UNIVERSITATEA DE STAT

FACULTATEA DE ,,STIINTE ECONOMICE’’

SPECIALIZAREA ,,BUSNESS SI ADMINISTRARE’’
DEPARTAMENTUL ,,

STUDIU DE CAZ:
Divortul-problema sociala
La disciplina: Sociologie

Conducator științific:lect.univer. Cionaic Ionela Elaborat: Negruța Victoria

GR: BA1602

Chisinau 2017
 Cuprins
Introducere................................................................................................................................................3
I.Compartimentul teoretic
1.1.Divortul si impactul lui asupra copiilor................................................................................................5
1.2.Tipuri de divort....................................................................................................................................7
1.3.Efectele divortului...............................................................................................................................9
1.4.Factorii determinati ai divortului.......................................................................................................10
II.Compartimentul practic
2.1.Interviul.............................................................................................................................................13
2.2.Chestionarul......................................................................................................................................17
2.3.Intrepretarea datelor...........................................................................................................................20
Concluzia.................................................................................................................................................22
Bibliografia..............................................................................................................................................23

2
 Introducere
Starea actuală a societăţii îl determină pe fiecare membru al ei să reflecteze adânc asupra schimbărilor
ce se produc atât în societate, cât şi în viaţa lui personală. Dramatismul acestor schimbări, viteza cu care
ele se produc, incertitudinea şi caracterul contradictoriu al proceselor social-economice şi politice fac
ca personalitatea să-şi revizuiască locul ei în societate şi să-şi schimbe modul de viaţă cu care se
obişnuise.
Divorţul este un fenomen psiho-social complex ce constă în destrămarea vieţii de familie, eveniment
cu profunde implicaţii sociale, majoritatea cu o rezonanţă negativă pentru membrii cuplului destrămat
şi participanţii la viaţa socială în general. Evoluţia numărului familiilor, în ultimii ani, înregistrează o
tendinţă descendentă, în parte datorată şi procesului de desfacere a căsătoriilor, iar ca implicaţii imediate
sunt afectaţi copiii minori rezultaţi la divorţ, se înregistrează o scădere a natalităţii, implicaţii de natură
socio-economică, prin modificarea statutului social al partenerilor rezultat în urma divorţului, dar şi a
nevoilor economice în funcţie de partajarea bunurilor şi asigurarea unui trai decent.

1 Ipotezele si obiectivele cercetarii

In studiul asupra divortului privit ca efecte si cauza de tulburari psihice la copii, am pornit de la
urmatoarele ipoteze:

a)Daca familia se destrama, atunci personalitatea acestuia va fi grav influentata.

b)Daca o familie divorteaza, atunci nivelul de trai al membrilor acesteia va tinde catre saracie.

c) Daca un copil traieste experienta unui divort, atunci va fi marcat de acesta pentru tot restul vietii.

Obiectivele cercetarii:

a) Semnale de alarma cu privire la efectele divortului asupra dezvoltarii si formarii personalitatii copilului.

b) Identificarea cauzelor care genereaza comportamentul deviant la copii.

c) Evolutia divorturilor in functie de numarul copiilor ramasi dupa desfacerea casatoriei

2.Schema operationala de cercetare

Pentru desfasurarea optima a cercetarii vom urmarii cativa indicatori la dimensiunile copilului:

 Varsta
 Parintele care-l intretine

3
 Relatia cu parintele de intretinere
 Relatia cu prietenii, colegii
 Noile conditii de viata
 Situatia financiara
 Modificarii comportamentale

3 Descrierea si definirea instrumentelor de investigare

Am folosit ca metode de investigatie studiul de caz, interviul chestionarul si observatia.

Metodologia folosita uzeaza de doua tipuri de modele care s au dovedit a fi complementare
• Analiza calitativa

• Analiza cantitativa

Analiza calitativa, este metoda folosita care permite studierea in profunzime a aspectelor legate de
consecintele divortului in viata copilului, incercandu-se descrierea, intelegerea si explicarea efectelor
psihosociale pe care divortul le are asupra copiilor.

Prin analiza cantitativa s-a urmarit o exprimare numerica a informatiilor obtinute, in legatura cu
desfasurarea vietii de familie a copilului in lipsa unui parinte.

4 Descrierea cazurilor

Cu ajutorul studiilor de caz vom descoperit care sunt trairile acestor copii, acum cand o singura
persoana indeplineste ambele roluri, si de mama si de tata, care sunt conditiile in care parinti au divortat,
ce fel de tratament primesc de la singurul parinte si daca primesc un ajutor (daca este cazul) din partea
statului sau/ si de la parintele absent. Studiile de caz vin in completarea ghidului de interviu pentru a
avea o imagine ampla a starii actuale, a proceselor comportamentale generate de destramarea familiei si
a stari emotionale si afective a copilului.In continuare voi prezenta 3 studii de caz, de copii a caror
parintii au divortat, avand varsta cuprinsa intre 13 si 17 ani.

Studiu de caz: Probleme comportamentale, imposibilitate de comunicare, dificultati de relationare cu

colegii si prieteni, randament scolar scazut, pe fondul neintelegerilor dintre parintii si a situatiei familiale
actuale.

4
 I.Compartimentul teoretic

1.1.Divortul si impactul lui asupra copiilor

Cate bucurii si cate griji aduce un copil în viata de familie!

