ROMÂNIA

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEROGHE ASACHI” DIN IAȘI

FACULTATEA DE MECANICĂ
STUDII UNIVERSITARE DE MASTER

Bionica in arhitectura

Coordonator: Student:
ș.l.dr.ing. Cîrlescu Vlad Basescu Matei Alexandru

Specializarea: Mecatronica Avansata

Disciplina: Bionica

2020/2021

1
 Cuprins

1.Introducere
2. Eficiența energetică a cladirilor bionice si arhitectura verde
bionica
3. Funcția de arhitectură bionică
4. Utilizarea bionică a energiei solare
5.Tehnologie de ventilație naturală bionică

Concluzii
Bibliografie

2
 Introducere
Utilizarea principiilor de formare a vietii salbatice a capatat o noua calitate,
primind numele de proces arhitectural si bionic si a devenit una din tendintele
arhitecturii din practica arhitecturala mondiala in ultimii 40 de ani.
Bionica a inspirat si a inovat stilul arhitectural, care a luat tot cei mai bun
din natura: contururi și forme de relief. Aceasta poate fi numită arhitectura
viitorului și scopul său este sinteza naturii și a tehnologiei moderne.
Practica arhitecturală și bionică a dat naștere unei noi forme arhitecturale
neobișnuite care este utila din punct de vedere funcțional și practic și originale în
calitatea ei estetică, de aceea aprinde interesul arhitecților și inginerilor pentru
aceste fenomene naturale.
Bionica provine dintr-un cuvânt grecesc care inseamna „un element al vieții.” A
servit la baza de titlu al tendinței în știință specializat pe posibilități de utilizare a
anumitor sisteme și procese biologice în tehnică. Arhitectura bionica seamana cu
bionica tehnica, insa aceasta este atat de specifica incat s-a creat o ramura
independenta, rezolvand astfel problemele tehnice dar mai ales cele din
arhitectura. Bazele științifice ale arhitecturii bionice au început să fie create în
URSS facandu-se referire la lucrările unor arhitecți precum V.V. Seefeld și Yu.S.
Lebedev. Un om are un sentiment de mișcare în pace și un sentiment de pace în
mișcarea spațiului în bionica construcției, datorită schimbării constante si a
echilibrului dorințelor și posibilităților spațiale. Cea mai mică mișcare rupe
echilibrul puterii iar percepția spațiului este, de asemenea, schimbată. Constanță
și schimbare, simetrie și asimetrie, există intimitate protejată și deschidere largă
într-un echilibru fragil. Ar trebui să observăm că există întotdeauna o percepție a
echilibrului în mișcare și pace. Folosirea legilor și a formelor naturii sălbatice este
intalnita atât în tehnică cât și în arhitectură. Totul este interdependent în lume,
sunt lucruri și fapte care nu ar putea fi conectate direct sau intre ele. Nu există
drumuri sau bariere între natura sălbatică și cea anorganică, legile care combină
întreaga lume într-un întreg dând naștere posibilității obiective de utilizare în
sistemele de legi și principii create artificial de construire a naturii sălbatice și a
formelor sale. Baza sa este o relație biologică intre om și natura sălbatica.
Cea mai dificilă etapă a stăpânirii formelor naturale în arhitectură este
perioada de la mijlocul secolului al XIX-lea până la începutul secolului XX. A
fost marcata dezvoltarea rapidă a biologiei și succesul fără precedent, comparativ
cu perioada anterioară, a tehnicii de construcție (de exemplu, invenția betonului
și începutul utilizării structurilor de sticlă și metal). Căutând această etapă, ar
trebui să se acorde o atenție specială la apariția unei tendințe atât de importante în
arhitectura ca „arhitectură organică”.

3
 Fig. 1. Utilizarea Bionicului. Primul rând: 1. Un design pentru o mașină zburătoare, (c.
1488) Institutul Franței, Paris; 2. Analogia a structurii culmului și a clădirilor moderne înalte;
3. Construcția Turnului Eiffel se bazează pe științific, lucrarea profesorului elvețian de anatomie
Hermann von Meyer, 1889.
Al doilea rând: 1. Crearea unui analog artificial al rețeaua - Kevlar, bazată pe structura
păianjenilor ADN; 2.Optovolono natural în structura bureților marini Cercetătorii Euplectellas
au găsit Bell Labs, Lucent Corporation; 3. Crearea structurilor unei clădiri stratificate pe baza
structura scoicii profunde de scoică „abalone” Cojile sunt compuse din plăci moi și dure

