lucien Febvre, tocmai de "prea multa apropiere de pangermanism" n lucrarea publicata n 1921, n colaborare cu Jean Brunhes (1869 1930), Gographie de lhistoire Gographie de la paix et de la guerre (Geografia istoriei Geografia pacii si razboiului). Lucrare, n schimb, apreciata de alti compatrioti, si aceasta ntruct "n afara de analiza factorilor politici din trecut,

prezinta diferite proiecte de organizare politica, precum regionalismul, federalismul ori federatia de state".

Scurt istoric al Geopoliticii ntemeietor al Geopoliticii este considerat a fi geograful german Friederich Ratzel (18441904), desi el a folosit termenul de Geografie Politica (Politsche Geographie), n titlul lucrarii omonime, publicate n 1897, n care vorbeste, printre altele, despre, spatiu vital (Lebensraum), "stat ca organism biologic" si despre "hotarele naturale ale statului". A fost scoasa n evidenta si criticata ndeosebi urmatoarea apreciere a lui Ratzel, care ar denota functia politico-ideologica a conceptiei sale: "Cu ct se ntreprind mai multe actiuni ndreptate spre exterior, cu att se reduc frictiunile interne. Spatiul nou n care un popor prinde radacini este ca un izvor din care se remprospateaza sentimentul national7". Cel care foloseste nsa pentru prima data termenul de Geopolitica (mai nti ntr-o conferinta, n 1899, apoi n scris, un an mai trziu, n lucrarea "Introducere n Geografia Suediei") este suedezul Rudolf Kjelln (1864-1922), jurist si om politic, conceptia sa, puternic inspirata de opera lui Ratzel, fiind pe larg prezentata n cartea, purtnd un titlu foarte sugestiv, "Statul ca forma de viata" (1917), n care sustine ca Geopolitica este "stiinta despre stat ca o creatie spatiala", ca "un organism geografic". Geopolitica va cunoaste, nsa, o dezvoltare deosebita n Germania interbelica, gratie ndeosebi lui Karl Hausfofer (1869-1946), geograf ca formatie, ofiter de cariera, primul profesor de Geopolitica (la Universitatea din Mnchen, unde va creia o adevarata scoala n domeniu, cu reprezentanti precum Otto Maull, Erich Obst, Richard Hennig, Albrecht Haushofer s.a., ultimul fiind fiul sau) si ntemeietorul celei dinti reviste n domeniu (Zeitschrift fr Geopolitik/Revista de Geopolitica, 1924-1944). Principala sa lucrare, "Granitele n determinarea lor geografica si politica" (1921), precum si alte studii ale scolii create de el, vor fi speculate din plin de Adolf Hitler pentru asi justifica expansiunea teritoriala sub pretextul neconcordantei care ar exista ntre granitele politice ale Germaniei si spatiul necesar populatiei dinlauntrul acestor granite. Pentru perioada de nceput a Geopoliticii se impun nca doua mari personalitati anglosaxone, cu teorii total opuse, respectiv americanul Alfred Thayer Mahan (1840-1914) si britanicul Halford J. MacKinder (1861-1947). Mahan, amiral al flotei americane, va lansa teoria puterii maritime, n principala sa lucrare, "The Interest of America in Sea Power" / Interesul Americii n stapnirea marilor (cum a fost tradusa n alte limbi), publicata n 1897. El sustine ca va stapni lumea statul care va controla si stapni marile si oceanele lumii, sugernd si mijloacele care permit atingerea suprematiei: crearea de puncte de sprijin porturi, baze militare; pozitii solide n strmtori si pe caile maritime comerciale; sa dispuna de o flota maritima prezenta peste tot si capabila sa transporte rapid marfuri si oameni n punctele strategice. Mahan, care a contribuit la iesirea Statelor Unite din izolarea impusa de Doctrina Monroe (1832), este considerat primul profet al suprematiei americane n lume. Alfred Thayer Mahan (1840 1914) Ofiter de marina (cu studii la U. S. Naval Academy), ajuns la cel mai nalt rang militar n domeniu (amiral al Statelor Unite), A. Mahan va dezvolta teoria puterii maritime (Sea Power), care va avea un mare efect, si nu numai n America. Pornind de la constatarea importantei puterii
7

Ionel Nicu Sava, Scoala geopolitica germana, Editura Info-Team, Bucuresti, 1997.