Nu exista varsta in care exemplul familiei sa fie mai rodnic decat aceea in care copilul isi petrece cea mai
mare parte din viata in familie, sub directa ei indrumare si supraveghere.
Viata de familie contribuie cu un coeficient insemnat la modelarea omului din punct de vedere moral. Se
poate afirma ca fundamentele morale ale personalitatii isi au originea in invataturile primite in viata de
familie, la varsta la care formatia copilului se cladeste cu precadere pe exemple. Nenumarate aforisme
si maxime exprimă acest lucru:
“ E grea pretentia, fara exempluri bune,
Sa fie cineva desavarsit in lume.”
(Al. Donici)
“Familia trebuie sa fie un medu in care copilul trebuie sa fie iubit, sa fie in siguranta, sa gaseasca un model
parental si un model educational pe care sa-l aplice in viitor cand va fi el insusi parinte”
Familia este contextul in care individul evolueaza pe tot parcursul vietii sale, iar consecintele unei
functionari deficitare se reflecta intotdeauna negativ in starea de sanatate psihica si somatica a acestuia,
dar si in dezechilibrele si suferintele sociale
„Familia este mediul esential care poate influenta dezvoltarea si destinul copilului prin securizare
materiala, dragoste si educatie.”
„Familia este prin definitie cadrul de satisfacere al nevoilor membrilor ei. Nevoile de baza, fiziologice sunt
la fel de importante ca si nevoia de securitate, de dragoste şi apartenenta, de recunoastere. Toate aceste
nevoi categorisite de Maslow ca fiind nevoi de tip D, care apar prin lipsasii imping individul la a cauta
satisfactie , depind de ceilalti, de cei din jurul individului, de ceilalti membri ai familiei. Este evident
faptul ca o familie in care legaturile dintre membrii ei nu sunt de dragoste si respect, nu poate constitui
un cadru propice de satisfacere a nevoilor umane si deci de dezvoltare normala.”
Rolul familiei este crucial pentru formarea personalitatii copiilor. Primele lectii de viata si de comportament
social sunt „predate” si invatate acasa. Expresia „cei sapte ani de-acasa” spune multe in acest sens. Rolul
parintelui este acela de a-i oferi copilului un model si directia de urmat in viata. Diferentele inregistrate
in comportamentul moral si in valorile morale ale copiilor de aceeasi varsta se explica cel mai adesea
prin diferentele inregistrate in practicile parintilor in materie de educatie.
Divortul a devenit una dintre cele mai raspandite probleme din ultimele decenii, iar numarul de copii scolari
care au parinti divoryati, a crescut simtitor. Desi nu toti copiii sunt afectati in mod grav de divortul

5
 parintilor, totusi multi dintre ei, manifesta dificultati sociale si emotionale. Acei copii care au un puternic
sprijin economic si social, schimbari minime ale mediului lor, o gandire pozitiva fata de ei insisi si parinti
cu abilitati parentale adecvate, se pare că au o adaptare optima dupa divort. Altor copii, divortul parintilor
le poate afecta profund viata si modul de relationare.
Pentru un copil, parintele este cea mai importanta persoana din lume, mai importanta chiar decat sine insusi.
Sau, mai corect spus, relatia cu parintele este atat de necesara, de vitala copilului, incat acesta din urma
este dispus sa gandeasca sau sa simta oricum, numai sa nu piarda aceasta relatie.
Desi conceptia despre divort s-a schimbat mult in societatea contemporana, divortul ne mai aparand ca un
esec, ci ca o solutie si un inceput pentru o viata mai buna (consecinte pozitive). realitatea dovedeste ca
acesta are si multe consecinte negative. Consecintele negative pot fi atat la nivelor celor doi parteneri ,
cat si asupra copiilor.
Tema divortului pune in discutie o problema psihologica centrala – familia si modul in care se adapteaza
la realitatea sociala actuala, la schimbarile majore de pe piata fortei de munca, la disparitia, cel putin in
orasele mari, a serviciului clasic, cu program, la reducerea semnificativa a timpului pentru familie. A
ramane impreuna pentru copil nu mai este o motivatie la moda. Mentalitatea este astazi mult modificata
fata de anii 70 sau 80. Trecerea de la o ipostaza la alta este relativ dura si gaseste multe persoane in
situatia de a se simti depasite de ceea ce se petrece in planul mentalitatii. Disparitia familiei clasice a
devenit un fenomen in sine extins. Confruntarea dintre cele doua tipare, traditional si nou, conduce la
multe dificultati interioare cu care se confrunta fiecare persoana aflata intr-un asemenea proces de
decizie. Dificultatea unui divort consta in impactul pe care il are asupra confortului psihologic.
Problema divorturilor si a casatoriilor este ca se ajunge prea usor aici. Aceste casatorii si divorturi nu sunt
decat puneri in act foarte rapide, rupte de continut, de simbolistica, de apartenenta la matricea respectiva.

