Consolidarea cladirilor prin metoda izolarii bazei

30/10/2008

FacebookLinkedInGoogle+TwitterEmailPrintFriendly
Odata cu trecerea timpului se pune tot mai stringent problema recuperarii, modernizarii si redarii functionalitatii
cladirilor construite cu ani in urma. Conservarea si prelungirea existentei lor preocupa specialistii in domeniu, cu
prioritate arhitectii si proiectantii care vor sa repuna in valoare constructiile care definesc evolutia si specificul
autohton. O prima etapa din aceasta tentativa o reprezinta asigurarea rezistentei structurii pe care este cladita
constructia respectiva.
Va prezentam un studiu concret reusit in capitala. Un exemplu care nu trebuie sa ramana unicat, nici ca solutie, nici
ca realizare. Concret, solutia adoptata pentru consolidarea cladirii Victor SLAVESCU a A.S.E. Calea GRIVITEI
Nr. 2-2A, Bucuresti, pleaca de la principiul izolarii seismice a structurilor prin modificarea perioadei proprii de
vibratie a cladirii (in sensul maririi), astfel incat aceasta sa fie plasata in afara zonei de amplitudine maxima a
spectrului de raspuns pentru amplasamentul dat. Datorita relatiei directe intre spectrul de amplasament si perioada
proprie de vibratie a structurii, proiectarea sistemului de izolare seismica pentru o cladire are un caracter de unicat.

Prin Expertiza Tehnica elaborata de catre S.C. PROESCOM SRL si E.B.C. SRL s-au evidentiat urmatoarele valori ale
gradului de asigurare seismica, in cazul utilizarii metodei static echivalente:
directia x:
directia y:
Potrivit Normativului P100/1992 cu modificarile si completarile din 1996 referitoare la capitolele 11 si 12, din punctul de
vedere al riscului seismic, in sensul efectelor probabile ale unor cutremure caracteristice amplasamentului,cladirea Victor
Slavescu se incadreaza in clasa RsII.
Pentru reducerea corespunzatoare a eforturilor in elementele structurale, ca si pentru reducerea valorilor deplasarilor relative
de nivel, s-a optat pentru utilizarea a 80 de reazeme elastomerice SEP USA, cu dimensiuni de 700 x 700 x 375 mm,
capabile sa asigure deplasari laterale de 600 mm, precum si a 18 amortizori seismici Taylor Devices USA care pot furniza o
forta maxima de 1500 kN, cursa lor fiind de 500 mm. Reducerea eforturilor este de aproximativ 3 ori, atat pentru directia de
actiune seismica paralela cu Calea Grivitei, cat si pentru directia de actiune seismica perpendiculara pe Calea Grivitei.
Distributia deplasarilor relative de nivel pe verticala arata o miscare generala de solid-rigid, cu o deplasare generala la nivelul
interfetei izolate de 15 cm pe directia paralela cu Calea Grivitei, respectiv de 20 cm pentru directia de actiune seismica
perpendiculara pe Calea Grivitei, in conditiile montarii de dispozitive mecanice cu rol de disipare energetica amortizori
seismici.
Izolarea seismica este un concept de proiectare bazat pe premiza ca o structura poate fi in mod substantial decuplata de
miscarile seismice cu potential distrugator.
Unul dintre proiectele de consolidare pentru cladiri inalte, care utilizeaza metoda izolarii bazei este cel aferent Oakland City
Hall (foto 1), realizat de catre VBN Architects, finalizat in 1992.
Pentru izolarea seismica a Oakland City Hall, grav avariata de cutremurul Loma Prieta din 1989, s-au folosit 110 reazeme cu
diametre intre 737 mm si 940 mm, pentru un nivel al actiunii seismice de 0,48 g.
Imobilul Victor Slavescu este clasat ca monument istoric, inregistrat in Lista Monumentelor Istorice cu codul B-II-m-B18837 cladirea fiind construita in anul 1905 (foto 2).
Cladirea Victor Slavescu a A.S.E. Bucuresti, compusa din subsol, parter, doua etaje si mansarda, este aliniata la frontul Caii
Grivitei si prezinta doua accese directe din strada, precum si un acces secundar prin curtea de serviciu situata in zona din
spatele parcelei. Constructia este formata dintr-un volum compact, monobloc, articulat printr-o retragere cu cladirea

