BREVIAR DE CALCUL - REZISTENTA

1. DATE DE IDENTIFICARE

 Numar proiect: 606/2020

 Faza: Proiect tehnic si detalii de executie (P.Th. + D.E.)
 Denumire proiect: Construire locuinta si anexe, cu instalatii aferente, imprejmuire,
bazin vidanjabil, fantana si lucrari de racorduri si bransamente la retelele tehnico-
edilitare
 Amplasament: sat Bulai, com. Moara, str. Statiunii, nr. 1331A1, judetul Suceava
 Beneficiar: Corlatan Nicu Adrian si Lenuta Antonela
 Proiectant general: S.C. MOLDPROIECT A.S.D. S.R.L. SUCEAVA

2. EVALUAREA ÎNCĂRCĂRILOR ŞI A GRUPĂRILOR DE ÎNCĂRCĂRI

Pentru realizarea calculelor de rezistenta pentru verificarea stabilitatii generale si locale a

cladirii, precum si pentru determinarea dimensiunilor si ariilor de armatura a elementelor de
rezistenta ale cladirii, este necesară evaluarea încărcărilor şi a grupărilor de încărcării.
In conformitate cu standardele si normativele aflate in vigoare, se pot stabili o serie de
actiuni asupra structurilor, dupa cum urmeaza:
-
greutati specifice ale elementelor de constructie;
-
greutati proprii ale lucrarilor de constructie;
-
incarcari din exploatare pentru constructii.
Prin acţiuni se înţelege orice cauză capabilă să determine solicitări mecanice ale
elementelor de construcţie, ca de exemplu: greutatea proprie a clădirii şi a corpurilor pe care
aceasta le susţine, presiunea vântului, variaţiile de temperatură şi umiditate care provoacă dilatări
sau contracţii, tasările neuniforme ale terenului, etc.
Acţiunile excepţionale pot produce avarii grave construcţiilor putând cauza chiar distrugerea
lor în totalitate: forţele seismice, explozie.
Pentru a putea fi reprezentate în proiectare, acţiunile se reprezintă în mod convenţional prin
scheme de încărcare definite prin sistemul de forţe, deplasările şi deformaţiile impuse.
Încărcările se caracterizează prin orientare, punct de aplicaţie, intensitate şi mod de variaţie
în timp.
Conform normativului CR0-2012 : Cod de proiectare. Bazele proiectarii constructiilor,
acţiunile pot fi clasificate după anumite criterii:

83
  după variaţia lor în timp:
 Acţiuni permanente: acţiuni ale căror valori ale intensităţii rămân neschimbate pe toată
durata de exploatare a construcţiilor (ex. greutatea proprie a elementelor de construcţie cu
poziţie fixă).
 Acţiuni temporare
o Cvasipermanente : acţiunile ce se manifestă cu intensităţi mari, foarte frecvent (ex.
greutatea proprie a pereţilor neportanţi despărţitori).
o Variabile : acţiunile ce se manifestă cu intensităţi semnificative, la intervale mari de
timp şi pot varia rapid în timp (ex. încărcarea din zăpadă).
 Acţiuni accidentale : acţiunile ce apar foarte rar (eventual niciodată) de-a lungul perioadei
de exploatare a unei construcţii care au intensităţi deosebit de mari (seism, explozii, actiuni
din impact, etc)

 după modul de manifestare şi efectul produs

 Acţiuni statice – variază lent în timp astfel că nu determină oscilaţii în structura
elementului de construcţie.
 Acţiuni dinamice – variază rapid ca intensitate, direcţie sau punct de aplicaţie determinând
oscilaţii ale structurii.

 GRUPAREA ÎNCĂRCĂRILOR
Pentru a putea evalua modul în care acţiunile, în general, afectează o structură, este
necesar ca acestea să fie grupate după anumite reguli, având în vedere faptul că practic nu este
posibil să producă eforturi într-o construcţie toate acţiunile în acelaşi timp şi cu aceeaşi intensitate.