6
 1.2.Tipuri de divort
Divortul copilului – in acest divort avem in vedere cupluri care se constituie ca mod de siguranta al celuilalt,
de obicei unul joaca rolul “copilului” si celalalt al “parintelui”. Cand copilul ajunge sa creasca, isi
reorienteaza interesul spre alte persoane. Ca urmare el nu mai este interesat de a fi ocrotit, ci de a stabili
un alt tip de relatie de cuplu. De cele mai multe ori aceste divorturi sunt calme si sunt efecte ale cresterii
“copilului” si continuarii drumului lui in afara cuplului. Este frecvent intalnit si de obicei se asociaza cu
momente de trecere din casa parintilor in cea a sotului / sotiei. Ca si cand un copil nu este inca pregatit
sa ramana acasa si nici sa plece de acasa si atunci stabileste o relatie cu alta persoana care este “parinte
ocrotitor”
Divortul “tertei persoane” – in acesta forma divortul devine vizibil abia in momentul in care in viata unuia
dintre soti intervine o a treia persoana. De regula, acest lucru se intampla in cuplurile care ajung sa aiba
probleme si sa nu le cunoasca, sa le evite. Practic cei doi nu mai sunt demult timp impreuna dar, in
virtutea obisnuintei, continua sa se comporte ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. In plan simbolic, cea
de-a treia persoana raspunde mult mai bine nevoilor inconstiente ale unei persoane si reuseste sa se
integreze mai bine in lumea sa spirituala ceea ce face ca aceasta persoana sa devina mult mai importanta
decat precedenta.
Divortul corectarii – este un tip de divort care se produce la maturitate de cele mai multe ori. In acest divort,
nu a existat practic niciodata o relatie intre cei doi. Se asociaza cu ideea de schimbare, iar discursul: “nu
l-am iubit niciodata insa imi este drag si ma simt bine cand sunt cu el” este frecvent. In acest divort, se
corecteaza ceea ce nu trebuia sa se produca si anume casatoria intrucat nu era o baza pentru o relatie
intre cei doi. Este un divort dificil, asociat cu multe suferinte, indoieli, ambivalente din partea
amandurora.
Divortul neconsumat – este un tip de cuplu cu probleme majore de comunicare, de relationare. In fapt, desi
in acte sunt casatoriti, ei nici nu participa la aceleasi activitati impreuna si chiar cand o fac sunt in lumi
paralele. Nu au capacitatea de a divorta si nici de a fi impreuna. Este un cuplu blazat. Din punct de vedere
psihologic ei traiesc vieti separate, cu toate acestea pastreaza aparentele unei familii impreuna. Daca
intra in terapie intra individual.
Divortul real – faptul ca doua persoane sunt la mare distanta geografica una fata de alta este deseori un
context care asigura o motivatie pentru un divort. Totusi acest tip de divort nu se intampla decat daca
exista si alte tipuri de dificultati psihologice in cadrul acestei familii. De cele mai multe ori divortul real
utilizeaza ca pretext distanta geografica.
Divortul compulsiv – este un tip de divort multiplu urmat, evident, de casatorii. Acest tip de divort este
caracterizat de multa ambivalenta, de incapacitatea de fuziune din partea celui care il practica. Este un
tip de divort in care latura psihologica este decisiva. Devine amuzant pentru persoanele din jur atunci

7
cand multiplele divorturi se produc cu una si aceiasi persoana. Cuplul de acest tip pare a nu suporta sa
traiasca unul fara celalalt si nici nu suporta sa fie unul cu altul. In majoritatea acestor cazuri in cadrul
terapiei de cuplu, interventia este centrata pe depasirea starii psihologice create de contextul de separare,
analiza motivelor si luarea unei decizii atunci cand exista o indecizie.

8
 1.2.Efectele divortului
Este universal cunoscut faptul ca in fata divortului copiii reactioneaza diferit, de obicei le este foarte greu,
iar ranile sunt mult mai profunde decat ale celor doi parteneri care se despart. Fiecare copil este unic,
are propria sa personalitate, evolutie si ritm de dezvoltare. Cateva elemente generale: dupa 10 ani, copilul
intra in prepubertate, caracterizata ca fiind o perioada intensa de crestere staturala mai ales, dar si de
dezvoltare a caracteristicilor sexuale. Poate aparea o anumita iritabilitate in comportament, o alternare a
starilor de voiosie si exuberanta cu cele de indispozitie si oboseala. Apar tot felul de cerinte, atat din
partea familiei, cat si din cea a scolii, din ce in ce mai formulate, care-l solicita pe copil si la care invata,
in timp, sa se adapteze. Viata interioara este intensa si bogata. Copilul are nevoie sa comunice ce simte
si sa aiba incredere in capacitatea sa de a crea, in propriile sale abilitati. Pe fondul comparatiei tot mai
acerbe cu colegii pot aparea sentimente de inferioritate care ii inhiba naturalul comportamentului.
Copilul devine mai independent si cauta sa se integreze in grupul de copii de varsta lui. Acest grup este
important in dezvoltarea identitatii copilului, a atitudinilor si valorilor pe care le adopta. Durerea,
nelinistea si conflictul dintre parinti in cazul unui divort sunt resimtite si de cel mic. Acestea apar mult
mai devreme; de fapt, toata perioada care anticipa o astfel de decizie de aceasta situatie sa continue.
Pentru toti cei trei membri. Uneori, din pacate, nu se poate altfel! Sechelele uneori nu se vad in exterior,
dar aceasta nu inseamna ca nu exista. Ele pot consta in retrageri afective, stari de melancolie, scaderi ale
implicarii sociale si scolare, depresii, izolari afective. Pentru ca acestea sa nu apara, foarte important este
ca fetita sa pastreze o relatie de calitate si stransa cu ambii parinti. Tatal ei sa ii acorde un timp special,
care sa nu lipseasca din viata ei. Copila sa simta ca parintii o iubesc si ca relatia pe care o au cu ea nu se
va schimba. Chiar daca ei divorteaza, raman parintii ei si ii vor fi alaturi. In masura in care ii va simti ca
sunt bine, ca isi refac viata si ca o iubesc in continuare la fel de mult, va trece si ea peste moment,
impreuna cu ei. Timpul vindeca multe si Dumnezeu intareste intotdeauna.

