Ergonomia este un domeniu de activitate tehnico-științific din cadrul

psihologiei muncii, care prin colaborarea dintre psihologi, fiziologi și

tehnicieni studiază și realizează o astfel de organizare a sistemului
"om - mașină - condiții de loc de muncă" în așa fel, încât munca să
fie efectuată cu costuri biologice minime și maximă eficiență.

Principalele scopuri urmărite de ergonomie sunt:[]

 Adaptarea muncii la capacitatea de performanță a lucrătorului,

cu scopul de a evita cerințele prea mari sau prea mici;
 Proiectarea mașinilor și uneltelor etc. pentru ca acestea să fie
ușor de manevrat, iar utilizarea lor - lipsită de accidente;
 Dimensionarea locurilor de muncă în conformitate cu mărimea
corpului, permițând o poziție naturală;
 Adaptarea influențelor din mediu, în special a luminii și
climatului.

Principii generale ale aplicării antropometriei în

proiectarea ergonomică:

Principiul 1:Considerarea omului ca parte integrantă a sistemului

proiectat
-Consideră omul o componentă esenţială, centrală, a sistemului
proiectat.
-Presupune proiectarea punctelor de joncţiune între om şi
celelalte componente tehnice (maşini, utilaje, instalaţii, pupitru sau
tablou de comandă, mobilier, scule, echipament de protecţie etc.)
trăsăturile dimensionale şi funcţionale ale omului trebuie avute în
vedere încă din prima fază a elaborării oricărui sistem proiectat.

Principiul 2: Acordarea priorităţii aspectelor funcţionale sau

operaţionale faţă de cele fizice.
-Are în vedere optimizarea corelaţiilor antropometrice între om şi
celelalte componente tehnice.
-Importanţa principiului constă în faptul că operatorul uman
trebuie imaginat şi studiat funcţional, punându-se accentul pe
relaţia funcţional - dinamică între componentele sistemului
proiectat.
-Intensificarea cercetărilor legate de antropometria funcţională sau
dinamică – valorizează mişcările ca sisteme complexe şi
rezolvă problemele ridicate de omul activ, de corpul în mişcare .
-O importanţă deosebită o au elementele de orientare ale corpului
omenesc sau axele şi planele de orientare ale corpului uman permit
indicarea poziţiei unei părţi din corp faţă de celelalte părţi sau
faţă de corpul întreg.

Principiul 3: Cunoaşterea şi interpretarea variabilităţii

dimensiunilor umane în toată diversitatea sa.

Variabilitatea dimensională a omului este determinată de:

-factori de variabilitate înnăscută: vârsta, sexul, rasa, poporul;
-factori de variabilitate dobândită : profesia, alimentaţia, sănătatea,
activitatea fizică, poziţia de muncă, modificările naturale în funcţie
de momentul zilei, modificările în timp pe termen lung,
îmbrăcămintea şi echipamentul de protecţie .
Există diferenţe evidente de dimensiuni de la un corp uman la altul,
toate datorate geneticii şi genului, diferenţele genetice fiind
evidente şi în cazul indivizilor din ţări diferite.
Creşterea corporală în lungime variază : încetează normal la o
anumită vârstă, iar statura în general, după o anumită vârstă,
începe să descrească .
Bărbaţii sunt mai înalţi şi au membrele mai lungi decât femeile.
Corporabilitatea raselor este diferită – în interiorul unei rase există
mari diferenţe corporale: populaţiile albe scandinave sunt mai
înalte pe când cele mediteraneene sunt mici, iar populaţiile est-
europene sunt relativ mici.

Principiul 4: Asigurarea şi indicarea limitelor ample ale

toleranţelor spaţiale admise pentru oameni,echipamente.