În cadrul proiectării la stări limită ultime trebuie făcută distincţia între stările limită ultime şi
stările limită de exploatare.
Stările limită ultime care pot fi relevante pentru o structură sunt:
 pierderea echilibrului structurii sau a unei părţi a acesteia, considerată ca un corp rigid;
 cedarea prin deformaţii excesive, transformarea structurii sau a oricărei părţi a acesteia în
mecanism;
 cedarea cauzată de oboseală sau de alte efecte dependente de timp.

Starea limită de exploatare se verifică avand în vedere anumite aspecte precum:

 deformaţiile care afectează: aspectul, confortul utilizatorului sau funcţionarea structurii
(deteriorări ale finisajelor sau elementelor nestructurale);

84
  vibraţii: acestea pot provoca disconfort persoanelor, limitând deci capacitatea funcţională a
structurii;
 deteriorări: influenţează negativ aspectul, funcţionarea structurii, durabilitatea;

Tipuri de grupări a acţiunilor în construcţii:

 Gruparea fundamentală :

unde:
”+” înseamnă ”în combinaţie cu”.
Gk,j – efectul pe structură al acţiunii permanente i, luată cu valoarea sa caracteristică;
Qk,1– efectul pe structură al acţiunii variabile, ce are ponderea predominantă între acţiunile
variabile, luată cu valoarea sa caracteristică;
Qk,i – efectul pe structură al acţiunii variabile i, luată cu valoarea sa caracteristică;
Ψ0,i – factor de simultaneitate al efectelor pe structură al acţiunilor variabile (i=1,2,3...) luate cu
valorile lor caracteristice, având valoarea:

=0,7

cu excepţia încărcărilor din depozite şi a acţiunilor provenind din împingerea materialelor

pulverulente şi a fluidelor/apei unde:

=1,0

De exemplu, în cazul unei structuri acţionată predominant de efectele vântului, relaţia se

scrie:

unde:
Gk,j – valoarea efectului acţiunilor pe structură, calculată cu valoarea caracteristică a acţiunilor
permanente;
Vk– valoarea efectului acţiunii vântului pe structură, calculată cu valoarea caracteristică a
acţiunilor vântului;
Zk – valoarea efectului acţiunii din zăpadă pe structură, calculată cu valoarea caracteristică a
încărcării din zăpadă;

85
Uk – valoarea efectului acţiunilor datorate exploatării construcţiei (acţiunilor ”utile”), calculată cu
valoarea caracteristică a acţiunilor datorate exploatării.

 Gruparea specială :

unde:
AEk – valoarea caracteristică a acţiunii seismice ce corespunde intervalului mediu de recurenţă,
IMR adoptat de cod (IMR=225 ani în P100-2013)
Ψ2,i – coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a acţiunii variabile Qi, având valorile
recomandate în tabelul 4.1. din Normativul cu indicativul CR 1-1-3-2012 (”Cod de
proiectare.Evaluarea zăpezii asupra construcţiilor”).
γI – coeficient de importanţă a construcţiei având valorile în tabelul 4.2. din Normativul cu
indicativul CR 1-1-3-2012, în funcţie de clasa de importanţă a construcţiei, Anexa 1.
Primele trei grupări fundamentale sunt următoarele:
1. SLU 1: 1,35 P + 1,5 U + 1,05 Z