Fig.2. Arhitectura bionica in era prezenta

4
 O zonă de „arhitectură organică ”este o zonă a funcționalismului. Unul
dintre ideologii principali F.L. Wright a spus despre asta: „...arhitectura organica
este arhitectura „din interior spre exterior”
facandu-se referire la notiunea de ideal si integritate. Nu folosim un cuvânt
„organic” în sensul „apartenenței la lumea vegetală sau faună.
Wright credea că arhitectura trebuie dezvoltată integral, satisfăcând toate
funcțiile vitale umane ,astfel, toată „perfectiunea” unei astfel de arhitecturi (cel
puțin în lucrările lui Wright) a fost transformat în înființarea si constrângerea
externă a formelor arhitecturale cu peisajele locale și, de asemenea, utilizarea
materialelor locale în scopul executarii construcțiilor arhitecturale.

Fig.3. Modelare formei

Astfel nu s-a menționat o direcție „organică” în arhitectură bionică. Dar

chiar ideea de arhitectură „din interior spre exterior” este foarte interesant și
„bionica”.Caracteristica specifică a etapei moderne de învățare de forme ale
naturii sălbatice în arhitectură este folosita in ziua de azi, fiind învățate nu numai
formalitățile naturii sălbatice, ci si legături strânse între legile dezvoltării dintre
natura și arhitectura sălbatice. În zilele noastre arhitecții nu folosesc formele
exterioare ale naturii sălbatice, dar folosesc caracteristicile acesteia, care pot fi
expresia funcțiilor unui organism care sunt similare cu laturile funcționale și
utilitare ale arhitecturii.

Fig.4. Conceptul de baza

Prin analiza experienței istorice a proiectării și construirea de diverse
obiecte arhitecturale în Republica din Kazahstan și, de asemenea, în țările din
apropiere și în străinătate ar trebui să observăm că este un moment important care
a jucat un rolul important în apelul arhitecților și designerilor la natura sălbatică
5
folosind constructiile spațiale si sisteme care sunt profitabile din punct de vedere
economic dar foarte dificil din punct de vedere matematic. Formele structurale ale
naturii erau prototipuri a acestor sisteme în multe cazuri. Astfel de forme au
început să fie utilizat cu succes în diferite domenii tipologice ale arhitectură, în
construcții de mari dimensiuni și in clădiri înalte. Utilizarea sistemelor
constructive de natura a făcut o cale către celelalte tendințe ale arhitecturii bionice.
Mai întâi este legat de mijloacele naturale ale „Izolare” care poate fi utilizată în
organizarea unui microclimat favorabil pentru omul din clădiri și, de asemenea
în orașe. Ar trebui subliniat faptul că arhitectura bionica nu numai rezolva
probleme funcționale de arhitectură ci deschide perspectivele în căutarea unei
funcții și a unui forma estetice a sintezei arhitecturii și învață arhitecții să
gândească folosind forme și sisteme naturale.
Unul dintre cele mai importante criterii ale modernității este calitatea
locuințelor funcționalitatea acestora și confortul lor. De aceea, arhitectura a fost
caracterizată de ambivalență. Pe de o parte, era organică, urmate de legile naturii,
pe de altă parte – era artificial, ca fiind în concordanță cu idealurile moștenite de
Euclid. Tendința organică în dezvoltarea arhitecturii poate fi numită în siguranță
„artă educată” și rațional - „fi ne art”.

