UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIE INDUSTRIALĂ ȘI ROBOTICĂ

PROGRAM MASTER ”ECHIPAMENTE PENTRU TERAPII DE RECUPERARE”

ERGONOMIA LOCULUI DE MUNCA

Masterand
Modiga Mihaela (Neagu)

Anul universitar 2023-2024

 CUPRINS
1. Argument .................................................................................................................3
2. Cap.1 Ergonomia componentă a managementului resuselor umane
1.1. Ergonomia –ştiinţă interdisciplinară...........................................................4
1.2. Obiectul de studiu al ergonomiei...............................................................5
3. Cap.2 Ergonomia locului de muncă în birou
2.1. Necesitatea organizării ergonomice a muncii în birou...............................7
2.2. Stresul şi oboseala profesională................................................................8
2.3. Analiza ergonomică a locului de muncă...................................................11
2.4. Proiectarea ergonomică a locurilor de muncă..........................................13
2.4.1. Proiectarea ergonomică a mobilierului de birou.........................15
2.4.2. Proiectarea şi îmbunătăţirea factorilor de ambianţă fizică..........17
4. Cap.3 Ergonomia în relaţie cu noile tehnologii informaţionale
3.1. Stresul vizual indus de utilizarea calculatorului.........................................21
3.1.1. Simptomele stresului vizual .......................................................22
3.1.2. Factorii care influenţează stresul vizual......................................24
3.1.3. Măsuri pentru prevenirea stresului vizual....................................28
5. Cap.5 Studiu de caz privind ergonomia locului de munca la S.C. Santedom S.R.L
5.1. Prezentarea S.C. Santedom S.R.L............................................................31
5.2. Măsuri pentru prevenirea bolilor profesionale si a accidentelor de munca in cadrul
Santedom S.R.L................................................................................................31
5.3. Măsuri pentru prevenirea stresului vizual indus de utilizarea calculatorului in cadrul
Santedom S.R.L. ..............................................................................................34
6. Concluzii ...................................................................................................................35
7. Bibliografie.................................................................................................................36

Argument
 O mare parte a timpului este petrecut de către o persoană la locul de muncă, deci
ergonomia, organizarea locului, a spațiului de muncă conduce la efectuarea mai ușoară, mai
comodă a sarcinilor de serviciu, reducând disconfortul psihic și fizic. Aceasta se reflectă în final
într-o productivitate mai mare a angajatului. Desigur, și compania angajatoare are de câștigat
ca urmare a scăderii timpilor de inactivitate datorate ergonomiei.
Ergonomia nu se raportează numai la obiecte, ci trebuie aplicată și la locul de muncă,
incluzând totodată procesele și mijloacele de lucru. O ergonomie mai bună a locului de muncă
conduce la îmbunătățirea sănătății angajatului.
Ergonomia trebuie să asigure armonia dintre structura spațiului de lucru și activitatea
fiecarui angajat sau colaborator al companiei. Aceasta se refera la posturi confortabile de lucru,
fără a genera, provoca durere angajatului în momentul desfășurării activității la locul de muncă.
Ergonomia locului de muncă are rolul de a integra într-un tot unitar mijloacele de muncă,
obiectele muncii și forța de muncă în vederea asigurării condițiilor, care să permită muncitorului
desfășurarea unei activități bune cu consum minim de energie, în condiții de securitate și
sănătate optime.
Scopurile ergonomiei sunt adaptarea muncii la capacitatea de performanță a
lucrătorului; proiectarea mașinilor, echipamentelor și uneltelor de lucru pentru ca acestea să fie
ușor de manevrat, iar utilizarea lor lipsită de accidente; dimensionarea locurilor de muncă în
conformitate cu mărimea corpului, permițând o poziție naturală; adaptarea influențelor din
mediu, în special a luminii și a climatului; evitarea pozițiilor de muncă fixe.
Ergonomia este astăzi un concept complex, care a depăşit în conţinut sfera iniţială,
caracterizată prin intenţia normării raţionale a activităţilor. Dimensiunea ergonomică are în
vedere o zonă intens calitativă, urmăreşte toate tipurile de corelări, din perspectiva unuia sau
mai multor factori motori. Ergonomia s-a dezvoltat ca o disciplină de sinteză care pune în
valoare elementele unor simbioze multiple. Calităţiile ergonomice ale unui echipament, produs,
cadru, nu trebuie să satisfacă doar exigenţele cantitative şi calitative ale unei activităţi, nici doar
confortul simţurilor celor antrenaţi, ci şi confortul lor intelectual, starea gobală de bine a
acestora. Gândirea ergonomică nu rămâne doar la nivelul conceptelor şi principiilor, ea
coboară, în detalii şi relaţii, în interferenţe şi restructurări.
O zonă relativ nouă a organizării ergonomice o reprezintă biroul. Şi asta numai pentru că
societatea modernă l-a transformat în mod indubitabil într-un spaţiu de producţie, ci şi pentru că
în acest univers s-au produs, în ultimile două decenii, mai ales, prefaceri uluitoare. Prin
tehnologiile informaţiei biroul şi-a schimbat aspectul şi modelul. Au apărut alte fluxuri şi nevoi,
biroul s-a adaptat unei alte dinamici informaţionale.
Munca de birou, care în mare parte solicită psihicul şi sistemul vizual, este o muncă în
care factorii de stres sunt în număr din ce în ce mai mare, iar bolile dezvoltate de aceştia
afectează astăzi tot mai multe persoane. Din acestă cauză studiul muncii face apel la
ergonomie, o ştiinţă relativ tânără, al cărei scop final este creşterea productivităţii muncii în
condiţiile reducerii oboselii şi stresului.
Lucrarea îşi propune, într-o abordare modernă, să arunce o lumină focalizată asupra
acestui loc de muncă, evidenţiind elementele de stres şi modul în care ergonomia poate
contribui la atenuarea lor.
Acestă lucrare vine în sprijinul tuturor persoanelor ale căror îndatoriri presupun
interacţiunea cu alte persoane în vederea realizării obiectivelor structurii în cadrul căreia
lucrează. În acelaşi timp cuprinde informaţii utile care pot determina creşterea performanţei, a
confortului şi satisfaţiei în muncă pentru toţi cei care îşi desfăşoară activitatea în birouri si nu
numai.

Cap.1 Ergonomia componentă a managementului resuselor umane

1.1. Ergonomia –ştiinţă interdisciplinară
Esenţa managementului contemporan o constituie relaţiile cu oamenii, cu grupul uman şi
cu fiecare individ.
Oamenii reprezintă cheia funcţionării efective a oricărei structuri economice sau
culturale. O firmă poate avea echipamente performante şi o clădire minunată, dar dacă nu
dispune de personal bine pregătit, competent, clienţii vor fi nemulţumiţi de produsele sau
servicile oferite.
Managementul resurselor umane ar putea fi definit astfel: “ Managementul resurselor
umane reprezintă un complex de măsuri concepute interdisciplinar, cu privire la recrutarea
personalului, selecţia, încadrarea, utilizarea prin organizarea ergonomică a muncii, stimularea
materială şi morală, până în momentul încetării contractului de muncă ”.
Termenul de ergonomie vine din limba greacă: ergos =muncă şi nomos =lege, normă.
Acesta a fost folosit pentru prima dată în anul 1875 de biologul polonez Wojciech Zostrzybowski
în studiul său “ Perspectivele ergonomiei ca ştiinţă a muncii ”. Dacă la început a circulat sub
diferite denumiri (ştiinţa muncii, psihologia muncii, chiar şi psihologie inginerească), astăzi
denumirea de ergonomie este acceptată de majoritatea specialiştilor. Ergonomia îşi găseşte,
prin ţelurile şi materia cu care lucrează, un orizont foarte larg şi deschis, interdisciplinar, care se
preocupă nu numai de relaţiile dintre om şi maşină, ci şi de perfecţionarea acestor relaţii. În
acest din urmă înţeles, ergonomia reprezintă studiul muncii în scopul ameliorării sale.
În documentele Organizaţiei Internaţionale a Muncii se arată: ”Ergonomia este aplicarea
ştiinţelor biologice, umane, în corelaţie cu ştiinţele tehnice, pentru a ajunge la o adaptare
reciprocă optimă între om şi munca sa, rezultatele fiind măsurate în indici de eficienţă şi bună
stare de sănătate a omului”.
O definiţie completă a ergonomiei considerăm că este cea formulată în lucrarea
Managementul resurselor umane:” Ergonomia este o ştiinţă cu un caracter federativ, care pe
baza interdiscipliniarităţii, care este legea fundamentală, integrează aportul tehnicii, fiziologi-ei,
psihologiei, sociologiei, economiei şi al altor ştiinţe sociale, având ca obiect orientarea creării
tehnicii contemporane la nivelul posibilităţiilor psihofiziologice normale ale omului şi utilizarea
raţională a acestor posibilităţi în condiţiile de mediu, societate, în vederea realizării reproducţiei
forţei de muncă de la o zi la alta ”.
În concluzie, ergonomia este o ştiinţă complexă care sintetizează anumite principii ale
unor ştiinţe precum: ştiinţele medicale, economice, tehnice, antropometrie, psihologia muncii,
sociologia muncii în scopul aplicării acestora la proiectarea echipamentelor, a uneltelor, a
mobilierului şi la găsirea tuturor măsurilor care să ducă la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă,
precum şi la formarea executanţilor (fig.1.1). Cu toate acestea, ergonomia nu trebuie
confundată cu nici una dintre ştiinţele care o compun. Nici una nu poate revendica ergonomia
ca apendice al său, după cum arată M. de Montmollin.