2. SLU 2: 1,35 P + 1,05 U + 1,5 Z

3. SLU 3: 1 P + 0.4 U + 0.4 Z

4. SLU 4: P + 0,4 U + 0,4 Z + S

5. SLU 5: P + 0,4 U + 0,4 Z - S

6. SLS: P + 0,4 U + 0,4 Z + 0,6 S

7. SLS: P + 0,4 U + 0,4 Z - 0,6 S

2.1 ÎNCĂRCĂRI PERMANENTE

2.1.1 Perete exterior

86
 Nr Denumire element Grosime Greutate Îcărcare normată
crt (m) tehnică (daN/m2)
(daN/m3)

1 Tencuială interioară 0,015 1900 28.5

mortar

2 Zidărie GVP 0,25 1400 350

3 Termoizolaţie polistiren 0,10 35 3.5

4 Tencuială exterioară 0,015 1900 28.5

mortar

TOTAL 410.5

2.1.2 Perete interior

87
 Nr Denumire Grosime Greutate Îcărcare normată
crt element (m) tehnică (daN/m2)
(daN/m3)

1 Tencuială mortar 0,015 1900 28.5

2 Zidărie GVP 0,25 1400 350

3 Tencuială mortar 0,015 1900 28.5

TOTAL 407

2.1.3 Planşeu curent - pardoseala rece

88
 Nr Denumire element Grosim Greutate Incărcare
crt e tehnică normată
(m) (daN/m3) (daN/m2)

1 Tencuiala mortar 0,015 2100 31.5

2 Placa beton 0,13 2500 325

3 Şapă egalizare M100 0,040 2100 84

4 Adeziv placi ceramice 0,002 1500 3

5 Placi ceramice 0,008 1000 8

TOTAL 451.5

2.1.4. Casa scării

Nr. Denumire element Grosime Greutate tehnică Incărcare normată

crt. (m) (daN/m3) (daN/m2)

1 Tencuiala intrados din 0.015 1900 28.5

mortar
2 Placa din beton armat 0.13 2500 325

89
 3 Trepte din beton simplu 0.09 2400 216

4 Adeziv placi ceramice 0.002 1500 3

5 Placi ceramice 0.008 1000 8

TOTAL 580.5

2.2. ÎNCĂRCĂRI TEMPORARE

Cvasipermanente
2.2.1 Pereţi interiori neportanţi (pereţi despărţitori)

Nr. Denumire Grosime Greutate Incărcare

crt. element (m) tehnică normată
(daN/m3) (daN/m2)
1 Placa gips carton 0,013 1100 14,3
2 Vata minerala 0,124 100 12.4
3 Placa gips carton 0,013 1100 14,3
TOTAL 41

2.3. ÎNCĂRCĂRI VARIABILE

2.3.1 Încărcări utile:
Conform SR EN 1991-1-1: Eurocod 1 (partea 1-1): Actiuni asupra structurilor. Actiuni
generale – greutati specifice, greutati proprii, incarcari din exploatare pentru constructii, cladirea
se incadreaza in:
 categoria de utilizare C: Spatii cu aglomerari de persoane si ii corespund urmatoarele
incarcari din exploatare:
-
Planseu peste parter (categoria de utilizare A):
90
 -
qk=200 daN/m2
-
Coridoare, scari, podeste : qk=400 daN/m2
-
Balcoane (incarcare distribuita pe toata suprafata) : qk=250 daN/m2

 categoria zonei de incarcare pentru acoperis: Acoperisuri inaccesibile, exceptand

intretinerea si reparatiile normale, si ii corespunde o valoare a incarcarii utile pe acoperis
de: qk=75 daN/m2

2.3.2 Încărcari date de acţiunea zăpezii

Valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă pe acoperiş se face conform normativului
„CR1-1-3-2012- Cod de proiectare. Evaluarea zăpezii asupra construcţiilor”,cu relaţia :
Sk=γIs*μi *Ce*Ct * S0,k
unde:

- valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă;

γIs - este factorul de importanță - expunere pentru acțiunea zăpezii;

- coeficient de formă pentru încărcarea din zăpadă pe acoperiş;

- valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă pe sol (KN/m 2), în amplasament;

- coeficient de expunere al amplasamentului construcţiei;

- coeficient termic.

Tipul de expunere – normala -

91
 Valorile coeficientilor de forma pentru incarcarea din zapada, pe acoperisuri cu o singura panta, cu doua pante si pe
acoperisuri cu mai multe deschideri

Încărcarea din zăpadă neaglomerată:

Sk=1.00*0.8*(60-45)/30*1.0*1.0* 2,0 = 0.8 kPa

Încărcarea din zăpadă aglomerată:

Sk=1.00*1.6*1.0*1.0* 2,0 = 3,2 kPa

2.4. Încărcări excepţionale

Valoarea caracteristică a încărcării date de acţiunea seismică se face conform Codului de

proiectare seismică – partea I – Prevederi de proiectare pentru clădiri , Indicativ P100-1/2013.
Proiectarea la cutremur urmărește satisfacerea, cu un grad adecvat de siguranță, a
următoarelor cerințe fundamentale (niveluri de performanță):
 Cerința de siguranță în exploatare
Structura va fi proiectată pentru a prelua acțiunile seismice de proiectare, cu o marjă
suficientă de siguranță față de nivelul de deformare la care intervine prăbușirea locală sau
generală, astfel încât viețile oamenilor sa fie protejate. Nivelul forțelor seismice corespunde unui
cutremur cu intervalul mediu de recurență de referință IMR=225 ani.
 Cerința de limitare a degradărilor
Structura va fi proiectată pentru a prelua acțiuni seismice cu o probabilitate mai mare de
apariție decât acțiunea seismică de proiectare, fără degradări sau scoateri din uz, ale căror costuri
să fie exagerat de mari, în comparație cu costul structurii. Acțiunea seismică considerată pentru
cerința de limitare a degradărilor corespunde unui interval mediu de referință de 30 ani.
Proiectarea va avea ca obiectiv esenţial, impunerea unui mecanism structural
favorabil de disipare de energie (mecanism de plastificare) la acţiunea cutremurului de
proiectare.
Acest deziderat presupune următoarele:
 dirijarea zonelor susceptibile de a fi solicitate în domeniul postelastic (a
92
zonelor “critice” sau “disipative”) cu prioritate în elementele care prin natura
comportării posedă o capacitate de deformare postelastică substanţială,
elemente a căror rupere nu pune în pericol stabilitatea generală a construcţiei;
 dirijarea zonelor disipative astfel încât capacitatea de deformare postelastică să
fie cât mai mare, iar cerinţele de ductilitate să fie cât mai mici; se va urmări
evitarea concentrării deformaţiilor plastice în puţine zone, situaţie care
antrenează cerinţe ridicate de ductilitate;
 alcătuirea zonelor disipative astfel încat să fie înzestrate cu capacităţi suficiente
de deformare postelastică şi o comportare histeretică cât mai stabilă;
 evitarea ruperilor premature cu caracter neductil, prin modul de dimensionare
şi prin alcătuirea constructivă adecvată a elementelor.
Pentru proiectarea construcţiilor la acţiunea seismică, teritoriul României este împarţit în
zone de hazard seismic. Nivelul de hazard seismic în fiecare zona se consideră, simplificat, a fi
constant. Pentru centrele urbane importante şi pentru construcţii de importanţă specială se
recomandă evaluarea locală a hazardului seismic pe baza datelor seismice instrumentale şi a
studiilor specifice pentru amplasamentul considerat
Hazardul seismic pentru proiectare este descris de valoarea de vârf a acceleraţiei
orizontale a terenului ag determinată pentru intervalul mediu de recurenţa de referinţa (IMR)
corespunzator stării limită ultime.
Zonarea acceleraţiei terenului pentru proiectare a g in Romania, pentru evenimentele
seismice având intervalul mediu de recurenţă (al magnitudinii) IMR= 225 de ani, este indicata in
figura de mai jos şi se foloseşte pentru proiectarea construcţiilor la starea limită ultimă.

Zonarea valorilor de vârf ale acceleraţiilor terenului pentru proiectare a pentru un interval mediu de recurenţă IMR=225 ani.

93
 C

Zonarea teritoriului României în termeni de perioadă de control (colţ,T al spectrului de răspuns)

g g

a = 0,20 ;

c sec

T = 0.7 ;

Mişcarea seismică într-un punct pe suprafaţa terenului este descrisă prin spectrul de

răspuns elastic pentru acceleraţii absolute.

Valorile factorului de comportare q sunt indicate pentru diferite tipuri de material şi de

sistemele structurale.

Valoarea factorului de comportare q poate fi diferită pe direcţii orizontale diferite ale

structurii, dar clasificarea ductilităţii trebuie să fie aceeaşi indiferent de direcţia considerată.

94
 C

Perioada de colţ T a spectrului de răspuns reprezintă graniţa dintre zona (palierului) de

valori maxime în spectrul de acceleraţii absolute şi zona (palierul) de valori maxime în spectrul de

viteze relative; T se exprimă în secunde.