Fig.5.Arhitecti bionici si creatiile lor

2.Eficiența energetică a cladirilor bionice si arhitectura verde bionica

6
 Bionic, eficiența energetică a clădirilor și a arhitecturii verzi bionice sunt
mijloace importante in asigurarea armoniei între clădiri și mediul natural,
menținerea echilibrului ecologic și realizarea dezvoltării durabile a clădirilor. De
exemplu, folosind înțelepciunea naturii în clădiri, au fost create inovații
arhitecturale care utilizează funcții bionice pe baza sistemului de ventilație
naturală favorabil găsit în movilele de termite. Mai mult, tehnologia de
construcție pasivă care utilizează resurse de energie solară nu numai că poate
îmbunătăți mediul termic interior dar și să obțină un consum redus de energie
pentru clădiri. Inspirându-se din proprietățile mecanice, relațiile structurale și
performanța materială a obiectelor naturale și aplicând acest lucru structurii unei
clădiri sau designului de formă, structurilor cu dimensiuni mari, cum ar fi cablul
de suspensie și structura subțire a carcasei, care imită pânzele de păianjen și
respectiv coaja de ou, au fost concepute prototipuri pentru a îmbunătăți eficiența
resurselor de construcție. Folosind blană de urs polar, frunze de lotus și alte plante
naturale ca materiale de construcție bionice, mecanismele de autocompensare,
reglare și întreținere au fost realizate pe suprafețele clădirilor, permițând acestora
să se adapteze activ la mediul lor, reflectând astfel relația simbiotică între
arhitectură și mediu și realizarea dezvoltării ecologice a clădirilor cu eficiență
ridicată și consum redus de energie.Dezvoltarea eficienței energetice a clădirilor
bionice și arhitectura verde bionică ar trebui să respecte și să respecte legile
naturale. Este necesar să se studieze mecanismele utilizate în sistemele biologice
combinate cu tehnologiile moderne de construcție.

Fig.6.

Clădirile s-au dezvoltat treptat din mediile simple de viață utilizate de

oameni (de exemplu, peșteri) în timpurile preistorice. De-a lungul veacurilor,
oamenii au folosit resursele naturale și tehnologia, bazată pe o înțelegere a legii
naturale, pentru a construi clădiri care să răspundă nevoilor lor de viață și
producție. Funcțiile timpurii ale clădirilor au fost de a proteja oamenii de elemente
și de a le oferii spații de locuit mai favorabile decât mediul exterior. Cu toate
acestea, în secolul trecut, dezvoltarea tehnologiei de încălzire, ventilare și aer

7
condiționat (HVAC) a avut un impact semnificativ asupra formelor de
clădire. Selectarea unui șantier, structura anvelopei clădirii, iar materialele
utilizate nu mai sunt limitate de condițiile naturale. Scara și aspectul clădirilor s-
au schimbat, de asemenea, dramatic.
Cu toate acestea, dezvoltarea tehnologiei HVAC nu numai că a oferit o mai
mare libertate în proiectarea clădirilor, ci a adus și probleme semnificative din
cauza consumul de energie și poluarea mediului. Criza energetică din anii 1970 a
determinat realizarea că aprovizionarea din pământ a combustibililor fosili nu este
inepuizabilă. De atunci, utilizarea eficientă a resurselor a devenit o problemă
importantă de interes global . Eficiența energetică a clădirilor și arhitectura
verde bionică au devenit probleme importante la nivel mondial. Odată cu
dezvoltarea rapidă a construcțiilor urbane, ultimele decenii au înregistrat o
îmbunătățire continuă a nivelului de trai, o creștere a populației și o creștere
semnificativă a consumului de energie pentru clădiri. Se estimează că consumul
de energie pentru clădiri reprezintă 20-40% din consumul total de energie socială
din țările dezvoltate, inclusiv Marea Britanie, SUA și Australia. În plus, cantitatea
de CO 2 produsă de industria construcțiilor reprezintă 40% din cantitatea totală de
CO 2 emisă la nivel global .
Rata cu care a crescut consumul de energie pentru clădiri este mult mai
mare în unele țări în curs de dezvoltare decât în țările dezvoltate și această creștere
a fost însoțită și de emisiile poluante mai semnificative. Pe măsură ce ne
confruntăm cu problemele de mediu și provocările provocate de consumul de
resurse, oamenii au început să regândească relația dintre clădiri și natură și să
exploreze continuu mijloacele de asigurare a dezvoltării durabile a clădirilor. La
rândul său, acest lucru oferă un impuls societății în ansamblu pentru a îmbunătăți
eficiența energetică, a proteja mediul ecologic și a menține dezvoltarea durabilă.
Natura oferă un depozit nesfârșit de inspirație pentru oamenii de știință și
inginerii din diferite domenii. După miliarde de ani de evoluție, structurile și
funcțiile interne ale organismelor s-au îmbunătățit dramatic; organismele se
adaptează continuu la mediul înconjurător și își reduc impactul negativ asupra
mediului. Bionica a atras deja atenția la nivel mondial în domeniul ingineriei
construcțiilor și este o sursă încurajatoare de inovație care poate facilita crearea
unui mediu de construcție durabil.
Utilizând reguli de proiectare biologică, clădirile bionice sunt construite în
vederea armonizării relațiilor lor cu mediul, pentru a obține clădiri ecologice și
pentru a menține un echilibru ecologic. Studiind țesuturile funcționale și
structurile morfologice ale organismelor din lumea naturală, arhitectura bionică
include aplicarea legilor biologice implicite proiectării clădirilor. În plus,
arhitectura bionică atinge obiectivele de conservare a
energiei , conservarea terenurilor, conservarea apei, conservarea materialelor și
protecția mediului pe tot parcursul ciclului de viață al clădirii, perfecționând atât
morfologia sa externă, cât și funcțiile interne. În plus, arhitectura bionică oferă
utilizatorilor din clădiri medii de lucru și de viață sănătoase și confortabile, care

