Introducere

Ergonomia muncii se formeaza ca stiinta aparte in anii `50 si prezinta o treapta superioara a
organizarii stiintifice a muncii. Fondatorul este F.Taylor, care a studiat principiile organizarii
locurilor de munca din punct de vedere stiintific. Notiunea de ergonomie se traduce din limba
greaca ca "ergos" - munca si "nomos" - legea naturala.

Ergonomia studiaza problemele organizarii locurilor de munca, evidentiind factorul psiho-

social, punand pe prim plan muncitorul cu complexul solicitarilor la locul de munca in cadrul
procesului de productie. Obiectul de studiu al disciplinei este sistemul om-solicitari din care fac
parte motivatia muncii, conditiile de munca si de mediu, relatiile in colectiv, preocupari personale,
etc.

Ergonomia este legata de mai multe stiinte cum ar fi: psihologie, sociologie, medicina
muncii, protectia muncii, igiena muncii, antropometria, fiziologie, stiintele tehnice si economice.
Primatul ergonomiei fata de stiintele participante la constituirea acesteia nu se rezuma la faptul ca
ea s-ar ocupa de un ansamblu format mecanic din parti dispersate si independente, ci la viziunea
unitara si integratoare, organic structurata asupra problematicii omului in contextul activitatii sale.

Organizarea ergonomica urmareste scopul asigurarii conditiilor necesare in organizarea

procesului de productie in cadrul fiecarui loc de munca in asa fel ca sa se obtina o productivitate
maxima a muncii, respectand principiile economiei miscarii si scutind muncitorul de oboseala
inutila.

Pentru o adaptare corespunzatoare a fiecarui individ la procesul muncii, la solicitarile fiecarui

post, si de asemenea, pentru a asigura un randament superior în activitate, se iau în considerare de
catre psihologul practician si aspecte legate de ambianta, de conditiile în care omul îsi desfasoara
activitatea. În acord cu A. Tabachiu, apreciem ca cele mai importante elemente ale ambiantei, de
care trebuie sa tinem cont în organizarea locului de munca sunt urmatoarele:

1. ambianta tehnica

2. ambianta fizica

In aceasta lucrare voi analiza amenajarea locului de munca in birou, priincipii de amenajare,
mobilierul, si alte elemente ce trebuie sa fie prezente obligatorii.
 Cap.I.Ambianta Tehnica

Studierea ambiantei tehnice a locului de munca, a ambiantei fizice si activitatea omului în

productia moderna revin ergonomiei. Dar, în cadrul ergonomiei se reunesc eforturile specialistilor
proveniti din mai multe domenii de activitate: ingineri, psihologi, medici specializati în igiena,
sociologi, antropologi, economisti.

În proiectarea echipamentului tehnic, în amplasarea acestuia în spatiile de munca si în

confectionarea echipamentului de protectie individuala se tine cont de datele antropometrice, care
se stabilesc sub forma unor medii pentru trei dimensiuni de baza: talia mica, mijlocie, înalta ale
operatorilor. Aspectele în care tinem cont de marimile antropometrice sunt urmatoarele:

1. Proiectarea încaperilor de lucru tine cont de urmatoarele recomandari:

Ø inaltimea încaperilor, a usilor si a zonei de lucru se stabileste prin raportare la

dimensiunea înalta;

Ø partea frontala si adâncimea zonei de lucru se dimensioneza dupa talia mica;

Ø se stabileste o zona de siguranta, pentru folosirea echipamentului tehnic, zona

care sa lase loc unei manipulari comode;

- crearea unui spatiu psihologic, care sa-i ofere muncitorului confort, senzatia
de siguranta si nu cea de izolare.

2. Proiectarea echipamentului tehnic se raporteaza la parametrii tehnologici si trebuie sa tina

cont si de caracteristicile psihifiziologice ale muncitorului.

3. Amplasarea elementelor tehnice de baza si auxiliare (scule, dispozitive, verificatoare si

mobilierul pentru depozitarea lor) trebuie sa asigure: prinderea si transmiterea obiectului muncii
sa se faca usor; diminuarea spatiului si a timpului de deplasare; derularea optima a miscarilor
necesare efectuarii operatiilor de munca; reducerea efortului fizic al muncitorului.

4. Confectionarea echipamentului de protectie individuala se face pornind de la cele trei

criterii, dimensiuni: talie mica, mijlocie, înalta.