Are în vedere eventualele condiţii specifice în care se poate desfăşura

munca sau unele modificări voluntare ale dimensiunilor corpului.
-În condiţii de „stres“ : amplitudinea mişcărilor este întotdeauna mai
mare decât în condiţii normale de muncă ;
-Lăţimea şoldurilor şi adâncimea abdomenului sunt mai mari în
poziţia şezând decât în picioare.
- profunzimea abdominală sau a toracelui în inspiraţie şi expiraţie
pot permite acomodarea în spaţiul de muncă, dar numai temporar.
Trebuie avut în vedere faptul că : din punct de vedere al toleranţelor
spaţiale, există dimensiuni care pot fi definite în intervalul a câţiva
centimetri, în timp ce pentru alte dimensiuni un centimetru diferenţă
poate juca un rol considerabil.

Principiul 5: Evaluarea acomodării şi performanţei pe omul

complet echipat la maşina complet dotată.

Are în vedere faptul că diferenţele dimensionale pot fi importante

după cum subiecţii sunt măsuraţi cu sau fără îmbrăcăminte.
Echipamentele de protecţie au ca efect creşterea greutăţii corporale
şi a dimensiunilor de care trebuie să se ţină seama la proiectarea
ergonomică .
Deoarece, în general, dimensiunile antropometrice se referă la corpul
nud, în stare de repaus s-au întocmit tabele speciale de sporuri
dimensionale care trebuie adăugate corpului nud. Sporurile
dimensiunii pentru îmbrăcămintea purtată sau echipamentul de
protecţie trebuie să fie specifice fiecărei ţări (se ţine seama de
climă, sezon şi specificul activităţii desfăşurate) .
Deosebit de importantă este şi testarea, trebuie să se facă pe
subiecţi acomodaţi cu folosirea maşinii, şi în acelaşi timp
reprezentativi din punct de vedere fizic ai grupului de persoane care,
în final, vor folosi maşina respectivă .

Principiul 6: Conservarea şi promovarea securităţii şi

sănătăţii în muncă.

Conştientizează faptul că omul este cea mai importantă resursă a

tuturor organizaţiilor, care asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi
succesul acestora. De aceea, se impune ca această resursă să fie
conservată pe toate căile, inclusiv promovarea securităţii şi
sănătăţii în muncă .
Aplicarea principiului este importantă întrucât,în societatea modernă,
omul este expus unor multiple agresiuni, unui număr mare de factori
de solicitare şi de risc, care provin atât din mediul său de muncă, cât
şi din mediul social, iar civilizaţia pe care a creat-o îi primejduieşte
securitatea, sănătatea şi viaţa . Costurile economice ridicate
aferente sau asociate diferitelor agresiuni (accidente de muncă, boli
profesionale), care trebuie să fie suportate, creează o povară
considerabilă organizaţiilor .

Principii de bază în aplicarea datelor antropometrice

In cadrul măsurătorilor antropometrice, puţini subiecţi se situează

în limitele extreme, majoritatea aflându-se în vecinătatea mediei.
Valorile mediei corespund aprox. percentilei 50, respectiv celei de a
50-a clasă de dimensiuni din cele 100 de clase în care se situează.
Pentru proiectarea echipamentului industrial este necesar ca
măsurătorile antropometrice să corespundă în circa 90% din
cazuri.
Gabaritele generale şi elementele constructive ale maşinilor şi
utilajelor (înălţimea, lăţimea, adâncimea) trebuie să corespundă
înălţimii limitelor medii ale datelor antropometrice pentru un om de
statură înaltă, iar ca parte frontală şi ca adâncime, limitelor
superioare ale datelor antropometrice pentru un om de statură mică .

În aplicarea datelor antropometrice se recomandă 3 principii de

bază :

Proiectarea pentru indivizii de mărimi extreme:

Se aplică când trebuie definite dimensiunile spaţiului interior sau

destinat intrărilor; media de plecare va fi dimensiunea antropometrică
specifică celui mai înalt dintre subiecţi .
Pentru proiectarea unui loc de muncă care poate fi ocupat de orice
persoană, se consideră că dimensiunile minime reprezintă 5% şi
cele maxime reprezintă 95%
Dimensiunile minime – se utilizează pentru a plasa sau a încadra
acele elemente care, în ansamblu, sunt necesare în muncă se ţine
cont de persoanele cu cea mai mică statură pentru zonele la
caretrebuie să se ajungă .
Dimensiunile maxime – sunt utilizate pentru cazul contrar, se ţine
cont de persoanele cu înălţimea cea mai mare, pentru a stabili spaţiul
deschis şi cel aferent intrărilor .

