2.

NOȚIUNI PRIVIND SOLICITĂRILE ÎN CONSTRUCȚII

2.1. ACŢIUNI ÎN CONSTRUCŢII

2.2. EFORTURI ŞI DEFORMAŢII

2.3. TIPURI DE SOLICITĂRI

2.4. CARACTERISTICI DE COMPORTAMENT ALE

MATERIALELOR STRUCTURALE

1
 2.1. ACŢIUNI ÎN CONSTRUCŢII

EX ACŢIUNE ÎNCĂRCARE INTENSITATE

ACŢIUNE
ORICE CAUZĂ CAPABILĂ DE A GENERA STĂRI DE EFORTURI (SOLICITĂRI)
ÎN STRUCTURA DE REZISTENŢĂ
Forma de manifestare
- acțiuni directe, care se manifestă sub forma unor forţe și/sau momente
- acțiuni indirecte, care se manifestă sub forma unor deplasări (tasarea
terenului de fundație), accelerații (cutremurul de pământ) sau deformații
impuse (modificare lungimii unor elemente datorită variaţiilor de
temperatură și contracţiei betonului).
Variaţia spaţială
- acțiuni fixe - greutatea proprie a construcţiei, împingerea pământului;
- acțiuni mobile - forţele produse de vehiculele rutiere, feroviare sau
podurile rulante din halele industriale. 2
 2.1. ACŢIUNI ÎN CONSTRUCŢII

EX
Natura şi/sau răspunsul structurii
- acţiuni statice - nu provoacă forţe de inerţie pe structură şi în
elementele sale componente; în această situaţie se află
majoritatea acţiunilor gravitaţionale;
- acţiuni dinamice - provoacă forţe de inerţie semnificative pe
structură şi în elementele sale componente: cutremurul de
pământ; utilaje plasate în construcţie, vehicule pe poduri; vântul
în rafale;
- acţiuni cvasistatice - acţiuni dinamice reprezentate prin acţiuni
statice echivalente; în cazurile curente acţiunea vântului se
consideră ca o acţiune statică.

3
 2.1. ACŢIUNI ÎN CONSTRUCŢII
Variaţia în timp
- acțiuni permanente (G); variaţia în timp a intensităţii şi poziției este nulă
EX sau neglijabilă
- acțiuni variabile (Q); variaţie semnificativă în timp şi spațiu a intensității
- acțiuni accidentale (A); intervin rar, pe durata de viaţă a unei construcţii,
cu intensităţi semnificative în unitatea de timp; acțiunile Q pot deveni
acțiuni A (ex. căderi masive de zăpada)
- acțiunea seismică (AE); reprezentată de forţe de inerţie ce intervin în
timpul cutremurului de teren
G Q Q

t t t
4
 2.1. ACŢIUNI ÎN CONSTRUCŢII

EX ÎNCĂRCARE
MODUL DE REPREZENTARE AL ACŢIUNILOR, OARECUM DIFERIT DE
FORMA REALĂ DE MANIFESTARE

- forţe concentrate (kN), distribuite pe lungime (kN/m) sau pe

suprafaţă (kN/m2);
- momente concentrate sau distribuite
- deplasări (tasarea terenului de fundație)
- deformații impuse (modificare lungimii unor elemente datorită
variaţiilor de temperatură, respectiv contracţiei betonului)
- accelerații - produc forțe de inerție (cutremurul de pământ)

5
 2.1. ACŢIUNI ÎN CONSTRUCŢII

EX INTENSITATE
VALOAREA ÎNCĂRCĂRII

- intensitatea caracteristică a acțiunii Fk este principala

valoare reprezentativă a acțiunii
- intensitatea caracteristică este precizată în norme ca:
- valori probaliste stabilite pe baza unor măsurători
sistematice și prelucrate pe cale statiscă
- valori deterministe în lipsa datelor statistice; pe baza
experienţei se definește o valoare nominală

6
 2.1. ACŢIUNI ÎN CONSTRUCŢII
a) ACȚIUNEA
Exemplificarea : zăpada
noțiunilor:
ACȚIUNE – ÎNCĂRCARE:–b1;
b) ÎNCĂRCAREA INTENSITATE
b2; b3
ACȚIUNE – ÎNCĂRCARE – INTENSITATE

b1) uniform distribuită b2) spulberată de vânt

Exemplificarea noțiunilor:

încărcare reală încărcare de calcul încărcare reală încărcare de calcul

b3) aglomerări locale

c) INTENSITATEA: de exemplu, Dumbrăvița (caz b1)

- caracteristică la sol: s0k = 1,5 kN/m2
- caracteristică pe acoperiş – expunere completă: sk = 0,81,5 = 1,2 kN/m2
- maximă – verificarea rezistenţei: sEd = 1,5sk = 1,51,2 = 1,8 kN/m2
- redusă – verificarea deformaţiilor: sEqp = 0,4sk = 0,41,2 = 0,48 kN/m2
7
 2.1. ACŢIUNI ÎN CONSTRUCŢII

2.1.1. EVALUAREA INTENSITĂȚII ACȚIUNILOR

2.1.1.1. GREUTATEA PROPRIE A ELEMENTELOR
2.1.1.2. ÎNCĂRCĂRI UTILE PE CLĂDIRI
2.1.1.3. ZĂPADA
2.1.1.4. VÂNTUL
2.1.1.5. SEISMUL
2.1.1.6. FOCUL

2.1.2. GRUPAREA ACŢIUNILOR

8
 2.1.1.1. ÎNCĂRCĂRI DIN GREUTATEA PROPRIE A ELEMENTELOR

Evaluare încărcării din greutatea proprie a elementelor, structurale și

nestructurale se face pe baza:
- greutăților tehnice ale materialelor (N/um), indicate în norme
sau de către furnizor
- greutăților pe metru liniar (N/m) indicat în tabelele de produse,
în cazul elementelor din oțel
- greutății totale a elementului din beton prefabricat indicat în
catalogul de produse

Datele necesare evaluării greutății proprii se obțin din SR EN 1991-1-

1:2004, cataloagele de produs sau de la furnizori.