9
 1.4.Factorii determinanţi ai divorţului
Divorţul este un fenomen psihosocial complex, reprezintă forma finală a desfacerii vieţii conjugale,
modificând viaţa partenerilor şi a descendenţilor acestora.
Divorţul poate fi determinat de factori economici, culturali, psihologici, morali, religioşi care acţionează la
nivelul partenerilor, în interiorul cuplurilor şi în afara acestora.

A. Factori interni ce pot genera divorţul se pot enumera:

1. Experienţa premaritală a partenerilor şi atitudinea lor reciprocă faţă de aceasta. Diferenţele mari de
experienţă premaritală constituie un factor puternic ce împiedică realizarea solidarităţii familiale.
2. Motivaţia căsătoriei şi modul de încheiere a căsătoriei (căsătorii motivate de avantaje economice, sociale
sau căsătorii impuse).
3. Vârsta la căsătorie şi diferenţele de vârstă între soţi- cu cât este mai mică, cu atât posibilitatea de divorţ
este mai mare;
Vârsta şi maturitatea părinţilor reprezintă un semn al riscului, ceea ce nu înseamnă că toţi copiii ai căror
părinţi sunt foarte tineri (între 16-20 ani) suferă sau sunt neglijaţi. Concomitent e necesar a menţiona că
lipsa de maturitate şi responsabilitate, îndeosebi a mamelor tinere, supune unitatea familială riscului,
unor dificultăţi, precum: separare, divorţ, violenţă, abandon, familie cu un singur părinte
(monoparentală) etc.
4. Heterogenitatea cuplului familial în raport cu mediul de provenienţă al soţilor, nivelul de instrucţie,
profesiunea, trăsăturile psihice şi temperamentale.
5. Poziţia femeii în societate şi în familie. Dacă soţia este dependentă din punct de vedere economic faţă
de soţ, divorţialitatea este scăzută. Dacă ea este independentă din punct de vedere economic nu mai
acceptă unele relaţii familiale şi astfel cuplul se îndreaptă spre divorţ.
6. Incompatibilităţi psihice şi temperamentale ale partenerilor.
7. Insatisfacţii emoţional-afective şi sexuale.
8. Infidelitatea. Neglijarea familiei şi infidelitatea sunt motive mai puţin importante, însă menţionate de 4-
8% dintre subiecţi1.
9. Comportamentele agresive.
10. Alcoolismul unuia dintre parteneri. Băutura este considerată un motiv de ceartă de o proporţie
semnificativă a populaţiei (10%), afectând într-o mai mare măsură pe femei decât pe bărbaţii2.

10
11. şcolaritatea: când şcolaritatea soţilor este egală descreşte disoluţia maritală. În cazul
femeilor există o legătură nonliniară între şcolaritate şi divorţ: femeile cu studii superioare divorţează în
mai mare măsură decât celelalte, dar şi cele care nu au reuşit să termine un anumit nivel şcolar au o
posibilitate mare de divorţ;
12. statutul socio-economic (în particular venitul) şi rata divorţialităţii sunt invers
proporţionale, G. Becker (1991) explică acest lucru prin faptul că cei din clasele de mijloc şi superioare
se căsătoresc mai târziu, când îşi fac o carieră. Satutul social al părinţilor şi mediul de provenienţă
influenţează chiar dacă cei doi au instrucţie egală, distanţa dintre medii sociale de provenienţa producând
instabilitate maritală;
13. rasa şi etnia – există tendinţa ca mariajele interetnice să fie mai puţin stabile;
14. religia: divorţul în cadrul celor care frecventează aceste servicii, este diminuat.
15. evenimentele familiale care provoacă nemulţumirea unuia dintre parteneri: refuzul de a
avea copii, afecţiunile fizice grave ale unui soţ, sancţiunile sociale sau juridice aplicate unui soţ,
pierderea locului de muncă, comiterea unor acţiuni dezaprobate social, condamnări penale, violenţa
domestică.

B. Factori externi care pot genera divorţul

1. Apariţia şi menţinerea unor dezechilibre demografice între numărul femeilor şi numărul bărbaţilor într-
o anumită zonă sau colectivitate.
2. Creşterea volumului migraţiilor şi urbanizarea, mai ales când sunt însoţite de scăderea controlului
social local asupra comportamentelor, precum şi de apariţia dezechilibrelor demografice;
3. Scăderea controlului social care duce la aprecierea că viaţa de familie este o problemă strict personală.
4. Condiţiile economice generale (perioadele de criză puternică, şomaj, instabilitate economică) sunt
factori care favorizează indirect disoluţia unor cupluri cu deficienţe de solidaritate.
Dificultăţi materiale şi sărăcie. În calitate de factori de risc, necesari a fi cunoscuţi, pot fi: veniturile familiei,
condiţiile de trai, posibilităţile de asigurare a necesităţilor primare etc. Degradarea totală a standardului
de viaţă al marii majorităţi a familiilor, în special al celor cu copii numeroşi, alunecarea lor spre sărăcie,
sporirea diferenţierii sociale, extinderea şomajului au drept consecinţă dezintegrarea sistemului
familial.
Cea mai importantă cauză a apariţiei problemelor în căsnicie este reprezentată de lipsurile materiale
sau lipsa de bani, la diferenţe mari de restul aspectelor menţionate. Dificultăţile financiare au reprezentat
prima problema menţionată de aproximativ 60%, celelalte aspecte - treburile casnice sau comportamentul
copiilor fiind invocate de numai 16%, respectiv 7% dintre subiecţi. Cumulând cele două opţiuni, 70%
dintre cei care au admis că au probleme în cuplu au menţionat ca motiv lipsurile materiale, 42% treburile