Ştiinţe
medicale

Ştiinţe tehnice
Antropometrie

ERGONOMIE

Ştiinţe
Sociologie
economice

Psihologia
Alte ştiinţe
muncii

Fig.1.1 Ştiinţe participante la constituirea ergonomiei

1.2. Obiectul de studiu al ergonomiei

Obiectul de studiu al ergonomiei îl constituie „organizarea activităţii umane în procesul
muncii prin optimizarea relaţiei din sistemul om-maşină-mediu, având drept scop creşterea
eficienţei tehnico-economice, optimizarea condiţiilor satisfacţiei, motivaţiei şi rezultatele muncii,
concomitent cu menţinereea bunei stări fiziologice şi favorizarea dezvoltării personalităţii”.
Însă această optimizare, în special cea a relaţiei om-maşină-mediu, necesită îndeplinirea
următoarelor condiţii:
 orientarea şi selecţia riguroasă a factorului uman;
  reorientarea profesională;
 proiectarea echipamentelor în concordanţă cu posibilităţiile umane;
 crearea unei ambianţe care să asigure securitate şi confort;
 repartizarea raţională sarcinilor;
 economia energetică a organismului uman.
În opinia specialiştilor, ergonomia urmăreşte obţinerea informaţiilor privitoare la muncă
necesare la fundamentarea în mod raţional a adaptării muncii la om şi a omului la muncă în
scopul creşterii productivităţii, cu alte cuvinte ergonomia are drept obiect cercetarea şi indicarea
modului în care trebuie proiectată şi efectuată orice operaţie, având în vedere realizarea unei
economii cât mai importante de energie umană.
În birou ergonomia urmăreşte studierea elementelor umane şi materiale ale procesului
de muncă în complexitatea şi intedependenţa lor; capacităţiile umane şi modul cum acestea pot
fi utilizate în mod optim, pe întregul fond de timp de muncă; gradul de complexitate al
echipamentului şi mobilierului, precum şi modalităţile tehnice de lărgire a ariei de actvitate a
lucrătorilor, în condiţiile diminuării stresului şi a oboselii; condiţiile de mediu şi mijloacele de
reducere a influenţei lor negative.
Direcţiile de organizare ergonomică şi de perfecţionare a actvităţii din birou ar trebui să
aibă în vedere următoarele aspecte:
 recrutarea, selecţia, încadrarea, promovarea personalului după aptitudini, pregătire şi
perfomanţe;
 stabilirea dimensiunii optime a a colectivelor de muncă;
 stabilirea unor forme specifice de stimulare în muncă şi aplicarea acestora;
 diminuarea efortului fzic şi intelectual prin achiziţionarea unor echipamente informatice
moderne;
 dotarea birourilor şi a sreviciilor cu mobilier potrivit caracteristicilor antropometrice ale
lucrătorilor, poziţiei acestora în timpul muncii, sarcinilor de îndeplinit şi locului zonei de muncă.
 studierea microclimatului, în scopul creării unui echilibru optim între om şi mediul său
de lucru, reducerii efortului senzorial şi creşterii posibilităţilor de concentrare în executarea
sarcinilor. Elementele de microclimat (zgomot, temperatură, iluminat, culoare) trebuie adaptate
la specificul activităţii din fiecare birou.
Proiectarea ergonomică a locurilor de muncă în birou presupune parcurgerea câtorva
etape:
 Documentarea în vederea proiectării noilor locuri de muncă;
 Efectuarea unor studii de fezabilitate în scopul reorganizării locurilor de muncă
existente;
 Examinarea statistică a situaţiei existente pe baza informaţiilor culese la locul de
muncă supus reproiectării;
  Proiectarea variantelor de organizare a locului de muncă, calculul eficienţei şi
alegerea variantei optime.
În concluzie se poate spune că ergonomia studiază relaţia dintre om şi munca sa astfel
încât să determine creşterea productivităţii muncii fie prin organizarea ergonomică a locurilor de
muncă existente, fie prin proiectarea ergonomică a unor noi locuri de muncă.
Lucrarea de faţă îşi propune o detaliere a direcţiilor de organizare ergonomică a muncii
în birou , mai sus menţionate, precum şi proiectarea ergonomică a locurilor de muncă urmărind
etapele prezentate.

Cap.2 Ergonomia locului de muncă în birou

2.1. Necesitatea organizării ergonomice a muncii în birou
Dezvoltarea economiei de piaţă şi extinderea proprietăţii private au făcut ca munca de
birou să cunoască o amploare deosebită. În aceste condiţii apar cerinţe noi faţă de
componentele procesului de muncă, faţă de om, faţă de mijloacele de muncă şi faţă de întregul
sistem “om-maşină-mediu ”. Aceste aspecte ale organizării ştiinţifice a muncii îşi găsesc
rezolvare prin aplicarea în serviciile şi birourile firmelor a cercetărilor de ergonomie care să
asigure adaptarea muncii la om, creşterea productivităţii şi scăderea solicităriilor de efort în
muncă.
Introducerea cercetărilor de ergonomie în birouri poate fi susţinută prin prisma unor
caracteristici proprii muncii din aceste structuri, cum ar fi:
 carcterul muncii, gradul scăzut de dotare tehnică şi existenţa unor multiple solicitări
de efort fizic şi psihic în muncă;
 amplificarea factorilor de stres şi de oboseală;
 varietatea şi complexitatea operaţiilor (în special de ordin intelectual) pe care trebuie
să le execute lucrătorii: relaţiile cu clienţii, răspunderea materială şi morală;
 folosirea, uneori neraţională, a potenţialului uman, calitatea şi structura acestuia.
Munca în birou se prezintă în general ca o muncă psihică ce solicită din partea
personalului un efort intelectual deosebit, însă există numeroase activităţi care necesită un efort
fizic intens. Din punct de vedere fizic se poate considera că activităţi precum cele de procesare
a corespondenţei, introducere a datelor, căutarea şi găsirea informaţiilor sunt grele, solicitând
într-un grad ridicat posibilităţile fiziologice ale personalului, în special cele ale secretarelor.
Pentru personalul secretariatelor apar alte cauze care pot determina creşterea efortului fizic şi
anume: fluxul clienţilor, gradul de aglomeraţie, cantitatea şi varietatea informaţiilor solicitate.
Numai prin intermediul studiilor ergonomice se poate realiza adaptarea muncii la posibilităţile
umane fireşti, fără ameninţarea sănătăţii lucrătorilor. Se poate acţiona eficient pentru
diminuarea efortului fizic printr-o organizare corespunzătoare a muncii pe baza principiilor
ergonomice, prin mecanizarea şi prin informatizarea unor activităţi, şi prin stabilirea numărului şi
a structurii personalului.
O altă caracteristică a activităţii desfăşurate în birouri şi, în acelaşi timp, un factor de
influenţă a efortului este poziţia de lucru. Aceasta este poziţia şezând, care uneori nu se modi-
fică nici în timpul pauzelor, datorită condiţiilor de amenajare a locurilor de muncă. Această
carcteristică se întâlneşte la toate categoriile de personal cu o ponderă mai mică sau mai mare,
dar cu deosebire la cei implicaţi în procesul de întocmire şi de prelucrare a documentelor. În
acest caz studiile de ergonomie trebuie îndreptate spre organizarea raţională a timpului de lucru
şi spre crearea condiţiilor de schimbare a poziţiei corpului. Faţă de solicitările de altă natură,
solicitarea neuropsihică este predominantă la principalele categorii de personal din cadrul unui
birou. Apare în special la cei implicaţi în activităţi de cercetare-dezvoltare, finaciar contabile, de
întocmire şi de prelucrare a documentelor şi la cei din serviciile de relaţii cu publicul.

