UNIVERSITATEA DE STAT DIN REPUBLICA MOLDOVA

FACULTATEA ,,STIINTE ECONOMICE’’

SPECIALITATEA ,,BUISNESS SI ADMINISTRARE’’
DEPARTAMENTUL ,, MARKETING SI TURISM’’

Lucru individual
La Teoria Economica
Tema : Bugetul de stat si executia bugetara

Conducator Stiintific:Dr.Conf.univ Dolgopol Angela

Realizat de Negruta Victoria
Gr BA1602

Chisinau 2017
 Cuprins
Introducere.......................................................................................................................................3
CapI.Concept, funcţii şi conţinut privind bugetul de stat..................................................................5
1.1.Baza legislativă a sistemului bugetar şi a procesului bugetar......................................................9
CapII. Fazele şi trăsăturile procesului bugetar................................................................................12
2.1 Analiza surselor de constituire a veniturilor bugetare...............................................................16
CapIII.Proiectul bugetul de stat din Republica Moldova anul 2017................................................18
3.1.Sistemul bugetar in statele contemporane................................................................................19

Concluzia................................................................................................................................................................................20

Bibliografia.............................................................................................................................................................................

2
 Introducere

Timp de mai bine de două secole, una din problemele cele mai controversate ale teoriei economice
a fost şi rămîne a fi problema rolului economic al statului. Chiar şi astăzi, cînd economiile ţărilor
lumii sînt economii mixte şi deci o implicare a statului în viaţa economică se înţelege de la sine,
confruntarea dintre partizanii şi adversarii implicării statului în activitatea economică rămîne la fel
de actuală ca şi acum o jumătate de secol.

Evoluţia economiei naţionale, din ultimii ani, poate fi considerată favorabilă pentru
valorificarea întregului potenţial economico - financiar şi dezvoltarea durabilă a ţării. O contribuţie
importantă, la crearea acestor premise, revine sistemului financiar public, care, prin intermediul
politicii bugetare şi al mecanismului de redistribuire a resurselor financiare publice, are
implicatii directe asupra creşterii economice, asigurînd realizarea obiectivelor de stimulare a
activităţilor economice, de protecţie socială, creşterea nivelului de trai şi reducerea sărăciei.
Calitatea sistemului financiar public poate fi asigurată prin crearea condiţiilor pentru
administrarea publică competentă, prin stabilirea regulilor, procedurilor, instrumentelor de
dirijare a sistemului şi procesului bugetar, urmarindu-se implementarea eficientă a politicilor
macroeconomice şi reformelor structurale.
Analizînd situaţia societăţii Republicii Moldova (RM), apoi aceasta îşi consumă resursele
de viitor, pe cînd alte societaţi le direcţionează pentru dezvoltare. Cauza acestei situaţii constă în
nerespectarea intereselor societăţii şi a economiei promovate de către stat, interesele politice ce
sunt aplicate de partidul de guvernare etc. Acestea şi alte momente au stat la baza actualităţii
prezentului studiu.

Tema de cercetare se referă la un spectru larg de probleme privind finanţele publice şi

anume funcţiile economice ale bugetului. O asemenea complexitate permite identificarea unor
categorii fundamentale în cadrul cercetării date. În opinia autorului, sistemul bugetar poate fi
considerat o categorie fundamentală de cercetare.
Autorul a elaborat această lucrare în baza cercetărilor specialiştilor din domeniu Armeanic
A., Moisescu F., Stratulat O., Galina Ulian, Dumitru Moldovanu, Secrieru Angela, Vasile Iancu,
Iu. Văcărel, T. Manole, M. Trofim, care au prezentat o imagine clară asupra sistemului bugetar,
utilizând exemple, comparări cu alte sisteme bugetare internaţionale, studii de caz, date concrete
şi generale actuale, statistici.
Suportul informaţional al lucrării îl constituie actele legislative şi normative ale
3
 RM; datele furnizate de Ministerul Finanţelor, Biroul Naţional de Statistică şi lucrările de
specialitate.
Scopul lucrării constă în abordarea veniturilor şi cheltuielilor fiecărei categorii în parte a
bugetului public naţional, evoluţia în timp a bugetului naţional public în decursul câtorva ani
consecutivi, repartiţia veniturilor şi cheltuielilor în direcţiile bugetare din Republica Moldova,
analiza fiecărei verigi a bugetului naţional public, execuţia lui pe categorii şi compararea
sistemului bugetar din Moldova cu alte sisteme bugetare din alte state.
Bugetul are un rol important în viaţa publică, reprezentând strategia fundamentală de
planificare şi supraveghere a activităţii economico-financiare a statului. Însăşi prezenţa statului în
viaţa socială şi economică este legată de intervenţia bugetară.
Având în vedere scopul urmărit, obiectivele cercetării sunt:
 analiza concepţiilor fundamentale privind sistemul bugetar, determinarea elementelor
componente ale acestuia analiza surselor de constituire a veniturilor bugetare şi direcţiilor
de repartizare a cheltuielilor bugetare;
 aprecierea implicaţiilor politicii bugetar-fiscale asupra dezvoltării economice, evaluarea
tendinţelor şi a perspectivelor dezvoltării sistemului bugetar al RM;
 evidenţierea particularităţilor finanţării instituţiilor publice pe baza unui exemplu practic;
 elaborarea recomandărilor privind perfecţionarea sistemului bugetar în vederea
asigurării flexibilităţii politicii bugetar-fiscale, repartizării eficiente a resurselor
financiare publice şi optimizării relaţiilor interbugetare în scopul consolidării disciplinei
financiare în sectorul public.
Necesitatea studiului dat este de a prezenta într-o formă succintă şi clară caracteristica
bugetului public naţional de la apariţie, noţiuni conceptuale, politicile ce se reflectă asupra
veniturilor şi cheltuielilor publice, până şi determinarea şi evaluarea nivelului echilibrului /
dezechilibrului financiar al sistemului bugetar din Republica Moldova.
Lucrarea dată urmăreşte posibilitatea revizuirii structurii sistemului bugetar, perfecţionării
relaţiilor financiare din cadrul acestuia cât şi evoluţia lui, însă aceasta nu oglindeşte în întregime
toate subiectele referitoare la sistemul bugetar.