invecinata a Muzeului Colectiilor (extinderea Casei Romanit) si separat printr-o alee de acces de cladirea Spitalului Carol
Davila.
Cladirea studiata este realizata din zidarie de caramida cu acoperis tip sarpanta si invelitoare din tabla. Planseul peste subsol
este realizat in solutie de boltisoare de caramida pe profile metalice, sistem des intalnit la sfarsitul secolului al XIX-lea si
inceputul secolului XX pentru spatiile cu destinatie utilitara din subsoluri sau demisoluri.
Exterioarele sunt finisate cu tencuieli simple, la care se adauga decoratii din ipsos si tencuiala.

Solutia de consolidare prin metoda izolarii bazei

Pentru studierea comportarii spatiale, de ansamblu, a cladirii s-a utilizat un program de calcul de ultima generatie, bazat pe
metoda elementului finit, si anume ETABS NON-LINEAR v.8.4.5. (licenta PROESCOM SRL nr. 7915/2005), pentru care sau stabilit urmatorii parametri de calcul:
Modelul structurii a luat in considerare intreg ansamblul structural, dezvoltat atat in plan, cat si pe inaltimea cladirii (subsol,
parter si cele doua etaje cu pereti structurali din zidarie de caramida).
Nivelul subsolului a fost modelat prin impartirea acestuia in doua cu inaltimi diferite, pe verticala, astfel incat sa se
respecte situatia reala a cotei trotuarului, intermediara intre cota fundatiilor si cea a planseului de peste subsol.
Planseele au fost modelate in solutia cu boltisoare de caramida cu descarcare unidirectionala pe profile metalice, pentru
respectarea cat mai fidela a alcatuirii structurale existente.
Din punct de vedere al peretilor structurali, acestia au fost modelati respectand dimensiunile din releveele structurale si
considerand urmatoarele caracteristici pentru zidaria de caramida: zidarie de caramida cu C50 si M10.
Calculul automat s-a realizat considerand gruparea actiunilor atat in gruparea fundamentala, cat si in gruparile speciale; de
asemenea, considerand actiunea seismica pe directiile principale, pe ambele sensuri pentru fiecare directie in parte.
Din analiza modala dezvoltata a structurii de rezistenta prin luarea in considerare a primelor 6 moduri proprii de vibratie, s-au
selectat urmatoarele valori semnificative pentru perioadele proprii de vibratie:
T1 = 0,79 sec (preponderent translatie paralela cu Calea Grivitei insotita de torsiune generala fig. 1);
T2 = 0,64 sec (preponderent translatie perpendiculara pe Calea Grivitei insotita de torsiune generala fig. 2);
T3 = 0,50 sec (preponderent torsiune generala fig. 3);
T4 = 0,20 sec (translatie paralela cu Calea Grivitei, cu un punct de inflexiune);
T5 = 0,15 sec (translatie perpendiculara pe Calea Grivitei, cu un punct de inflexiune);
T6 = 0,08 sec (translatie paralela cu Calea Grivitei, cu doua puncte de inflexiune).
Analiza modala a evidentiat flexibilitatea structurii in planuri orizontale, lipsa de rigiditate datorita sistemului structural al
planseelor, precum si ponderea mare a miscarii de torsiune generala in modul 1 si 2 de vibratie, rezultata ca urmare a
diferentelor de rigiditate pe cele doua directii principale (dispunere inegala de elemente verticale de rezistenta).
Pentru reducerea corespunzatoare a eforturilor in elementele structurale, ca si pentru reducerea valorilor deplasarilor relative
de nivel, au fost considerate pe rand, mai multe variante pentru valoarea rigiditatii efective a sistemului izolator, obtinandu-se
perioade corespunzatoare ale cladirii izolate cuprinse intre Tizolat= 2,5 sec 3 sec, iar pentru reducerea deplasarilor generale
de solid-rigid s-au considerat diverse dispuneri de elemente mecanice cu rol de disipare energetica.
In final, s-a optat pentru utilizarea a 80 de reazeme elastomerice SEP USA, cu dimensiuni de 700 x 700 x 375 mm, capabile
sa asigure deplasari laterale de 600 mm, precum si a 18 amortizori seismici Taylor Devices USA care pot furniza o forta
maxima de 1500 kN, cursa lor fiind de 500 mm (foto 3).
Solutia de consolidare a fost determinata de doi factori:

 Cladirea este monument istoric si de arhitectura;

Se doreste asigurarea functionalitatii cladirii pe perioada lucrarilor de consolidare.
Asigurarea consolidarii cladirii in conditiile prevazute de normativele tehnice in vigoare, se realizeaza in prezent prin
aplicarea unei tehnologii moderne utilizata si in alte tari cu seismicitate ridicata. Avantajul solutiei consta in faptul ca
efectuarea lucrarilor de consolidare nu necesita evacuarea cladirii.
Principiul izolarii seismice a structurilor este de a modifica perioada proprie de vibratie a cladirii (in sensul maririi), astfel
incat aceasta sa fie plasata in afara zonei de amplitudine maxima a spectrului de raspuns pentru amplasamentul dat. Datorita
relatiei directe intre spectrul de amplasament si perioada proprie de vibratie a structurii, proiectarea sistemului de izolare
seismica pentru o cladire are un caracter de unicat.
Metoda izolarii pasive a bazei introduce o solutie suplimentara de protectie a structurii, prin decuplarea suprastructurii de
fundatie. Interfata suprastructura izolata infrastructura rigida este alcatuita din centura superioara de sustinere a
suprastructurii, din sistemul izolator propriu-zis (reazeme izolatoare), si din centura inferioara pe care reazema sistemul
izolator si suprastructura. In acest plan, miscarea de lunecare este cvasi-libera in plan orizontal al cladirii.
Conceptul folosit la realizarea izolatorului seismic il reprezinta asigurarea unei rigiditati minime la forfecare, simultan cu o
rigiditate maxima la solicitari axiale. Izolatorul seismic este alcatuit dintr-un cilindru natural vulcanizat, armat cu tole metalice orizontale. Astfel, deformatia din forfecare este in functie de caracteristicile mecanice ale elastomerului, iar deformatia
transversala sub incarcari axiale este impiedicata prin aderenta straturilor de elastomer la tolele metalice interioare. Izolatorul
este prevazut cu placi metalice necesare solidarizarii cu elementele structurale inferioare, respectiv superioare.
In proiectarea antiseismica obiectivul predominant este reprezentat de relatia care exista intre fortele seismice impuse
structurii si modalitatea de a le prelua. Intr-o proiectare rationala, capacitatile de rezistenta si de deformatie pentru o structura
trebuie sa fie mai mari decat cerintele impuse de actiunea seismica.
Prin decuplarea structurii de vibratiile terenului, izolarea seismica reduce nivelul raspunsului in structura de la nivelul care,
altfel, ar putea sa apara intr-o structura cu baza fixata conventional, oferind astfel avantajul proiectarii la un nivel redus al
incarcarii seismice, atingandu-se acelasi grad de protectie antiseismica ca si pentru o structura cu baza fixata conventional.