11
 casnice şi 20% comportamentul copiilor.3
Lipsurile materiale sunt invocate într-o mai mare măsură de bărbaţi, aproximativ trei sferturi
dintre aceştia menţionându-le ca principalul motiv al neînţelegerilor. La prima menţiune, două treimi
dintre bărbaţi şi numai aproximativ jumătate dintre femei au invocat-o drept cauză. Considerarea
lipsei de bani drept principala cauză a problemelor de cuplu într-o măsură mai mare de către bărbaţi
trebuie interpretată în contextul în care responsabilitatea asigurării necesarului material în gospodărie
revine în mare parte acestora. În multe familii persistă încă aşteptările complementare de rol conform
cărora bărbatul trebuie să aducă bani în casă, iar femeia trebuie să aibă grijă de copii şi de gospodărie4.
Factorii externi care favorizează disoluţia solidarităţii familiale nu produc aceste efecte decât dacă acţiune
lor se combină cu cea a unor factori din interiorul familiei.
Diferenţe semnificative apar şi în funcţie de vârstă, educaţie sau mediu de rezidenţă. Lipsurile materiale,
treburile casnice şi comportamentul copiilor tind să devină motive din ce în ce mai importante ale
neînţelegerilor între parteneri pe măsură ce înaintează în vârsta. Dimpotrivă, cu vârsta, relaţiile cu
părinţii/socrii, neglijarea de către partener, infidelitatea, sau nepotrivirea sexuală sunt din ce în ce mai
puţin importante în apariţia problemelor.
Dificultăţile materiale reprezintă un motiv mai puţin important pe măsură ce nivelul de educaţie este mai
ridicat. În cazul celor cu studii superioare, treburile casnice sunt plasate pe primul loc, la diferenţe totuşi
mici de dificultăţile materiale (50%, respectiv 47%). În mediul rural, pe fondul unui standard de viaţă mai
scăzut, trei sferturi dintre subiecţi au invocat neajunsurile materiale comparativ cu două treimi dintre cei
din mediul urban. Băutura este o problemă menţionată mai ales în mediul rural, iar treburile casnice sau
comportamentul copiilor în urban.
Existenţa problemelor în cuplu este recunoscută într-o mai mare măsură de către femei, comparativ cu
bărbaţii, şi de către tineri, comparativ cu persoanele mature sau vârstnice. Cea mai importantă cauză a
apariţiei problemelor în căsnicie este reprezentată de lipsurile materiale sau lipsa de bani, urmată de
sarcinile gospodăreşti şi comportamentul copiilor. Dificultăţile financiare sunt considerate drept
principala cauză a problemelor de cuplu într-o măsură mai mare de către bărbaţi, în contextul în care, în
multe dintre familii, responsabilitatea asigurării necesarului material în gospodărie aparţine în principal
acestora.
S-a constatat că locuinţa, bunurile, copiii şi investiţiile de ordin psihologic au influenţă asupra ratei
divorţurilor.

12
Investiţiile psihologice (ataşament, sentimente, grija faţă de ceilalţi membri ai familiei) au mecanisme şi
efecte asemenatoare investiţiilor economice. Pe cei care sunt anagajaţi mai mult intelectual şi emoţional
îi costă mai mult despărţirea, de aceea atunci când se percep neînţelegeri grave şi o eventuală ruptură,
cuplurile nu se angajează psihic în prea mare măsură.
Atitudinea faţă de divorţ: cei cu atitudine negativă vor divorţa mai greu. Atitudinea faţă de divorţ este
corelată cu religia şi socializarea: exemplu la americani rata divorţialităţii este mai scăzută la catolici,
decât la protestanţi.
Dacă soţia este angajată în muncă apar determinaţii multiple: independenţă dată de câştig, schimbarea
rolurilor tradiţionale în familie, orele de muncă ale soţiei pot afecta nivelul de satisfacţie al soţului. În
ceea ce priveşte statul socio-economic al soţului, studiile efectuate au relevat ca nu nivelul absolut al
statutului afectează divorţul, cât schimbările lui rapide. Sunt predispuse la divorţ cuplurile în care soţul
este şomer sau câştigă mai puţin, câştigurile mai mari ale acestuia consolidând familia.
Asupra indivizilor puternic integraţi social se exercită presiuni sociale şi morale în favoarea familiei
integrate, frânându-se astfel divorţialitatea.
Factorii exteriori familiei, care favorizează divorţul, nu produc acest efect decât dacă acţiunea lor se
combina cu aceea a unor factori din interiorul familiei, deci factori psihogeni.

13
 II.Compartimentul practic
2.1 Interviul

Septimiu Chelcea, Ion Marginean, Ion Cuc definesc interviul ca o tehnica prin intrebari si raspunsuri a
informatiilor verbale de la indivizi si grupuri umane in vederea verificarii ipotezelor sau pentru
descrierea stiintifica a fenomenelor socio-umane.

Interviul este cea mai cunoscuta metoda de recoltare a datelor in achetele sociale. Trebuie precizate
insa urmatoarele lucruri :

• Interviul propune intrevederea dar nu se confunda cu acestea.

• Nu exista interviu fara convrbire, dar nu orice conversatie constituie un interviu.

• Interviul reprezinta mai mult decat un dialog, pentru ca nu intodeauna dialogul nu are drept scop
obtinerea de informatii.