Amenajarea locurilor de munca, un alt obiectiv al ergonomiei, se realizeaza tinând cont de

câteva conditii esentiale:
 Ø muncitorul sa aiba o pozitie adecvata, fireasca;

Ø asigurarea libertatii de miscare;

Ø masa de lucru, dispozitivele informationale si de comanda sa fie în aria vizuala si

normala, optima;

Ø actionarea organelor de comanda si utilizarea sculelor cu memebrele superioare si

inferioare sa se faca în raport cu viteza, precizia si forta necesare;

Ø modul în care sunt amplasate organele de comanda, sculele si materialele sa permita

manipularea lor, astfel încât, sa faciliteze urmatoarea miscare;

Ø standardizarea amplasarii dispozitivelor informationale într-o grupare si amplasare

adecvata, pentru locurile similare;

Ø pozitia de lucru a muncitorilor sa fie în concordanta cu planul si directia de deplasare

a indicatoarelor de pe cadranele aparatelor de masura, a obiectelor cu care lucreaza si
a fluxului tehnologic;

Ø muncitorii trebuie sa aiba cât mai aproape echipamentul tehnic, documentatia

tehnica;

Ø legatura dintre locurile de munca sa asigure fluidizarea muncii.

Postura operatorilor influenteaza modul de efectuare a operatiilor de munca, starea de odihna

a muncitorilor, si o postura neadecvata duce la scaderea productivitatii muncii, la oboseala,
îmbolnaviri, invaliditati.

O postura normala de lucru este cea ortostatica, cu o aplecare înainte de cel mult 10-15° si
fara aplecari laterale sau pe spate. Pentru activitatile care presupun precizie, eforturi fizice de pâna
la maxim 5 Kg se recomanda pozitia asezat pentru ca mareste stabilitatea si echilibrul corpului.
Activitatile de supraveghere a pupitrelor si tablourilor de comanda, necesita o pozitie mixta,
ortostatica si asezat, pozitie ce permite o mobilitate superioara, o schimbare a pozitiei de lucru la
anumite intervale de timp pentru supraveghere, control, actionarea unor dispozitive de comanda.
 Cap.II.Ambianta Fizica

Elementele ce pot fi luate în consideratia pentru a evalua ambianta fizica sunt: ambianta
luminoasa, ambianta sonora si microclimatul (temperatura, umiditatea, miscarea aerului). Se
considera ca acesti factori îsi pot exercita influenta asupra proceselor fiziologice si psihologice,
având consecinte asupra productivitatii si securitatii muncii, indiferent de specificul activitatii
desfasurate.

Indicatorii ambiantei fizice sunt evaluati pornind de la luarea în considerare a urmatoarelor

aspecete: productivitate (eficienta în munca); procesele fiziologie (masuratorile fiziologice);
procesele psihosociologice (pliciseala, rutina).

Ambianta luminoasa este deosebit de importanta, constituind o conditie de baza a desfasurarii

normale a procesului muncii. Iluminatul conditioneaza receptionarea adecvata a informatiilor pe
cale vizuala. Cercetarile din ultimii ani au aratat ca 80-90% din informatiile percepute de om sunt
de origine vizuala..

În procesul muncii ochiul este implicat în activitati de orientare si coordonare a functiilor

organismului. Se considera ca aceasta solicitare este mai accentuata în munca mecanizata,
automatizata, decât în cea manuala (N. Meret, 1985).

Functionarea în conditii optime a analizatorului vizual este asigurata de integritatea acuitatii

vizuale, viteza perceptiei, stabilitatea vederii clare si acomodarea, fiind implicat, de asemenea si
unghiul de perceptie, contrastul dintre obiect si fond si timpul de percepere. În caz contrar, când
nu este asigurata o vizibilitate corespunzatoare, apare o stare de oboseala a organismului si a
ochiului, si se creeaza astfel, riscul producerii accidentelor de munca.