2.2. Stresul şi oboseala profesională

Stresul şi oboseala profesională, numite şi bolile secolului, sunt cele mai grave dis-
funcţionalităţi care apar în munca de birou. Din acestă cauză au apărut necesitatea organizării
ergonomice a muncii în birouri. Stresul reprezintă o dimensiune constantă a vieţii noastre
cotidiene.
Oamenii, ca indivizi izolaţi, au rareori posibilitatea de a influenţa evenimentele stresante
externe. Tot ce pot face este să-şi însuşească nişte strategii adaptive care să-i facă mai
rezistenți la agresiunile psihice şi mai eficieţi în activitatea profesională. Dacă stresul este prea
mare fiecare dintre noi poate ceda psihic. Chiar dacă persoana respectivă este una extrem de
echilibrată pot apărea tulburări psihologice temporale. Individul poate trăi o stare de
disfuncţionalitate sau chiar o cădere psihică bruscă în urma unei psihotraume (accident,
incendiu, decesul unui membru apropiat din familie).
Conceptul de stres apare pentru prima dată în cercetările de fiziologie fiind intreprinse
pe animale de către Hans Selye 1950 care descrie aşa-numitul “sindrom general de adaptare”
ce caracterizează reacţia organismelor biologice la stres. După Selye sindromul general de
adaptare cuprinde trei faze:
 Faza de alarmă, definită printr-o mobilizare generală a organismului pentru a face faţă
agresiunii.
 Faza de rezistenţă, care cuprinde asamblul reacţiilor sistemice provocate de o acţiune
prelungită la stimuli nocivi faţă de care organismul a elaborat mijloace de adaptare.
 Faza de epuizare, în care adaptare nu mai poate fi menţinută, reapar din nou
semnele reacţiei de alarmă, semne care acum sunt ireversibile. Această fază se încheie de
regulă cu moartea organismului.
 Acelaşi cercetător, a constatat în urma experinţelor sale pe animale, că organismul intră
în alertă atunci când stresul este provocat atât prin acţiune unor stimului fizici, dar şi sub
influenţa unor emoţii puternice. În acestă situaţie organismul încearcă să facă faţă stresului
printr-o mobilizare generală a sistemului neuroendocrin, mobilizare caracterizată mai ales prin
secreţie de adrenalină şi de steroizi. După o anumită perioadă de acţiune a stresului, animalul
se adaptează şi începe să se comporte normal. Dacă însă stresul continuă, se produc din nou
ample modificări hormonale şi în cele din urmă animalul moare epuizat.
Factorii de mediu reprezintă, de asemenea, factori de stres pentru organismul uman şi
animal, producând perturbări la nivelul diferitelor sisteme fiziologice. Aceşti factori, dintre care
amintim: temperatura (prea ridicată şi prea scăzută), umiditatea, zgomotul, agenţii poluanţi pot
produce traume fizice dar şi psihice.
Există şi stresuri de natură psihosocială cum ar fi: situaţiile conflictuale, presiunea
socială prea mare, factori care pun în pericol situaţia materială sau statutul social al individului,
care sunt percepuţi ca o ameninţare pentru individ. Stresul nu este influenţat numai de situaţile
extreme ci şi de vulnerabilitatea, de toleranţa la stres a individului sau de unele trăsături ale
personalităţii acestuia. Există., de asemenea, situaţii de care sunt considerate stresori
universali, ca de exemplu războiul, detenţia, calamităţiile naturale, accidentele care produc
invadilitate sau bolile incurabile pierderea unor persoane apropiate. Unele situaţii de viaţă nu
sunt la fel de stresante pentru toată lumea. De pildă, pierderea unui examen, dezaprobarea sau
critica şefului determină reacţii diferite de la un individ la altul. Chiar şi în cazul unor dezastre
sau calamităţi naturale există persoane care îşi păstrează calmul şi acţionează aportun şi
eficient, în timp ce alţi intră în panică sau manifestă un comportament bizar.
Marea majoritate a indivizilor, atunci când apar situaţii stresante, intreprind unele acţiuni
pentru a face față stresului, aceste acţiuni poată numele de strategii de adaptare. Doar atunci
când posibilităţile subiectului sunt depăşite de solicitări şi acesta nu mai găseşte mijloace
adecvate de a-şi rezolva problemele aşa-numitele reacţii dezadaptive la stres.
Specialiştii arată că pentru a prevenii şi combate efectele negative ale stresului cele mai
simple şi accesible strategii de luptă sunt: metode de reglare şi autoreglare a stăriilor psihice şi
relaxarea şi tehnicile derivate acesteia. Un fenomen cu caracter disfuncţional determinat de
stres este oboseala. Aceast apare în urma solicităriilor organismului în activitatea umană şi este
determinată de consumul de energie din timpul acestei activităţi.
Oboseala reprezintă o reacţie a organismului de readaptare, de refacere a funcţiilor
sale. Ea reprezintă un fenomen fiziologic normal care apare în urma solicităriilor prezente în
activitatea umană, în general oboseala este un fenomen reversibil, deoarece dacă este urmată
de o perioadă de odihnă sau de somn organismul îşi reface plenitudinea funcţiilor sale. Ea nu
este o boală dar poate avea consecinţe temporare asupra organismului precum slăbirea atenţiei
faţă de munca îndeplinită şi faţă de mediu.
Speciliştii clasifică obosela în următoarele grupe:
 Oboseala musculară (dinamică şi statică) –determinată de efortul muscular şi contrac-
tarea musculară fixă.
Oboseala neurosenzorială –cauzată de tensiunea nervosă a simţurilor (ochi, urechi).
Oboseala psihică –determinată de factori de natură psihică.
Oboseala poate fi cauzată de o mulţime de cauze, dintre care cele mai des întânite sunt
enumerate mai jos:
 intensitatea şi durata muncii fizice şi intelectuale;
 factorii de mediu (temperatura, lumina, zgomotul);
 factorii de natură psihică (responsabilităţi, griji, conflicte);
 monotomia sau rutina muncii;
 boli şi dureri.
Formele de manifestare a oboselii la om sunt multiple:
 scăderea atenţiei;
 încetinirea şi inhibarea percepţiei;
 inhibarea capacităţii de gândire;
 scăderea randamentului activităţii fizice şi intelectuale.
În birouri oboseala profesională este o stare produsă de stres şi afectează mai ales
persoanele care lucrează cu publicul. Cei mai mulţi cred că munca de birouri şi de secretariate
este lipsită de stres, însă lucrurile nu stau deloc aşa. Tensiunile psihice şi stresul contactelor
inter-umane determină oboseala sau chiar epuizare. Cercetările efectuate asupra lucrătorilor
din birouri arată că peste 50% dintre aceştia sunt afectaţi de un sindrom de epuizare
emoţională. Cauzele ar consta în lipsa de spaţiu şi de intimitate a locului de muncă, precum şi
în dificultatea sarcinilor de serviciu.
În general, persoanele care manifestă simptome de oboseală fizică şi psihică au
atitudine negativistă în relaţiile cu ceilalţi şi resimt o diminuare a respectului de sine. În afara
programului normal de muncă, remedierea şi prevenirea oboselii se poate realiza prin
reglementarea duratei zilei de lucru, a duratei săptămânii de lucru şi a concediilor de odihnă.
În munca de birou remediile pentru epuizarea şi pentru oboseala profesională se pot
asigura la două niveluri. La nivelul vieţii personale angajaţii trebuie să-şi structureze activităţiile
astfel încât acestea să le dea un sentiment de confort şi siguranţă. Salariaţii trebuie să aibă o
viaţă activă în afara serviciului şi mediului acestuia.
Pentru serviciile de relaţiile cu publicul, în situaţia în care schema de personal permite,
managerii pot să restructureze anumite posturi sau să refacă programul de lucru astfel încât
contractul dintre lucrători şi solicitanţi să nu fie prea mare. De asemenea, poate fi utilă şi
organizarea de seminarii privind managementul stresului sau timpului.
Este foarte important să se prevină starea de oboseală profesională pentru că aceasta
nu afectează un singur membru al personalului ci este transmisă şi celorlalţi, pentru a nu
permite răspândirea acestor simptome, managerii trebuie să le recunoască şi le să prevină ori
de câte ori este posibil.

2.3. Analiza ergonomică a locului de muncă

Pentru a asigure eficienţa sistemului “om-mijloace de muncă-mediu” şi a micşora
posibilităţiile de eroare, în condiţiile reducerii solicităriilor, concomitant cu creşterea satisfac-ţiei
în muncă este necesar, atât pentru proiectant cât şi pentru organizatorii şi pentru conducătorii
proceselor de muncă, să se foloseacă metode adecvate, care să se bazeze pe cunoaşterea
posibilităţiilor şi a cerinţelor omului în procesul muncii. În aceste condiţii analiza, proiectarea şi
reproiectarea ergonomică a locului de muncă este de mare utilitate.
Procedeul are ca punct de plecare analiza condiţiilor de muncă existente sau proiectate
pentru a se realiza în diferite variante şi pentru fiecare loc de muncă în funcţie de factorii de
evaluare şi de criteriile de influenţă.
Vom prezenta în continuare, ca exemplu, un procedeu de analiză în care sunt consi-deraţi 8
factori de evaluare şi 27 de criterii de influenţă (Tabelul 1.).

Tabelul 1. Factori şi criterii de evaluare ergonomică a locului de muncă

Factori Criteriii
Concepţia locului de muncă Înălţime-Distanţă

Alimentare-Evacuare

Aglomerare-Accesibilitate

Comenzi-Semnale
Factorul de securitate A Securitatea muncii
Factorii ergonomici Ambianţa fizică B Ambianţă termică

Ambianţă sonoră

Iluminat artificial

Vibraţii

Igiena atmosferică

Aspectul postului

Sarcină fizică C Poziţia principală

Poziţia defavorabilă

Efort de muncă
 Poziţie de muncă
Efort de manipulare

Poziţie în timpul
manipulării

Sarcină nervoasă D Operaţiuni mentale

Nivel de educţie

Factori psihologici şi Autonomie E Individual

sociologici
De grup

Releţii de muncă F Independente de muncă

Dependente de muncă

Repetivitate G De ciclu
Conţinutul muncii H Poteţial
Responsabilitate
Interes faţă de muncă

Analiza ergonomică a locului de muncă are ca obiective optimizarea proiectării

constructive a locurilor de muncă prin îmbunătăţirea securităţii muncii şi prin ameliorarea
factorilor de ambianţă fizică, prin reducerea efectelor negative datorate monotomiei muncii şi
prin diminuarea solicităriilor fizice şi nervoase.
Acest procedeu presupune parcurgerea următoarelor etape de lucru: culegerea datelor,
analiza critică a datelor, trasarea şi interpretarea profitului locului de muncă, propuneri.
Culegerea datelor are în vedere caracteristicile tehnice ale ocului de muncă supus
analizei, condiţiile organizatorice existente, condiţiile de mediu în care se desfăşoară munca.

Analiza critică a datelor se realizaeză în funcţie de fiecare criteriu, prin aplicarea

metodei interogative, folosindu-se o serie de întrebări principale cum ar fi: Ce?, Cine?, Unde?,
Când?, Cum?, precum şi a unor întrebări derivate: De ce?, De ce acolo?, Se poate de altă
persoană?
Trasarea şi interpretarea profitului locului de muncă. Profitul global al locului de
muncă se realizează prin reprezentarea punctajului mediu obţinut pentru fiecare dintre cei opt
factori, obţinându-se o imagine ansamblu asupra nivelului de organizare. Acest profil evideţiază
ponderea grupei de factori în cadrul organizării şi gradul de dificultate al acesteia.
 Profilul analitic al locului de muncă se realizaeză prin luarea în considerare a puncta-
jului înregistrat pentru toate criteriile, având posibilitatea detailării influenţei grupelor de factori şi
a evidenţierii cauzelor care duc la apariţia disfuncţionalităţilor.

Propuneri. Pe baza informaţiilor anterioare, în acestă ultimă etapă se evidenţiază:

 elementele specifice locului de muncă analizat şi ponderea acestora în condiţiile
organizării existente;
 factorii şi criteriile apreciate ca fiind necorespunzătoare în organizarea existentă;
 condiţiile optime de organizare, în funcţie de cerinţele ergonomice şi de aprecierea
stadiului actual de asigurare a condiţiilor, în raport cu cerinţele;
 modalităţiile de acţiune în vederea reproiectării ergonomice a locurilor de muncă.

2.4. Proiectarea ergonomică a locurilor de muncă

Proiectarea ergonomică a locului de muncă se consideră raţională atunci când se asi-
gură, pentru executanţi, condiţiile necesare pentru o muncă de înaltă productivitate cu cele mai
reduse consumuri de muncă şi de efort, fără mişcări inutile sau incomode.
Astăzi este tot mai mult susţinut conceptul de organizare ergonomică a muncii pe fiecare
loc de muncă, organizarea ce asigură o muncă continuă şi cu înaltă productivitate, uşurând în
acelaşi timp eforturile fizice şi psihice. În al doilea rând, este necesară asigurarea unor condiţii
de muncă ergonomice în care munca să se desfăţoare cu un consum de energie cât mai mic şi
fără pericol de îmbolnăvire sau de accidente.
Folosirea simultană şi permanentă a acestor două căi este o condiţie esenţială a
organizării ergonomice a locului de muncă. De asemenea, există şi regulile care se referă la
amenajarea locului de muncă. În acest sens, principiul asigurării unui loc stabil pentru materiale
şi pentru obiectele muncii impune respectarea următoarelor reguli:
 totalitatea obiectelor muncii şi materialele utilizate de executant, precum şi produsele
finite (documente prelucrate în cazul birourilor), trebuie să aibă un loc bine definit şi stabilit;
 obiectele muncii şi materialele trebuie aşezate cât mai aproape de executant;
 aşezarea materialelor în ordinea utilizării lor în timpul lucrului şi în funcţie de frecveţa
utilizării lor.