8
coexistă cu natura.
Astfel, se poate spune că clădirile bionice promovează adaptarea la mediul
înconjurător.Prin urmare, există trei aplicații principale ale bionicii în clădiri:
funcții bionice, structuri sau forme bionice și materiale de construcție
bionice. Bionica răspunde problemelor cu care se confruntă societatea umană în
cursul evoluției sale, învățând din natură și mimând structurile sistemelor
biologice și, în acest domeniu, eficiența energetică a clădirilor bionice este în
prezent cea mai importantă problemă.

3.Funcția de arhitectură bionică

În bionica , abordarea cea mai favorizată este transferul aspectelor

funcționale ale unui proiect, care decurge din ipoteza că toate construcțiile și
structurile naturale existente au o cauză funcțională, iar această funcție este cheia
stabilirii unor analogii adecvate. Funcția arhitecturală este adesea complexă și, în
natură, țesuturile organice biologice ne oferă exemple de succes. Nu este doar
suprapunerea elementelor cu funcție unică, ci include și integrarea procesului de
dezvoltare multifuncțională, rezultând noi caracteristici într-un stadiu superior de
dezvoltare.
În viitor, spațiile interioare în care trăim și lucrăm pot fi proiectate să
funcționeze ca organisme vii, adaptate în mod specific locului și capabile să
furnizeze toate nevoile noastre de energie și apă din mediul înconjurător .
În zilele noastre, funcția arhitecturii moderne este mai mult decât simpla asigurare
a unui spațiu de locuit și este necesară mai mult din structura și funcția unei clădiri,
impunând astfel cerințe mai mari arhitecților în procesul de proiectare.
Funcția arhitecturală bionică oferă o modalitate de a rezolva aceste
probleme, oferind arhitecților inspirație din diferite organisme naturale și
vitalizând arhitectura, astfel încât clădirea să poată utiliza mai bine lumina
soarelui și alte resurse naturale.

4.Utilizarea bionică a energiei solare

Bazându-se pe soare pentru viață, plantele și bacteriile transformă energia

solară în energie chimică stocabilă prin fotosinteză, care susține ciclul energetic
al naturii și are impact asupra diferitelor aspecte ale activităților vieții în natură. În
domeniul arhitecturii, clădirile pot folosi energia solară fie prin utilizarea lor
proprie bionică a energiei solare, cum ar fi în energia solară și tehnologia de
integrare a clădirilor , fie utilizând clădirea ca purtător bionic în care să integreze
clădirile și energia facilități de utilizare, începând cu selectarea sistemelor de
utilizare a energiei solare, la care unele componente ale clădirii participă la
dezvoltarea și utilizarea energiei solare.

9
 Unele părți ale plantei pot simți lumina soarelui și o urmăresc folosind
organele lor foto-senzoriale, astfel încât să urmărească dinamic sau să se abată de
la soare. De exemplu, în timpul zilei, frunzele de floarea-soarelui, de arahide și de
bumbac pot urma lumina soarelui, în timp ce noaptea, frunzele lor se închid
împreună cu niște pețiole care atârnă. Cercetătorii au descoperit că plantele cu
frunze fototrope pot absorbi cel puțin 30-40% mai multă lumină directă a soarelui
pe zi decât plantele cu frunze relativ fixe.
Pe scara instalațiilor de iluminat, cel mai tipic exemplu de aplicare a
metodei bionice este utilizarea dispozitivelor de iluminat arhitectural proactive,
inclusiv o serie de tehnici de ghidare a luminii, dintre care cel mai tipic este
sistemul japonez de ghidare a luminii cu fibră optică de floarea soarelui. Acest
sistem este programat pentru a urmări în mod automat lumina soarelui, astfel încât
să absoarbă cât mai mult din ea. Mai mult, cercetările au verificat că modul
proactiv de urmărire solară poate crește absorbția soarelui cu 20–36% față de
modul de urmărire solară fixă pasiv. Astfel, imită organismul după care este
numit.
În ceea ce privește inovațiile la scară arhitecturală, un exemplu tipic de
aplicare a metodei bionice este Heliotropul din Freiburg Germania, care a fost
proiectat de Rolf Disch Solar Architecture în 1994. Arhitectură similară poate fi,
de asemenea, găsită în Offenburg și Bayern în Germania.

