ROLUL PRESEI ÎN SOCIETATE

De la prima Biblie până la tipărirea de legi, cărți de tot felul apoi ziare, media a cunoscut o
dezvoltare fără precedent. Puterea are o problema: să controleze autoritar presă, să-i acorde autonomie
sau libertate absolută?
Presă este o institute aparte, care oferă accesul la informație publică, de aceea, cadrul
reglementărilor a fost unul special.

Modelul autoritarist:

Primele publicații regulate au început să fie considerate amenințări la adresa statului. Controlul
informației e un principiu al modelului autoritarist.
Există o altă problema - instituțiile media erau private și statul trebuia să găsească metode de a
interveni în proprietatea privată. Acest lucru este în contradicție cu liberalismul, care prevede
inviolabilitatea proprietății și economia de piață, fără intervenționism. Soluția a fost reprezentată de
privilegii și restricții. În anul 1692, parlamentul britanic adopta Licensing Act - nici o publicație nu
putea apărea fără autorizație specială. Astfel, puterea selecta media și proteja doar pe cei care se
dovedeau de încredere. Existau și alte variante de control: taxa de timbru, acuzele de trădare și instigare
la revoltă. Hărțuirea presei se făcea și în amonte și în aval.

Modelul comunist:

Conform acestui model, presă este o armă a puterii, trebuie să educe masele, să combată
dușmanii, să elogieze regimul. Presă legitimează puterea și e un instrument al propagandei.
Cel mai mare grup de presă din lume a fost multă vreme trustul sovietic de presă. Controlul se
făcea și în sistemul de organizare: nu intrau în presă decât oameni verificați și există cenzură. În sistemul
comunist, se practică blocarea accesului la informație, există o poliție a ideilor și apărea informația
oficială. Această era de fapt, minciună organizată, deoarece se arată altceva decât realitatea. Realitatea
era filtrată, ierarhizată, reconstruită, evenimentele erau înlocuite cu formule doctrinare, se eliminau
evenimentele negative, se elimina neprevăzutul, care nu trebuia să existe într-o societate perfectă,
actualitatea era și ea eliminată, apărea glorificarea liderilor, a realizărilor, se critică imperialismul.
Rezultatul: tirajele erau întotdeauna fixe, grilele de programe inflexibile, totul era planificat.
Ziariștii devin birocrați ai sistemului, ei nu mai caută informația, pentru că, oricum, știu că nu o pot
prezența. Apare limba de lemn, pentru că sunt standardizate temele jumalistice, apar eroii muncitori -
Stahanov, apare duplicitatea - jurnaliștii încep să transmită mesaje printre rânduri iar cititorii să citească
printre rânduri. Tot acum apare autocenzură - nu mai scrii pentru că oricum, nu intră sau încerci să
folosești metafore și aluzii. Astfel, apare alternativă - cărțile în samizdat, foile volante ilegale, posturile
de radio clandestine. Centrele de interes în modelul comunist sunt: aparatul puterii, instituțiile media,
jurnaliștii și publicul.

Modelul liberal:

Milton apoi Jefferson au vorbit despre piață liberă a ideilor. Modelul liberal al statului presupune
faptul că cetățenii cedează o parte a drepturilor lor puterii, care are obligația de a-i guverna bine. Dacă,
însă, această nu e bună, trebuie să fie schimbată. Dar, că să știi dacă un lider e bun sau rău, trebuie să ai
acces la adevăr. Adevărul se obține în urmă unei competiții a ideilor, o confruntare, presă controlează
puterea - ea oferă cetățenilor informații, devine un câine de pază al democrației și devine, astfel, a patra
putere în stat. Presă crează opinia publică și civică.

1
Conform modelului liberal, singurele legi sunt cele ale cererii și ofertei dar goana după profit face să
dispară grijă pt piață liberă a ideilor, în favoarea individului consumator. Există, însă, un anume
autocontrol sau - sindicate ale presei, asociații profesionale, asociații ale publicului.

Modelul serviciului public:

Pornește de la ideea că libertatea presei este o datorie publică dar și că presă are datorii față de
public; nu e numai vorba despre profit și despre succesul facil - divertismentul. Astfel, apare conceptul
de serviciu public. Acest model a devenit puternic, la jumătatea secolului XX, datorită a trei serii de
factori:

a - revoluția tehnologică - atribuirea frecventelor și

eliminarea posturilor care se suprapuneau pe aceleași frecvente;
b - dezvoltarea conștiinței și exigenței profesionale;
c - amplificarea dezbaterilor privind rolul presei.