4
 CapI.Concept, funcţii şi conţinut privind bugetul de stat

Bugetul, ca şi finanţele ,exprimă relaţii de mobilizare, repartizare şi utilizare a principalelor

resurse bănesti şi se impune ca o categorie economică distinctă pe o anumită treaptă de dezvoltare
a societăţii omenesti, respectiv în etapa de contituire şi consolidare a statului. Afirmarea rolului
economic al statului este inseparabilă de bugetul de stat. Creşterea cheltuielilor publice şi atenuerea
recesiunilor, redistribuirea veniturilor de către stat, intervenţia statului cu scopul de a controla şi
’’ajusta’’ mersul economiei, de a evita şocurile, de a reglementa economia în ansamblul ei-toate
sunt condiţionate în marea măsură de bugetul de stat.
Bugetul de stat reprezintă un instument de stabilizare a economiei, prin care forţa publică
influenţează cererea agregată, volumul producţiei şi nivelul general al preţurilor, asigură protecţia
socială. El este o formă concretă de manifestare a finanţelor şi de înfăptuire a politicii financiare a
statului, constituind mijlocul principal prin care se formează veniturile statului şi prin care se
efectuează cheltuielile publice. Bugetul reprezintă actul cel mai important din viaţa publică,
deoarece el este expresia financiară a programului de acţiune a statului pe perioada de un an.
Acesta poate fi aprobat sub patru aspecte esenţiale:
a) din punct de vedere juridic ,el reprezinta un act prin care se prevad si se aproba, prin
lege, veniturile si cheltuielile anuale ale statului, el reclamă studierea diverselor reguli (norme)
referitoare la conţinutul, prezentarea, adoptarea sa de către parlament, la execuţia şi la controlul
execuţiei sale.
b) din punct de vedere tehnic, interesează în deosebi procesele de pregătire şi elaborare a
bugetului.
c) din punct de vedere economic se poate remarca faptul că fondurile care trec prin contul
bugetar reprezintă o pondere semnificativă din PIB şi că prin impozitele prelevate şi cheltuielile
efectuate statul dispune de instrumente privilegiate de intervenţie în viaţa economică şi socială.
d) din punct de vedere politic ,bugetul este considerat expresie a opţiunilor Guvernului în
ansamblul domeniilor care relevă componentele sale.
e) din punct de vedere public, bugetul este un mijloc de satisfacere a nevoilor colective,
fiind un act de conducere statala emanat dintr-un interes general-public.
Ca si finanţele, bugetul îndeplineşte funcţiile:
 De repartiţie;
 De control.
5
 Funcţia de repartiţie se manifestă în sensul că statul, prin intermediul bugetului public
naţional, participă la distribuirea primară a produsului naţional brut creat atît în sectorul public,
cît şi în cel privat. Astfel, în procesul distribuirii primare se formează veniturile din impozitul pe
profit, taxa asupra terenurilor, proprietate de stat, contribuţiile la asigurările sociale, monopolurile
fiscale, taxele vamale şi altele. În acelaşi timp, bugetul public naţional este un instrument prin care
statul participă la distribuirea unei părţi a produsului intern brut, moment în care veniturile sale se
formează pe seama resurselor provenite din impozite şi taxe (directe si indirecte) mobilizate de la
populaţie, de la firmele din sfera producţiei, circulaţiei, serviciilor, liberelor profesii etc.
Într-o oarecare măsura, prin companiile sale proprii, statul participă la redistribuirea
produsul naţional brut pe plan internaţional, în sensul că bugetul public naţional reflectă încasarea
diferenţelor favorabile sau acoperirea celor nefavorabile din operaţiunile de import-export.
Funcţia de control a bugetului public naţional se exercită prin ansamblul procesului
bugetar. La etapa elaborării, folosindu-se metoda evaluării directe, sînt verificate declaraţiile pe
venituri şi impunere pentru ca aceasta sa evidentieze cît mai real resursele generatoare de venituri
publice.
In procesul încasării veniturilor funcţia de control se manifestă asupra determinării corecte
a cuantumului fiecărei surse de venit, a vărsării şi regularizării acestora.
Respectindu-se principiul regimului de economii, controlul se exercită şi asupra efecuării,
legalităţii şi destinaţiilor în care s-a cheltuit banul public. Astfel, volumul cheltuielilor pe acţiuni,
titulari şi feluri aprobate prin legea bugetului sînt supuse controlului sistematic şi permanent, ele
efectuîndu-se numai în măsura exigibilităţii, a epuizării anterioare puse la dispoziţia ordonatorilor
de credite bugetare şi a respectării destinaţiilor aprobate.
Conform prevederilor ’’Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar’’ nr.847 din 24
mai 1996, sistemul bugetar al Republicii Moldovei (denumit şi buget public naţional) include:
1. Bugetul de stat;
2. Bugetele unităţilor administrativ- teritoriale;
3. Bugetul asigurărilor sociale de stat;
4. Fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.
Bugetul de stat este definit ca totalitatea veniturilor şi cheltuielilor necesare pentru
implimentarea obiectivelor şi strategiilor Guvernului. Veniturile bugetului de stat includ:
 Venituri curente. Din acestea fac parte veniturile fiscale (impozitele directe-
impozite pe venit, impozite pe proprietate; impozitele indirecte-taxa pe valoare