Se impune, pentru eficientizarea muncii, asigurarea unei ambiante luminoase adecvate, nici
prea slaba, pentru ca ar suprasolicita prin efortul de acomodare, dar nici prea puternica pentru ca
suprasolicita, de asemenea, dar prin contractia musculara prelungita a pupilei. În consecinta,
trebuie sa tinem cont de iurmatorii factori:

1. Nivelul iluminarii

Acuitatea vizuala este direct influentata de intensitatea iluminatului astfel: pentru

iluminatul direct acuitatea vizuala scade mai repede datorita oboselii decât în cazul celui indirect.
Nivelul de iluminare se stabileste în functie de precizia operatiilor ce se cer execuate.
 O intensitate excesiva a luminii, dar si contrastele puternice, pot duce la cecitate sau orbire,
prin distrugerea celulelor retinei.Un iluminat insuficient poate duce la miopia profesionala
(întâlnita înainte la tipografi, gravori) sau la nistangmus, care se manifesta prin oscilatii frecvente
ca amplitudibe a globilor oculari (întâlnita la mineri). Alte efecte ce pot aparea la un iluminat
necorespunzator sunt: fotofobie, cefalee, dureri periorbitale, scaderea sensibilitatii la lumina, a
capacitatii de diferentiere si a vitezei de perceptie vizuala, afectând, implicit, securitatea si
productivitatea muncii.

Un alt fenomen care poate aparea este cel de stralucire foarte puternica, determinata de o
sursa luminoasa, fenomen care face imposibila adaptarea ochiului,, prin fenomenul de oboseala
vizuala si a sentimentului de disconfort.

2. Uniformitatea iluminarii

Uniformitatea iluminarii este data de raportul dintre iluminarea maxima si cea minima, pe
planul de lucru, sau în încaperea în care se desfasoara munca (S. Chelcea, 1977). Un raport optim
sau o iluminare uniforma, este unul de 0,65 pentru planul de lucru si cel putin egal sau mai mare
cu 0, 40 pentru restul încaperii.

3. Evitarea proiectarii directe sau reflectate a luminii

Aceasta protectie poate fi realizata prin ecranarea surselor luminoase si compararea lor
corespunzatoare astfel:

Ø luarea în considerare a unghiului de proiectie al surselor luminoase; sursa luminoasa

sa nu fie direct vizibila din pozitia de munca;

Ø înlaturarea suprafetelor lucioase reflectante.

4. Distributia fluxului luminos

Se recomanda ca 10-15% din fluxulul luminos sa fie orientat spre tavan, pentru a se reflecta,
realizându-se astfel, o iluminare uniforma. Orice sursa luminoasa trebuie sa aiba deschiderea
corespunzatoare pentru ca lumina sa se distribuie atât spre obiectul muncii, cât si spre tavan pentru
a fi reflectata.
 5. Utilizarea adecvata a culorilor

Ambinata cromatica poate fi confortabila sau nu pentru individ, pentru ca poate influenta
starea de sanatate, echilibrul psihofiziologic, dar si performantele cantitative si calitative. Alegerea
culorilor pentru locul de munca, trebuie sa tina cont de intensitate, tonalitate cromatica si saturatie,
iar efectele urmarite sunt cele de pe plan obiectiv (randament) dar si subiectiv (satisfactia
individului) (Z. Bogathz,2002). În acest sens, se impun masurile:

Ø pentru peretii interiori se recomanda culori care nu atrag atentia, dar care retin
murdaria (gri, verde-albastrui);

Ø tonuri calde (crem, roz) pentru halele racoroase si reci (verde, bleu) pentru halele
foarte încalzite;

Ø se recomanda culori opuse pentru pereti (galben deschis, bej, crem, ocru, galben
deschis) fata de masini (verde deschis, albastru - verzui deschis, albastru deschis);

Ø partile mai importante ale masinilor sa fie bine iluminate;

Ø componentele masinilor sa fie colorate diferentiat: partile mobile, taioase, periculoase

în rosu, galben, portocaliu, iar corpul masinii în gri, bleu, albastru luminos;

Ø dispozitivele de comanda sa aiba o codificare cromatica pentru a usura discriminarea

si identificarea lor;

Ø în halele automate sunt recomandate culori calde pentru mentinerea nivelului de

vigilenta (pentru pereti si plafon - galben deschis si cu elemente decorative portocaliu);
masinile si tabloul de comanda vor fi vopsite în bleu care ofera conditii bune pentru
discriminare;

Ø pentru a facilita memorarea si atentia exista o simbolistica standardizata a culorilor:

conductele de apa se vopsesc în gri sau negru, conductele de gaze si lichidele cu
nocivitate chimica în galben, conductele cu gaze si explozive în rosu, conductele cu
combustibil lichid în albastru);
 Z. Bogathy, sintetizeaza efectele coeficientului de reflexie si semnificatia culorilor în
industrie în urmatorul tabel:

Culoarea Efecte fiziologice Efecte Reflexia Semnificatii în

psihologice luminii industrie
Rosu Creste presiunea Culoare calda, 13% Pericol de
sanguina, ridica stimulatoare, radiatii, energie
tonusul muscular, senzatie de atomica,
activeaza respiratia, apropiere, incendiu, oprire
este caloric nelinistitor,
excitant
Portocaliu Creste pulsul, Culoare foarte 25% Pericol legat de
mentine presiunea calda, senzatie de temperaturi
sanguina, apropiere foarte înalte,
favorizeaza secretia puternica, electrocutari.
gastrica stimulator, Mesaj: "atentie-
sociabil pericol"
Galben Influenteaza Culoare foarte 75% Pericol
functionarea normala calda, dinamica, mecanic.Se
a sistemului senzatie de vopsesc
cardiovascular, apropiere, elementele
stimuleaza ochiul si calmant pentru taioase, mobile
nervii psihonevroze ale masinilor.
Mesaj: "atentie"
Verde Scade presiuea Culoare foarte 52% Culoare de
sanguina, dilata rece, foarte protectie.
vasele capilare, calmanta, senzatie Mesaj: "atentie"
hipnotic de departare,
faciliteaza
deconectarea
nervoasa
Albastru Scade presiunea Culoare rece, 35% Absenta
sanguina, scade odihnitoare, temporara a
 tonusul muscular, calmanta, senzatie pericolului.
calmeaza respiratia si de departare, Mesaj:
frecventa pulsului faciliteaza "manipulare
deconectarea permisa cu
nervoasa atentie"
Violet Creste rezistenta Culoare rece,
cardiovasculara, stimulator,
creste rezistenta nelinistitor,
plamânilor descurajator,
senzatie de
apropiere foarte
puternica

Tabelul nr. 2. Efectele si semnificatia culorilor

Ambianta sonora

Omul este un rezonator important, raspunzând vibratiilor produse de obiectele

înconjuratoare, realizându-se astfel, trairea în realitate.

Ambianta sonora a muncii este o consecinta a unor surse directe (functionarea motoarelor, a
masinilor-unelte, perforarea pneumatica, razboaiele de tesut) si surse indirecte secundare (pereti,
palfon, pardoseala, care preiau zgomotele din exterior).

Z. Bogathy apreciaza ca cel mai nociv factor al ambiantei este zgomotul, întrucât poate
produce oboseala, si implicit, scaderea productivitatii în munca, atât din punct de vedere cantitativ
cât si calitativ. Zgomotul este o consecinta a suprapunerii dezordonate a sunetelor cu frecvente si
intensitati diferite.

Efectele nocive asupra individului sunt diferentiate în functie de urmatoarele conditii:

Ø este mai deranjant un zgomot brusc sau intermitent decât unul continuu;

Ø frecventele ridicate sunt mai suparatoare decât cele joase;

Ø zgomotele influenteaza mai puternic activitatea care presupune o atentie sustinuta;

 Ø activitatile de creatie, învatare sunt mai usor de afectat ca acitvitatile nocive, în
comparatie cu activitatile rutiniere.

Daca vorbim de efectele asupta organismului uman putem preciza urmatoarele nivele la care
acestea se pot face resimtite:

Ø mascarea: intensitatea mare a unui sunet poate îngreuna perceperea adecvata a

celorlate sunete, sau a celor care sunt utile, necesare, si astfel, unele informatii se pot
pierde;

Ø oboseala auditiva este o consecinta a prezentei unui zgomot cu intensitate mare;

Ø traumatismul sonor: chiar daca timpul de actiune este redus, un zgomot ce depaseste
nivelul senzatiei dureroase (130 dB) pot aparea defectele: lezarea timpanului, a
organului lui Corti, dislocarea lantului osioarelor);

Ø surditatea profesionala este consecinta expunerii pe durata îndelungata la zgomote;

Ø efecte somatice de genul: cefalee, greturi, scaderea ponderala, oboseala, disfunctii

respiratorii, cardiovasculare, cresterea ritmului metabolismului, marirea tonusului
muscular;

Ø activitatea productiva poate fi afectata de zgomote intense si neasteptate, prelungite,

intermitente;

Ø sistemul nervos poate fi afectat si el de actiunea zgomotelor astfel: tulburari ale

somnului, stari de nervozitate, hiperexcitabilitate, instabilitate emotionala, anxietate,
dezorientare, halucinatii auditive;

Ø afectarea sensibilitatii auditive: modificari în aprecierea reala a distantelor, dificultati

în recunoasterea culorilor, diminuarea capacitatii vizuale nocturne.