Ergonomia a căpătat un important rol în amenajarea birourilor. Bazându-se pe concepte

de ultimă oră, design-ul birourilor, corectat din punct de vedere ergonomic, integrează mediul,
sarcinile, echipamentele şi lucrătorul într-o manieră care protejează sănătatea, creşte confortul
şi productivitatea, iar ambianţa devine mai plăcută. Ergonomia rezolvă o mulţime de probleme
posibile, oferă confort personalului şi adugă vitalitate şi libertate de mişcare.
 Una din principalele probleme ale organizării ergonomice a muncii, cu influenţă puternică
asupra capacităţii de muncă şi implicit asupra eficienţei activităţii desfăţurate în birou, o
constituie poziţia corectă a corpului în timpul lucrului. Stabilirea unei poziţii corecte de muncă
înseamnă pentru personalul din birouri adoptarea unei poziţii cât mai aproape de poziţia
naturală a corpului în poziţia şezând. Acestă poziţie se caracterizează prin menţinerea
echilibrului natural sau relativ al corpului, rezultat din antagonismul mai multor forţe externe şi
interne care acţionează asupra sa.
Poziţia şezând este mai puţin obositoare decât cea ortostatică din mai multe motive:
suprafaţa de sprijin este mult mai mare fiind reprzentată de feţele posterioare ale coapselor şi
de feţele plantare ale membrelor inferiaore în cazul în care sunt sprijinite de sol; centrul de
greutate al corpului este mai aproape de suprfaţa de sprijin sau de baza de susţinere şi este
proiectat către limita posterioară a acestuia; solicitarea energetică este mult mai redusă;
activitatea aparatului cardiovascular este mai uşoară; efortul muscular pentru manţinerea
stabilităţii corpului sa echilibrului este mai mic.

Cu toate acestea, munca de durată efectuată în poziţia aşezat (specifică biroului) are şi
unele incoveniente, cum ar fi:
 slăbirea tonusului muscular, reacţie refexă de contraţie uşoară şi continuă, în special
a muşchiilor abdomenului;
 unele implicaţii ale aparatului locomotor, deoarece coloana vertebrală are tendinţe
spre poziţii curbe înclinate, torsionate, care aduc modificarea staticii organismului;
 o presiune mare asupra unor organe interne (aparatul digestiv şi respirator) dată de
aplecarea trunchiului;
 dureri în ceafă şi în umeri, dureri de spate, dureri în braţe, în încheieturi şi în umeri.

Chiar dacă poziţia corpului în timpul lucrului este corectă, menţinută un timp îndelungat
ea produce în mod inevitabil o senzaţie de oboseală. De aceaa se recomandă:
 întreruperea periodică a lucrului prin pauze care impun mişcări mai active;
 executarea unor exerciţii de gimnastică corectivă (cel puţin 10 minute);
 mişcări de relaxare degetelor şi încheiturilor (în special cei care lucrează la calcula-
tor).

Aşa cum arătam, în munca de birou cele mai multe solicitări sunt de natură psihică.
Solicitările intelectuale sau nervoase sunt determinate de o mulţime de elemente cum ar fi:
specificul muncii de birou, atenţie concentrată şi distributivă permanentă, capacitate de
memorare, răspundere gestionară pentru patrimoniul încredinţat. Există de asemenea
numeroase cauze care contribuie la suprasolicitarea nervoasă: efectul sonor al unui număr
mare de persoane, sunetul telefonului, conversaţiile din camera de lucru, zgomotul produs de
unele echipamente (maşini de scris, imprimante).
Pentru evaluare intensităţii oboselii de natură psihică, ergonomia recomandă folosirea
testelor psihologice (psihotestelor). Aceste teste trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 validitate (să măsoare exact ceea ce îşi propune);

 fidelitate (să permită obţinerea unor performanţe relativ asemănătoare la o nouă

aplicare);

standardizare (să creeze aceleaşi condiţii pentru toţi subiecţii supuşi testării, fără a-i
favoriza pe unii şi defavoriza pe alţii);

 etalonare (stabilirea unui etalon, a unei unităţi de măsură a rezultatelor obţinute

pentru a se cunoaşte valoarea lor).

Organizarea ergonomică a locurilor de muncă din birou reprezintă răspunsul la

numeroasele probleme de natură psihică apărute. Respectarea principiilor şi regulilor
ergonomice, crearea unei ambianţe plăcute, alegerea mobilierului adecvat, adoptarea unor
măsuri eficiente de securitate, de motivare materială şi morală sunt câteva căi de eliminare a
stresului şi oboselii profesionale.

2.4.1. Proiectarea ergonomică a mobilierului de birou

Mobilierul de birou a făcut obiectul unor norme şi recomandări precise care le stabilesc
dimensiunile, capacitatea de stocare, spaţiul necesar pentru utilizare; acestui mobilier i se
asociază echipamentele şi materialele utilizate în mod curent sau cu intermitenţe în servi-ciile şi
în posturile de lucru.
Alegerea mobilierului va fi uşoară dacă beneficiarul se adresează unor producători
specializaţi. Cea mai mare parte dintre aceştia au experienţă şi dispun de echipe care se pot
deplasa şi pot propune proiecte de implementare care să corespundă cât mai exact posibil
nevoilor beneficiarului, posibilităţiilor financiare şi planurilor arhitectului. Încercând să obţină cel
mai bun preţ, beneficiarul poate apela la mai mulţi furnizori, reţinând pe cei care oferă livrarea şi
montarea pe loc în termene rezonabile. Nu trebuie pierdut din vedere şi faptul că
implemantarea mobilierului nu este niciodată definitivă şi după un timp pot fi necesare unele
modificări; de aceea este preferabil mobilierul format din module mici, demontabile, uşor de
deplasat şi de aşezat (rafturi independente cu faţă dublă, scaune ergonomice sau pliante, fotolii
dispuse individual sau în banchete, mese de lucru ce pot lua diferite forme).
 Mobilierul unui birou modern dotat cu aparatură electronică (computere, terminale,
imprimante, echipamente pentru microfilme) trebuie să fie proiectat astfel încât să satisfacă
toate necesităţiile personalului care lucrează cu aceste echipamente. De asemenea, este
necesar să existe cabluri suficient de lungi care să fie aşezate astfel încât să fie cât mai puţin
vizibile. Cablurile pot fi încorporate în birouri astfel încât computerele, telefoanele sau surse-le
de lumină să poată fi poziţionate în locuri corespuzătoare, în felul acesta securitatea în lucru
creşte şi se creează economii importante de cablu.
În opinia multor specilişti, cea mai importantă piesă de mobilier este scaunul, de aceea
alegerea scaunului perfect va fi tratată pe larg îm acest capitol. Pentru cei mai mulţi oameni cel
mai important echipament de birou este calculatorul. Într-adevăr, atât calculatorul cât şi
proiectarea întregii staţii de lucru este importantă, dar să nu uităm că fără un scaun confortabil,
munca lucrătorilor nu poate fi eficientă.
Majoritatea lucrătorilor din birou stau în medie opt ore pe zi pe un scaun la masa de
lucru, de aceea nu este deloc uimitor faptul că scaunul a devenit astăzi cea mai importantă
piesă de mobilier în birouri. Statul pe scaun o perioadă mare de timp poate provoca diverse
probleme cum ar fi: dureri ale picioarelor, datorită marginilor platformei, dureri de spate cauzate
de poziţia încordată a coloanei şi a muşchiilor dorsali, poziţie care provoacă vaso- constricţii ce
încetinesc circulaţia sângelui, deci şi oxigenarea.
Un scaun ergonomic ar trebui să ofere spatelui, în special zonei lombare, un suport. De
asemenea, spătarul scaunului ar trebui să permită şi o ajustare pe verticală pentru a se adapta
lungimii spatelui lucrătorilor, deşi acestă soluţie, nu rezolvă problema durerilor de spate.
Durerea este provocată de înclinarea în faţă a corpului, însoţită de încordarea coloanei şi a
muşchiilor dorsali, de aceea este necesară o înclinare a planului de lucru spre operator (ca un
pupitru) astfel încât corpul să nu se mai încline în faţă, să stea drept sau chiar puţin încliant pe
spate. Deşi mulţi specialişti spun că este necesară o ajustare înainte a spătarului pentru a
reduce durerile de spate, proiectarea, în ultimul timp, a unor tastaturi pentru calculatoare cu un
sistem care permite schimbarea unghiului de lucru.
Scaunul trebuie de asemenea, să ofere, în special pentru oamenii mai scunzi,
posibilitatea de sprijin a picioarelor pe podea sau pe un suport (condiţie obligatorie pentru cei
care lucrează în poziţia şezând). Acest suport, însă trebuie să permită extensia picioarelor şi
păstrarea poziţiei verticale a corpului sau puţin aplecat pe spate.