Calculul cadrului purtator si tehnologia izolarii bazei

Pentru constructiile existente, separarea suprastructurii constructiei de legatura cu terenul trebuie sa indeplineasca mai multe
conditii:
nedeformabilitatea practica a suprastructurii constructiei, sau mai exact pastrarea deformabilitatii in limite acceptabile;
mentinerea sectiunii orizontale de la baza constructiei, in toate fazele de lucru, intr-un plan orizontal.
Pentru indeplinirea primei conditii de nedeformabilitate a structurii, se realizeaza dupa o tehnologie speciala, un element nou
din beton armat in zona in care se taie legatura constructiei cu fundatia, denumit cadru purtator si care de fapt reprezinta o
retea de grinzi plane solicitate la incarcari normale pe planul lor (foto 4).
Alegerea solutiei pentru alcatuirea cadrului purtator a depins de doi factori:
modul de conformare si natura materialelor din care este alcatuita suprastructura cladirii;
modul de rezemare a constructiei prin intermediul cadrului purtator pe elementele izolatoare (fig. 4).
In vederea determinarii eforturilor in cadrul purtator, s-au stabilit doua ipoteze de transmitere a incarcarilor:
cadrul purtator solicitat de incarcarea statica provenita din suprastructura cladirii, rezemata rigid;
cadrul purtator solicitat de aceeasi incarcare, in ipoteza rezemarii elastice pe izolatori seismici;

Ipotezele de calcul pentru determinarea eforturilor in cadrul purtator sunt:

lcadrul purtator rezemat pe toti izolatorii seismici elastic;
cadrul purtator rezemat cu ipoteze de avarie:
cedarea unui izolator seismic;
cedarea a doi izolatori seismici, succesivi;
alte ipoteze de avarie in functie de incarcari si de modul de conformare a cadrului purtator (fig. 5).

Concluzii
Prin Expertiza Tehnica elaborata de catre S.C. PROESCOM SRL si E.B.C. SRL s-au evidentiat urmatoarele valori ale
gradului de asigurare seismica, in cazul utilizarii metodei static echivalente:
directia x:
directia y:
Potrivit Normativului P100/1992 cu modificarile si completarile din 1996 referitoare la capitolele 11 si 12, din punctul de
vedere al riscului seismic, in sensul efectelor probabile ale unor cutremure caracteristice amplasamentului,cladirea Victor
Slavescu se incadreaza in clasa RsII.
Clasa de risc seismic RsII corespunde constructiilor la care probabilitatea de prabusire este redusa dar la care sunt asteptate
degradari structurale majore la incidenta cutremurului de proiectare.
Solutia adoptata pentru consolidare pleaca de la principiul izolarii seismice a structurilor pentru modificarea perioadei proprii
de vibratie a cladirii (in sensul maririi), astfel incat aceasta sa fie plasata in afara zonei de amplitudine maxima a spectrului de
raspuns pentru amplasamentul dat. Datorita relatiei directe intre spectrul de amplasament si perioada proprie de vibratie a
structurii, proiectarea sistemului de izolare seismica pentru o cladire are un caracter de unicat.
Pentru reducerea corespunzatoare a eforturilor in elementele structurale, ca si pentru reducerea valorilor deplasarilor relative
de nivel, in cazul cladirii Victor Slavescu au fost efectuate numeroase calcule considerand pe rand, mai multe variante pentru
valoarea rigiditatii efective a sistemului izolator, obtinandu-se astfel perioadele corespunzatoare ale cladirii izolate cuprinse
intre
Tizolat = 2,5 sec 3 sec, cladirea iesind din zona perioadelor predominante ale terenului pe amplasament
Tpredominant = 1,4 sec 1,6 sec.
Calculul cadrului purtator s-a realizat cu un program de calcul performant: ETABS 8.4.5. Pe baza acestui program s-au
calculat starea de eforturi (momente incovoietoare, momente de torsiune, forte taietoare), starea de deformatii si intensitatea
reactiunilor pe izolatorii seismici, precum si tasarea reazemelor.
Pentru fiecare ipoteza de rezemare s-au calculat mai multe variante si s-au exclus variantele care au condus la valori mult
prea diferentiate pentru reactiuni sau pentru eforturile din bare.
La constructiile existente este necesara o proiectare speciala pentru realizarea cadrului superior (Cs) si a cadrului inferior (Ci)
in scopul separarii celor doua corpuri, necesitand studierea mai multor variante deoarece trebuie avute in vedere conditiile
particulare ale cladirii existente.
Procedeul a fost brevetat sub nr. 120009/2005, autor conf. dr. ing. Adrian IORDACHESCU.
Analiza cladirii izolate a implicat desfasurarea de calcule dinamic liniare, respectiv ne-liniare de tip time-history, cu
integrarea directa a ecuatiilor diferentiale de miscare, pe baza unor accelerograme inregistrate pe amplasamentul INCERC la
cutremurele din 1977, 1986 si 1990, cu acceleratia maxima scalata astfel incat sa respecte valoarea a g = 0,24 g in
amplasament.