Având în vedere efectele semnificative înregistrate asupra organismului mentionate anterior,

si pentru a fi diminuate sau chiar înlaturate, în S.U. A. au fost stabilite norme de sanatate
ocupationala care reglementeaza expunerea maxima la zgomot.

Intensitatea sunetului (DB) Numarul maxim de

ore/zi
 115 <¼
110 ½
105 1
100 2
97 3
95 4
92 6
90 8

Tabelul 3. Corelatii între intensitatea sunetelor si expunerea la ele

De asemenea, pentru înlaturarea efectelor nocive ale zgomotelor au fost încercate si

urmatoarele masuri care vizeaza mai ales procesele tehnologice implicate în activitatile industriale:

Ø înlocuirea nituirii cu sudarea la rece;

Ø miscarile rectilinii sunt înlocuite cu cele circulare;

Ø înlocuirea metalului cu plastic în structura masinilor;

Ø amortizarea miscarilor masinilor cu pluta, cauciuc, captusirea cu diferite materiale;

Ø folosirea panourilor fonoabsorbante si ecrane fonoizolante;

Ø antifoane speciale care lasa sa treaca doar frecventele ce compun vocea umana.

Se vorbeste, în literatura de specialitate, de asemenea, de muzica functionala, recomandata

mai ales în activitatile monotone si repetitive, în schimburile de noapte, pentru a se produce o
deconectare, o înlaturare a disconfortului si chiar pentru o crestere a productivitatii muncii
(cercetarile au aratat o crestere de 10-30%). Dar folosirea muzicii functionale trebuie sa se faca
tinând cont de anumite conditii, principii

Ø emisiunile muzicale nu trebuie sa-i distraga muncitorului atentia de la activiatea

desfasurata;

Ø muzica nu trebuie sa fie în dezacord (dizarmonie) cu fondul încaperii în care acesta

lucreaza pentru a nu-i produce o încordare nervoasa;
 Ø emisiunile muzicale sa fie esalonate în raport cu programul muncitorilor.

Vibratiile pot fi generate de instalatii, agregate care actioneaza prin lovire, sau care se
compun din piese aflate în miscare de rotatie, autovehicole aflate în miscare, perforatoare, ciocane
pneumatice, moatoare. Vibratiile sunt de fapt, miscari oscilatorii ale utilajelor atunci când
amplitudinile sunt mari. Efectele pe care vibratiile le pot avea asupra organismului uman depind
de intensitatea lor, distanta dintre muncitor si sursa de vibratii, pozitia corpului, durata si modul
de expunere, spectrul de frecventa si directia de actiune a vibratiilor.

Vibratiile mecanice exercita asupra organismului o forma de stres, care este resimtita ca o
încarcare. Fenomenele subiective pe care le poate resimti individul, ca efect al exercitarii
vibratiilor sunt: disconfort, durere, anxietate. Alte efecte pe plan somatic, de data aceasta, ce au
fost semnalate sunt: tulburari vasculare, tulburari de sensibilitate, modificari ale structurii osoase,
tulburari neurologice. Aceste efecte pot fi prevenite prin manusi si palmare din piele, cu strat
antivibrant, perne antivibrante pentru torace, umar, coapse.

Microclimatul (temperatura, umiditatea si viteza aerului)

Pentru ca randamentul în munca sa nu fie afectat este important si echilibrul termic al

organismului uman, al aproximtiv 37° grade. Parametrii în care trebuie pastrata temperatura într-
o încapere pentru a asigura confortul sunt : 18°-24° C vara si 17°-22° C iarna; umiditatea optima
este de 30-70%, iar viteza aerului de 4-8 m/sec

Confortul termic este asigurat nu numai de temperatura, umiditatea si viteza aerului din
încaperea unde se lucreaza ci este influentat si de vârsta, îmbracaminte, deprinderi sociale,
acrcteristici individuale.
 Cap.IV.Amenajarea ergonomica a locului de munca in birou

Amenajarea locului de munca in birouri trebuie realizata astfel incat:

- sa ofere salariatilor confort si libertate de miscare si sa diminueze intr-o cat mai mare masura
riscurile de natura vizuala, mentala si posturala;