6
 adaugată, taxele rutiere speciale, accizele) şi încasări nefiscale provenite din
activitatea de antreprenoriat şi proprietate, taxele şi plăţile administrative,
încasările neidentificate;
 Venituri din operaţiuni de capital şi din transferuri de capital (venituri din
privatizarea întreprinderilor de stat şi a fondurilor fixe, încasări din vînzarea
patrimoniului de stat, a terenurilor şi a activelor nemateriale);
 Granturi
Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale includ bugetele satelor, oraşelor,
raioanelor, bugetele unităţilor teritorial-autohtone cu statut juridic special, bugetele municipiilor
Chişinău şi Bălţi. Veniturile bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale includ:
 venituri proprii, care se formează din impozitele şi taxele locale prevăzute de fiecare
teritoriu în parte;
 încasări de mijloace speciale obţinute din executarea lucrărilor, prestarea serviciilor
şi alte activităţi desfăşurate contra plată de instituţiile publice finanţate de la buget;
 defalcări de la veniturile generale de stat, conform normativelor procentuale
stabilite;
 transferuri de la bugetul de stat la bugetele raionale, bugetul central al unităţii
teritoriale autohtone cu statut juridic special, bugetul municipal Bălţi şi bugetul
municipal Chişinău şi transferurile de la acestea la bugetele locale;
 defalcări de impozitul pe bunuri imobiliare, conform normativelor procentuale.
Bugetul asigurărilor sociale de stat este definit ca totalitatea veniturilor şi a cheltuielilor
sistemului naţional de asigurări sociale.
În teoria şi practica finanţelor publice sunt recunoscute şi aplicate urmatoarele principii
bugetare: anualitatea, unitatea, universalitatea, echilibrarea bugetului de stat, specializarea şi
publicitatea bugetului de stat. Conform principiului anualităţii bugetul de stat se elaborează pentru
o perioadă de timp limitat, la douăsprezece luni consecutive, pentru care se elaborează, se adoptă,
se execută şi se raportează bugetului statului. Principiul unităţii afirmă că bugetul trebuie să
conţină toate veniturile şi cheltuielile statului. Principiu universalităţii afirmă că toate cheltuielile
şi toate veniturile figurează în buget în scopul reflectării integrale a operaţiunilor. Conform
Principiului specializării, autoritatea de a efectua cheltuielile nu este globală, ci detaliată pe
categorii de credite, ceea ce presupune că acestea să fie repartizate în categorii omogene şi ca

7
guvernul să respecte această repartiţie în execuţia bugetară. Acest principiu este însoţit şi de unele
excepţii:
a) transferul de credite care nu modifică natura cheltuielii, ci determină serviciul care va
trebui realizat;
b) viramente de credite care conduc la modificarea naturii cheltuielii, care vor
trebui supuse unei autorizări superioare;
c) credite globale destinate a face faţă cheltuielilor imprevizibile, accidentale sau
eventuale, precum şi unor cheltuieli a căror repartiţie nu poate fi determinată în
momentul în care sunt votate, credite ce vor fi repartizate în cursul anului în funcţie de
nevoile concrete. Cerinţa principală a Principiului echilibrului bugetar o constituie
acoperirea integrală a cheltuielilor din veniturile ordinare ale bugetului statului. Potrivit
Principiului publicităţii, bugetul de stat trebuie adus la conştiinţa opiniei publice. Cu
toate că, de fapt, legea cu privire la bugetul de stat şi contul de încheiere a exerciţiului
bugetar aprobate de Parlament sunt date publicităţii, redactarea acestora într-un limbaj
de strictă specializare, volumul mare de anexe şi indicatori etc. fac nerealizabil acest
principiu pentru mulţi cetăţeni.

8
 1.1.Baza legislativă a sistemului bugetar şi a procesului bugetar
Următoarele legi au folosit ca bază legislativă la dezvoltarea sistemului bugetar din RM:
1. Legea bugetului de stat pe anul curent;
2. Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar nr.847-XII din 24.05.96;
3. Legea privind finanţele publice locale nr.397-XV din 16.10.2003;
4. Regulamentul privind repartizarea pe luni a veniturilor, cheltuielilor şi sursele de finanţare ale
bugetului de stat aprobat prin ordinul Ministerului de Finanţe nr.70 din 29.11.2004.
Potrivit Legii privind sistemul bugetar şi procesul bugetar nr.847-XII din 24.05.96 sistemul
bugetar reprezintă un sistem unitar de bugete şi fonduri, care constituie bugetul public naţional,
cuprinzînd:
a) bugetul de stat;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) bugetele unităţilor administrative-teritoriale;
d) fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.
Procesul bugetar reprezintă etape consecutive de elaborare, aprobare, executare şi raportare
a executării bugetului, care se elaborează şi se execută în baza unui sistem unic de clasificaţie
bugetară care include clasificaţia veniturilor bugetare, clasificaţia funcţională, clasificaţia
organizaţională şi clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare după cum urmează:
a) clasificaţia veniturilor bugetare grupează veniturile bugetare în baza legislaţiei ce
determină sursele de venituri;
b) clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare grupează cheltuielile bugetare ce reflectă
utilizarea mijloacelor financiare în scopul implimentării funcţiilor de bază ale statului;
c) clasificaţia organizaţională a cheltuielilor bugetare sistematizează cheltuielile bugetare
pe tipuri de întreprinderi, instituţii, organizaţii şi măsurile ce reflectă distribuirea alocaţiilor între
beneficiarii direcţi de mijloace din buget;
d) clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare grupează şi detaliază cheltuielile bugetare
în conformitate cu destinaţia concretă a acestora.
Clasificaţia bugetară asigură:
a) sistematizarea indicilor bugetari pentru elaborarea, aprobarea şi executarea bugetelor;
b) comparabilitatea internaţională a indicilor bugetari, conţinînd similtudini cu sistemele
de clasificaţie utilizate de organismele financiare internaţionale.

9
 Clasificaţia bugetară se elaborează şi se aprobă de Ministerul Finanţelor. După aprobare,
clasificaţia bugetară se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Conform legii în
vigoare, cheltuielile bugetare sunt determinate de alocaţiile specificate în legea bugetară anuală,
care include:
a) fondul de salarii al angajaţilor autorităţilor publice;
b) alte cheltuieli operaţionale ale autorităţilor publice;
c) cheltuieli pentru învăţămînt, ştiinţă, cultură şi artă, ocrotirea sănătăţii, sport, protecţia
socială, protecţia mediului înconjurător;
d) susţinerea unor programe de cercetare ştiinţifică fundamentală;
e) cheltuielile pentru realizarea strategiilor de dezvoltare şi a altor strategii şi programe
naţionale;
f) transferuri pentru aurorităţile administraţiei publice locale, instituţiile finanţate de la buget,
întreprinderile de stat;
g) investirea în infrastructură publică şi în fondurile fixe care aparţin Guvernului sau
societăţii;
h) asigurarea apărării ţării, ordinii publice şi a securităţii naţionale;
i) serviciul datoriei de stat;
j) plata cotizaţiilor în organisme internaţionale;
k) implimentarea altor strategii şi programe guvernamentale în condiţiile legislaţiei;
l) cheltuielile legate de achitarea sumelor conform titlurilor executorii eliberate în baza
hotărîrilor rămase definitive ale instanţelor judecătoreşti.
Pentru a nu se înregistra anumite incălcări ale legislaţiei se exercită controlul financiar şi
auditul veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat de către Curtea de Conturi.
Conform Regulamentului privind repartizarea pe luni a veniturilor, cheltuielilor şi
surselor de finanţare ale bugetului de stat repartizarea pe luni a veniturilor de bază ale bugetului
de stat şi modificarea acesteia se întocmeşte de către Ministerul Finanţelor de comun cu
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi Serviciul vamal, iar repartizarea generală pe luni a
veniturilor, cheltuielilor şi surselor de finanţare ale bugetului de stat se întocmeşte pe bază de
consolidare, şi se aprobă de Ministerul Finanţelor.
Potrivit Legii privind sistemul bugetar şi procesul bugetar nr.847-XII din 24.05.96
proiectul legii bugetare anuale este elaborat de Ministerul Finanţelor, care cuprinde anexele şi îl