• Interviul nu poate fi confundat cu interogatoriul pentru ca interviul nu obliga raspunsul, el

presupune libertatea de expresie a personalitatii.

Interviurile din asistenta sociala au caracteristici speciale care le diferentiaza de conversatiile

cotidiene. Ele au un anumit context, sunt directionate spre un scop particular, cu durata planificata, iar
uneori limitata, iar dezvoltarea de relatii pozitive sau negative este ineviatbila in acest proces.

Cazul 1 (D.S. 13 ani)

Tabloul familiei: D.S. este un baiat de 13 ani, provine dintr-o familie destramata, parinti fiind divortati.
Tatal traieste in concubinaj, iar mama s-a mutat la bunicii, copilul ramanad in grija celor doua surori mai
mari intr-un apartament cu doua camere, proprietatea mamei. Mama a plecat la tara deoarece din pensie
si din alocatia de stat nu putea sa plateasca intretinerea. Copilul este dus la scoala alternativ de surorile
lui, si invata foarte bine. Acestea manifesta afectiune fata de el si copilul de asemenea este atasat de ele.
Tatal ia legatura foarte rar cu copilul si atunci ii da cativa bani, in schimb nu plateste pensie alimentara.
Mama vine in oras cat de des poate, insa din cauza banilor cateodata prefera sa nu vina. Copilul este
afectat de absenta parintilor, este lipsit de afectiunea acestora insa isi iubeste enorm mama, si uneori
cand merge in vizita la tara nu mai vrea sa vina inapoi.

14
Tabloul copilului:

Copilul merge la scoala din oras, insa invatatoarea a surprins cateva caracteristici ale copilului care il
diferentiau de ceilalti elevi din clasa, de aceeasi varsta cu el. Astfel el era foarte retras, neatent la ore dar
unul care invata foarte bine luand note mari la toate materiile, fiind tot premiant, ii era parca rusine sa
raspund sau sa iasa in fata la raspuns, si acuza ca toti copii il privesc suspiciosii, unii chiar reprosandu-i
lipsa parintilor de la sedinte si prezenta surorilor.

De multe ori sta ore intregii si isi face temele si exercitii, nedorind sa iasa la joaca, iar alteori se
intampina probleme dimineata cand trebuie sa mearga la scoala; el plange, si nu vrea sa isi insoteasca
surorile spre scoala.

Invatatoarea a observat ca de multe ori este asa sustras de ceea ce lucreaza incat nu o aude daca il
striga, ea este de parere ca la aceasta varsta constientizeaza din ce in ce mai bine situatia familiei sale.

Cazul 2 P.C (14 ani)

Tabloul familiei: Este o minora timida care invata destul de bine. Locuieste cu mama, in chirie si pe la rude.
Parinti au divortat in urma cu un an din cauza exceselor de violenta pe care tatal le avea asupra ei, a
mamei si a surori mai mari. Uneori tatal le dadea afara din casa si le lasa sa doarma pe strazi. Mama
muncea, dar salariul pe care il aducea in casa nu era suficient, pentru ca el nu avea serviciu si nici nu se
chinuia sa isi gaseasca loc de munca. Acum nu tine legatura cu tatal, chiar daca au o situatie financiara
precara. Ea nu vrea sa isi vada tatal din cauza cruzimilor suportate.

Tabloul copilului:

Minora invata la o scoala din oras urmand a se incrie la liceu. Are medii marii, in ciuda faptului ca diriginta
a surprins cateva diferente intre ea si colegii ei. Astfel atat pe strada cat si la scoala este visatoare,
neatenta la ce se intampla in jurul ei si din cauza lipsei banilor se imbraca multe zile cu aceleasi haine,
iar uneori incaltamintele ei sunt deteriorate. Din cauza aceasta ea nu indrazneste sa vorbeasca liber la
ore si nu prea comunica cu colegii. Intodeauna privirea ei este trista si aproape niciodata nu zambeste.

Cazul 3 (S.G 17 ani)

Tabloul familiei: Minora locuieste cu mama in Oradea, deoarece tatal a considerat ca e mai bine ca fiind
fata sa stea cu mama. Divortul parintilor s-a produs dupa ce tatal fiind mai mult plecat la serviciu din
oras, mama si-a gasit pe altcineva. Locuieste cu mama dar nu se intelege cu aceasta acuzand-o ca din
vina ei s-a produs divortul si de obligativitatea de a ramane cu ea. Mama lucra in aceea perioada dar

15
 bani ei nu erau suficienti pentru a o intretine pe ea si pe sora ei. S.G trebuia sa o ingrijeasca pe sora mai
mica si sa ii gateasca atat ei cat si mamei care era la serviciu. Cu tatal se intalneste de doua ori pe luna,
insa nu de fiecare data acesta ii da bani.

Tabloul copilului:

Prezenta noului tata a facut-o pe S.G sa fie o persoana rebela si care nu respecta pe nimeni. Situatia scolara
a acesteia a devenit un dezastru dupa divortul parintilor si absentele erau tot mai multe. Cateodata vrea
sa plece de acasa dar nu are unde deoarece tatal s-a mutat din oras. Acum ca are 17 ani incepe sa inteleaga
decizia luata de mama cu 2 ani in urma, si incearca sa comunice cu aceasta. La cei 17 ani, ea fumeaza si
frecventeaza cercuri de prietenii dubiosii. O importanta totusi are prezenta la ore, insa diriginta si
profesori nu sunt multumiti de activitatea ei. Uneori ajunge tarziu acasa si mirosind a alcool dar mama
nu ii zice nimic pentru ca se considera vinovata de situatie actuala. Situatia financiara este destul de
buna, dar lipsa tatalui nu o va conpensa nici bani, nici noul tata. Ea tine la tatal ei si si-ar dori sa locuiasca
cu acesta.