9
2.1.1.1. ÎNCĂRCĂRI DIN GREUTATEA PROPRIE A ELEMENTELOR

beton armat: 25

10
 2.1.1.2. ÎNCĂRCĂRI UTILE PE CLĂDIRI

Conform SR EN 1991-1-1:2004 evaluarea încărcărilor utile pe planșeele

clădirilor se face în funcție de categoria de utilizare

11
 2.1.1.3. ZĂPADA

Natura zăpezii  (kN/m3)

Proaspătă 1,0
Așezată (ore…zile) 2,0
Veche (săptămâni) 2,5…4,5
Umedă 4,0
Zăpadă neaglomerată pe Zăpadă aglomerată pe
acoperiș cu 2 pante acoperiș cu 2 pante

Aglomerări pe acoperișuri cu mai multe pante

12
Aglomerare pe copertină
 2.1.1.3. ZĂPADA

Aglomerări pe corpuri de clădire cu înălțimi diferite

Zăpadă pe cornișe

Acoperiș cald ?
13
 2.1.1.3. ZĂPADA

Pavilionul ROMEXPO (27.04.1962)

Diametre:
- cupola 93 m
- construcția 125 m
Înălțimea totală 42 m
Supraf. constr. 10 000 m2
Complexului expozițional Cupola: sistem reticular
Brno (1958)

EREN 21.08.1964

Iarna 1962/63
- încărcare excentrică din zăpadă
- voalarea cupolei
inel rigid de oțel arce cu secțiune triunghiulară
(grinzi cu zăbrele din țevi) 14
 2.1.1.3. ZĂPADA

EVALUAREA ACȚIUNII ZĂPEZII ASUPRA CONSTRUCȚIILOR

CR 1-1-3/2012
Intensitatea caracteristică a încărcării pe sol s0k (kN/m2) pentru altitudini până la 1000 m

STAS 10101/21-92 IMR = 50 ani

15
 2.1.1.3. ZĂPADA

Intensitatea caracteristică a încărcării pe acoperiș sk (kN/m2) depinde de:

clasa de importanță pentru acțiunea zăpezii → 1,15; 1,10; 1,00; 1,00

condiții de expunere la vânt în amplasament:

expunere completă – zăpada poate fi spulberată → 0,8
normală – nu este posibilă o spulberare completă → 1,0
redusă – clădire înconjurată de copaci înalți; construcții mai înalte → 1,2

coeficientul termic al acoperișului → posibilitatea topirii zăpezii pe acoperiș

forma acoperișului

16
 2.1.1.3. ZĂPADA

② condiții de expunere la vânt în amplasament

0,8

0,8

Expunere Completă

1,0
1,2
1,2

Expunere Normală Expunere Redusă

17
 2.1.1.3. ZĂPADA

④ forma acoperișului
z.n.

z.a. z.n.

Coeficientul de formă
z.a.

Alunecarea neîmpiedicată a zăpezii

z.n. z.n.
z.a.
z.a. z.a.
z.a.

Aglomerare din cauza

acțiunii vântului Spulberarea & alunecarea zăpezii de pe acoperișul superior18
2.1.1.4. VÂNTUL

19
 2.1.1.4. VÂNTUL

sucțiune

presiune presiune internă

Presiunile asupra clădirilor

Turbulențele vântului Swiss Re´s Building, Londra

20
 2.1.1.4. VÂNTUL

EVALUAREA ACȚIUNII VÂNTULUI ASUPRA CONSTRUCȚIILOR

CR 1-1-4/2012
Valorile de referință ale presiunii dinamice de bază qb la înălțimea de 10 m (kPa)
STAS 10101/20-92
0,55 IMR = 50 ani

0,30
0,42

q b  0,5v 2b
vb - viteza de referință a vântului:
 = 1,25 kg/m3 – densitatea specifică

21
 2.1.1.4. VÂNTUL

VITEZA VÂNTULUI
Viteza instantanee la înălțimea z deasupra terenului :
V(z,t) = vm(z) + v(z,t)
vm(z) – viteza medie
v(z,t) – viteza fluctuantă fața de medie, datorită rafalelor
Viteza de referință vb: viteza vântului mediată pe o durată de 10 minute,
determinată la o înălțime de 10 m deasupra terenului, în câmp deschis.
Conversia între vitezele pentru alte intervale de mediere:
1,05Vb,1h = Vb,10min = 0,84Vb,1min = 0,67Vb,1sec

V(z,t)
v(z,t) rafale

vm(z) t

Intervalul de mediere a
t
vitezei 22
 2.1.1.4. VÂNTUL

Presiunea dinamică a vântului pe suprafețele rigide depinde de:

① clasa de importanță pentru acțiunea vântului  1,15; 1,15; 1,00; 1,00

② rugozitatea terenului definită prin lungimea de rugozitatea z0 care este o
măsură convențională a mărimii vârtejurilor vântului turbulent la suprafața
terenului; se exprimă ca o lungime
③ turbulența vântului
④ tipul construcției  existența/absența riscului de rezonanță
⑤ geometria construcției (aerodinamicitatea construcției):
- înălțimea
- dimensiunile în plan
- forma acoperișului & panta acestuia

23
 2.1.1.4. VÂNTUL

② Rugozitatea terenului

Categoria 0
Marea Neagră sau zone costiere expuse
vânturilor venind dinspre mare (z0 = 0,003 m)

Categoria I (imaginea alăturată fără copaci)

Lacuri sau terenuri plate și orizontale cu
vegetație neglijabilă și fără obstacole
(z0 = 0,001 m)
Categoria II
Terenuri cu iarbă și/sau cu obstacole izolate
(copaci, clădiri) aflate la distanțe de cel puțin
20 de ori înălțimea obstacolului (z0 = 0,05
24 m)
2.1.1.4. VÂNTUL

Categoria III
Zone acoperite uniform cu vegetație, sau cu
clădiri, sau cu obstacole izolate aflate la distanțe
de cel mult de 20 de ori înălțimea obstacolului
(sate, terenuri suburbane, păduri) (z0 = 0,3 m)

Categoria IV
Zone în care cel puțin 15% din
suprafață este acoperită cu construcții
având mai mult de 15 m (z0 = 1,0 m)

25
 2.1.1.4. VÂNTUL

Distribuția presiunilor în funcție de geometria construcției

Distribuția pe înălțime Distribuția în plan orizontal
depinde de raportul:
(lățimea peretelui)/ (înălțime)

Zonele privind distribuția

sucțiunii pe acoperișuri plane

26
 2.1.1.5. SEISMUL

a) CUTREMURE DE PĂMÂNT
Anual peste 30.000 de cutremure înregistrate de seismologi

Tara An Grade Richter

Portugalia 1775 9,0
Bulgaria 1928 7,0
URSS 1952 9,0
Chile 1960 9,5
Alaska 1964 9,2
România 1977 7,2
Indonezia 2004 9,1
China 2008 7,9
Haiti 2010 7,0
Japonia 2011 9,0
Chile 2015 8,3
27
 2.1.1.5. SEISMUL

NIIGATA, Japonia, 1964 IZMIR, Turcia, 1999

NORTHRIDGE, SUA, 1994 IQUIQUE, Mexic, 2014 28

 2.1.1.5. SEISMUL

Tsunami 6m,
Portul Ofunato, Japonia

VALDIVIA, Chile, 1960

KUMAMOTO, 2016 ILLAPEL, Chile, 8,8 - 2010

29
 2.1.1.5. SEISMUL

epicentru

hipocentru

  


 
Seism de suprafață Seism de adâncime
Seism intermediar
( 10 km) ( 30 km)

Unde directe
Unde indirecte (reflectate; refractate)
 – punct de reflexie
 – punct de refracție
30
 2.1.1.5. SEISMUL

UNDE DE VOLUM UNDE DE SUPRAFAȚĂ

Unde primare (P): Unde transversale (Love)

- viteză mare de propagare
- de obicei impact minim asupra mişcării seismice

Unde secundare (S): Unde longitudinale (Rayleigh)

- de 1,74 ori mai lentă decât unda P
- cel mai mare impact generând unde de
suprafață

31
 2.1.1.5. SEISMUL

Propagarea undelor  fenomen complex:

- unde directe; indirecte
- unde de volum; de suprafață
- depinde de stratificația și natura terenului parcurs
de șocul seismic

Din punctul de vedere al unei construcții nu este foarte

importantă distincția între tipurile de unde, ci efectul global
al acestora, în termeni de intensitate a mișcării seismice.