- sa permita o buna corelare intre caracteristicile antropofunctionale ale utilizatorilor si munca lor
prin asigurarea posibilitatilor de reglare a diferitelor elemente componente ale locului de munca;

- distantele si unghiurile de vedere sa fie in raport cu cerintele sarcinii de munca si in conformitate

cu pozitia de lucru standard;

- distanta dintre planul de lucru si suprafata de sedere sa fie cuprinsa intre 200 si 260 mm, in pozitie
asezat;

- sa fie posibila reglarea inaltimii mesei fara risc de coborare si deci de ranire;

- sa se elimine posibilitatea bascularii planului de lucru;

- sa se asigure accesul usor si rapid al utilizatorilor la locul lor de munca;

- sa se asigure un spatiu de lucru care sa raspunda nevoilor de spatiu personal, de comunicare intre
indivizi si de intimitate.

Mobilierul de birou a facut obiectul unor norme si recomandari precise care le stabilesc
dimensiunile, capacitatea de stocare, spatiul necesar pentru utilizare; acestui mobilier i se asociaza
echipamentele si materialele utilizate în mod curent sau cu intermitente în serviciile si in posturile
de lucru.

Alegerea cu grija a mobilierului de birou poate avea o contributie importanta asupra moralului
personalului si de asemenea poate fi o cale de crestere a eficientei în munca. Mobilierul nepotrivit
poate avea serioase repercusiuni asupra sanatatii si starii fizice a personalului, care în final se poate
transpune într-un nivel ridicat de absenteism si într-un randament redus.

Mobilierul unui birou modern dotat cu aparatura electronica (computere, terminale, imprimante,
echipamente pentru microfilme) trebuie sa fie proiectat astfel încât sa satisfaca toate necesitatile
personalului care lucreaza cu aceste echipamente. De asemenea, este necesar sa existe cabluri
suficient de lungi care sa fie asezate astfel încât sa fie cât mai putin vizibile. Cablurile pot fi
încorporate în birouri astfel încât computerele, telefoanele sau sursele de lumina sa poata fi
pozitionate în locuri corespunzatoare, în felul acesta securitatea în lucru creste si se creeaza
economii importante de cablu. Pentru mobilierul de birou se pot folosi mai multe materiale, dar
uzuale sunt: lemnul, plasticul si metalul.

Masa (planul) de lucru

- Planul de lucru va avea o suprafata suficienta pentru o amplasare flexibila a monitorului,

tastaturii, documentelor si echipamentului auxiliar.

- Latimea minima a mesei va fi de 800 mm.

- Suprafata de lucru trebuie sa fie mata pentru a evita reflexiile. Sunt contraindicate culorile
deschise care pot produce un contrast excesiv de luminanta.

- Mesele nereglabile vor avea o inaltime de 730 ± 10 mm.

- In conditiile in care echipamentul de calcul este utilizat succesiv de mai multe persoane, mesele
vor fi reglabile in inaltime, cu posibilitati de reglare intre 650 si 740 mm.

- Adancimea minima a spatiului liber disponibil pentru membrele inferioare sub planul de lucru
va fi de 700 mm.

- Materialul din care este confectionat planul de lucru nu trebuie sa fie rece la atingere sau sa
antreneze o conductivitate excesiva a caldurii catre corpul utilizatorului.

Scaunul de lucru in birou

Scaunul trebuie sa fie stabil si sa-i permita utilizatorului libertate de miscare si o pozitie
confortabila.Inaltimea scaunului trebuie sa poata fi reglabila.Atunci cand inaltimea scaunului nu
poate fi reglata pentru a se adapta unor utilizatori de talie mica, se va prevedea un reazem pentru
picioare.Un scaun ergonomic ar trebui sa ofere spatelui, în special zonei lombare, un suport.
Scaunul trebuie:

- sa permita lucratorilor sa stea cu bratele drepte de la umar si cu coatele îndoite;

- sa permita lucratorilor sa stea pe scaun cu genunchii îndoiti si cu picioarele sprijinite pe podea

sau pe un suport;
- sa dispuna de un spatar care sa pastreze pozitia dreapta a spatelui.