16
 2.2.Chestionarul

Am citit fiecare afirmatie rugand copiluil ca la fiecare afirmatie sa spuna "da" sau "nu".

Chestionar:

1. Sunt chiar tare bolnav.

2. Adesea ma simt singur.
3. Nu pot sta linistit.
4. Nu-mi place acum sa stau mult cu alti copii
5. Stiu ca intotdeauna cineva va avea grija de mine
6. In mod obisnuit sunt fericit.
7. Nu pot avea grija de mine.
8. Am cativa prieteni buni
9. Exista cel putiun un adult cu care pot discuta despre problemele mele.
10. Adesea am probleme cu profesorii la scoala
11. Ajut mult acasa
12. Adesea strig la oameni
13. Mă descurc bine la scoala
14. Mi-ar placea sa fiu îmbratisat mai des
15. Visez cu ochii deschisi aproape tot timpul
16. As dori sa petrec mai mult timp cu tata
17. Majoritatea celor mari pot fi de incredere
18. Adesea sunt suparat pe tata
19. Ma simt iubit
20. Nu ma ingrijoreaza prea mult problemele parintilor mei
21. Chiar am des probleme cu somnul
22. Aproape tot timpul sunt trist
23. Intru intr-o multime de necazuri la scoala
24. Petrec cat de mult timp posibil jucandu-ma cu prieteni mei
25. Adesea mi-e frica
26. Cred că plang prea mult
27. Ma simt neajutorat
17
 28. Am cel putin un prieten cu care sa vorbesc atunci cand sunt suparat
29. Nu pot sa ma concentrez la munca de la scoala
30. Sunt multe batai intre parintii mei
31. Ma inteleg bine cu ambii parinti
32. Adesea ma simt ca batut
33. Am probleme cu activitatea scolara
34. Ma ingrijorez ca nu sunt destui bani pentru lucrurile de care am nevoie
35. Imi place sa fiu singur
36. As dori sa stau mai mult timp cu mama
37. Ma gandesc ca ma voi casatori si eu intr-o zi
38. Adesea sunt suparata pe mama
39. Parintii mei se cearta mult
40. Ma simt jenat cand profesorii sau colegii ma intreaba ceva despre parintii mei
41. Nu-mi place sa stau linistit
42. Sunt tare îngrijorat
43. Sunt sigur ca amandoi parintii ma iubesc
44. Adesea ma trezesc noaptea
45. De multe ori ma doare stomacul
46. Am mult timp pentru mine
47. Rad mult

Intrebari despre divort

48. Pot să vorbesc cu usurinta cu alti copii despre divort
49. Cred ca mama si tata vor fi iar impreuna
50. Lucrurile sunt mai bune pentru parintii mei de cand au divortat
51. Pot discuta cu mama despre divort
52. Uneori sunt ingrijorat ca am facut ceva care i-a făcut pe parintii mei sa divorteze
53. Ajut in casa mai mult decat o faceam inainte de divort
54.Stiu ca parintii mei nu vor mai locui niciodata impreuna
55. Lucrurile sunt mai bune pentru mine de cand au divortat parintii mei
56. Am inteles de ce parintii mei au divortat
57. Sunt ingrijorat sa nu fiu lasat singur
58. Pot discuta cu tata despre divort

18
In functie de raspunsurile copilului la acest de chestionar am evaluat care este "raspunsul" copilului fata de
divortul parintilor.
1. Copilul constientizeaza ca divortul a avut loc, ca parintii nu mai sunt casatoritii si ca trebuie sa se
obisnuiasca cu realitatea.
2. Copilul tinde sa se elibereze de orice conflict ramas intre parinti si sa se concentreze asupra propriei
persoane si asupra a ceea ce inseamna " sa fii copil " .
3. Doreste rezolvarea pierderilor datorate divortului - pierderea unui parinte, a mediului familial, a
prietenilor sau a unui mod mai confortabil de trai.
4. Depasestete supararea/furia si sentimente de auto - invinovatire
5. Acceptarea faptului ca divortul este permanent si ca parintii nu se vor impaca.
Toate acestea sunt importante mai ales pentru adolescenti deoarece stadiul lor de dezvoltare inseamna
invatare, stabilirea si mentinera relatiilor bazate pe dragoste.

19
 2.3.Intepretarea datelor
Pornind de la analiza studiilor de caz observam, in 90% dintre cazuri, ca minori sufera modificari
comportamentale radicale. Cel mai des este intalnit comportamentul deviant ca efect a tulburarilor
psihice, provocate atat de divortul parintilor cat si de lipsa de autoritate a parintelui plecat. Ca si cauza
a separari in fapt apare saracia familiei uniparentale, efect care afecteaza stima de sine a copilului, si asa
cum arata studiile de caz, saracia genereaza fenomenul de interiorizare si inferiorizare.

Aceasta ”saracie” a familiei, este provocata si de lipsa de colaborare intre membrii fostului cuplu,
intre parintele absent si copil, proportie de relationare prezenta la 60% dintre cazuri. Insa, sa nu uitam
ca nu este suficienta doar o relatie amiabila, contributia financiara ambilor parinti pentru cresterea,
educarea si formarea acestuia avand o functie mult mai importanta.