32
 2.1.1.5. SEISMUL

SCĂRI ALE INTENSITĂȚII CUTREMURELOR

1880 Rossi, Forel

1902 Mercalli  se bazează pe efectele cutremurului
Giuseppe Mercalli Charles Richter
1935 Richter, Gutenberg  se bazează pe magnitudine (1850 – 1914) (1900 – 1985)
MMI - Mercalli Modified Intensity
MSK - Medvedev, Sponheuer, Karnik Scara Mercalli Scara Richter ag
1996 EMS - European Macroseismic Scale I 2-3 < 0,1 cm/s2
II 3-4 2,5 cm/s2
III 4 2,5 cm/s2
1884, 1898, 1908, 1996 Agenția Meteorologică a Japoniei
IV 4-5 0,10 m/s2
V 5-6 0,25 m/s2
70 Scara de magnitudine a momentului seismic
VI 6 0,50 m/s2
VII 6-7 1,00 m/s2
VIII 7 2,50 m/s2
IX 7-8 2,50 m/s2
X 8 5,00 m/s2
XI >8 7,50 m/s2
XII >9 33 2
9,80 m/s
 2.1.1.5. SEISMUL

Scara Mercalli Descriere ag

I. Instrumental Cutremurul nu este perceput decât de puține persoane aflate în condiții favorabile. < 0,1 cm/s2
Se simte de puține persoane, în special de cele ce se găsesc la etajele superioare ale
II. Slab 2,5 cm/s2
clădirilor.
Se percepe în interiorul clădirilor, mai pronunțat la etajele superioare. Durata poate fi
III. Perceptibil 2,5 cm/s2
apreciată.
În timpul zilei este resimțit de multe persoane care se află în interiorul clădirilor. În exterior
IV. Moderat 0,10 m/s2
puțin perceptibil.
V. Destul de Este simțit aproape de toți oamenii. Ușoare degradări ale tencuielilor, iar unele obiecte
0,25 m/s2
puternic instabile se răstoarnă.
Mișcarea este simțită de toată lumea producând panică. Tencuiala cade, clădirile suferă
VI. Puternic 0,50 m/s2
avarii. Avarii însemnate la clădirile slab executate.
Produce panică, iar oamenii părăsesc locuințele. Avarii ușoare până la moderate la
VII. Foarte
structurile de rezistență obișnuite. Avarii considerabile la construcțiile slab executate sau 1,00 m/s2
puternic
necorespunzător proiectate. Coșurile cad.
Avarii ușoare la structurile proiectate seismic. Avarii considerabile la clădirile obișnuite.
VIII. Destructiv Prăbușirea structurilor de rezistență defectuos executate. Dislocări ale zidăriei de 2,50 m/s2
umplutură, căderea coșurilor înalte, monumentelor.
Avarii însemnate la structurile de rezistență proiectate antiseismic. Se produc înclinări ale
IX. Violent clădirilor cu schelet de rezistență bine proiectate. Distrugeri ale clădirilor slab executate. 2,50 m/s2
Crăpături în pământ. Conductele subterane se rup.
Majoritatea construcțiilor proiectate antiseismic se distrug odată cu fundațiile. Pământul se
X. Intens 5,00 m/s2
crapă puternic. Se produc alunecări de terenuri.
Puține structuri de rezistență rămân nedistruse. Apar falii la suprafața pământului.
XI. Extrem 7,50 m/s2
Conductele subterane complet distruse. Prăbușiri și alunecări puternice ale terenului.
Distrugerea este aproape totală. Obiectele sunt azvârlite în sus. Au loc modificări ale
XII. Catastrofic 9,80 m/s2
reliefului.
34
 2.1.1.5. SEISMUL

Scara Richter Descriere Efecte

 2,0 Micro Nu se simte

2,0 … 2,9 De obicei nu se simt, dar sunt măsurate/înregistrate

Minor
3,0 … 3,9 Adeseori se simt dar rareori produc pagube
Trepidații perceptibile ale obiectelor din interiorul clădirilor, zgomote prin lovire,
4,0 … 4,9 Ușor
pagubele importante sunt puțin probabile
Pot provoca pagube importante, pe porțiuni restrânse, la clădirile prost construite
5,0 … 5,9 Moderat
și pagube ușoare la clădirile bine construite
6,0 … 6,9 Puternic Pot provoca distrugeri în zone populate pe o rază de până la circa 160 km

7,0 … 7,9 Major Pot provoca distrugeri importante pe întinderi mari

Pot provoca distrugeri importante în zone situate la sute de kilometri în jurul
8,0 … 8,9
Important epicentrului
9,0 … 9,9 Devastează zone pe o rază de mii de kilometri

 10 Devastator Este posibilă o devastare la scară planetară

35
 2.1.1.5. SEISMUL

CUTREMUR DE PĂMÂNT STRUCTURA RĂSPUNS SEISMIC

- magnitudine - caracteristicile elastice - deplasări
- adâncimea focarului (geometrie; proprietățile - viteze
- distanța de la epicentru materialului) - accelerații
- natura straturilor - caracteristicile dinamice (perioada - forțe de inerție
geologice parcurse de proprie de oscilație) - forțe de
undele produse - proprietățile de disipare a amortizare
- caracteristicile geotehnice energiei induse (disiparea energiei)
ale terenului de fundare - amplificarea oscilațiilor seismice - forțe elastice
datorită comportării elastice a - tensiuni și
structurii deformații

SPECTRU DE RĂSPUNS:
• legătura cauzală dintre acțiunea seismică și efectul acesteia asupra structurii
• se reprezintă: spectre de deplasări, spectre de viteze, spectre de accelerații

36
 2.1.1.5. SEISMUL

Vrancea
4.03.1977
INCERC București
Direcția N-S

37
 2.1.1.5. SEISMUL

u(t) u(t)

Caracteristicile structurii: P(t) = - müg(t)