Modelul serviciului public pornește de la modelul liberal dar îl critică pe acesta din urmă, pentru
comercializarea excesivă, pentru înlocuirea informației cu divertismentul. Modelul serviciului public
este îngrijorat și de trustizare, deoarece, astfel, informația nu mai este democratizată. Este propusă
participarea neinteresată a distribuitorilor de fonduri - astfel, media devine autonomă financiar,
independența față de stat și poate crea a piață liberă a ideilor. Postul public idealizat, multă vreme, a fost
BBC. Astăzi, posturile publice se confruntă cu o criză de legitimitate, deoarece programele sunt aidoma
celor comerciale, în încercarea de a se păstra în topul concurenței în domeniu.

Rolul presei în societatea democratică

Mass-media îndeplinește un rol crucial în stabilirea și protejarea valorilor democratice, precum
asigurarea cu succes a informării corecte și nepărtinitoare a votantului cu privire la actorii politici și
atragerea atenției publicului asupra abuzurilor, neregulilor sau ilegalităților comise de zonele de putere
din societate.
Libertatea presei este o garanție a oricărei democrații funcționale și nu poate fi înțeleasă
independent de o serie de factori sociali, politici și economici, alinierea echilibrată a acestora împreună
cu a altor mecanisme democratice și facilitarea relațiilor etice dintre ele asigurând dezvoltarea
armonioasă a sectorului mass-media, o presă liberă și independentă și imparțialitatea comunicării
mediatice.
De asemenea, atunci când vorbim despre libertatea presei trebuie să luăm în considerare
existența mai multor realități sociale și filosofice care contribuie și afectează gradul de libertate al
comunicării mediatice; este vorba, printre altele, atât despre existența unui public educat, care să
exercite un control critic asupra conținutului editorial și să sancționeze eșecurile, precum și o
deontologie a meseriei bine definită, aplicată consistent la toate nivelurile de cercetare, producție și
prezentare de conținut jurnalistic și care să urmărească îndeaproape principiile esențiale ale presei, ca de
pildă să permită indivizilor să enunțe idei care să poată fi difuzate public, să fie supuse dezbaterii și
controlului comunității. Libertatea presei poate fi influențată și de lipsa transparenței privind raporturile
de putere din interiorul organizațiilor media, a transparenței privind relațiile dintre organele de presă și
investitori, acționari sau parteneri comerciali — care pot influența negativ imparțialitatea jurnalismului,
forța politicizarea demersului jurnalistic sau crea conflicte de interese, de asumarea responsabilităților pe
care instituțiile de presă le au față de societate din punctul de vedere al informării corecte a publicului,
dar se poate vorbi și despre o remunerare financiară adecvată care să atragă jurnaliști talentați și să
stimuleze practici considerate sănătoase în diferitele tipuri de jurnalism.

2
 Statul democratic ar trebui să aibă un interes fundamental în a garanta libertatea presei, pentru a
permite evoluția societății oferindu-i posibilitatea de a discuta liber pe baza informațiilor puse la
dispoziție, iar instituțiile statului ar trebui să fie interesate să împiedice orice tentativă de cenzură
deoarece o societate democratică este funcțională doar în condițiile în care există libertatea presei.
Servirea interesului public și informarea corectă a cetățeanului, împreună cu politicile editoriale
conectate cu agenda reală a publicului și respectarea fără rabat a regulilor autoreglementării reprezintă
repere fundamentale în exercitarea profesiei de jurnalist, iar un stat democratic ar trebui să faciliteze
aceste demersuri.
În lipsa unei garanții solide a dreptului la libertatea de exprimare, protejat de instanțele
judecătorești independente și imparțiale, nu există o țară liberă și, respectiv, un regim democratic.
Calitatea unei democrații poate avea de suferit atunci când calitatea informației mediatice scade și
pericolul dezorientării cetățeanului crește, în condițiile în care nici legile concurenței pe piața liberă nu îl
mai apără pe consumatorul de presă. Numărul instituțiilor media este mai puțin relevant pentru
asigurarea condițiilor de funcționare optimă a proceselor democratice, contează mai mult ca aceste
instituții să nu transmită doar mesajul puterii politice, ci și pe cel al opoziției.

BIBLIOGRAFIE

1.http://www.scritub.com/jurnalism/ROLUL-PRESEI-IN-SOCIETATE75532.php
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Libertatea_presei#cite_note-4