Fig.7. Heliotropul din Freiburg Germania

O lege naturală care a fost utilizată în proiectarea arhitecturală este

filotaxia, care se referă la modul în care frunzele diferitelor plante cresc pe tulpină
și care variază între filotaxie alternativă, filotaxie opusă și filotaxie
verticilată. Toate tipurile respectă o lege prin care majoritatea frunzelor se
confruntă cu soarele și frunzele sunt aranjate într-un mod mozaic pentru a
10
optimiza produsul fotosintetic. Inspirați de astfel de aranjamente de frunze în
formă de mozaic, multe zgârie - nori rafinate și unice în formă de spirală au fost
proiectate pentru a înzestra fiecare cameră din interior cu suficientă lumină solară
și aer proaspăt.
Un exemplu tipic de proiectare bionică de optimizare a stării de formă
folosind adaptarea bio-luminii este Urban Cactus din Amsterdam un program
rezidențial înalt, proiectat de UCX Architects și partenerii săi . Această clădire cu
19 etaje are platforme exterioare create printr-o rotație întrețesută, cu o distanță
de două etaje între platformele verticale ale camerelor și un unghi ușor rotit, astfel
încât spațiile interioare să poată primi cât mai multă lumină naturală posibilă, iar
plantele din verandă să-și optimizeze fotosinteza. . La rândul său, acest lucru ajută
la reducerea dioxidului de carbon din aer și la ușurarea efectului insulei de căldură
urbană.

Fig.8. Urban Cactus

Între timp, faimosul arhitect din Singapore, Yeang, a propus ideea

arhitecturală a unui „plămân” în proiectarea Hitechniga din Kuala
Lumpur. Suprafața concavă a acestei clădiri o face să semene cu anumite creaturi
cu scoicile îndepărtate, iar platforma convexă-concavă oferă spațiu în care să
planteze ierburi, integrând astfel în mod inteligent plante verzi în clădire pentru a
permite fotosinteza.
Bionica arhitecturală care folosește energia solară ca mijloc de reglare
înzestrează mai multe caracteristici biologice ale clădirilor, care fac ca clădirea să
folosească energia solară într-o formă organică întreagă și să devină o parte
organică a ecosistemului. Utilizarea rezonabilă și dezvoltarea resurselor de
energie solară reprezintă o parte importantă a dezvoltării eficienței energetice a
11
clădirilor și termenul de clădire verde, include în principal două aspecte: unul este
casa solară pasivă, realizează un aranjament rezonabil în funcție de direcția și
mediul înconjurător al clădirii, care este capabil să utilizeze materialul în mod
eficient și colectează căldura și energia luminii din lumina soarelui, care se aplică
clădirilor. Cealaltă este clădirile care obțin energia solară în mod activ, care
colectează căldura prin instalarea unui număr mare de echipamente de colectare a
energiei solare, ventilatoare, pompe și conducte pe clădiri și stochează căldura
colectată în sistemul solar pentru a oferi clădirilor răcire sau încălzire.De exemplu,
solar fotovoltaic integrat clădirii este o tehnologie care folosește suprafața
exterioară a anvelopei clădirii pentru a genera electricitate și încălzire în același
timp cu energia solară, așezarea de tablouri fotovoltaice pe suprafața exterioară a
anvelopei clădirii poate îmbunătăți eficiența globală de utilizare a energiei solare.