Spectrul seismic de răspuns al acceleraţiilor este reprezentarea grafică a valorilor maxime

ale acceleraţiilor unui sistem oscilant cu un grad de libertate dinamică, pentru un cutremur dat, în
funcţie de perioada proprie şi de gradul de amortizare al sistemului. Spectrele seismice se
determină pe baza accelerogramelor furnizate de laboratoarele seismice specializate.
Accelerogramele reprezintă graficele de variaţie ale valorilor acceleraţiei terenului în timp.
O reprezentare convenabilă a spectrului de acceleraţii se obţine prin raportarea ordonatelor
graficului acestuia la acceleraţia maximă a terenului. Se obţin astfel aşa numitele spectre
normalizate de răspuns elastic ale acceleraţiei terenului, notate cu β(T), ce sunt reprezentate în
codurile de calcul seismic în mod simplificat, cu ajutorul a trei perioade caracteristice T B, TC, TD
numite perioadele de colţ, deoarece definesc punctele unghiulare dintre cele patru segmente ale
graficului simplificat.

Fig.3.4.

3. Calculul deformaţiilor

Calculul deformaţiilor (deplasări laterale) este necesar pentru verificări la starea limită de
serviciu, iar pentru unele structuri cu deformabilitate mai mare, cum sunt structurile tip cadru, şi
pentru verificări la starea limită ultimă.
95
 Calculul deplasărilor laterale pentru SLS se face cu relaţia:

s e
d=υ*q*d

unde,
 ds – deplasarea unui punct din sistemul structural ca efect al acţiunii seismice;
 q – factorul de comportare specific tipului de structură;
 de – deplasarea aceluiaşi punct din sistemul structural, determinată prin calcul static elastic
sub încărcări seismice de proiectare;
 υ – factor de reducere care ţine seama de perioada de revenire mai scurtă a acţiunii
seismice;

Calculul deplasărilor laterale pentru ULS se face cu relaţia:

s 2 e
d =c *q*d

unde:
 c2 – factor supraunitar care ţine seama de faptul că în răspunsul seismic inelastic cerinţele
de deplasare sunt superioare celor din răspunsul elastic pentru structuri cu perioada de
oscilaţie mai mică decat Tc; pentru structuri tip cadre de beton armat valorile c2 sunt date
în Anexa E.
Creşterea valorii forţei seismice este direct proporţională cu masa construcţiei şi cu
acceleraţia terenului de proiectare “ag”.

Rosturi seismice
În general, la proiectarea unei structuri aceasta se consideră independentă de clădirile
învecinate. O eventuală ciocnire a două clădiri învecinate poate determina avarierea gravă a
acestora. De aceea, este necesară asigurarea unui rost seismic între clădirile învecinate sau
între corpurile independente ale aceleiaşi clădiri.
Probabilitatea ciocnirii a două structuri alăturate şi efectele acesteia sunt maxime atunci
când structurile au caracteristici dinamice diferite (masă, rigiditate, înălţime, etc.), deoarece în
acest caz oscilaţiile structurilor sunt diferite şi pot fi defazate.
cele două clădiri se stabileşte pe baza relaţiei:

Δ ≥ √(d12+d22)
unde:
96
 - Δ este lăţimea necesară a rostului seismic;
- d1, d2 sunt deplasările maxime ale celor două clădiri sub acţiunea încărcărilor seismice
orizontale la nivelul extremităţilor superioare ale corpului de clădire cu înălţimea mai mică;
În cazul structurilor alăturate cu caracteristici dinamice similare se pot adopta valori
ale rostului mai mici, stabilite din condiţia de dilataţie – contracţie.

Analiza statica si dinamica

1. Intensitate pe element; Rz (kN/m)

97
2. Deplasare 3D; U_total

3. Deplasare 3D; U_total - Seism

98
4. Deplasare 3D; U_total - Stare limita ultima (Fara seism)

5. Deplasare 3D; U_total - Stare limita ultima (cu seism)

99
6. Deplasare 3D; U_total - Stare limita ultima fara seism

7. Deplasare 3D; U_total - Stare limita ultima fara seism (2)

100
8. Deplasare 3D; U_total - Stare limita ultima (fara seism) Perete Ax A'

101
9. Deplasare 3D; U_total - Stare limita ultima (cu sesim) perete ax A'

Întocmit,

Ing. C. Flavian Gafita

102