- masa
- rigiditatea
- disiparea energiei

ug(t) – deplasarea terenului

u(t) – amplitudinea în
raport cu fundația P(t) = mü(t) + cú(t) + ku(t)
ug(t)
ut(t) – amplitudinea în
Forțele acționând asupra masei:
raport cu poziția inițială ut(t)
- forța de inerție Fi
Notă referitoare la P(t): - forța indusă de deformarea
u - spațiu parcurs elastică a materialului Fe
ú - viteză Fi(u) - forța disipată prin vâscozitatea
ü - accelerație Fe(u) Fd(u) materialului Fd
38
 2.1.1.5. SEISMUL

b) SEISMICITATEA ROMÂNIE

Epicentrele cutremurelor înregistrate până în 2014

39
 2.1.1.5. SEISMUL

Hazardul seismic
- contribuția majoră a zonei seismice crustale Vrancea
- zone seismogene de suprafață, distribuite pe întreg teritoriul țării

40
 2.1.1.5. SEISMUL

Zona seismogenă Vrancea:

- cutremure foarte mari: 1738, 1802, 1838, 1901, 1940,
1977, 1986
- cutremure mari: 1990, 2004
- cutremure mici și mijlocii 2013
- adâncimea focarelor 60 …170 km
- suprafața epicentrală de cca. 40x80 km
- poate produce distrugeri mari în peste 2/3 din Blocul Carlton
teritoriul - înainte de 10 noiembrie 1940 -
26 octombrie 1802 cel mai puternic cutremur, magnitudine
7,5…7,7
10 noiembrie 1940 adâncime 140…150 km, magnitudine
7,4, primul cutremur puternic din sec. XX
4 martie 1977 cutremurul cu prima accelerogramă
înregistrată în România; adâncime 109 km; magnitudine 7,2;
distanța epicentrală față de București 105 km; cele mai
distrugătoare efecte asupra construcțiilor înalte: 23 din BA &
6 din zidărie construite înainte de război, 3 clădiri din BA
construite în anii 60… 70 4 martie 1977
41
 2.1.1.5. SEISMUL

Zona Banatului:
- cutremure locale, de mică adâncime  10 km
- se produc în serii pe durata a câteva luni
- în ultimii 200 de ani magnitudinea nu a
depășit valori de 5,6…5,8
- două zone: SE a Banatului (Moldova Nouă);
împrejurimile municipiului Timișoara

12 Iulie 1991 cel mai puternic cutremur din sursa

Timișoara, adâncime 11 km, magnitudine 5,7
18 Iulie 1991 cel mai puternic cutremur din sursa
Moldova Nouă, adâncime 12 km, magnitudine 5,6

Falia Mehala - Ronaț - Freidorf 42

 2.1.1.5. SEISMUL

Instrumentarea seismică a României

Instrumentarea seismică are ca scop obținerea parametrilor definitorii ale undei
seismice: deplasarea, viteza, accelerația (accelerograma)
Accelerograma  baza programelor automate de calcul

43
INCERC București Institutul Național pentru Fizica Pământului
 2.1.1.5. SEISMUL

0,24g

Perioada predominantă 1,19 sec.

1,95g
Perioada predominantă 0,50 sec.

0,24g

Perioada predominantă 0,66 sec.

44
 2.1.1.5. SEISMUL

c) EVALUAREA ACȚIUNII SEISMICE

P100 - 1/2013
În funcție de caracteristicile structurale și de importanța construcției se poate utiliza una
din metodele de calcul, enumerate în ordinea descreșterii complexității:
- metoda de calcul dinamic neliniar în care modelul calcului liniar este
completat prin introducerea parametrilor de comportatre postelastică
- metoda de calcul dinamic liniar în care mișcarea seismică a terenului este
caracterizată prin accelerograme naturale sau artificiale
- metoda de calcul modal, pentru modurile semnificative de oscilație,
bazată pe spectrul de răspuns elastic
- metoda forțelor seismice echivalente, corespunzătoare modului propriu
fundamental, bazată pe spectrul de răspuns elastic (legătura cauzală
dintre acțiunea seismică și efectul acesteia asupra structurii); în mod
simplificat forța seismică totală de calcul poate fi redată sub forma:
Fb = c(gMtot)
în care c este un coeficient seismic global dependent de parametrii ...
de mai jos; g = 9,81 m/s2; Mtot - masa totală a clădirii
45
 2.1.1.5. SEISMUL

SPECTRUL DE RĂSPUNS ELASTIC ține cont de :

intensitatea seismică a amplasamentului  ag
natura straturilor prin care se propagă undele seismice  perioada de
colț Tc
caracteristicile elastice și dinamice ale structurii  perioada proprie de
oscilație T & capacitatea de amortizare
amplificarea oscilațiilor seismice datorită comportării elastice a
structurii în timpul seismului  coeficientul de amplificare 

46
 2.1.1.5. SEISMUL

Valorile de vârf ale accelerației terenului ag

STAS 11100/1 - 1977
P100-1/2013
STAS 2923 - 1963
STAS P100-1/2006
2923 - 1952
IMR = 225 ani
IMR = 100 ani

47
 2.1.1.5. SEISMUL

Perioada de colţ Tc - timpul necesar pentru realizarea unei oscilații complete a

undelor seismice și caracterizează condițiile locale ale amplasamentului.

Perioada de colț Tc este din ce in ce mai mare cu cât terenul este mai moale
(perioada de vibrație a pachetului de straturi din amplasament este mai mare).

48
 2.1.1.5. SEISMUL

Perioada proprie de oscilație T & capacitatea de amortizare

10,0 t
0,73 sec.

1,21 sec.

35 cm 5,0 m
25 cm

grosimea peretelui 4 cm

RIGIDITATEA  .... PERIOADA DE OSCILAȚIE 

49
 2.1.1.5. SEISMUL

Perioada proprie de oscilație T & capacitatea de amortizare

fără amortizare

Amortizatea oscilațiilor:

cu amortizare Exemplu de plasticizare:

În timpul seismului: zdrobirea betonului comprimat
- apariția unor deformații plastice în elementele structurii
- dezvoltarea deformațiilor plastice conduce la disiparea energiei induse
- disiparea energiei conduce la amortizarea deformațiilor
Apariția deformațiile plastice este consecința diferenței dintre forța seismică de
calcul Fb și cea reală Fb, real:
Fb = Fb, real/q
în care q > 1 este factorul de comportare depinzând de:
- materialul folosit la realizarea structurii (oțel; beton armat; zidărie; lemn)
- sistemul structural (cadre etajate; pereți structurali cuplați; etc.; structuri
sensibile la torsiune; pendul inversat; etc.) 50
 2.1.1.5. SEISMUL

Amplificarea oscilațiilor seismice

Clădirea BRD - 27 octombrie 2006

Acoperiș

Fundație

Propagarea & amplificarea oscilațiilor  efectul de bici 51

 2.1.1.5. SEISMUL

Coeficientul de amortizare  se determină din spectrul

normalizat de răspuns elastic al accelerațiilor absolute


2,5

T
Tc T

T  Tc  forțe seismice mari; deplasări laterale mai reduse

T  Tc  forțe seismice mai reduse; deplasări laterale mai mari
52
 2.1.1.5. SEISMUL