Un bun scaun ar trebui să permită ajustarea atât în privinţa înclinării pe spate cât şi
adâncimea plaformei. De asemenea, la fel de important este ca platforma să aibă marginile
rotunde pentru a nu exista puncte de presiune dureroase. Deşi este important ca spatele să fie
drept în timpul lucrului, la fel de important este ca scaunul să permită o înclinare pe spate.
 2.4.2. Proiectarea şi îmbunătăţirea factorilor de ambianţă fizică
Ambianţa fizică reprezintă o componetă importantă a procesului de proiectare ergo-
nomică a locului de muncă. Etimologic noţiunea de ambianţă se referă la mediul material şi
social în care o persoană sau o colectivitate îşi desfăşoară activitatea.
În birouri proiectarea factorilor de ambianţă trebuie să aibă în vedere: caracteristicile
generale ale muncii, conţinutul specific al muncii, solicităriile impuse în procesul muncii, factorii
psiho-sociali. De asemenea, importante sunt şi posibilităţiile materiale, tehnico-economice ale
acestor structuri.
Principalii factorii de ambianţă fizică sunt:
Iluminatul este unul dintre factorii care exercită o influneţă importantă asupra produc-
tivităţii angajaţiilor şi asupra gradului lor de oboseală. O iluminnare defectoasă poate cauza
disconfort vizual şi o poziţie nenaturală a corpului, fiind deci o piedică în calea performanţei.
Cercetăriile arată că 80% până la 85% din cantitatea de informaţie pe care o asimilăm
parvine pe cale vizuală, de aceea confortul vizual este esenţial. Dar modul de iluminare nu
afectează numai confortul vizual ci şi pe cel fizic.
Iluminatul la locul de muncă poate fi împărţit în 4 categorii:
Iluminarea ambientală este dată de obicei de sursă de lumină montată în tavan (tub
fluorescent). Uneori este singura sursă de lumină la locul de muncă.
Iluminarea cu ajutorul lămpiilor de birou. Deşi oferă confortul individual, acest tip de
iluminare este absent în cele mai multe locuri de muncă.
Ilumunarea direcţionată este de obicei asigurată de surse de lumină orientate în jos, sau
de lumini “de urmărire” . Este folosită pentru iluminatul anumitor obiecte sau pentru creşterea
nivelului de intensitate.
Iluminarea naturală provine prin geamuri, uşi sau pereţi de sticlă. Are un efect pozitiv
asupra omului, dar nu este disponibilă permanent.
Să începem cu masa de lucru. Contrastele între iluminatul locurilor de muncă şi ime-
diata apropiere a acestuia trebuie să fie suficient de mari astfel încât să-i permită lucrătorului să
vadă biroul foarte clar. O regulă generală este aceea că biroul trebuie să fie luminat de 3 ori mai
puternic decât imediata apropiere, de 5 ori mai puternic decât spaţiul general de lucru şi de 10
ori mai puternic decât vecinătatea cea mai îndepărtată.
Probleme intervin când ochii lucrătorului sunt forţaţi să se adapateze unor contraste
puternice sau unor schimbări repetate ale intensităţii. Dacă lucrătorul este nevoit să percea-pă
un contrast prea mare ori de câte ori îşi ridică ochii de la birou, atunci ochii obosesc. Un
exemplu de acest fel este amplasarea calculatorului în faţa ferestrei pentru a vedea priveliştea
de afară. Lumina de afară, mai puternică decât cea din birou, determină dificultăţi în
vizualizarea caracterelor pe ecran, iar ochii vor fi nevoiţi să se concentreze ori de câte ori
lucrătorul îi ridică de la calculator şi priveşte afară.
 Câteva soluţii pentru a obţine un echilibrului al iluminării pot fi:
 evitarea concentraţiilor mari de lumină şi a umbrelor;
 păstrarea nivelurilor de iluminare ambientală scăzută şi echilibrată la acelaşi nivel;
 standardele de iluminare pentru birou sunt de 800-1000 lucşi, iar în birourile în care se
lucrează pe calculator, nivelul de iluminare nu trebuie să depăşească 400-500 lucşi;
 asigurarea fiecărui birou cu căte o lampă care să aibă un scut direcţional de lumină, cu
braţ flexibil, posibilitati de înălţare şi de reglare a intesităţii;
 o distribuţie simetrică sau asimetrică a luminii. Munca de proiectare necesită o
iluminare simetrică, pentru lucrul pe calculator este necesară o lumină asimetrică.
Controlul luminii este un factor important în iluminarea modernă a locului de muncă.
Metodele de control includ:
Poziţionarea. Locul de muncă trebuie astfel poziţionat încât linia vizuală să fie paralelă
cu lumina şi cu ferestrele. Lumina care cade într-un unghi corespunzător pe suprafaţa de lucru
previne reflexia care poate întuneca imaginea sau poate crea contraste de fundal.
Comutatorul. Diferitele tipuri de comutatoare permit lucrătorilor să aprindă pe rând câte
o serie de lumini ceea ce permite reglarea nivelurilor de lumină ambientală.
Jaluzelele. Permit controlul luminii naturale pe parcursul întregii zile.
O altă problemă a iluminatului o reprezintă întreţinerea. O bună întreţinere a elementelor
componente ale lămpiilor include o schimbare regulată la 2/3 din viaţă a acestora, controale
atunci când încep să dea mai puţină lumină şi curăţirea regulată. O nouă generaţie de startere
electromagnetice şi de tuburi fluorescente cu eficienţă şi cu viaţă mărită sunt din ce în ce mai
folosite, reducând foarte mult aceste probleme de întreţinere.
Cromatica (coloritul) constituie un alt factor de ambianţă fizică ce influenţează
productivitatea muncii şi care are un rol important asupra capacităţii vizuale, în asigurarea unui
iluminat eficient şi a unui confort sporit. Folosirea culorilor în munca birou se bazează pe
efectele fiziologice şi psihologice ale culorilor asupra omului (Tabelul 2.).
Astfel:
Roşul are efecte benefice asupra sistemului nervos, stimulează circulaţia sângelui şi
pofta de mâncare, vasele limfatice şi metabolismul. Roşul accelerează ritmul cardiac şi respi-
raţia, combate frigul, dă impresia de mărire a spaţiului, dă rezistenţă la efort fizic şi psihic,
creează o ambianţă veselă şi optimistă. Dar privitul intens şi timp îndelungat a acestei culori
determină oboseala care se va resimţii la nivelul întregului organism. Roşul ajută în urmă-
toarele afecţiuni: răceli, stări subfebrite, dureri reumatice provocate de frig şi de oboseală,
eczeme, TBC, depresie nervoasă, paralizie, astenie fizică.
Verdele este calmant şi dă sezaţia de odihnă. Este culoarea naturii şi a speraţei, dilată
vasele de capacitate mică, scade tensiuneav arterială, echilibrează. Lumina verde favorizează
sugestia şi autosugestia, dar oboseşte dacă nuanţele sunt prea întunecate.
 Oranjul tonifică aparatul respirator, combate stăriile de anxietate, stimulează atenţia,
fixează calciul în oase, este afrodiziac. De asemenea, este tonifiant pentru ficat şi pentru
funcţiile de nutriţie. Oranjul este indicat în broşite cronice, sclerodermii, enfizem pulmonar, astm
broşic, rinite cronice, litiază biliară, boli de rinichi. Oranjul nu are contraindicaţii.
Albastrul are ca efect scăderea presiunii sanguine, a tonusului muscular, calmează
respiraţia şi reduce frecvenţa pulsului. Ca efecte psihologice, este o culoare foarte rece,
odihnitoare şi liniştitoare care îndemnă la calm şi la reverie, la predispoziţie spre concentrare şi
spre linişte interioară. În exces, albastrul poate duce la depresie. Albastrul conferă seriozitate,
tendinţa spre evocare, spaţialitate, îngăduinţă, pace interioară, nostalgie.
Violetul este culoarea regală prin excelenţă. Recunoscută ca sedativ, violetul stimu-
lează producerea globulelor albe, creşte tensiunea arterială şi frecvenţa ritmului cardiac.
Tabelul 2. Principalele efecte ale culorilor
1. Roşu culoare caldă Are efect dinamic
2. Verde culoare caldă Are efect hipnotic
3. Galben culoare caldă Are efect benefic
4. Albastru culoare rece Are efect calmant
5. Violet culoare rece Are efect sedativ

Zgomotul. Nivelul general al zgomotelor trebuie să se înscrie în limite corespunzătoare

specificului muncii de birou, al cărui conţinut implică un anumit grad de solicitare psihică şi
nervoasă (Tabelul 3.)

Tabelul 3. Zgomotele în birouri

Nr. crt. Birouri Nivel acustic (db)
1. Birouri situate pe străzi secundare 45-65
2. Birouri situate pe străzi principale 60-80
3. Birouri de 3 persoane 55
4. Birouri de 10 persoane 60
5. Soneria unui telefon la 2 m distanţă 75
6. Maşina de scris manuală la 2 m distanţă 70
7. Maşina de scris silenţioasă 2 m distanţă 60

Limitele maxime admisibile pentru zgomot sunt:

 70db în secretariate şi în centre de calcul;
 50-60 în servicii financiar-contabile şi în celelate birouri cu lucrări repetitive care
necesită o anumită concentrare.
 Intensităţi mai mari de 110 db situează zgomotele dincolo de limitele suportabile.
Pentru evitarea efectelor determinate de intensităţiile mari ale zgomotului ,în special cele
neuropsihice (tulburări de atenţie, sustragere, încordare, oboseală) sunt necesare măsuri de
prevenire precum:
 acte normative de limitare a zgomotelor;
 soluţii silenţioase pentru tehnologia de birou;
 dimensionarea corespuzătoare a încăperilor;
 dispersarea şi dispunerea raţională a echipamentelor;
 pereţi, plafoane şi plaşee din materiale fonoabsorbante;
 săli pentru recreere în timpul pauzelor;
 control ORL periodic.
Microclimatul. Acesta se referă la starea fizică a aerului la locul de muncă, ce se
caracterizează prin temperatură, umiditate, curenţi de aer şi radiaţilie termice ale corpurilor
încălzite.
Un microclimat necorespuzător poate reduce capacitatea de muncă a executantului,
poate spori riscul de îmbolnăviri şi implicit reduce productivitatea muncii. Temperatura optimă în
încăperile birourilor stimulează lucrul, creşte eficienţa.
Temperatura aerului recomandată pentru munca intelectuală în poziţia şezând este de
21-23°C, iar pentru munca uşoară în poziţia şezând este de 19°C. De asemenea, specialiştii
cer, în general, ca diferenţa între temperatura exterioară şi cea interioară în timpul sezonului
cald să nu depăşească 4°C.
Igiena modernă recomandă ca în încăperile încălzite umiditatea relativă aaerului să fie
cuprinsă între 50% şi 70%. De asemenea, cercetările efectuate demonstrează că pentru o
relaţie optimă între umiditatea relativă şi temperatura aerului, aceşti indicatori trebuie să aibă
următoarele perechi de valori:
Umiditate relativă (%) Temperatura aerului (°C)
70 21,3
50 22,5
30 23,9

Dacă aceste proporţii nu se păstrează apar efecte negative asupra aparatului respirator.
Acestea ar fi posibilităţile pe care le are la dispoziţie specialistul în ergonomie pentru a
conferi locului de muncă mai multă personalitate, confort şi funcţionalitate. La fel de importantă
în munca de birou este ajustarea meselor de lucru. Înălţimea planului de lucru trebuie dimen-
sionată în funcţie de distanţa optimă de vedere pentru menţinerea corpului în poziţie naturală,
precum şi în funcţie de mărimea efortului solicitat de braţe.
 În tabelul următor prezentăm înăţimea minimă şi maximă a suprafeţei de lucru, în poziţia
şezând, pentru diferite activităţi.