Proiectarea pentru mărimi ajustabile

Acolo unde este posibil, proiectarea mijloacelor de muncă se va face

ca dimensiunile acestora să fie reglabile. Unui obiect proiectat
trebuie să i se adauge elemente de ajustare.
Exemplu: activităţile unui operator la microscop, care lucrează în 3
schimburi caz complex de ajustabilitate: munca la microscop este o
sarcină exactă, piesele trebuie amplasate la nivelul ochiului,
înălţimea mesei trebuie ajustată în aşa mod să se poată controla
microscopul şi scaunul de lucru pentru ca picioarele să se afle
permanent pe sol.

Proiectarea pentru mărimi medii

Când echipamentul tehnologic nu permite dimensiuni reglabile,

acestea vor fi proiectate pentru indivizi de mărime medie.
Criterii de folosire a dimensiunilor antropometrice în proiectarea
posturilor de muncă :
-proiectarea pentru o persoană unică (individuală)
-proiectarea pentru grupuri:
-proiectarea pentru extreme/excepţii ;
-proiectarea pentru medie;
-proiectarea pentru un interval ajustabil.

Cerinţe necesare în folosirea datelor antropometrice

Grupul uman măsurat trebuie să fie reprezentativ faţă de operatorii

care utilizează echipamentul industrial; este necesar să se definească
sau să se specifice populaţia utilizatoare, iar datele antropometrice
folosite trebuie obţinute din măsurătorile efectuate pe populaţia
avută în vedere (grupuri de oameni care au ceva încomun, o trăsătură
definitorie).
 Proiectarea antropometrică pentru persoanele în etate şi cu
dizabilităţi
În cadrul proiectării antropometrice, o abordare cu totul specială
trebuie făcută în legătură cu acomodarea la nevoile angajaţilor cu
dizabilităţi:
-pentru persoanele care folosesc scaunul cu rotile deschiderea uşilor
şi a lifturilor trebuie să fie suficient de largă încât să permită
manevrarea liberă a scaunului curotile;
- deschiderea liberă a uşii trebuie să fie minim de 80 cm, iar acestea nu
trebuie să posede praguri;
-distanţa de montaj a mânerului uşii faţă de limita golului va fi de 5
cm;
-partea interioară a uşii va fi protejată de materiale rezistente pe
înalţimea de 40 cm;
- se vor utiliza ferestre cu deschidere în interior şi cu un singur mâner
Aplicaţiile antropometriei în designul obiectelor de mobilier

Cercetările antropometrice au relevat dimensiuni specific corporale

pentru segmente de populație, generând dimensiuni convenționale
pentru proiectarea diverselor funcțiuni.Acestea ajută la controlarea
confortului și funcționalității spațiilor respectivă încă din faza de
proiectare.
Este general valabil că o masă pentru sevit are o înălțime de 75 cm,
una pentru servit cafeaua 62,5 cm iar înălțimea unui birou, sau a unei
mese de scris este de 75-80 cm.

L
a fel, înălțimea unui scaun pentru sufragerie este de 47 și ea scade
odată de funcțiunea tinde spre relaxare: 40cm la demifotoliu de odihnă
până la 30-35 cm a unui fotoliu sau canapea în zona de odihnă.
Înălțimea spatelui, de la șezut până la creșteștul capului este de 95,5
cm deci dacă ne dorim un spătar care să spijine capul, aceasta este
reperul dimensional.
In ceea ce privește locul pe care îl ocupă un om în plan, acesta este de
o înălțime de stat, cu mâinile întinese, deci se ia dimensiunea medie de
1,75m. Dacă stă cu coatele adunate, el ocupă cca 1,00m iar în față,
omul cu brațele întinse ocupă 87,5, ceea ce ar trebui să ordoneze
calcularea numărului de persoane ce pot încăpea într-un spațiu.