10
prezintă pentru examinare Guvernului împreună cu nota explicativă. Anexele proiectului legii
bugetare anuale includ:
a) veniturile şi cheltuielile estimate pe anul bugetar viitor;
b) datele adiţionale, prevăzute de legea bugetară anuală;
pe cînd nota explicativă cuprinde estimările bugetului public naţional bazate pe:
a) strategii de dezvoltare socială şi economică;
b) strategiile politicii bugetar-fiscale;
c) strategiile datoriei de stat;
d) strategiile de sprijin financiar;
e) strategiile relaţiilor bugetului de stat cu bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.

11
 CapII. Fazele şi trăsăturile procesului bugetar

Procesul bugetar poate fi definit ca ansamblu de activităţi şi operaţiuni, integrate coerent

şi convergent orientate, derulate stadial ăi cuprinzînd:
1. elaborarea proiectului de buget;
2. adoptarea proiectului de buget;
3. execuţia bugetului;
4. încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară;
5. controlul bugetar.
Procesul bugetar prezintă anumite trăsături:
a. este un proces de decizie care constă în alocarea resurselor necesare finanţării obiectivelor
vizate, avînd utilitate publică;
b. este predominant politic, întrucît deciziile privind alocarea resurselor bugetare mobilizate
nu sunt determinate de forţele pieţii, ci de cetăţeni. În consecinţă, decizia finală,
concretizată în legea bugetară anuală, este adoptată prin mecanismul reprezentării şi al
votului;
c. are un caracter complex, ca urmare a faptului că este realizat prin participarea unui numar
mare de subiecţi, de natură diferită, fiecare cu interesele, nevoile şi posibilităţile
sale(instituţii publice, administraţii publice, organizaţii publice şi sindicale);
d. are un caracter ciclic, realizindu-se succesiv şi după un calendar riguros, potrivit cerinţelor
principiilor anualităţii şi publicităţii bugetare;
e. este strict reglementat, deoarece în derularea sa se impune respectarea legislaţiei în
domeniu şi a normelor metodologice elaborate în acest scop de către Ministerul Finanţelor.
Procesul bugetar în Republica Moldova este reglementat prin legea 847-XIII din
24.05.1996, care defineşte în articolul 3, procesul bugetar ca ”procesul care începe cu elaborarea
bugetului şi se termină cu aprobarea dării de seamă despre executarea lui pentru anul bugetar
respectiv. Anul bugetar pe teritoriul Republicii Moldova începe la 1 ianuarie şi se termină la 31
decembrie al fiecărui an”.
Principalii participanţi la procesul bugetar sunt:
1) Ministerul Finanţelor – elaborează pentru Guvern proiectul bugetului de stat în baza
proiectelor bugetelor locale. El are sarcina de a comunica executorilor principali
limitele de cheltuieli stabilite în baza politicii financiare a Guvernului, în vederea
12
 definitivării proiectelor de buget. Sarcina principală a Ministerului Finanţelor este
ca pe baza proiectelor de buget să întocmească proiectul bugetului de stat pe care
să-l depună la Guvern.
2) Guvernul,dupa ce îşi însuşeşte proiectul bugetului de stat elaborat de Ministerul
Finanţelor, îl supune spre aprobare Parlamentului, însoţit de un raport privind
situaţia economico-financiară a ţării şi proiecţia acesteia pentru anul viitor.
3) Parlamentul – aprobă bugetul de stat pe ansamblu, pe capitole, pe articole şi pe
executorii principali de buget. Legislatorul încearcă de mai multe ori să majoreze
cheltuielile publice. Motivaţia constă în faptul că parlamentarii sunt conştienţi că
alegerile viitoare vor depinde de abilitatea de care dau dovadă pentru furnizarea de
servicii publice, de realizarea unor programe şi cercetarea numărului de locuri de
muncă în circumscripţiile pe care le reprezintă.
4) Cetăţenii, care în procesul bugetar pot să voteze prin referendum limitarea
veniturilor fiscale, să respingă anumite forme de fiscalitate sau să ceară echilibrul
bugetar. Ei pot să-şi exprime opiniile cu ocazia alegerilor.
Elaborarea principalelor decizii bugetare se realizează la nivelul Guvernului, al
organismului său specializat – Ministerul Finanţelor, adoptarea proiectului de buget de către
Parlament, constituind un compromis în favoarea Executivului.
Pentru elaborarea proiectului bugetului de stat, Ministerul Finanţelor poate solicita orice
informaţie adiţională ce este asigurată în mod obligatoriu de către autoritaţile publice. Ministerul
Finanţelor, în baza propunerilor de buget ale autorităţilor publice, elaborează proiectul bugetului
de stat bazat pe:
a) Scopurile bugetului de stat;
b) Sursele de venituri şi destinaţia cheltuielilor;
c) Propunerile de cheltuieli detaliate ale autorităţilor publice;
d) Propunerile de venituri ale autorităţilor administraţiei publice locale;
e) Propunerile privind finanţarea deficitului bugetar;
f) Propunerile privind utilizarea excedentului bugetar.
Ministerul Finanţelor elaborează proiectul legii bugetare anuale, care cuprinde anexele, şi îl
prezintă Guvernului împreună cu nota explicativă. În termenul stabilit de Guvern, Ministerul
Finanţelor prezintă Guvernului proiectul legii bugetare pentru anul bugetar viitor. Pină la 1
octombrie a fiecărui an Guvernul prezintă Parlamentului:

13
 a) Proiectul legii bugetare pentru anul bugetar viitor şi nota explicativă;
b) Lista modificărilor în legislaţie, care rezultă din proiectul legii bugetare anuale.
Adiţional , se prezintă estimările de venituri şi cheltuieli ale bugetului consolidat. Procedura
examinării şi adoptării bugetului de stat în Republica Moldova diferă de alte ţări, deoarece, din
punct de vedere organizatoric, Parlamentul este unicameral, spre deosebire de parlamentele
bicamerale. Proiectul legii bugetare anuale este examinat de Comisia Economie, Buget si Finanţe,
care prezintă Parlamentului un aviz la data stabilită de acesta. Concomitent, proiectul legii bugetare
anuale este examinat de Curtea de Conturi, care prezintă Parlamentului un aviz la data stabilită de
acesta. Examinarea proiectului legii bugetare anuale se efectueaza în 3 lecturi:
I. Examinarea în prima lectura – Parlamentul audiază raportul Guvernului şi coraportul
Comisiei Economie, Buget si Finanţe asupra proiectului legii bugetare anuale şi
examinează:
 Direcţiile principale ale politicii bugetare-fiscale;
 Concepţiile de bază ale proiectului.
II. Examinarea în a doua lectură – Parlamentul, la prezentarea Comisiei Economie, Buget si
Finanţe, examinează:
 Veniturile estimate sub formă de calcule şi structura lor;
 Cheltuielile estimate, structura şi destinaţia lor;
 Deficitul sau excedentul bugetar.
III. Examinarea în a treia lectura – Parlamentul, la prezentarea Comisiei Economie, Buget si
Finanţe:
 Examinează alocaţiile detaliate pentru autorităţile publice;
 Stabileşte alocaţiile care vor fi finanţate în mod prioritar;
 Examinează alte detalieri din legea bugetara anuală.
Pînă la 5 decembrie a fiecărui an, Parlamentul adoptă legea bugetară anuală, care va fi
promulgată de Preşedintele statului, apoi va fi publicată şi va intra în vigoare la 1 ianuarie al
următorului an.Dacă legea bugetară anuală nu este adoptată şi publicatş pînă la 31 decembrie,
finanţarea cheltuielilor pentru anul curent se efectuează lunar în mărime de a douăsprezecea parte
din suma cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar precedent. Responsabilitatea pentru
executarea bugetului de stat îi revine Guvernului. În termen de 45 zile după publicarea legii
bugetare anuale, Ministerul Finanţelor va aproba repartizarea lunară a veniturilor şi cheltuielilor
bugetului de stat conform Clasificaţiei bugetare. Executarea de casă a bugetului de stat se
14
efectuează de Ministerul Finanţelor prin Trezoreria de Stat. Dacă în procesul executării bugetului
de stat sporeşte nivelul deficitului, Ministerul Finanţelor poate bloca cheltuieli în cuantumul
suficient pentru menţinerea nivelului deficitului aprobat prin legea bugetara anuală. Se interzice
acoperirea cheltuielilor bugetare prin recurgerea la emisiunea bănească directă sau prin finanţarea
directă de către bănci.
La data de 31 decembrie a fiecărui an, Ministerul Finanţelor închide toate conturile deschise
în decursul anului bugetar curent, pentru a întocmi raportul anual. Toate veniturile neîncasate pînă
la data respectivă se încasează în contul bugetului pe anul viitor.
O etapă principală a procesului bugetar este controlul asupra executării bugetului de stat.
Necesitatea acestuia derivă atît din considerente de ordin politic, cît şi din cele de ordin financiar.
Controlul bugetar este efectuat de Curtea de Conturi.
În funcţie de momentul efectuării sale, controlul bugetar poate fi clasificat:
 Control preventiv – cel mai eficient, deoarece prin intermediul său se poate opri derularea
operaţiunilor ilegale sau a celor apreciate a fi inoportune şi ineficiente.
 Control concomitent – are o eficienţă limitată, dar nu trebuie subestimat, deoarece prin
determinarea legalităţii se preîntîmpină iniţierea unor acţiuni similare în viitor.
 Control post-operativ – nu mai poate repara ceea ce s-a realizat, dar prin identificarea
abaterilor de la lege şi stabilirea persoanelor vinovate se pot institui măsuri de recuperări
ale prejudiciilor aduse statului.

15
 2.1. Analiza surselor de constituire a veniturilor bugetare
Cea mai importantă sursă de venit în bugetul statului o reprezintă impozitele, care
reprezintă veniturile fiscale. Dintre acestea fac parte: impozitul pe venit, contribuţiile de asigurări
sociale obligatorii de stat, primele de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, impozitul pe
proprietate, etc. Principalele venituri nefiscale provin din reţineri sau cotizaţii sociale; drept
exemplu pot servi: taxele şi plăţile administrative, amenzile şi sancţiunile administrative şi alte
venituri din activitatea de antreprenoriat şi din proprietate. In tarile dezvoltate pe seama lor revin
80%-90% din totalul veniturilor statului. În ţările în curs de dezvoltare ponderea impozitelor şi
taxelor în veniturile publice constituie 50%-80%.

Tabelul 2.2.1. Evoluţia veniturilor bugetului public Veniturile fiscale rămîn sursa principală
naţional ca pondere în PIB, 2004-2006 de venituri al bugetului public naţional.
200
42 0
052 00
6
Veniturif
isc ale 2
9,4% 31
,2
% 33
,4% Ponderea acestor venituri în totalul
Veniturinefisc a le 2,3% 2
,8
% 3
,0% veniturilor publice se menţine la
Fondurilesim ijloace
le
speciale 3 ,2% 3
,3
% 3
,4%
Grantur
i 0,4% 1
,2
% 0
,7% nivelul de circa 82 la sută. Ca pondere în
Venituril
e g l
o ba l
e 3
5,3% 38
,5
% 40
,5% PIB acestea au crescut de la 29,4 la sută în
anul 2004 pînă la 33,4 la sută în anul 2006.
Prognoza evolutiei veniturilor fiscaleale bugetului pe perioada 2004-2010 este prezentzta in
diagrama 2.1.1.