Tabelul 4. Înăţimea suprafeţei de lucru în poziţia şezând, pentru diferite activităţi

Înălţime (mm)
Tipul de activitate
Minim maxim
1, Lucrări cu solicitare deosebită a vederii 980 1020
2, Lucrări de precizie 880 920
3, Lucrări de birou, de scris, de citit 700 780
4, Lucrări manuale obişnuite 670 700
5, Lucrări de dactilografiere sau operare pe calculator 650 680

Pentru a putea respecta aceste dimensiuni, mesele de lucru trebuie să dispună de un

mecanism care permite ajustarea înălţimii până la nivelul corespunzător.

Cap.3 Ergonomia în relaţie cu noile tehnologii informaţionale

3.1. Stresul vizual indus de utilizarea calculatorului

Unul din cele mai importante domenii ale progresului şi înnoirii în societatea noastră îl
constituie pătrunderea calculatorului în cele mai variate domenii ale vieţii economice şi sociale,
culturale şi manageriale. Prin apariţia şi răspândirea sistemelor multimedia (care îmbină
telecomunicaţiile, tehnica electronică de calcul şi audiovizualul), prelucrarea a informaţiei
capaătă noi dimensiuni. Prin intermediul sistemelor moderne de telecomunicaţii, informaţia
digitală a pătruns în activitatea profesională a foarte multor utilizatori de tehnică de calcul, de la
unităţi de informatică organizate la nivel de instituţie, de intreprinderi sau de judeţe către
publicul larg, de la specialiştii în informatică spre utilizatorii de informatică.
Deşi computerul ne îmbunătăţeşte viaţa, acesta nu ne scuteşte de anumite riscuri
privind sănătatea. Studiile făcute au arătat că tipul muncii şi numărul de ore pe zi de utilizare a
terminalului video sunt factori importanţi în determinarea nivelului problemelor cauzate de
această activitate. Problemel ochilor sunt cele mai obişnuite pentru utilizatorii calculatoarelor.
Din nefericire nu există prea multe informaţii legate de computer şi de stresul vizual. Lipsesc, de
asemenea sursele de informaţii pentru publicul larg în legătură cu această problemă.
În acest capitol ne propunem în primul rând să analizăm riscurile asupra sănătăţii omului
pe care le implică folosirea necorespunzătoare a calculatorului şi în al doilea rând dorim să
oferim câteva sfaturi utile utilizatorilor pentru a putea lucra cu computerul beneficiind de un
confort sporit.

3.1.1. Simptomele stresului vizual

Importanţa computerelor în societatea modernă este de necontestat. De aceea este
necesar să se găseacă modalităţiile prin care să se facă faţă efectelor pe care le are folosirea
lor îndelungată asupra sănătăţii operatoriilor. Problema cea mai frecventă o constituie
disconfortul vizual. Aceasta poate duce la scăderea productivităţii muncii, poate afecta
concentrarea şi capacitatea de a înţelege cea ce trebuie învăţat. Organismul uman are tendinţa
de a se adapta la stres, de multe ori fiind nişte adpatări defectuoase.

Simptomele directe ale stresului vizual sunt:

 tensiune la nivelul ochiilor;
dureri de cap;
dificultăţi de focalizare
 miopie;
 dublarea imaginii;
 modificări în percepţia culoriilor.
Simptomele indirecte pot include:
 dureri la nivelul muşchiilor şi oaselor (gât, umerii, spate, încheietura mâinii);
 oboselă fizică excesivă;
 eficienţă vizuală scăzută în desfăţurarea activităţii.
În continuare vom analiza câteva dintre aceste manifestări ale stresului vizual.
Tensiunea (încordarea la nivelul ochiilor) şi probleme de vedere înrudite.
Mulţi dintre cei ce folosesc timp îndelungat computerul (mai mult de două ori pe zi) se
plâng de probleme cu vederea.
 Un studiu efectuat asupra funcţionarilor (Tabelul 5.) a demonstrat o corelaţie clară între
numărul orelor petrecute în faţa calculatorului şi numărul simptomelor de stres apărute.

Tabelul 5. Corelaţia dintre numărul de ore de utilizare a treminalului video pe

săptămână şi problemele de sănătate apărute.
Simptome <15 h 15-30 h >30 h
Tensiune ochi 33% 37% 63%
Dureri de cap 20% 27% 47%
Ameţeli 4% 6% 5%
Tulburări somn 13% 11% 11%
Dureri de spate 23% 26% 40%

Probleme de focalizare

Cercetăriile asupra capacităţii de focaliozare a ochiilor au dus la descoperirea feno-

menului numit “LAG” (rămânerea în urmă). Iată o definiţie simplistică a acestui termen: “LAG”
reprezintă diferenţa între distanţa la care se află obiectul privit şi distanţa normală, naturală de
focalizare a privitorului.
Un alt concept, înrudit cu acesta, este RPA (“punctual de relaxare şi de acomodare”),
reprezentând punctul în care îşi focalizează privirea o persoană atunci când priveşte într-un
câmp vizual gol, lipsit de elemente care să concentreze atenţia. Acest punct de relaxare vari-
ază de la un individ la altul. RPA reprezintă un indice a oboselii vederii.
Datorită schimbării focalizării între ecran, materialele cu care se lucrează şi mediul
înconjurător se produce adaptarea incorectă a văzului cu consecinţe asupra vitezei şi asupra
capacităţii de înţelegere în timpul lucrului cu terminalul video.
Miopia. Ar putea fi cauzată de condiţii improprii de desfăşurare a activităţii (lumină
insuficientă, poziţie incorectă, cititul la distanţe prea mici ce determină apariţia stresului) sau
este o moştenire genetică. Miopii nu pot vedea clar obiectele situate la distanţă, în timp ce
hipermetropii formează o imagine neclară a obiectelor apropiate. Ambele defecte pot fi corecta-
te cu ochelari sau lentile de contact. Mai nou, cercetătorii încearcă să corecteze miopia prin
aplatizarea corneei. S-au făcut studii asupra studenţiilor care au demonstrat că miopia lor a
crescut pe parcursul anului şcolar şi a scăzut pe perioada verii.
Miopia poate fi evitată printr-o igienă corespunzătoare a vederii.

Schimbări în percepţia culorilor

 Acestea sunt determinate de urmărirea ecranului în mod constant pentru perioade lungi
de timp, alternând cu mutarea privirii asupra fundalului. Privitorul poate percepe culori opuse
sau complementare celor care alcătuiesc fondul imaginilor de pe ecran (urmărirea constantă a
unui ecran verde conduce la perceperea culorii roz la schimbarea focalizării privirii). Acest
fenomen poate fi alarmant dar nu este periculos şi dispare după puţin timp.
Dublarea imaginii
Displopia (vedere dublă) se datorează unei scăderi a capacităţii de coordonare a ochilor.
Este o afecţiune temporară, totuşi trebuie consultat un medic oftalmolog spre a înde-părta
posibilitatea existenţei unei disfuncţionalităţi neurologice serioase.
Sindromul ochiilor “uscaţi”.
Apare la purtătorii lentilelor de contact. Optometriştii sugerează umezirea frecventă a
ochiilor.

3.1.2. Factorii care influenţează stresul vizual

Mediul de lucru cu computerul este determinat de o serie de factori fizici cum ar fi:
 iluminatul;
 poziţia utilizatorului;
 zgomotul;
 calitatea aerului;
Pe lângă aceştia există şi aspecte adiacente ale activităţii care pot contribui la stresul
vizual:
 specificul muncii desfăşurate;
 planificarea şi organizarea acesteia;
 profilul fiziologice şi psihologic al utilizatorului;
 eficienţa vizuală a operatorului;
 caracteristicile staţiei de lucru.
Afecţiunile vizuale ale lucrătorilor pot fi depistate şi tratate în urma examenelor
oftalmologice. Pe lângă grija pentru întreţinerea ochiului, de mare importanţă în asigurarea
condiţiilor optime de lucru ale operatorilor este îmbunătăţirea aspectului ergonomic.

Displayuri plate bidimendionale

În activitatea de procesare de text pagina tipărită este înlocuită cu caracterele lumi-
noase de pe ecran. Pentru a citi imaginea tipărită sau pentru a tasta, linia privirii coboară cu 20-
40 grade. Pentru a urmări apoi ecranul privirea trebuie deplasată în plan orizontal. Aceas-tă
linie vizuală îl face pe privitor susceptibil de numeroase interferenţe vizuale: strălucire
supărătoare, fundal ce distrage atenţia, variaţii ale intensităţii luminii în cameră. Ecranul poate
să se comporte ca o oglindă reflectând obiectele apropiate. Mişcarea pe orizontală pentru a
vedea ecranul forţează tonusul muşchiilor din jurul ochilor, iar urmărirea displayului timp
îndelungat nu permite relaxarea privirii şi o stimulare suficientă a ochiului pentru a menţine o
focalizare corespuzătoare.

Limitele contrastului
Pentru a mări confortul vizual este de preferat o cameră mai slab luminată atunci când
privim ecranul computerului. O lampă de birou corect amplasată va permite citirea simultană a
documentelor cu care se lucrează.

Culorile
Caracterele care apar pe ecran pot avea efect hotărâtor asupra confortului vizual.
Caracterele negre pe fundal alb asigură confortul vizual maxim. Alte culori preferate pentru
caractere sunt: verde, galben şi portocaliu. Este bine să fie evitate cele scrise cu roşu sau cu
albastru. Fundalul ecranului are efect asupra sistemului vizual. Un ecran alb asigură o
focalizare foarte bună.

Luminozitatea
Operatorul trebuie să regleze luminozitatea ecranului şi contrastul pentru a obţine
confortul vizual maxim. Unii utilizatori au declarat că luminozitatea variabilă a ecranului pe
parcursul zilei de lucru asigură relaxarea ochilor obosiţi

Tipul şi dimensiunea caracterelor

Înălţimea recomandată pentru caratere este între 2,5 mm şi 3,00 mm, fiecare dintre
ele trebuind să fie foarte clar definită pe ecran standardele internaţionale stabilesc 80 de
caractere pe linie şi 25 de linii pe ecran. Pentru lizibilitatea textului de pe ecran este foarte
important şi fontul caracterului (formatul acestuia).