Reducerea eforturilor este de 2,4 ori pentru directia de actiune seismica paralela cu Calea Grivitei, respectiv de aproximativ
2,5 ori pentru directia de actiune seismica perpendiculara pe Calea Grivitei, in conditiile unei perioade de vibratie izolata T =
2,8 sec putandu-se considera cresterea valorilor gradului de asigurare de la
Rtransv = 0,34 la 0,86 pe directie transversala, respectiv de la
Rlong = 0,30 la 0,72 pe directie longitudinala.
Valorile deplasarilor relative de nivel scad aproximativ de 3,5 ori la nivelul etajelor, respectiv de 2,5 ori la nivelul parterului,
atat pentru directia de actiune seismica paralela cu Calea Grivitei, cat si pentru directia de actiune seismica perpendiculara pe
Calea Grivitei, in conditiile unei perioade de vibratie izolata T = 2,8 sec, ajungand sa se inscrie in limitele prevazute de
Normativul P100/92. Valorile mentionate sunt obtinute prin utilizarea a 80 de reazeme elastomerice SEP USA, cu
dimensiuni de 700 x 700 x 375 mm, capabile sa asigure deplasari laterale de 600 mm, precum si a 18 amortizori seismici
Taylor Devices USA care pot furniza o forta maxima de 1500 kN, cursa lor fiind de 500 mm.
Distributia deplasarilor relative de nivel pe verticala arata o miscare generala de solid-rigid, cu o deplasare generala la nivelul
interfetei izolate de aproximativ 15 cm pe directia paralela cu Calea Grivitei, respectiv de 20 cm pentru directia de actiune
seismica perpendiculara pe Calea Grivitei, in conditiile montarii de dispozitive mecanice cu rol de disipare energetica
amortizori seismici.
Solutia de consolidare prin Metoda Izolarii Bazei prezinta o serie de avantaje importante fata de varianta de consolidare
clasica, printre care:
institutia nu-si intrerupe activitatea cu publicul, deoarece lucrarile se desfasoara de la cota terenului in jos, in subsolul
cladirii;
pastrarea configuratiei arhitecturale initiale, privind plastica fatadelor si volumetria ei (fara schimbarea dimensiunilor
elementelor structurale, implicit a constructiei in ansamblu), cladirea fiind declarata monument istoric si de arhitectura;
durata de executie a lucrarilor de consolidare este mult redusa deoarece constructorul isi poate desfasura activitatea in
subsolul cladirii fara a avea dificultati din partea beneficiarului cu eliberarea frontului de lucru.

Bibliografie
ATC, 1997, Guidelines for the Seismic Rehabilitation of Buildings, prepared by Applied Technology Council, for Building
Seismic Safety Council and Federal Emergency Management Agency (Report No. FEMA 273), Washington, D.C.
KELLY, J. M., Earthquake Resistant Design with Rubber, Springer Verlag 1997.
IORDACHESCU, A., Constructii inteligente, Reg. Arcadia. 2001.
IORDACHESCU, E., Translatia constructiilor, Ed. Tehnica, 1986.
PARK, R.; TANAKA, H., Flexural Strength and Ductility of High-Strength Concrete Columns, ACI SP-176.
SKINNER, R.I.; ROBINSON, W.H.; McVERRY, G.H., An introduction to Seismic Isolation, J. Wiley, 1993.
Structural Engineers Association of California (SEAOC), 1996, General Requirements of the Design and Construction
of Seismic Isolated Structures.