Spectre normalizate de răspuns elastic (P100-1)

București Craiova Timișoara

Influența rigidității asupra coeficientului , respectiv asupra forței seismice

Elementele din slide 49 (rigid; flexibil)
0,73 sec.   = 2,5 0,73 sec.   = 2,5 0,73 sec.   = 2,2
1,21 sec.   = 2,5 1,21 sec.   = 2,1 1,21 sec.   = 1,4

53
 2.1.1.6. FOCUL

Efectul distructiv al incendiului prin:

- flacăra directă din focar
- gazele fierbinți generatoare de alte focare
TC
1000…1200
flashover

550…600
timp

CURBA FOCULUI NATURAL

Flashover: majoritatea suprafețelor expuse într-un spațiu sunt
încălzite la temperatura de autoaprindere și emit gaze inflamabile
54
 2.1.1.6. FOCUL

LEMN OȚEL BETON

FOARTE
REZISTENȚA LA FOC REDUSĂ MARE
REDUSĂ
COMBUSTIBILITATEA MARE ZERO ZERO
CONTRIBUȚIA LA SARCINA DE FOC MARE ZERO ZERO
RATA DE CREȘTERE A TEMPERATURII PE FOARTE FOARTE
REDUSĂ
SECȚIUNEA TRANSVERSALĂ REDUSĂ MARE
FOARTE
PROTECȚIA ÎNCORPORATĂ LA FOC REDUSĂ MARE
REDUSĂ
POSIBILITĂȚI DE REPARARE DUPĂ INCENDIU ZERO REDUSĂ MARE
PROTECȚIA CĂILOR DE EVACUARE ȘI A
REDUSĂ REDUSĂ MARE
POMPIERILOR

55
 2.1.2. GRUPARERA ACŢIUNILOR

În vederea obţinerii celor mai defavorabile solicitări, acţiunile se grupează pentru:

- verificare rezistenţei sub intensităţile maxime (stările limită ultime - SLU);
- verificarea comportării sub sarcinile de serviciu (stările limită ale exploatării
normale - SLEN).

La realizare grupărilor, atât pentru SLU cât şi pentru SLEN, se are în vedere:
- probabilitatea redusă ca toate acţiunile variabile să fie maxime în
acelaşi timp → intensităţile acţiunilor variabile vor fi afectate cu
coeficienţi de simultaneitate subunitari (0, 1, 2);
- aplicarea principiului de mai sus și pentru situația seismică de
proiectare; mai mult chiar, în acest caz nu se iau în considerare
acțiunile variabile care produc deplasări laterale (vânt, variații de
temperatura, etc.);
- evitarea unor situaţii imposibile chiar dacă acțiunile respective conduc
la solicitări maxime (de exemplu, nu se poate grupa creşterea
temperaturii exterioare cu încărcarea din zăpadă). 56
 2.1.2. GRUPARERA ACŢIUNILOR

FACTORII DE GRUPARE A ACŢIUNILOR VARIABILE

LA CLĂDIRI ŞI STRUCTURI

57
 2.1.2. GRUPARERA ACŢIUNILOR

Grupări pentru SLU

Situația persistentă de proiectare Situația seismică de proiectare
(Gruparea fundamentală ) (Gruparea specială)
n

 GG k   Q,1Q k ,1  
2
Q 0Qk G   Q
k 2 k   I A Ek

acțiune variabilă importantă

G = 1,35
Q = 1,5
Forțele gravitaționale și cele
orizontale, altele decât cele
produse de seism, au valori mai
mari decât valorile caracteristice
2  0
I  1
Forțele gravitaționale au valori mai mici
decât cele carcateristice în situația în
care sigurele forțe orizontale sunt cele
produse de seism

58
 2.1.2. GRUPARERA ACŢIUNILOR
EXEMPLU PRIVIND REALIZAREA GRUPĂRILOR
Gk,2 Zk
Vk,2 Sk,2

Gk,1 Uk Sk,1
Vk,1

Spații
comerciale

1,35Gk,2 + 1,5Zk Gk,2 + 0,4Zk

1,35Gk,2 + 1,50,7Zk 1,5Vk,2 1,35Gk,2 + 1,50,7Zk ISk,2

H2 H2
1,35Gk,1 + 1,5Uk 1,35Gk,1 + 1,50,7Uk Gk,1 + 0,6Uk
H1 1,5Vk,1 ISk,1
H1 1,35Gk,1 + 1,50,7Uk

Situația seismică de
Situația persistentă de proiectare proiectare
H2 = 1,50,7Vk2
(gruparea fundamentală) (gruparea specială)
H1 = 1,50,7Vk1 59
 2.1.2. GRUPARERA ACŢIUNILOR

Grupări pentru SLEN

Combinaţia caracteristică - utilizată pentru stările limită ireversibile:

 G k  Q k,1   ψ 0 Q k,i

Combinaţia frecventă - utilizată pentru stările limită reversibile

 G k  1,1Q k,1   ψ 2 Q k,i

Combinaţia cvasipermanentă - utilizată pentru efectele de lungă durată şi aspectul

structurii:deformaţii; deschideri ale fisurilor elementelor din beton armat

 G k    2Q ki
60
 2.2. EFORTURI ŞI DEFORMAŢII

2.2.1. REAZEME ŞI REACŢIUNI

2.2.2. EFORTURI UNITARE ŞI EFORTURI SECŢIONALE

61
 2.2.1. REAZEME ȘI REACȚIUNI

Pentru calculul, structurilor de rezistență se poziţionează

întotdeauna într-un sistem de referință, sistemul de axe XYZ
Spațiul tridimensional al sistemul de axe XYZ are 6 grade de libertate
și anume trei deplasări (x, y, z), respectiv trei rotiri (x, y, z).

62
 2.2.1. REAZEME ȘI REACȚIUNI

Elementele structurale sunt conectate între ele, unele îşi transmit

încărcările la alte elemente. În asemenea situaţii unele elemente sunt
reazeme pentru altele.
Pentru calcule, se recurge în mod frecvent la suprimarea teoretică
a reazemelor ceea ce implică blocarea deplasărilor devenite libere.
Această blocare se realizează prin introducerea unor forţe pentru
menţinerea echilibrul; aceste forţe se numesc reacţiuni.

Reacțiunilor sunt dirijate după direcțiile

gradelor de libertate. In spațiul
tridimensional sunt șase reacțiuni și
anume trei forțe, respectiv trei
momente.