Scrolling (Defilarea textului)

Operatorul trebuie să cunoască modul în care apare informaţia pe ecran şi să regleze
capacităţiile vizuale de urmărire şi de scanare în aşa fel încât informaţia să fie prezentată în
ritmul înţelegerii. Fiecare operator o poate face în mod specific.
 Tastatura
În conceperea tastaturii trebuie să se ţină seama de anumiţi factori:
 dispunerea tastelor;
 dimensiunea acestora;
 unghiul şi înălţimea tastaturii;
 rezisteţa la apăsare;
 culorile folosite pentru diferite funcţii ale tastelor.
Tastaturile proiectate neergonomic pot determina dureri ale încheieturilor mâinii ce se
pot transforma în incapacităţi peramanente de mişcare. Sunt de preferat tastaturile mobile şi
folosirea unui wrist pad (suport pentru încheieturi).
Staţiile de lucru integrate unde ecranul, tastatura şi zona de amplasare a documente-lor
cu care se lucrează sunt în acelaşi plan, asigură o utilizarea mai confortabilă a calculatorului.

Distanţa de lucru
Distanţa de la care se priveşte ecranul monitorului (47-70 cm) este mai mare decât
distanţa normală pentru citit (30-40 cm), ceea ce duce la creşterea distanţei de focalizare.

Mobilierul şi designul locului de muncă

Tipul şi designul mobilierului poate influenţa confortul vizual şi general al utilizatorului.
Scaunele folosite în lucrul cu echipamentele de calcul trebuie să fie reglabile. Sunt
excelente scaunele ergonomice, cu spătar reglabil care poate fi ajustat pentru a sprijini zona
lombară. Computerul trebuie aşezat pe un suport mobil care să permită reglarea poziţiei pentru
eliminarea strălucirii sau reflexiei.
Un mediu optim de desfăşurare a activităţii depinde de cum sunt integrate intimitatea,
confortul şi funcţionalitatea.

Strălucirea supărătoare
Se poate diminua prin iluminarea adecvată a spaţiului de lucru, prin îndepărtarea
computerului de sursa de lumină sau prin instalarea de paravane. Filtrele anti-strălucire sau
acoperirile anti-reflexie pe lentilele ochelerilor pot fi utile.

Temperatura camerei
Temperaturile extreme pot acţiona ca factori indirecţi de stres ce afectează concentrarea
şi performanţele vizuale ale utilizatorului terminalului video.
 Calitatea aerului
Computerele trebuie plasate în locuri cu umiditate redusă. Este salutară tendinţa de a
interzice fumatul la locul de muncă. Aerul închis poate afecta şi el capacitatea de desfăşurare a
activităţii pentru perioade lungi.

Iluminarea încăperii
Iluminarea în încăpere trebuie să fie de 3 ori mai puternică decât fundalul ecranului.
Este de preferat să se folosească lămpi de birou în locul iluminării din plafon. Cu cât este mai
mic contrastul între ecran şi mediul înconjurător, cu atât este mai bine. Astfel se reduce
oboseala ochiului care nu mai trebuie să facă eforturi de adaptare de la o lumină la alta.

Suprafaţa pereţilor şi culoarea lor

Pereţii trebuie să fie maţi şi într-o culoare pastel.

Zgomotul
Odată cu trecerea de la maşina de scris la utilizarea calculatorului, nivelul zgomotului a
fost redus simţitor. Surse cauzatoare de zgomot şi de distragere atenţiei pot fi imprimantele
zgomotoase sau celelalte persoane din încăpere.

Tipul de activitate
Un alt factor important de influenţare a stresului vizual îl reprezintă structura, cerinţele şi
ritmul activităţii.
Muncile complexe de natură psihică sunt în general grele şi obositoare mai ales pentru
ochi. Activităţile relativ simple din birou precum cele de secretariat sau de introducere de
introducere a datelor sunt stresante din cauza structuri şi ritmului. Fiind repetitive şi mono-tone
ele sunt obositoare şi lipsite de satisfacţie. Durata activităţii, a pauzelor, diversitatea sarcinilor şi
rotaţia activităţilor influenţează, de asemenea, nivelul stresului.

Perceperea activităţii
Profilul psihologic al lucrătorului poate influenţa stresul indus de activitate. Felul în care
acesta percepe activitatea pe care o depune este un factor determinant în stabilirea nivelelor de
stres. Dacă mediul de desfăşurare a activităţii corespunde nevoilor şi capacităţi-lor persoanei,
atunci plângerile referitoare la problemele de sănătate vor fi minime.
Alţi factori care influenţează nivelul stresului includ: ameninţarea pierderii locului de
muncă, evenimente neprevăzute (căderea sistemului, întârzieri) şi izolarea socială. Pot să
apară reacţii adverse la stresul determinat de folosirea computerului: evitarea activităţilor
specifice, disconfort sau adaptări greşite ale vederii.
 Vederea şi poziţia de lucru
De foarte multe ori stresul vizual este legat de problemele de poziţie: dureri de cap, de
umeri, dureri ale încheieturilor mâinii sau ale spatelui.
Designul computerului nu ne permite să vedem în acelaşi timp tastatura şi imaginea de
pe ecran. Datorită proastei legături dintre activităţile vizuale şi cele motorii, ochii sunt supuşi
stresului.

Stresul
Stresul resimţit la locul de muncă depinde de tipul activităţii şi de natura individului.
Unele activităţi sunt mai stresante decât altele. Diferă însă reacţia fiecărui individ la acesta.
Stresul vizual duce la modificări ale ritmului cardiac, ale respiraţiei şi la alte simptome de
stres. Expunerea excesivă la factori de stres poate avea ca rezultat apariţia unor probleme
mentale sau sociale grave (anxietate, deprimare, oboseală, iritabilitate, productivitate scăzută şi
creşterea absenteismului).
Unele activităţi repetitive, izolate social conduc la un nivel ridicat al stresului (cotrolorii de
trafic aerian sau operatorii de introducere a datelor). Mult mai uşoare din punct de vedere al
stresului sunt activităţile la care desfăşurarea programului şi stabilirea termenelor rămân la
aprecierea individului. În consecinţă, munca specialiştilor şi a celor din posturi de conducere au
cel mai mic nivel de stres legat de utilizarea calculatorului

3.1.3. Măsuri pentru prevenirea stresului vizual

Monitorul şi poziţia nenaturală a ochilor

Utilizarea unui calculator nu se aseamănă deloc cu actul tradiţional al cititului. Există o
mare diferenţă între a privi o foaie albă de hârtie acoperită cu litere negre, care reflectă lumina,
şi a privi un ecran (de obicei negru), care este autoluminat şi care este acoperit cu numeroase
caractere colorate.
Lumina suplimentară care provine de la un ecran de calculator este suficient de
puternică şi necesită o utilizarea minimă a celei naturale sau a celei artificiale. Lumina emanată
din ecranul calculatorului trece printr-un process de reîmprospătare continuă a unui înveliş de
fosfor, aşa încât imaginea să nu pălească. Această “reîmprospătare” trebuie realizată cu o
viteză de aproape 60 de ori pe secundă, în caz contrar utilizatori vor sesiza o uşoare licărire,
asemănătoare celei produse de vechile tuburi fluorescente de iluminat.
Există o mare diferenţă între poziţia naturală a ochilor atunci când citim şi poziţia
nefirească a ochilor atunci când privim ecranul unui calculator. Poziţia drept-înainte a
operatorilor pe calculator este nenaturală şi diferă mult de poziţia convenţională, adoptată în
timpul cititului. Muşchii globului ocular “se luptă” pentru a realiza acel echlibru necesar pentru a
fixa şi a reţine imaginea.

Strălucirea emanată de ecranul calculatorului

Termenul de strălucire desemnează orice împrăştiere exterioară a razelor luminoase.
Într-un birou există numeroase surse care produc strălucire: lămpi impropiu poziţionate, tuburi
fluorescente, lumina exterioară (lumina zilei), suprafeţele cu grad mare de reflexie şi orice
obiect iluminat (pe care cade lumina).
Există numeroase modalităţi pentru a reduce strălucirea:
 Ataşarea la monitorul calculatorului a unor filtre anti-strălucire. Filtrele obişnuite sunt
realizate din sticlă sau din fibre de plastic. Fiecare tip de filtru are avantajele sale. Ecranele din
sticlă sunt în general cele mai bune. În ciuda faptului că sunt costisitoare şi necesită o curăţire
frecventă, sunt excelente în reducerea strălucirii. O a doua modalitate vizează poziţionarea
corectă a ecranului calculatorului. În timpul în care nu utlizăm calcu-latorul putem poziţiona
ecranul acestuia în aşa fel încât să nu reflecte în nici un fel lumina.
 Iluminarea birourilor. Cercetătorii au remarcat că numeroase birouri sunt impro-prii
pentru utilizarea calculatoarelor din punct de vedere al strălucirii. Tradiţionalele filter de lumină
plasate pe plafoane şi care utilizează tuburile fluorescente sunt adesea o sursă consi-derabilă
de srălucire. Aceste dispozitive pot fi adaptate în aşa fel încât să redirecţioneze lumina în jos, în
unghi drept, în loc să o împrăştie în toate direcţiile.
 Utilizarea unor ochelari speciali pentru lucrul pe calculator.
S-a demonstrat că folosirea acestor ochelari duce la creşterea confortului vizual.
Lentilele ochelerilor obişnuiţi nu pot asigura flexibilitatea necesară lucrului cu computerul.
Lentilele speciale bifocale pentru computer au porţiunea de sus proiectată pentru urmărirea
ecranului, în timp ce partea de jos este realizată pentru a urmări textul scris. Lentilele trifo-cale
sunt şi mai specializate, asigurând zone pentru computer, pentru text şi pentru privirea la
distanţă. Există şi lentile noi, cu design modern, care permit modificări gradate ale puterii
lentilelor în funcţie de variaţia distanţei. Lentilele colorate acoperite cu straturi anti-reflexie sunt
uneori utile ca elemente adiţionale pentru creşterea confortului la urmărirea monitorului.
Nu este recomandată folosirea lentilelor de contact în lucrul cu calculatorul, deoarece
acestea produc senzaţii de disconfort după un număr de ore petrecute în faţa monitorului.
Operatorii pe calculator trebuie să facă un control al vederii şi al stării de sănătate a
ochilor în fiecare an. Controlul ochilor trebuie făcut de un optometrist sau de un oftalmolog
familiarizat cu cerinţele vizuale ale utilizării calculatorului.
 Operatorii pe calculator au tendinţa de a clipi mai rar, din cauza lucrului la distanţe mici
şi de aceea suferă de senzaţia extrem de neplăcută a”prăfuirii” globilor oculari. În această
situaţie se recomandă folosirea unor picături speciale recomandată de către medicul oftalmolog.