industriale si a blocadei coastelor sudice ale SUA de catre flota nordista n Razboiul de Secesiune (1861 1865), la care a participat ca tnar ofiter de marina, si de la faptul ca Doctrina Monroe era depasita, lanseaza teoria ca va domina lumea acea tara care va reusi sa domine marile si oceanele lumii. Va avea o puternica influenta asupra politicii externe promovate de presedintii americani William McKinley (1897 1901) primul efect fiind razboiul americano spaniol din 1898 si Theodore Roosevelt (1901 1909). Doctrina sa, care se dorea un fel de ndreptar pentru politica externa americana, era centrata pe urmatoarele aspecte: asocierea cu puterea navala britanica pentru mpartirea controlului marilor (aprecia n mod deosebit modul n care fosta metropola reusise sa atinga controlul maritim al planetei); determinarea Germaniei sa se margineasca la rolul sau continental si opunerea la pretentiile Reichului de stapnire asupra marilor; punerea la punct a unei aparari coordonate a europenilor si americanilor destinata sa juguleze ambitiile asiatice. Iata, n acest sens, comentariul unor analisti francezi: "Trebuie mai nti sa-ti asiguri puncte de sprijin porturi, baze si pozitii solide de control al strmtorilor si al drumurilor comerciale, dar mai ales trebuie sa dispui de o marina a carei flota este prezenta peste tot si capabila de a ajunge imediat n punctele strategice atunci cnd este necesar. n zilele noastre, ce reprezinta oare marina americana daca nu o formidabila forta de protectie militara n toate continentele? Mahan afirma ca acest efort de circulatie maritima trebuie sa fie permanent ntretinut, incluznd aici perioadele de pace". De altfel, Mahan aprecia drept absolut obligatorii trei elemente: crearea de puncte de sprijin: porturi, baze militare etc.; pozitii solide n strmtori si pe principalele cai maritime comerciale; sa dispui de o flota maritima prezenta peste tot si capabila sa transporte rapid marfuri si oameni n punctele strategice de pe Glob. Principalele sale lucrari sunt: The Influence of Seapower upon History / Influenta Puterii Maritime asupra Istoriei (1890) si, mai ales, The Interest of America in Seapower / Interesul Americii pentru Puterea Maritima (1897). Alfred Mahan este apreciat drept primul profet al Statelor Unite ca superputere mondiala. n contrast cu Mahan, H. MacKinder, profesor de Geografie la Universitatea Oxford si director al nu mai putin faimoasei London School of Economics and Political Science, lanseaza teoria puterii terestre (sau a heartland-ului, cum mai este cunoscuta), n lucrarea The Geographical Pivot of History / Pivotul geografic al istoriei (1904). El aprecia ca statul care stapneste heartlandul (inima Lumii), domina Eurasia (cea mai mare masa de uscat a planetei), iar cel care domina Eurasia, domina Lumea. MacKinder a si numit acel stat: Rusia, care, aprecia el, este protejata de o centura de obstacole naturale. n replica la "heartland-ul" lui MacKinder, geopoliticianul american Nicholas John Spykman (1893-1948) lanseaza teoria rimland-ului, respectiv "bordura maritima" sau "inelul" format de tarile cu iesire la mare, care nconjoara din cele mai multe parti "heartland-ul" continental, constituind o zona intermediara ntre acesta si marile periferice. Asadar "pivotul" nu mai este Rusia, ci Rimlandul ("inelul" din jurul acesteia). El modifica, astfel, formula lui MacKinder afirmnd: "Cine domina Rimlandul, domina Eurasia. Cine domina Eurasia, tine n minile sale destinul lumii". Dupa al doilea razboi mondial si pna la caderea regimurilor comuniste din Europa de Est, Geopolitica a fost total interzisa, datorita conotatiilor negative dobndite n Germania nazista, n mod paradoxal termenul nefiind utilizat, cu rare exceptii (dar numai din anii '80), nici