¨ Înaltimea scaunului de la pamânt 393,7-495,3 mm

¨ Latimea scaunului sa nu fie mai mica de 330,2 mm

¨ Largimea scaunului 406,1 si 431,8 mm

¨ Înaltimea spatarului de la nivelul platformei între 203,2 mm si 301,8 mm

¨ Adâncimea spatarului între 127mm si 152,4 mm

¨ Largimea spatarului - nu mai mare de 304,8 mm

Cerinte privind mediul de munca in birou

Iluminatul- incaperilor de lucru va fi proiectat in functie de caracteristicile sarcinii de munca si

de cerintele vizuale ale utilizatorilor, astfel incat sa se asigure niveluri de iluminare si un contrast
adecvat intre ecran si mediu, pentru obtinerea unei performante vizuale ridicate.

Iluminatul la locul de munca poate fi împartit în 4 categorii:

1. Iluminarea ambientala este data de obicei de o sursa de lumina montata în tavan (tub
fluorescent). Uneori este singura sursa de lumina la locul de munca.

2. Iluminarea cu ajutorul lampilor de birou. Desi ofera confortul individual, acest tip de
iluminare este absent în cele mai multe locuri de munca.

3. Iluminarea directionata este de obicei asigurata de surse de lumina orientate în jos, sau de
lumini "de urmarire". Este folosita pentru iluminatul anumitor obiecte sau pentru cresterea
nivelului de intensitate.

4. Iluminarea naturala provine prin geamuri, usi sau pereti de sticla. Are un efect pozitiv asupra
omului, dar nu este disponibila permanent.

Pozitionarea: Locul de munca trebuie astfel pozitionat încât linia vizuala sa fie paralela cu lumina
si cu ferestrele. Lumina care cade într-un unghi corespunzator pe suprafata de lucru previne
reflexia care poate întuneca imaginea sau poate crea contraste de fundal.
Comutatorul: Diferitele tipuri de comutatoare permit lucratorilor sa aprinda pe rând câte o serie
de lumini, ceea ce permite reglarea nivelurilor de lumina ambientala.

Jaluzelele- permit controlul luminii naturale pe parcursul întregii zile.

Cromatica (coloritul)- constituie un alt factor de ambianta fizica ce influenteaza

productivitatea muncii si care are un rol important asupra capacitatii vizuale, în asigurarea unui
iluminat eficient si a unui confort sporit. Folosirea culorilor în munca de birou se bazeaza pe
efectele fiziologice si psihologice ale culorilor asupra omului

Astfel:

Rosul are efecte benefice asupra sistemului nervos, stimuleaza circulatia sângelui si pofta de
mâncare, vasele limfatice si metabolismul. Rosul accelereaza ritmul cardiac si respiratia, combate
frigul, da impresia de marire a spatiului, da rezistenta la efort psihic si fizic, creeaza o ambianta
vesela si optimista. Dar privitul intens si timp îndelungat a acestei culori determina oboseala care
se va resimti la nivelul întregului organism. Rosul ajuta în urmatoarele afectiuni: raceli, stari
subfebrile, dureri reumatice provocate de frig si de oboseala, eczeme, TBC, depresie nervoasa,
paralizie, astenie fizica.

Verdele este calmant si da senzatia de odihna. Este culoarea naturii si a sperantei, dilata vasele de
capacitate mica, scade tensiunea arteriala, echilibreaza. Lumina verde favorizeaza sugestia si
autosugestia, dar oboseste daca nuantele sunt prea întunecate.

Oranjul tonifica aparatul respirator, combate starile de anxietate, stimuleaza atentia, fixeaza
calciul în oase, este afrodiziac. De asemenea, este tonifiant pentru ficat si pentru functiile de
nutritie. Oranjul este indicat în bronsite cronice, sclerodermii, enfizem pulmonar, astm bronsic,
rinite cronice, litiaza biliara, boli de rinichi. Oranjul nu are contraindicatii.

Albastrul are ca efect scaderea presiunii sanguine, a tonusului muscular, calmeaza respiratia si
reduce frecventa pulsului. Ca efecte psihologice, este o culoare foarte rece, odihnitoare si
linistitoare care îndeamna la calm si la reverie, la predispozitie spre concentrare si spre liniste
interioara. În exces, albastrul poate duce la depresie. Albastrul confera seriozitate, tendinta spre
evocare, spatialitate, îngaduinta, pace interioara, nostalgie.