In legatura cu pozitia copilului intre cele doua ”tabere”, specialisti au fost de parere ca este in
dezavantaj; el este o ”minge” pasata in functie de puterea de convingere; este un obiect care urmeaza a
fi castigat ca semn de razbunare; el este suportul pe care se ”construieste” fericirea individuala a
partenerilor, fara a se tine comt ca pentru el ”fericirea” inseamna ”familie”. In tot ”circul” care se
desfasoara ante si post divort, el este dat la o parte, este singur deoarece parintii lui sunt ocupati sa isi
dispute orgoliile si bunurile, iar de iubire fata de copil nu mai se pune problema deoarece ei nu mai au
rezerve de afectiune.

Pentru a putea trece mai usor peste divort, specialisti sunt de parere ca acestuia nu trebuie sa i se ascunda
situatia reala din familie, el astfel obisnuindu-se treptat cu ideea despartirii. Usor, usor el trebuie pregatit
pentru plecarea tatalui dandu-i explicatiile pe care le cere. Si cel mai important, asa cum am spus anterior,
in perioada divortului, parintii trebuie sa il sprijine. Prin urmare este important ca acesta sa fie pregatit
din timp pentru acest eveniment.

Pentru a afla in concret care sunt efectele pe care divortul le genereaza asupra copilului, am imbinat
parerile specialistilor, si s-a ajuns la concluzia ca efectele grave sunt cele asupra psihicului uramate de
cele materiale. Ei asigura ca formarea, dezvoltare si perfectionarea personalitatii copilului este puternic
influentata de trairea nefasta a unor asemenea evenimente. Toata viata el va simti ca un ”semn” divortul
parintilor, un ”semn” care in conceptia lui il diferentiaza de ceilalti indivizi; intodeauna se va simti
inferior celorlalti, doar intr-un grup care cuprinde membri asemenea lui se va putea desfasura; niciodata
nu se va simti sigur pe el si niciodata nu va fi increzator in fortele proprii.

20
Ca efecte, specialisti amintesc tulburarile de comportament si comportamnetul deviant. Aparitia
acestuia se datoreaza lipsei de autoritate si supraveghere a unuia dintre parinti, nesigurantei in fata
celorlalti, lipsei de sprijin. Acest comportament este privit si ca razbunare pe situatia in care se afla dar
si ca efect al situatie fianciare precare.

Pentru a putea combate acest comportament specialistii recomanda in primul rand o colaborare intre
fosti partenerii ai cuplului, o comunicare intre parintii si copil, consultarea unui specialist in domeniul
divortului, o supraveghere indeaproape a copilului.

Specialistii indruma familiile cu probleme de acest gen catre un cabinet de consiliere, atat singuri cat si
cu minorul, atat pentru coniliere cat si pentru pregatirea unui divort. De asemenea le recomanda sa
inlature orice probelma care ar putea conduce la un asemenea act.

21
 Concluzia

Continutul cercetarii mele este poate mai restrans, deoarece avand in vedere numarul mic de cazuri
studiate si a ghiduilor de interviu aplicate, concluziile pot oferi aspecte doar la nivelul unei comunitatii
restranse. Totusi opiniile specialistilor generalizeaza situatia familiilor destramate.

Studiile de caz ne arata ca situatia familiei uniparentala este grav afectata de divort, atat din punct
de vedere al vulnerabilitatii cat si a situatiei financiare. Famiile studiate au sau au avut in perioada
imediata dupa divort tendinta de saracie, astfel avem cofirmare la ipoteza conform careia situatia
financiara a familiei tinde catre saracie. Am vazut acest aspect in toate cazurile in care copiii raman in
intretinerea mamei, dar nu neaparat. Pe langa toate acestea, lipsa banilor indeamna minori si adolescentii
la acte deviante, la comportamente exagerate si antisociale. Comportamentele deviante ale minorilor
apar ca si efect al destramarii familiei, al nepasarii cu care este tratat in perioada divortului, a situatiei
materiale aflata in declin, a lipsei de sprijin si siguranta din partea parintilor. Toate acestea genereaza o
serie de incertitudinii in mintea copilului si il face sa devina vulnerabil si maleabil la acte deviante. Astfel
avem confirmare si la ipoteza care porneste de la ideea ca destramarea familiei este cauza tulburarilor
de comportament..

Specialistii, prin ghidul de interviu, ne asigura ca experienta unui divort in urma careia parintii isi
disputa orgoliile, va avea un efect drastic asupra formarii, dezvoltarii si perfectionarii personalitatii
copilului. Formarea lui ca individ va fi marcata inclusiv pana la intemeierea propriului mariaj, care de
asemenea va avea de suferit.

Intodeauna minorul devenit adult, va avea tendinta de a se detasa de persoane care se aseamana prin
comportament, gesturi, ticuri, caracter, cu unul dintre parinti, dar mai important e ca isi va modifica
caracterul astfel incat sa nu existe termen de apropiere cu cel al parintilor. Totusi s-a dovedit ca dorind
sa nu imitam anumite persoane, facem acest lucru fara sa ne dam seama.

22
 Bibliografia

http://www.asociatia-zamolxe.ro/node/693

http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/sociologie/Cercetarea-sociologica-privind46.php

https://ru.scribd.com/document/84095220/Divortul-Si-Cauzalitatea-Acestuia

http://elisabetastanciulescu.blogspot.md/2010/07/copiii-si-divortul-cele-mai-recente.html

23
24