Tehnica celor “3 B”

Există numeroase metode pe care le putem urma singuri pentru a reduce stresul vizual.
Aceste metode sunt cunoscute sub numele universal de Tehnica celor 3 B (Blink, Breath,
and Break).

Blink (Clipirea)
Clipitul reprezintă o funcţie automată a aparatului vizual. Este cel mai rapid reflex din
organismul uman. Omul clipeşte o dată sau de două ori la 10 secunde. Cel mai adesea clipim
când suntem neliniştiţi, supăraţi, nervoşi, atunci când vorbim sau când ne concentrăm asupra
unui anumit lucru. Clipitul permite ochilor să se odihnească timp de câteva secunde şi
contribuie la curăţirea şi la umezirea suprafeţei globilor oculari; prin urmari, la menţinerea unei
vederi clare. Fiindcă clipitul este un act reflex trebuie ca iniţial să ne concentrăm atenţia asupra
menţinerii unei rate normale a clipitului în timp ce lucrăm în faţa unui calculator; după aceea,
vom putea clipi într-un mod cât mai natural.

Breath (Respiratul)
Organismul uman este un adevărat sistem, specializat în realizarea schimbului de
oxigen şi de dioxid de carbon care este emanat în urma actului respiraţiei. Atunci când suntem
puşi în faţa unei situaţii limită avem tendinţa de a reţine respiraţia, pentru că ritmul acesteia
controlează activitatea musculară. Atunci când reţinem respiraţia, nici nu băgăm de seamă că
anumiţi muşchi din corpul nostrum se contractă. Un ritm normal al respiraţiei ne relaxează
muşchii, chiar şi pe aceia ai aparatului vizual.

Break (Pauza)
Din cauza unei intense concentrări de care dau dovadă operatorii pe calculator, nu este
de mirare că organismul uman are nevoie de pause de relaxare. Ochii noştri nu au fost
construiţi pentru a lucra prea multă vreme la distanţă mică. Cercetătorul American Anshel
Jeffrey a elaborat un program ergonomic pentru relaxarea aparatului vizual, program ce se
bazează pe luarea unor pauze.
 Cap.5 Studiu de caz privind ergonomia locului de muncă la S.C.
Santedom S.R.L.

5.1. Prezentarea S.C. Santedom S.R.L.

De 9 ani, în București și zonele limitrofe, Santedom este furnizor de servicii

medicale la domiciliu, servicii personalizate în funcție de necesitățile pacienților. Personalul,
format din asistenți medicali și kinetoterapeuți calificați, vin în ajutorul celor care au nevoie de
tratament medical specializat, în confortul și intimitatea domiciliului. Santedom a fost înființat
ca o alternativă la sistemul medical de stat și pune la dispoziție următoarele servicii:
- consult medical de specialitate
- recoltare de analize
- administrare medicamente intravenos, intramuscular, subcutanat sau prin perfuzie
- îngrijire escare
- îngrijire stome
- pansamente locale
- montare sondă urinară
- kinetoterapie și masaj terapeutic
- etc.

5.2. Măsuri pentru prevenirea bolilor profesionale și a accidentelor de

muncă în cadrul Santedom S.R.L.
Principalele cauze care dau naștere bolilor profesionale și accidentelor de muncă sunt:
cunoașterea insuficientă a procesului efectuării manevrelor terapeutice, organizarea
defectuoasă a locului de muncă, aplicarea unor metode de lucru periculoase, folosirea unui
instrumentar necorespunzător, exploatarea incorectă a materialelor/ ustensilelor sanitare,
neutilizarea echipamentului de protecție, experiență profesională insuficientă și instructaj
superficial. Prin urmare Santedom a luat următoarele măsuri pentru prevenirea eventualelor boli
profesionale și accidente de muncă: Instructajul cu privire la procesul efectiv de îngrijire la
domiciliu, dar și în privința organizării și utilizării instrumentarului din dotare- instructaj efectuat
de o persoană autorizată.

Elemente de care personalul medical dispune pentru prevenirea bolilor profesionale și a

accidentelor de muncă :
1. materiale sanitare avizate de MS ( fig. 5.1 si 5.2)
 2. echipament de protecție și anume: halat de unică folosință, botoși, manuși sterile (fig.
5.3, 5.4 si 5.5)
3. geantă de transport materiale sanitare ( fig. 5.6)
4. stativ telescopic pentru perfuzor (fig. 5.7)
5. instrumentar medical de unică folosință (fig. 5.8)
6. dezinfectanți pentru mâini și suprafețe de lucru (fig. 5.9 si 5.10)
7. lampă frontală medicală – utilizată în special pentru suprimarea firelor de sutură sau
pentru curățarea escarelor în profunzime (fig. 5.11)
8. autoturism de serviciu pentru deplasări între domicilii

Fig. 5.1 Perfuzor steril Fig. 5.2 Comprese sterile

Fig. 5.3 Halat unică folosință Fig. 5.4 Mănuși unică folosință Fig 5.5 Botoși
Fig. 5.6 Geantă medicală Fig. 5.7 Stativ telescopic perfuzor

Fig. 5.8 Trusă mică chirurgie

Fig. 5.9 Dezinfectant suprafețe Fig. 5.10 Dezinfectant maini

 Fig. 5.11 Lampă frontală medicală

In afara personalului medical calificat care efectuează la domiciliul pacienților manevrele

terapeutice medicale, mai există și personalul auxiliar care se ocupă cu organizarea activității
de birou:
- aistent manager
- dispecer

5.3. Măsuri pentru prevenirea stresului vizual indus de utilizarea

calculatorului în cadrul Santedom S.R.L.

S.C. Santedom S.R.L. foloseşte calculatorul cel mai mult în introducerea datelor de
identificare ale pacienților și a manevrelor terapeutice zilnice în sistemul SIUI. In primă fază,
după ce este aprobat dosarul de îngrijire medicală la domiciliu de către CASMB, se introduc
datele în sistem și apoi, pe fiecare zi în parte, se introduc manevrele terapeutice (serviciile
medicale) împreuna cu numele asistentei medicale/ kinetoterapeutului și ora la care urmează să
fie efectuate aceste servcii. Astfel este necesară luarea unor măsuri pentru prevenirea stresului
vizual.
Pentru strălucirea emanată de ecranul calculatorului s-au luat următoarele măsuri:

 ataşarea la monitorul calculatorului a unor filtre anti-strălucire din sticlă;

 poziţionarea corectă a ecranului calculatorului astfel încât să nu reflecte lumina;

  utilizarea unor ochelari speciali pentru lucrul pe calculator, care duc la creşterea
confortului vizual.

O altă metodă pentru reducerea stresului vizual este Tehnica celor 3 B (Blink-Clipirea,
Breathe-Respiraţia, Break-Pauza).

Blink (Clipirea) –în mod normal un om clipeşte de circa 15 ori pe minut. Astfel fiecărui
angajat îi este recomandat să clipească cât mai des atunci când lucrează cu un calculator,
deoarece acest lucru îi umezeşte şi îi curăţă globii oculari.

Breathe (Respiraţia) –un ritm normal al respiraţiei relaxează muşchii, chiar şi pe aceia
ai aparatului vizual.

Break (Pauza) –ochii noştri nu sunt construiţi pentru a lucra multă vreme la distanţă
mică, fapt pentru care recomandam o pauza de 5 minute de la imaginea calculatorului la fiecare
60 de minute.

Concluzii
Ergonomia locului de munca are drept scop optimizarea confortului fizic și psihic al
angajaților, dar și a siguranței acestora. Adaptarea mediului de lucru la nevoile oamenilor și
implementarea principiilor ergonomice reprezintă o investiție care, în cele din urmă, se va
întoarce către companie sub forma unei calități crescute a muncii, implicit a productivității.
Dincolo de obligativitățile legislative, aplicate corect, principiile ergonomiei la locul de muncă
reduc stresul și oboseala, îmbunătățind totodată eficacitatea angajaților.
Avantajele ergonomiei pentru o companie sunt: scaderea pe termen lung a numarului de
angajati cu probleme de sanatate (atat fizică cât și psihică), creșterea randamentului și
eficienței, creșterea calității produselor și serviciilor, comunicare îmbunătățită, îmbunătățirea
imaginii firmei, pierderile pot fi localizate și eliminate, optimizarea costurilor ca urmare a utilizării
eficiente a suprafeței.
Avantajele ergonomiei pentru angajați sunt: mai puține prejudicii aduse sănătății, climat
mai bun de lucru în companie, volum de muncă mai mic (psihic / fizic), stații de lucru mai sigure,
sporirea eficienței mentale și fizice, motivație și satisfacție mai mare.
Ergonomia postului de lucru este cheia succesului. Acest concept vizează configurarea
optimă a sistemelor de lucru în sensul corelării dintre om, mașină și mediul de lucru.
  Bibliografie

& Burloiu, Petre –Managementul resurselor umane: Lumina Lex, 1997

& Godnig, Edward; Hacunda, John –Computerul şi stresul. Bucureşti:Editura
Antet, 1995
& Grandjean, E. – Principiile Ergonomiei. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1972
& Lefter, V. - Economia întreprinderii -Manual pentru clasa a X-a. Bucureşti:
Editura Economică – Preuniversitară, 2000
& Mathis, R; Nica, P.; Rusu, C. - Managementul resurselor umane: Bucureşti:
Editura Economică, 1997
& Moldovan, Maria – Ergonomie: Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
1993
& Stanciulescu, G. - Economia întreprinderii -Manual pentru clasa a X-a.
Bucureşti: Editura Oscar Print 2003