5.Tehnologie de ventilație naturală bionică

Ca mod pasiv de ventilare a clădirilor comerciale, tehnologia de ventilație

naturală este considerată în prezent mai valoroasa decât în deceniile anterioare și
este necesară o evaluare obiectivă a acestor sisteme. Pentru proiectarea pasivă de
conservare a energiei în arhitectură, tehnologia de ventilație naturală a fost
întotdeauna problema cheie de mare preocupare pentru designeri. Modele
naturale precum movilele de termite și alte sisteme de ventilație pasivă din natură
inspiră tehnologii inovatoare de construcție, chiar dacă aceste fenomene pot să nu
fie încă pe deplin înțelese .
Movilele de termite așa-numita cea mai mare arhitectură din lume, care apar
pe autostrăzile din Africa și Australia, oferă planuri excelente pentru
designeri . În ceea ce privește proporțiile umane, aceste movile înalte de 3-8 m
se ridică la un zgârie-nori de 1500 m, aproape de două ori mai înalt decât Burj
Khalifa din Dubai, care, la 828 m, este una din cele mai înalte clădiri din lume. În
plus, acestea sunt realizate din sol și salivă de termite, pentru a crea un material
care este chiar mai ferm decât drumurile acoperite de smoala.
Ceea ce este mai fascinant pentru oamenii de știință este că temperatura
medie din movilă rămâne întotdeauna la 28 ° C, chiar și cu o diferență de
temperatură exterioară de 50 ° C între zi și noapte, astfel, oamenii de știință
numesc aceste movile „super-organisme”. Potrivit doctorului Saul, oamenii își
reglează temperatura prin corp, transpirand atunci când este cald sau tremură în
medii reci, în timp ce termitele delegă această funcție de auto-echilibru movilelor,
care funcționează ca instalație de stabilizare
Diferențele uriașe de temperatură dintre zi și noapte obligă termitele să se
adapteze la răceala bruscă, rămânând cald și menținând aerul proaspăt. În zilele
de vară, termitele transportă noroi umed din solul adânc sub nivelul apei subterane
pentru a fi folosit ca sursă de răcire. În același timp, aerul proaspăt intră prin partea
inferioară a movilei și rămâne în partea de jos pentru a răci noroiul. După
absorbția căldurii din movile, aerul răcit crește prin spațiul central și scapă din

12
partea superioară a movilei, caz în care movila acționează ca un coș de
aerisire. Când devine frig noaptea și termitele trebuie să se încălzească, solul, care
are o stocare termică de bună capacitatea, poate asigura suficientă căldură, iar
termitele acoperă toate găurile de pe suprafața movilei, cu excepția celor din
apropierea solului, pentru a menține ventilația. În acest fel, termitul se adaptează
la mediul în schimbare și controlează ventilația prin conectarea sau deschiderea
continuă a orificiilor de suprafață și de la sol. Această structură și sistem de reglare
rafinat sporește foarte mult controlul termitelor asupra ventilației interne,
garantând o cantitate suficientă de oxigen și asigurând căldură și izolație termică ,
ceea ce face din movilă un turn virtual de aer condiționat.

Fig.9.Cuib de termite

În proiectarea clădirii Eastgate Center din capitala Harare a Zimbabwe,

arhitectul Mick Pearce a imitat mecanismul de aclimatizare a căldurii
termitelor. Clădirea multifuncțională de afaceri și de birouri din centrul orașului
este alcătuită din două clădiri de apartamente de tip placă unite printr-un
atrium. Centrul clădirilor este echipat cu arbori de aer cu punte dublă, dintre care
puntea interioară evacuează aer încălzit, iar exteriorul oferă aer rece. Pasarelei sub
atrium este rezervat plantelor verzi, oferind umbră și un efect de răcire. Mai mult,
admisia sistemului de ventilație este situată pe pasarela pentru a absorbi aerul
rece; acest lucru îi permite să ajungă la fiecare birou, mai întâi prin arborele de
aer al punții exterioare legat de cavitatea de sub podea și apoi prin orificiile de
ventilare de pe plintă. Când aerul devine fierbinte, este absorbit în arborele central
de aerisire al punții interioare, trimis pe acoperișul de aerisire cu etaj și apoi
evacuat printr-un coș de fum bine amenajat. Ciclul repetat de aer vechi și nou,
precum și de aer cald și rece reglează în mod eficient temperatura și umiditatea
din cameră și îmbunătățește foarte mult calitatea aerului.