100%
Impozitele
indirecte
80%

Contribuţiile
60% BASS

40% Primele de
asigurare
obligatorie de
asistenţa
20% medicală
Impozitele pe
venit si
proprietate
0%
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Diagrama 2.1.1Veniturile fiscale ale Bugetului Public Naţional, 2004-2010

(prognoza)

Ponderea majoră în veniturile fiscale le revine impozitelor indirecte, care în ultimii ani se
menţine la nivelul de circa 55 la sută. Creşterea veniturilor publice se datorează în mare parte
creşterii acestei grupe de venituri, care s-au majorat în anul 2006 faţă de anul 2004 cu circa 67,5

16
la sută. Cea mai semnificativă sursă de venit a bugetului public rămîne TVA, care practic s-a
majorat de 1,8 ori în perioada 2004-2006, şi în prezent constituie circa 35 la sută din totalul
veniturilor publice.
Veniturile directe s-au redus ca pondere în totalul veniturilor publice de la 40,5 la sută în
anul 2004 pînă la 37,1 la sută în anul 2006. Această se datorează ritmurilor de creştere mai lente
a acestor venituri faţă de cele indirecte. Totodată, impozitele directe în sume nominale în această
perioadă au crescut cu 44,3 la sută. Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor
asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală reprezintă circa două treimi din totalul impozitelor
directe şi sau majorat în perioada vizată 2004-2006 cu 50 la sută. Dependenţa directă a acestor
impozite de fondul de remunerare a muncii şi de salariul, precum şi creşterea economică a condus
la creşterea lor constantă, odată ce aceşti indicatori economici au avut o evoluţie pozitivă în
perioada vizată.
Veniturile nefiscale, fondurile şi mijloacele speciale şi granturile reprezintă o sursă de
venit mai puţin semnificativă, deşi ponderea acestora se menţine relativ stabilă în ultimii ani, si
ca pondere în PIB şi în totalul veniturilor. Totodată, se constată că întrările de granturi sunt
neuniforme şi influenţează asupra ponderii acestor venituri.

3,2% 1,8% 5,3% 1,5%

3,4%
1,1% 1,4%
100%
4,9% 4,7%
9,1% 8,5% 8,4% 5,2%
6,1% 6,5% 6,3%
6,5% 7,4% 6,9%
7,4% 7,2%
80%
49,6%
49,5%
48,7%
45,4% 45,4%
60% 44,6%
42,7%

40%

40,5% 37,6% 38,1%

36,3% 37,1% 36,0%
20% 35,8%

0%
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Impozite directe Impozite indirecte

Venituri nefiscale Fondurile si mijloacele speciale
Granturi

Diagrama 2.1.2Structura cadrului global de venituri, 2004-2010

(prognoza)

Veniturile bugetare nu includ împrumuturile de stat şi încasările mijloacelor din vînzarea

şi privatizarea bunurilor proprietate publică.Toate veniturile stabilite prin lege se acumulează la
contul trezorerial în ordinea colectă

17
 CapIII.Proiectul bugetul de stat din Republica Moldova , anul
2017
„Proiectul bugetului pentru 2017 se bazează pe o estimare a creşterii economice de 3 la sută, a
exporturilor – de 10 la sută, a importurilor - de 9 la sută. Totodată, bugetul se bazează pe
prevederile acordurilor de finanţare semnate cu partenerii de dezvoltare”, a declarat ministrul
Finanţelor,OctavianArmaşu.
Veniturile vor fi mai mari cu 10,8 la sută faţă de cele din bugetul pentru acest an, iar cheltuielile –
cu 9,4 la sută.

Guvernul speră să facă faţă găurii din buget în urma privatizărilor şi împrumuturilor externe. Din
suma totală a veniturilor externe, 2,9 miliarde de lei vor constitui granturile, iar 7,8 miliarde de lei
- împrumuturile. Banii vor fi oferiţi pentru reformarea justiţiei şi sănătăţii, sistemului energetic şi
cel educaţional, agriculturii şi sistemului ajutatoare sociale.

Pentru 2017, creditorul principal al Guvernului Republicii Moldova va fi Banca Mondială, prin
intermediul Agenţiei Internaţionale de Dezvoltare (AID), care va acorda împrumuturi în valoare
de 1,7 miliarde de lei. Urmează, Banca Europeană de Investiţii – 1,2 miliarde de lei, Guvernul
României – 1,1 miliarde de lei, Comisia Europeană – 924 de milioane de lei, FMI – 542 de
milioanedelei.
Moldova va intra în noul an cu o datorie de stat de 53,9 miliarde de lei, dintre care datoria de stat
externă - 60,1% şi datoria de stat internă - 39,9%, înregistrând o majorare de 20,4 miliarde de lei
faţă de începutul acestui an. Ponderea datoriei de stat în PIB la sfârşitul lui 2016 va constitui 40,6%,
sau cu 13,2 puncte procentuale.

Datoria de stat internă se va majora cu 14,2 miliarde de lei, în special din cauza transformării
miliardelor furate din sistemul bancar în povară pentru cetăţeni. Astfel, peste 700 de milioane de
lei vor fi cheltuite anul viitor pentru acoperirea acestei datorii. Ministrul Finanţelor afirmă că banii
vor fi luaţi din vânzarea activelor celor trei bănci falimentate, precum şi din sechestrarea activelor.

18
 3.1. Sistemul bugetar în statele contemporane
Din punct de vedere al organizării bugetare, sunt evidenţiate anumite particularităţi şi
deosebiri mai ales în statele federative faţă de cele cu structură unitară. În statele unitare naţionale
cum sunt Franţa, Italia, Suedia etc., organizarea bugetară era la început simplă, deoarece, cuprindea
numai bugetul de stat şi bugetele locale.Bugetul de stat din statele unitare naţionale este denumit
şi buget ordinar sau general, a avut şi are ca venituri principale impozitele şi taxele completate, în
caz de insuficienţă, cu împrumuturi de stat, iar cheltuielile acestui buget sunt destinate celor mai
importante trebuinţe de învăţămînt şi sănătate publică, întreţinerii organelor centrale: legislativ,
executiv, instanţe judecătoreşti, armată etc.