63
 2.2.1. REAZEME ȘI REACȚIUNI

Spaţiul bidimensional, caz particular al spațiului tridimensional, este

caracterizat prin:

EX - trei grade de libertate (x, y, z)

- trei reacţiunile Rx, Ry şi Mz (notate în mod curent cu V, H şi M)
- trei tipuri de reazeme
REAZEM SIMPLU ARTICULAȚIE ÎNCASTRARE

H
V V M
V

64
 2.2.2. EFORTURI UNITARE ȘI EFORTURI SECȚIONALE

EX ACTIUNE

elastice
DEFORMATII 
plastice

determină o stare internă

de solicitare descrisă prin:
EFORTURI UNITARE
65
 2.2.2. EFORTURI UNITARE ȘI EFORTURI SECȚIONALE

EFORTURI UNITARE
EX y
ΔP
p = lim
ΔA
x
orientare oarecare in spațiu
P
A
se înlocuiește cu  și 
z efortul unitar normal

efortul unitar tangențial

66
 2.2.2. EFORTURI UNITARE ȘI EFORTURI SECȚIONALE

EFORTURI SECȚIONALE
EX y
My Însumarea eforturilor unitare p

x Forță rezultantă internă R

Ty
Nx Mt
P 6 componente
A
Tz Mz 
3 forțe
z 3 momente
Forța în lungul axei longitudinale: Nx – forță axială
Forțe în lungul axelor transversale: Ty & Tz – forțe tăietoare
Moment în lungul axei longitudinale: Mt – moment de torsiune
Momente în lungul axelor transversale: My & Mz – momente încovoietoare 67
 2.2.2. EFORTURI UNITARE ȘI EFORTURI SECȚIONALE

Exemplu:
determinarea eforturilor secționale

În secțiunea a-a se introduc

forțele necesare pentru a
menține integritatea și
continuitatea consolei în
starea deformată

- deplasarea pe verticală
este împiedicată de T
- deplasarea pe orizontală
este împiedicată de N
- rotirea în sens orar este
împiedicată de M

68
 2.2.2. EFORTURI UNITARE ȘI EFORTURI SECȚIONALE

SCOPUL CALCULELOR DE REZISTENȚĂ CONSTĂ ÎN

EVALUAREA CAPACITĂŢII ELEMENTULUI DE A REZISTA
ACŢIUNII LA CARE ESTE SUPUS.

ÎN ACEST SCOP ESTE NECESAR CA EFORTUL UNITAR

MAXIM SĂ NU DEPĂŞEASCĂ REZISTENŢA MATERIALULUI.

69
2.2.2. EFORTURI UNITARE ȘI EFORTURI SECȚIONALE

Instrumentul de calcul:
ÎNCĂRCĂRI STATICA CONSTRUCȚIILOR

Instrumentul de calcul:
EFORTURI SECȚIONALE
TEORIA ELASTICITĂȚII

Instrumentul de calcul:
EFORTUL UNITAR REZISTENȚA MATERIALELOR

70
 2.3. TIPURI DE SOLICITĂRI
STRUCTURI REALE
CALCUL STATIC

Nx, Ty, Tz, My, Mz & Mx

Nx, My & Mz Ty, Tz & Mx

 
eforturi unitare normale  eforturi unitare tangențiale 

N  întindere/compresiune axială T  tăiere

M  încovoiere Mx  torsiune
N & M  încovoiere cu forță axială T & Mx  torsiune cu tăiere
71
 2.3. TIPURI DE SOLICITĂRI

2.3.1. Solicitări axiale

2.3.1.1. Întindere centrică
2.3.1.2. Compresiune centrică; flambajul
2.3.2. Încovoiere pură
2.3.3. Încovoiere cu forţă axială
2.3.4. Tăiere
2.3.5. Torsiune

72
 2.3.1.1. ÎNTINDERE AXIALĂ

Întindere axială (+)

a
EX F
bară de oțel
F

a

 / 2  / 2
F N=F
Distribuția uniformă a efortului unitar 

N
 N  N
A  &    
EA  EA
Material elastic:   E
Condiția de rezistență:   fy (limita de curgere; slide 98)
73
 2.3.1.2. COMPRESIUNE AXIALĂ; FLAMBAJ

Compresiune axială (-)

EX
FLAMBAJ
Fenomenul de trecere al unui element
din starea de echilibru stabil în cea de de
echilibru nestabil, la o anumită valoare
critică a sarcinilor aplicate.


 Bara este în starea de echilibru stabil
 Bara a trecut din starea de echilibru stabil în
starea de echilibru nestabil la atingerea unei
anumite valori a forţei P - forţa critică de flambaj

  74
 2.3.1.2. COMPRESIUNE AXIALĂ; FLAMBAJ

 2 EI
Pcr  2
0
Forţa critică de flambaj depind de:
- elasticitatea materialului: E - modulul de elasticitate Euler
- dimensiunile secţiunii transversale: I - momentul de (1707 – 1783)
inerție al secțiunii
- lungimea de flambaj: - distanța dintre punctele de
inflexiune ale axei deformate a elementului, distanță
dependentă de condițiile de rezemare de la capătul
elementului

Flambajul se produce întotdeauna în raport cu axa

minimă de inerţie a secţiunii (în direcția paralelă
cu dimensiunea minimă a secțiunii transversale)
75
 2.3.1.2. COMPRESIUNE AXIALĂ; FLAMBAJ

EX

0    0  0,7  0  0,5
 0  2 0  

0 - lungimea de flambaj
76
 2.3.1.2. COMPRESIUNE AXIALĂ; FLAMBAJ

2 EI
Pcr  2
0

77
 2.3.1.2. COMPRESIUNE AXIALĂ; FLAMBAJ

Comportarea stâlpilor din structurile reale este influenţată de:

• rigidităţile grinzilor care conlucrează cu stâlpii
• modul de manifestare a acţiunilor
• prezenţa sau absenţa unor elemente de contravântuire.

Prin proiectare se evită producerea flambajului dar deformaţiile care

ar putea produce flambajul sunt reale şi produc creşteri ale eforturilor
secţionale aşa numitele efecte de ordinul II.

78
 2.3.1.2. COMPRESIUNE AXIALĂ; FLAMBAJ

DEFORMAŢIILE CARE PRODUC EFECTELE DE ORDINUL II POT FI

INDIVIDUALE SAU DE ANSAMBLU.

Exemple: deformaţii
laterale conducând la deformaţie individuală deformaţie de nivel
efecte de ordinul II

deformaţii de nivel sub acţiuni combinate 79

 2.3.2. ÎNCOVOIERE

ÎNCOVOIEREA PURĂ = MOMENT ÎNCOVOIETOR CONSTANT

EX M
P

M + + M
M Pa
Încovoiere cu tăiere
ÎNCOVOIERE PURĂ

Material fotoelastic
80
 2.3.2. ÎNCOVOIERE

EX

- liniile longitudinale se curbează;

- cele de sub axa longitudinală se lungesc, iar cele de deasupra se scurtează;
- se intuieşte prezenţa unui plan care se curbează fără a-şi modifica lungimea;
- intersecţia dintre acest plan şi planul secţiunii transversale se numeşte axă neutră;
- scurtarea şi lungirea fibrelor este proporţională cu distanţa de la axa neutră, ceea ce
înseamnă o distribuţie liniară;
- liniile transversale, care reprezintă secţiuni transversale, se rotesc râmând drepte şi
normale pe cele longitudinale deformate, ceea ce denotă absenţa unor deformaţii
unghiulare.