13
 Fig.10. Eastgate Center

Asemănător cu movila de termite, tavanul din atrium din cea de-a doua
clădire de birouri municipale din Melbourne este realizat din beton ondulat
prefabricat și sablat, iar tavanul are o grosime de 180 mm, 8 m lungime și 21 m
lățime. Spațiul ondulat poate absorbi căldura produsă de utilizatori într-o măsură
optimă, promovând ventilația încrucișată și mărind lumina naturală primită de
spațiul din apropierea peretelui.

Fig.11. Cladire birouri din Melbourne

Aplicarea tehnologiei de ventilație naturală în proiectarea Haikou Tower de

către Yeang demonstrează pe deplin conceptul de „aripă”. Când intră o briză,
aripioarele se deschid prin control manual și briza intră în cameră; când vine un
vânt puternic, aripioarele se închid și vântul trece prin suprafața exterioară. Când
vine un vânt încrucișat, o aripă se deschide și cealaltă se închide . În acest fel,
clădirea poate profita în mod eficient de vântul natural pentru a promova
conservarea energiei.

14
 Fig.12. Haikou Tower

Concluzii

Dezvoltarea eficienței energetice a clădirilor bionice și arhitectura verde

bionică ar trebui și să respecte legile naturale. Este necesar să învățăm din
mecanismele conexe din științele biologice, care ar trebui să fie combinate cu
tehnologiile clădirii pentru a sprijini inovația clădirilor și pentru a realiza
integrarea organică a clădirilor, a oamenilor și a mediului.
În structura bionică datorită schimbării continue si a interacțiunii dintre
dorințe și posibilități de spațiu în care o persoană experimentează un sentiment de
mișcare in pace și liniște, cea mai mică mișcarea schimbă echilibrul puterii,
schimbându-se astfel percepția spațiului. Continuitate și schimbare în simetria și
asimetria, este protejată de intimitate și larg deschis existand un echilibru delicat.
Rețineți că în mișcare și odihnă este întotdeauna un sentiment de echilibru. În
esență, bionica, ca stil arhitectural are ca scop crearea unui mediu spațial care
să-i stimuleze pe toți sa simta exact funcțiile clădirilor, pentru care acestea din
urmă au fost proiectate.

15
 Bibliografie

Saprykina, N. A. Fundamentals of dynamic shaping the architecture of Category. Moscow:

Architecture, C, 2005.
Lebedev, U. S. Architectural bionics. Moscow: Stroiizdat, 1990.
Tasteven, G. Futurism. Moscow, 1914.
Lunacharsky, A. V. Futurists... Coll. cit., v. 5, Moscow, 1965.
Bowra, C. M. The creative experiment, L., 1949.
Markov, V. A. Russian futurism: a history, L., 1969.
Marteka, V. Bionics, trans. from English, Moscow, 1967.
Krayzmer, L. P., and V. P. Sovichko. Bionics, 2nd ed., Moscow, 1968.
Lebedew, J. S. Architektur und Bionik. Varlag MIR, Moskau; VEB Verlag fur Bauwesen,
Berlin, 1983.
Hite, V., V. Glazychev, and A. Ryabushin. Architecture of the West, Moscow: Stroiizdat, 1983

Zhang Y, Mo J, Cheng R. Developing a sustainable indoor air environment: problems,

considerations and suggestions (in China). Chin Sci Bull 2015

Glass J, Dainty ARJ, Gibb AGF. New build: materials, techniques, skills and innovation.
Energy Policy 2008

Pérez-Lombard L, Ortiz J, Pout C. A review on buildings energy consumption information.

Energy Build 2008

Omer AM. Renewable building energy systems and passive human comfort solutions. Renew
Sustain Energy Rev 2008.

Zari Maibritt Pedersen. Ecosystem services analysis for the design of regenerative built
environments. Build Res Inf 2012.

Gabrijelčič P. Energy and building aesthetics. Slovenian examples of good practice. Energy
Build 2015.

Hu W, Zhang H. Method of bionic arcology design. Archit Tech 2008.

Dai Z, Yang Z, Xiong W. Ideation analyze for architecture creation: ecology bionics. Beijing:
China Planning Press.

Lu Y. Significance and progress of bionics. J Bionics Eng.

Lebedew JS. Architektur und bonik. Berlin: Veb Verlag Fur Bauwesen.

Guo R, Hua J, Hui C. et al. Natural ventilation technology from architectural bionics. In:
Proceedings of the 9th international conference on green building and building energy
conservation; Beijing in China.

16
17