Bugetele locale sau ale unităţilor administrativ-teritoriale din statele unitare naţionale
sunt o componentă a organizării bugetare, avînd o importanţă primordială pentru autonomia
funcţională a organelor de conducere ale altor unităţi, autonomii în cadrul statelor unitare. Prin
aceste bugete locale finanţate atît întreţinerea autorităţilor publice locale, cît şi instituţii şi acţiuni
de învăţămînt public, culturale şi sanitare, modernizarea şi dezvoltarea urbanistică etc., pentru care
veniturile bugetare locale sunt insuficiente.Pe lîngă bugetul de stat şi bugetele locale, structura
bugetară din statele unitare naţionale conteporane fost dezvoltată cuprinzînd bugete: anexe,
extrabugetare, extraordinare, fonduri băneşti speciale şi alte fondurti băneşti alăturate bugetului de
stat. De exemplu în Franţa, pe lîngă bugetul general al statului, structura bugetară cuprinde bugete
anexe pentru poştă şi telecomunicaţii, serviciul explozivilor, navigaţie aeriană etc.

În statele federative, cum sînt Brazilia, Germania, Statele Unite ale Americii, Federaţia
Rusă şi altele, organizarea bugetară este influienţată de structura federativă cuprinzînd: statele,
landurile, cantoanele, provinciile componente etc. În consecinţă, organizarea bugetară federativă
este mai complexă şi cuprinde bugetele federale, bugetele statelor, landurilor etc.

Sub aspecte generale, organizarea bugetară federativă este asemănătoare în toate aceste
state, cuprinzînd bugete federale ale statelor membre şi locale. Însă cuprinsul de cheltuieli şi
venituri, relaţiile dintre bugetele federale ale statelor membre şi celor locale, procedura elaborării
şi aprobării bugetelor anuale sunt reglementate diferit, conform conceptelor proprii formate şi
evoluate în fiecare stat federativ.

În Germania, organizarea bugetară federativă este reglementată printr-un act normativ

denumit „Constituţie financiară” în cuprinsul căreia problema principală este cea a „repartiţiei
juste” a fondurilor băneşti între bugetul federal şi bugetele landurilor membre ale statului federal

19
german. În scopul repartiţiei financiare juste cheltuielile sunt repartizate în funcţie de competenţa
materială a organelor administrative federale, ale landurilor şi locale.Conform acestui criteriu, din
bugetul federal sunt finanţate integral afacerile externe, căile ferate şi fluviale federale, poşta,
apărarea ţării inclusiv protecţia frontierelor, autorităţile şi instanţele federale.

În comun, din bugetele landurilor şi din bugetele locale sunt finanţate instituţiile de
învăţămînt, sănătate şi protecţie socială, unităşile de gospodărie comunală, alte instituţii şi unităţi
organizate, care funcţionează pe lîngă autorităţile publice ale landurilor, orăşăneşti şi comunale.
În ceea ce priveşte veniturile, produsul bănesc al celor mai importante impozite este repartizat între
bugetul federal şi bugetele landurilor, cu preponderenţă pentru bugetul federal, avînd în vedere că
din acestea se suportă aproape jumătate din cheltuielile publice, iar cel mult 33% din aceste
cheltuieli revin bugetelor landurilor şi cel mult 20% bugetelor locale. Astfel, veniturile taxelor
vamale şi ale monopolurilor fiscale, ale impozitelor pe consumaţie şi ale prelevărilor speciale revin
bugetului federal. Produsul impozitelor pe venit şi capital, ca şi al impozitelor pe circulaţia
capitalurilor revine bugetelor landurilor, iar impozitele reale pe clădiri şi activităţi profesionale, ca
şi impozilete locale pe consumaţie sunt venituri ale bugetelor locale.

Datorită acestei repartiţii a fiscalităţii în folosul bugetului federal, centrul federal

efectuează unele redistribuiri a unor venituri şi cheltuieli, în mod „vertical”, între bugetul federal
şi bugetele landurilor aflate în situaţie critică. În acelaşi timp, datorită faptului că unele landuri au
o „capacitate fiscală superioară”, pentru acestea s-a instituit obligaţia de a plăti „o contribuţie
destinată repartizării financiare juste” din care se acordă subvenţii băneşti landurilor care au
venituri proprii insuficiente, realizîndu-se astfel o redistribuire a fondurilor băneşti între bugetele
landurilor în mod „orizontal”.

În Statele Unite ale Americii, organizarea bugetară cuprinde bugetul federal, bugetele
statelor membre şi bugetele locale. Între aceste bugete veniturile şi cheltuielile publice sunt
repartizate prin „legi de autorizare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare” în funcţie de
„competenţele statale” ale organelor federale, ale organelor de conducere din statele membre şi ale
organelor locale denumite „colectivităţi subordonate”.

Bugetului federal american îi revin cheltuieli pentru apărare naţională, pentru întreţinerea
organele puterii publice, pentru sănătate şi altele. Sistemul veniturilor federale cuprinde taxele pe
veniturile persoanelor fizice şi ale corporaţiilor, accize asupra unor bunuri de lux, taxe vamale,
taxe de timbru etc. Sistemului bugetar îi revin aproximativ 70% din toate veniturile şi cheltuielile
statului federativ american.
20
 Din bugetele statelor membre, sunt finanţate „districtele şcolare”, drumurile rutiere şi
cheltuielile cu caracter social; pe cînd veniturile acestor state nu sunt riguros identice şi cuprind
mai ales taxele percepute pentru carburanţi, tutun, băuturi alcoolice, automobile, ca şi o taxă
funciară, care, în tot mai multe state, este cedată pentru administrarea fiscală a colectivităţilor
locale.

Organele federale şi cele de conducere a statelor membre adoptă frecvent bugete anuale
deficitare, şi pentru acoperirea deficitelor lor, bugetare se contractează şi lansează împrumuturi
publice, însă în limitele valorice admise de Constituţia statului federal şi de Constituţiile statelor
membre.