Ipoteza secţiunilor plane (ipoteza lui Bernoulli):

O SECȚIUNE PLANĂ ȘI PERPENDICULARĂ PE AXA NEDEFORMATĂ A
BAREI RĂMÂNE PLANĂ ȘI PERPENDICULARĂ PE AXA DEFORMATĂ (1700 – 1782)
81
 2.3.2. ÎNCOVOIERE

ÎNCOVOIERE DREAPTĂ ÎNCOVOIERE OBLICĂ

EX y y

Py
z My z
Pz Mz

z
Distribuția liniară a
efortului unitar 
My
Mz 82
 2.3.2. ÎNCOVOIERE

FLAMBAJ & ÎNCOVOIERE?

ELEMENTE ZVELTE : GRINZI METALICE ZVELTE
INSTABILITATE LATERALĂ Consolă VOALAREA INIMII
(DEVERSARE LATERALĂ)

Grindă simplu rezemată

Grindă dublu încastrată

83
 2.3.3. ÎNCOVOIERE CU FORȚĂ AXIALĂ

EX

ÎNCOVOIERE CU FORŢĂ AXIALĂ SOLICITARE EXCENTRICĂ

N  eforturi unitare uniform distribuite

M  distribuție liniară a eforturilor unitare
M + N  distribuția eforturilor unitare depinde de poziția
forței excentrice față de sâmburele central al secțiunii
84
 2.3.3. ÎNCOVOIERE CU FORȚĂ AXIALĂ

EXDefiniție
Sâmburele central este o zonă în jurul centrul de greutate al
secţiunii având proprietatea că pentru orice poziţie a punctului de
aplicaţie al forţei excentrice eforturile unitare pe secţiune sunt
numai de acelaşi semn (axa neutră nu taie secţiunea).

Secţiune dreptunghiulară
Sâmburele central  romb cu:
- diagonale b/3 & h/3
- Gromb  Gdreptunghi

85
 2.3.3. ÎNCOVOIERE CU FORȚĂ AXIALĂ

EX COMPRESIUNE EXCENTRICĂ DREAPTĂ

- forța excetrică este plasată pe una din axele secțiunii -

Excentricitate mică Excentricitate mare

- axa neutră în afara secțiunii - - axa neutră în secțiune -86
 2.3.3. ÎNCOVOIERE CU FORȚĂ AXIALĂ

COMPRESIUNE EXCENTRICĂ OBLICĂ :N;N;MM ;M

EX y;yMz z
- forța excetrică este plasată între axele secțiunii -
Situație curentă a elementelor structurale indiferent de
forma secțiunii transversale și materialul utilizat
N N
N N
My
Mz N N
 M 

N N
 

N
? ? ?
87
 2.3.3. ÎNCOVOIERE CU FORȚĂ AXIALĂ

Exemplificare: stâlp din beton armat

Zona comprimată
- beton & armătură -

Secțiunea dreptunghiulară Zona întinsă

cu armătură perimetrală - armătură & beton fisurat -

88
 2.3.4. TĂIERE

Solicitare care generează eforturile unitare tangenţiale 

întâlnindu-se în multe situaţii, fiind denumită:
• tăiere în cazul plăcilor, grinzilor şi stâlpilor;
• străpungere în cazul plăcilor rezemate direct pe capul
stâlpilor;
• forfecare în cazul îmbinărilor elementelor metalice sau
a unor elemente din lemn precum și în cazul pereţilor
din zidărie

89
 2.3.4. TĂIERE

Grinzi
Forţa tăietoare însoţeşte în mod curent momentul încovoietor astfel
încât răspunsul grinzii depinde de interacţiunea dintre cele două eforturi:
- momentul încovoietor determină rotirea secţiunilor
- forţa tăietoare produce lunecări în secţiuni longitudinale

- lunecările sunt distribuite neuniform pe înălţimea secţiunii motiv pentru

care acestea nu mai rămân plane
- deplanarea secţiunilor transversale corespunde unei distribuţii
neuniforme a eforturilor unitare tangenţiale
- valoarea maximă a efortului unitar tangențial  se găsește la nivelul axei
neutre deoarece acolo rotirea produsă de deplanare este maximă.
90
 2.3.4. TĂIERE

T (+)

Distribuția parabolică
Deplanarea secțiunilor transversale
a efortului unitar 
91
 2.3.4. TĂIERE

Străpungere

92
 2.3.4. TĂIERE
Forfecarea îmbinărilor
forfecarea nitului
planul de forfecare

Îmbinare sudată

planul de forfecare
în lungul fibrelor

forfecarea platbenzii Îmbinare prin chertare frontală

Îmbinare nituită a elementelor din lemn
93
 2.3.4. TĂIERE

Forfecarea panourilor de zidărie înrămată

Lunecări în lungul Fisuri diagonale

rosturilor orizontale

94
 2.3.5. TORSIUNE

Torsiunea pură

Aspectul elementului Distribuţia eforturilor

supus la torsiune unitare tangenţiale

În structurile de rezistență:
- nu există torsiune pură (ca în sistemele mecanice)
- torsiunea acompaniază întotdeuna încovoierea cu forţă tăietoare
95
 2.3.5. TORSIUNE

Elemente liniare
Planul forțelor nu trece
prin axul elementului
Elemente curbe sau frânte

Linia reazemelor

Forța verticală este excentrică

față de linia reazamelor 96
 2.3.5. TORSIUNE

Torsiune de compatibilitate Torsiune de echilibru

Torsiune de compatibilitate & echilibru

97
2.4. CARACTERISTICI DE COMPORTAMENT ALE
MATERIALELOR STRUCTURALE

2.4.1. OȚEL

2.4.2. BETON

2.4.3. ZIDĂRIE

2.4.4. LEMN

98
 2.4.1. OȚEL

EX  = N/A 0  Domeniu elastic:

deformația este proporțională cu
fu  efortul unitar (legea lui Hooke)

fy   Palierul de curgere:
materialul se deformează sub
efort unitar constant

 Domeniul de ecruisare:
 creșterea deformației are loc
numai prin creșterea încărcării
y u r
 Domeniul de stricțiune:
reducerea locală a secțiunii în
care se va produce ruperea
CEIIINOSSSTTUV
= Probleme:
- Coroziunea
UT TENSIO, SIC VIS - Rezistență redusă la foc
Robert Hooke
(1635 – 1703) 99
 2.4.2. BETON

