Roșu Petronela-Bianca

Anul 2 TD grupa 2

Ergonomia:definiție, componente generale, obiective

Ergonomia este un domeniu de activitate tehnico-științific din cadrul psihologiei muncii, care prin colaborarea
dintre psihologi, fiziologi și tehnicieni studiază și realizează o astfel de organizare a sistemului "om - mașină -
condiții de loc de muncă" în așa fel, încât munca să fie efectuată cu costuri biologice minime și maximă eficiență.
Aceasta se poate de asemenea interpreta precum că, ergonomia are ca scop adaptarea sarcinilor de muncă și a locului
de muncă la oameni cât și a oamenilor față de muncă și loc de muncă. Optimizarea funcționării sistemului "om-
mașină-condiții de muncă" urmărește reducerea maximă până la eliminare a bolilor (îmbolnăvirilor) profesionale.
Termenul de ergonomie vine din limba greacă (ergos = muncă și nomos = lege, normă). Acesta a fost folosit
pentru prima dată în anul 1857 de biologul polonez Wojciech Zostryebowski în studiul său „Perspectivele
ergonomiei ca știință a muncii”, dar în limbajul comun de specialitate termenul a fost lansat mult mai târziu, în anul
1949 de psihologul englez K.F.H. Marrell. Dacă la început ideea a circulat sub diferite denumiri (știința muncii,
psihologia muncii, chiar și psihologie inginerească), astăzi denumirea ergonomie este acceptată de majoritatea
specialiștilor.

Una dintre componentele fundamentale ale ergonomiei este adaptabilitatea la dimensiunile și formele corpului
uman. Produsele ergonomic concepute iau în considerare variabilitatea dimensiunilor individuale ale utilizatorilor,
asigurând o experiență confortabilă pentru toți. De exemplu, scaunele de birou ergonomic ajustabile în înălțime și
unghi permit adaptarea lor la nevoile specifice ale fiecărui utilizator, contribuind astfel la evitarea problemelor de
sănătate legate de poziția incorectă a corpului.

Un alt aspect important este aspectul psihologic al ergonomiei, care vizează impactul mediului de lucru asupra stării
de bine a individului. Culorile, iluminatul și distribuția spațială influențează starea emoțională și nivelul de
concentrare al utilizatorului. De exemplu, o iluminare adecvată a spațiului de lucru poate reduce oboseala oculară și
poate spori productivitatea.

Ergonomia este un domeniu științific interdisciplinar. În optimizarea științifică a rezultatelor și

performanțelor umane, ergonomia se folosește pentru măsurarea la locul de muncă a parametrilor (valori) fiziologici
corporali umani, de ergometrie, un domeniu al stiinței măsurării. Ergonomia este indispensabilă pentru orice
domeniu de activitate, fără de care nu se pot obține creșteri deosebite de productivitate. Disciplinele care se
intersectează în cadrul ergonomiei sunt:Tehnologie(ingi-nerie)industrial,Biomecanică,Antropometrie, domeniu de
cunoaștere și descriere a capacităților umane (antropometrie statică și antropometrie dinamică),Antropotehnică,
domeniu de studiu a adaptării sistemelor tehnice la capacitățile umane,Tehnologie mecanică,Design
industryal,Ergometrie,Psiholo-gie,Fiziologie,Informatică.

Hotărârea de Guvern Nr. 1029 din 3 septembrie 2008 privind condițiile introducerii pe piață a mașinilor,
publicată în Monitorul Oficial nr. 674 din 30 septembrie 2008 cuprinde un capitol referitor la ergonomie, cu
următorul conținut.În condițiile prevăzute de utilizare, lipsa de confort, oboseala și constrângerile fizice și psihice cu
care se confruntă operatorul trebuie să fie reduse la minimum, ținându-se cont de următoarele principii ergonomice:
 luarea în considerare a diversității operatorilor cu privire la caracteristicile morfologice, capacitatea de efort
și rezistența acestora;
  alocarea unui spațiu suficient pentru mișcările diferitelor părți ale corpului operatorului;
 evitarea unui ritm de lucru impus de mașină;
 evitarea supravegherii care necesită o concentrare îndelungată;
 adaptarea interfeței om/mașină la caracteristicile previzibile ale operatorilor.

Principalii factori care au dus la apariția ergonomiei:

 progresul tehnic si tehnologic
 complexitatea echipamentelor și valoarea lor indicată
 evoluția concepției omului despre munca și viata
 exigente ridicate în cee ce priveste calitatea vieții în general, calitatea vietii profesionale, confortul la locul
de muncă
 progresul stiintelor tehnice umane,economice,sociale

Principalele scopuri urmărite de ergonomie sunt:

 Adaptarea muncii la capacitatea de performanță a lucrătorului, cu scopul de a evita cerințele prea mari sau
prea mici;
 Proiectarea mașinilor și uneltelor etc. pentru ca acestea să fie ușor de manevrat, iar utilizarea lor - lipsită de
accidente;
 Dimensionarea locurilor de muncă în conformitate cu mărimea corpului, permițând o poziție naturală;
 Adaptarea influențelor din mediu, în special a luminii și climatului.
 Controlul condițiilor ambientale ale postului de lucru

În diversele abordări ale aspectelor ergonomice, se întâlnesc trei elemente esențiale:

• Studiul lucrătorului în interacțiunii cu mediul de muncă în care se desfăoară activitatea;
• Analiza activității lucrătorului, abordată în diversele sale aspecte, pentru a o îmbunătăți
• Latura preventivă, vizând eliminarea/reducerea expunerii la riscuri ergonomice.

Ergonomia aduce o contribuție importantă la proiectarea locurilor de muncă, a posturilor de lucru, precum i a
echipamentelor cu care va interactiona executantul, întrucât introduce elemente obligatorii de avut în vedere în faza
de proiectare, spre exemplu, caracteristicile sale fiziologice i psihologice. De asemenea, studiază mediul ambiant i
conditiile de securitate ca elemente de impulsionare i motivare i, în principiu, studiază subiectul în întreaga sa
acceptare, metamorfică si psihologică, cu scopul de a adapta echipamentul de muncă i sarcina de lucru la lucrător. În
acest mod, întreg sistemul de muncă este eficientizat, prin cre terea randamentului unui element important al
acestuia – lucrătorul. De fapt, întregul mediu de muncă este proiectat în functie de caracteristicile lucrătorilor. Adică
trebuie avut în vedere tot ce implică lucrătorul: miscările, programul si climatul de lucru, oboseala, monotonia
muncii, stresul, manipularea maselor, zgomotul, vibratiile,lumina, controlul, capacitatea mentală, semnalizările
tehnologice sau de securitate, interfata lucrătormaină etc. Astfel, fiabilitatea factorului uman servete ca element de
plecare pentru celelalte componente ale sistemului. Executantul este abordat, pentru studiul analitic, ca element
motor, director si executor, iar diferentele sale somatice conditionează această componentă datorită propriei
necesităti de securitate.
În pofida diferitelor abordări, specialistii văd în ergonomie o disciplină metodică irationala care are ca scop
adaptarea muncii la om. Acest lucru se realizează prin intermediul interactiunii sau a comunicării intrinsece între
lucrător, echipamentul de muncă, sarcina de lucru si mediu, care formează un sistem unitar de muncă. Fiind un
sistem dinamic, acesta necesită însă un control al elementelor sale între care lucrătorul este cel care caută în
permanentă cel mai bun randament, confort securitate maximă, într-o relatie de interdependentă