21
 Concluzia
În cadrul cercetării, au fost aprofundate conceptele fundamentale referitoare la sistemul
bugetar al RM, a fost determinată structura şi conţinutul sistemului bugetar, obiectivele politicii
bugetar-fiscale şi determinate principalele componente ale echilibrului / dezechilibrului financiar
al sistemului bugetar din RM.
În vederea pătrunderii în esenţa procesului de evoluţie a sistemului bugetar a fost
efectuată analiza tuturor componentelor sistemului bugetar şi prezentată tendinţa
acestora pe viitor.
În vederea determinării mărimii sectorului public şi a definirii rolului bugetului în
economie, a fost efectuată analiza politicii bugetar-fiscale asupra dezvoltării economice şi a
evoluţiei echilibrului financiar public promovate în RM, în condiţiile dezechilibrului structural,
şi determinate principalele obiective pe viitor.
Strategiile bugetare, în procesul dezvoltării economice, îi conferă bugetului public
naţional rolul unui instrument privilegiat al politicii economice, atât în planul mijloacelor, cât şi
al realizării unor finalităţi politice şi de echitate socială.
Dacă analizăm lacunele, neajunsurile în ceea ce priveşte bugetul public naţional, apoi între
principalele variabile economice trebuie să se impună ca stabilirea nivelului optim, la care se
realizează echilibrul financiar public, să fie efectuată în funcţie de mărimea PIB, de resursele
financiare mobilizabile şi de eficienţa cheltuielilor publice, fapt ce va determina valorificarea
potenţialului economico-financiar.
În măsura în care statul apelează la împrumuturi externe, rambursarea şi achitarea
dobânzilor provoacă dezechilibre ale balanţei de plăţi externe, dacă împrumuturile sunt utilizate în
scopuri neproductive sau pentru finanţarea unor investiţii ce nu produc mărfuri sau servicii
destinate exportului.
Critica adusă sistemului cheltuielilor publice din RM, adică repartizarea unor sume minim
necesare pentru acoperirea necesităţilor curente fără urmărirea unor programe eficiente, impune
realizarea unei reforme de fond privind repartizarea optimă şi utilizarea eficientă a resurselor
financiare publice în cadrul macrobugetării.

În scopul soluţionării problemelor sistemului bugetar pot fi sintetizate următoarele

recomandări:

- Privind problematica echilibrării structurale a sistemului bugetar, în opinia noastră, în

etapa actuală, este necesară menţinerea componentei dinamice a veniturilor publice concomitent
22
 cu creşterea treptată a componentei dinamice a cheltuielilor publice, fapt ce va permite
implicarea mai activă a statului, prin realizarea unor programe pentru crearea unei baze
productive, în diferite ramuri ale economiei naţionale, cât şi realizarea reformelor în cadrul
sistemului bugetar.

- Efectele deficitului bugetar în modelul macroeconomic sunt evidenţiate în urma

impactului acestuia asupra deciziilor cu privire la cheltuielile publice. Astfel, o primă modalitate
prin care deficitele influenţează economia, este efectul de stabilizare (eliminarea fluctuaţiilor
ciclice) sau de destabilizare a economiei pe termen scurt. A doua modalitate se referă la
potenţialul lor de a afecta negativ veniturile şi bunăstarea pe termen lung. Un buget ciclic
echilibrat este o modalitate acceptabilă de a rezolva compromisul dintre stabilizarea pe termen
scurt şi preocupările pentru echilibrarea pe termen lung, cu condiţia ca dezechilibrele
determinate de creşterea cheltuielilor să fie justificate prin eficienţa lor pe termen lung.
- În ceea ce priveşte politica în domeniul veniturilor fiscale, considerăm că creşterea
gradului de neutralitate şi egalitatea sistemului fiscal poate conduce la mărirea indicatorului
eficienţei bugetare concomitent cu micşorarea presiunii fiscale asupra contribuabililor corecţi. În
acest sens, politica bugetar-fiscală trebuie să fie axată pe reducerea nivelului mediu al impunerii,
creşterea concurenţei întreprinderilor autohtone, simplificarea sistemului fiscal, administrarea
mai eficientă, pe micşorarea posibilităţilor de eschivare de la plata impozitelor şi taxelor.
- Coordonarea elaborării prognozelor macroeconomice prin crearea unui spaţiu unic
informaţional al procesului bugetar pentru toate verigile bugetare, care va permite monitorizarea
tuturor proceselor, consolidarea sistemului de gestionare a finanţelor publice.
- Monitorizarea şi controlul resurselor financiare ale bugetului public naţional şi conferirea
acestui buget rolului de instrument de consolidare a gestiunii finanţelor sectorului public.
Specificul sistemului bugetar actual rezidă în faptul că sferele utilizării finale fac apel la alte
sfere redistribuitoare (bugetul de stat), în cazul în care echilibrul lor bănesc nu este restabilit cu
resurse proprii. Prin intermediul modelului propus, bugetul public va deveni un instrument
eficient de redistribuire a resurselor financiare în cadrul sistemului bugetar, asigurând în
permanenţă, realizarea echilibrului financiar public;
- Diminuarea inflaţiei, prin intermediul politicilor fiscale şi structurale.
Pentru reducerea deficitului bugetar autorul înaintează următoarele propuneri:
 Atragerea investiţiilor străine;
 Managementul eficient al datoriei externe;

23
 Extinderea bazei de producere a mărfurilor şi serviciilor;
 În procesul evaluării deficitului bugetar este necesară evidenţa relaţiei dintre deficitul bugetar,
inflaţie şi datoria de stat;
 Finanţarea deficitului bugetar cu preponderenţă din contul împrumuturilor interne.
Alte posibilităţi de perfecţionare a sistemului bugetar sunt:
Ajustarea cheltuielilor bugetare la posibilităţile reale de colectare a veniturilor;
 Fixarea volumului cheltuielilor bugetare, ţinând cont de programele eşalonate
pentru fiecare perioadă;
 Limitarea cotei datoriei externe în volumul anual al PIB;
 Sporirea investiţiilor;
 Direcţionarea granturilor externe la soluţionarea problemelor stringente;
 Micşorarea numărului de emigranţi, care duc la depopularea ţării;
 Asigurarea accesului societăţii la informaţie veridică prin crearea unui sistem
eficient de informare a întregii societăţi;
 Implicarea statului în principalele ramuri care pot fi dezvoltate pe meleagurile
noastre (agricultură, turism etc.);
 Consolidarea finanţelor, raţionalizarea cheltuielilor

24
 Bibliografie

www.cnaa.acad.md;
www.gov.md;
www.parlament.md;
www.fisc.md;
www.minfin.md

25