Violetul este culoarea regala prin excelenta. Recunoscuta ca sedativ, violetul stimuleaza
producerea globulelor albe, creste tensiunea arteriala si frecventa ritmului cardiac.
Culorile birourilor ergonomice se aleg si în functie de coeficientul de reflexie. Astfel se recomanda
vopsirea plafoanelor în culori cu coeficient de reflexie ridicat, însa mat, pentru a împiedica
stralucirea. Pardoseala sa aiba un coeficient de reflexie de 15-30%. Pentru mobilier se recomanda
culori deschise, având un coeficient de reflexie de 30% pâna la 50%. Pentru masini de scris sau
pentru calculatoare sunt indicate culori neutre (gri, bej).

Zgomot

Nivelul general al zgomotelor trebuie sa se înscrie în limite corespunzatoare specificului muncii

de birou, al carui continut implica un anumit grad de solicitare psihica si nervoasa. Limitele
maxime admisibile pentru zgomot sunt:

¨ 70 db în secretariate si în centre de calcul ;

¨ 50-60 db în servicii financiar-contabile si în celelalte birouri cu lucrari repetitive care necesita

o anumita concentrare.

Intensitati mai mari de 110 db situeaza zgomotele dincolo de limitele suportabile.

Pentru evitarea efectelor determinate de intensitatile mari ale zgomotului, în special cele neuro-
psihice (tulburari de atentie, sustragere, încordare, oboseala) sunt necesare masuri de prevenire
precum:

§ acte normative de limitare a zgomotelor;

§ solutii silentioase pentru tehnologia de birou;

§ dimensionarea corespunzatoare a încaperilor;

§ dispersarea si dispunerea rationala a echipamentelor;

§ pereti, plafoane si plansee din materiale fonoabsorbante;

§ sali pentru recreere în timpul pauzelor;

§ control ORL periodic.

Zgomotul emis de echipamentele care apartin postului de munca nu trebuie sa distraga atentia si
sa perturbe comunicarea verbala.Imprimantele de mare viteza, care constituie surse de zgomot,
vor fi asezate in incaperi separate de sala calculatoarelor, izolate fonic si prevazute cu geamuri
transparente pentru a facilita vizualizarea procesului de imprimare.Instalatiile de ventilare nu
trebuie sa antreneze prin functionarea lor o crestere semnificativa (mai mare de 3 dB) a nivelurilor
sonore din aceste incaperi.

Microclimat

Acesta se refera la starea fizica a aerului la locul de munca, ce se caracterizeaza prin temperatura,
umiditate, curenti de aer si radiatiile termice ale corpurilor încalzite. Un microclimat
necorespunzator poate reduce capacitatea de munca a executantului, poate spori riscul de
îmbolnaviri si implicit reduce productivitatea muncii.

Temperatura optima în încaperile birourilor stimuleaza lucrul, creste eficienta.Senzatia de buna

stare fiziologica apare atunci cînd diferenta dintre temperatura aerului si cea a suprafetei încaperii
nu depaseste 2-3C.

Temperatura aerului recomandata pentru munca intelectuala în pozitia sezând este de 21-23C, iar
pentru munca usoara în pozitia sezând este de 19C. De asemenea, specialistii cer, în general, ca
diferenta între temperatura exterioara si cea interioara în timpul sezonului cald sa nu depaseasca
4C.

În stabilirea temperaturii optime trebuie sa se ia în calcul si miscarea si umiditatea aerului.

Miscarea aerului trebuie sa fie mai mica de 0,2 m/s; în cazul lucrarilor deosebit de delicate care
cer o imobilitate prelungita a corpului, nu trebuie sa depaseasca 0,1 m/s.

In incaperile de lucru se vor asigura conditii de confort termic.Atunci cand este necesar un
microclimat strict controlat, se va urmari sa nu se creeze curenti de aer suparatori. Umiditatea
aerului va fi mai mare de 40% pentru a se evita uscarea mucoaselor.

Acestea ar fi posibilitatile pe care le are la dispozitie specialistul în ergonomie pentru a conferi

locului de munca mai multa personalitate, confort si functionalitate.
 Concluzie

Munca în birou se prezinta în general ca o munca psihica ce solicita din partea personalului un
efort intelectual deosebit, însa exista numeroase activitati care necesita un efort fizic intens.Din
punct de vedere fizic se poate considera ca activitati precum cele de procesare a corespondentei,
introducere a datelor, cautarea si regasirea informatiilor sunt grele si personalul are nevoie de
foarte mult timp de ale indeplini.