n literature occidentala. n ciuda faptului ca termenul se dovedea necesar, asa cum a semnalat, nca n 1960, americanul de origine romna Ladis Kristof: "Termenul de Geopolitica a dobndit o sinistra conotatie. El implica o distorsiune si o utilizare gresita a factorilor geografici n interesul politicii nationale agresive. Aceasta este o nefericire ntruct el este un termen bun si noi avem nevoie de o notiune care sa acopere studiile de geografie orientate spre politica". Revenirea Geopoliticii n actualitate Geopolitica a revenit n atentie dupa evenimentele din Europa de Est, din anii 1989-1991, la nceput gratie nu att oamenilor de stiinta, ct mass-mediei, care a descoperit n conceptele geopolitice (putere mare putere superputere, sfere de influenta sfere de interes, zona geopolitica, punct geostrategic, conflictualitate, panism etc.) un punct de sprijin extrem de important n explicarea a ceea ce se ntmpla n lume. La aceasta a contribuit nsa si o serie de fenomene din ultimul deceniu al secolului XX: dupa aproape o jumatate de secol de razboi rece (conflictul ntre Vest/tarile dezvoltate si Est / tarile comuniste), cnd se parea ca a aparut "dezghetul", omenirea a intrat ntr-o noua stare pacea rece (suspiciunea si contrapunerea unor mari puteri mai vechi S.U.A., n principal altora mai noi, n refacere, precum Rusia, sau n ascensiune, cazul Chinei); lumea bipolara (Vest-Est / S.U.A.-U.R.S.S.) a devenit, pentru o vreme, unipolara (S.U.A. unica superputere, hegemonul mondial), dar cu tendinta de a deveni multipolara (numarul pionilor/actorilor mondiali fiind variabil fie superputeri, fie blocuri regionale); sferele de influenta, ce au dominat lumea o vreme att de ndelungata, n-au disparut, asa cum se credea, odata cu caderea "cortinei de fier", doar ca marile puteri au cautat si aplicat noi modalitati de mpartire si stapnire a lumii; conflictele, care de asemenea pareau a fi de domeniul trecutului, nu numai ca n-au ncetat, ci sau accentuat si diversificat. nainte de evenimentele din anii 1989-1991, revenirea Geopoliticii sa facut, totusi, simtita, ndeosebi n Franta, ducnd, ntre timp, la constituirea celei mai puternice scoli geopolitice actuale, cu reprezentanti cum sunt, n afara celor mentionati (Yves Lacoste, Denis Touret, Herv Coutau- Bgarie), Paul Claval, Michel Foucher, Franois Thual, Pascal Lorot, Aymeric Chauprade, Pascal Boniface, Christian Daudel, Philippe Moreau-Defarges, Ignacio Ramonet s.a. Revenirea prefixului "geo" este un fenomen cu totul remarcabil al anilor '80 remarca un geopolitician francez. Si continua: "din 1950 pna n 1975 nu a fost publicata nici o lucrare al carei titlu sa faca referinta la geopolitica sau geostrategie, nici macar n abundenta productie strategica americana. Abia la nceputul anilor '80, asistam la cresterea n forta a geopoliticii, urmata ndeaproape de geostrategie". Asistam, de altfel, la o proliferare a neologismelor cu prefixul "geo": geoistorie, geopsihologie, geomarketing etc. Acelasi analist apreciaza ca revenirea n forta a Geopoliticii are la baza doua motive: a) declinul ideologiilor n general si al marxismului, n special, care nu mai puteau oferi explicatii credibile ale evenimentelor (marxismul, de pilda, se cantona n "lupta de clasa"); b) traim ntr-o lume foarte complexa, n care totul este complicat, n care imaginile sunt distorsionate si, ca urmare, este nevoie de o anumita logica pentru a le descifra. n aceeasi ordine de idei, Herv Coutau-Bgarie vorbeste de "bulversarea extraordinara a sistemului international" si de "remarcabila dilatare a sistemului international si a sistemului strategic". "Pentru prima data n secolul al XX-lea lumea a devenit un ansamblu unic, iar sistemul international s-a largit cuprinznd toata planeta. Eforturile marilor fondatori ai acestei discipline (Geopolitica n.n.) au vizat deci considerarea lumii n totalitatea sa, ceea ce era ceva cu totul nou: cum sa concepi ca

ceea ce se ntmpla n prezent n Extremul Orient poate avea un impact pe termen lung n celelalte parti ale lumii". n spiritul acestei ultime motivatii, un alt analist francez, Franois Thual, sustine ca, printer altele, Geopolitica ne nvata sa descifram actualitatea. Si anume, n cazul unui eveniment (tensiune, criza, conflict, razboi, negocieri), trebuie sa stim sa punem ntrebarile cele mai potrivite: cine ce vrea? cu cine? cum? de ce? Ca urmare, "trebuie indentificati actorii, analizate motivatiile lor, descrise intentiile lor, reperate aliantele n curs de formare sau, din contra, aliantele pe cale de destramare, la nivel local, regional, continental sau international". Potrivit lui Paul Claval, Geopolitica actioneaza n trei directii: 1. construieste tabloul fortelor prezente pe o scena data, a celor ce decid utilizarea lor, si a curentelor sau factorilor care le influenteaza; 2. repereaza tintele profunde ale actorilor si exploreaza filosofiile sau ideologiile pe care le legitimeaza; 3. arata modul n care mijloacele fiecaruia sunt aplicate prin geostrategii concepute pentru a se apropia de scopurile fixate, tinnd cont de reactiile previzibile ale celorlalti protagonisti.