EX
Compresiune
fc = 8 … 60 MPa
cu = 2...3,5 ‰

Întindere
fct = fc/(10 … 20)
ctu = 0,1...0,15 ‰
RUPERE CASANTĂ

100
 2.4.2. BETON

EX BETON SIMPLU

arie comprimată

arie întinsă
i

Secțiunea nefisurată

Efortul unitar în fibra inferioară i

 fct  secțiunea este nefisurată
 fct  prima și singura fisură  ruperea casantă a elementului

Betonul simplu: utilizare raţională numai în elementele supuse la

compresiune: fundaţii masive, unele construcţii hidrotehnice

101
 2.4.2. BETON

BETON ARMAT
a beton comprimat

Joseph Monier beton fisurat

(1828 – 1906) As
a-a
EX a
As - secțiunea fisurată -

- cele două materiale conlucrează până la rupere datorită fenomenului de aderență

- sub încărcările de serviciu elementul lucrează cu zona întinsă fisurată
- betonul întins dintre fisuri contribuie la capacitatea portantă a elementului

102
 2.4.2. BETON

BETON PRECOMPRIMAT

ing. Eugène Freyssinet

(1879 – 1962) Ap

EX Ap Secțiunea comprimată
în întregime
- în zona întinsă se aplică o forţă de precomprimare Fp care anulează
întinderile produse de încărcările exterioare
- forța Fp se realizează prin întiderea unor armături speciale înainte de
aplicarea încărcărilor
- forța de precomprimare se transmite la beton prin aderență și/sau
dispozitive mecanice
- sub încărcările de serviciu elementul este nefisurat 103
 2.4.2. BETON

Procedeul de precomprimare: pre-întindere

ancoraj tipar Tensionarea toroanelor
presa

Tensionarea finalizată

Turnarea betonului & tratamentul

termic 14…16 ore

TRANSFER = eliberarea toroanelor

în general rezistența betonului s-a
realizat în proporție de 70%

104
 2.4.2. BETON

Procedeul de precomprimare:
post-întindere
Poziționarea tecii & fascicolului în carcasă
teaca
sârme

arc

Betonarea sârme

Fascicul din
Ancoraj Presa
sârme SBP
(capătul pasiv) (capătul activ)
TRANSFER = tensionarea fascicolului
Teci din tablă gofrată

Injectarea laptelui de cimet

105
 2.4.3. ZIDĂRIE

ZIDĂRIA = PIETRE (ARTIFICIALE/NATURALE) + MORTAR

- realizare după anumite reguli  să se formeze un masiv continuu
- supusă la compresiune perpendiculară pe rosturile orizontale
- rezistența la întindere = proprietatea de lipire a mortarului

Componentele zidăriei sunt caracterizate prin valori diferite ale

rezistenţei la compresiune, după cum urmează:
- elementele de zidărie din ceramică arsă au rezistenţe medii de
7,5 şi 10 MPa;
- blocurile din BCA au rezistenţe medii de 3,5 ... 5 MPa;
- pentru mortare se cere o rezistenţă medie la compresiune de
cel puţin 1,0 MPa.
106
 2.4.3. ZIDĂRIE

Rezistenţa la compresiune a zidăriei depinde de:

- rezistenţa elementului de zidărie;
- rezistența mortarului;
- dimensiunile produselor utilizate, în special de
înălţimea acestora.

Cu cât înălţimea elementului este mai mare cu atât scade numărul

rosturilor orizontale şi ponderea mortarului ceea ce conduce la
creșterea rezistenţei zidăriei:

- cărămizi pline 240×115×63  Rzidăriei  0,80 din Rcărămidă

- cărămizi pline 240×115×88  Rzidăriei  0,92 din Rcărămidă

107
 2.4.3. ZIDĂRIE

POSIBILITĂȚI DE UTILIZARE
POSIBILITĂȚI DE UTILIZARE

e=0 e < h/6 e = h/6 e > h/6 e

h Aderența
mortar-cărămidă la d = 3(h/2-e)
Compresiune Compresiune excentrică cu Cedarea zonei întinse
limită
centrică excentricitate mică
Compresiune excentrică cu
ELEMENTE DE ZIDĂRIE SUPUSE LA COMPRESIUNE: excentricitate mare
(pereți; stâlpi & pilaștri; arce & bolți) - de evitat -
108
Segmentul de dreaptă reprezintă raza sâmburelui central
 2.4.3. ZIDĂRIE

Rezistenţa la întindere a zidăriei

EX Rezistenţa la întindere depinde de aderenţa redusă dintre
elementul de zidărie şi mortar, având două aspecte, şi anume:
- aspectul teoretic care se poate discuta din punctul de vedere al
încercărilor de laborator

- aspectul practic determinat de apariţia unor forţe perpendiculare pe

planul peretelui

109
 2.4.3. ZIDĂRIE

Cedarea la forțe perpendiculare pe planul peretelui în funcție

de dimensiunile panoului și condițiile de rezemare

110
 2.4.3. ZIDĂRIE

Rezistenţa la forfecare a zidăriei

EX

Forfecare în rosturi orizontale Forfecarea perpendiculară pe

- rezistenţa depinde de aderenţa dintre rosturile orizontale depinde în
cărămidă și mortar; mod semnificativ de rezistenţa la
- rezistența la forfecare crește în cazul unor forfecare a elementului de
forțe de compresiune perpendiculare pe zidărie.
rosturile orizontale;
- acest tip de rezistenţă intervine în cazul
forfecării panourilor de zidărie

111
 2.4.4. LEMN

Calitatea lemnului, variind în cadrul aceleiaşi specii cât şi între specii, depinde de:
- defecte legate de natura lemnului: noduri, fisuri şi crăpături;
- defecte de geometrie: răsucirea fibrelor, curbura şi înclinarea trunchiului;
- direcția solicitării în raport cu direcţia fibrelor.

AVANTAJE:
- rezistență relativ mare
- coeficient de dilatare termică liniară redus
- coeficient de conductibilitate termică redus
- manoperă redusă pentru asamblare, demontare, consolidare

DEZAVANTAJE:
- anizotropia & neomogenitatea  rezistențele depind de direcția fibrelor
- defecte naturale: noduri, fisuri & crăpături, curbura & înclinarea trunchiului,
răsucirea fibrelor
- inflamabil
- sensibil la umezeală și agenți biologici
- sortiment redus al lemnului natur
112
 2.4.4. LEMN

VALOARE ORIENTATIVĂ
TIPUL SOLICITĂRII DIRECȚIA SOLICITĂRII
MPa
paralelă cu fibrele 30 ... 65
COMPRESIUNE
perpendiculară pe fibre 3 ... 11
paralelă cu fibrele 50 ... 100
ÎNTINDERE
perpendiculară pe fibre 2 ... 4
ÎNCOVOIERE 50 ... 105
în lungul fibrelor 6 ... 11
FORFECARE
perpendiculară pe fibre 19 ... 40

113