Ciprian Ion Rizescu ERGONOMIE VIZUALĂ

ERGONOMIE VIZUALĂ
VIZUAL

1.1 Ergonomia. Definiție.Istoric

ie.Istoric
ERGONOMÍE s. f. - Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor iilor de muncă
munc în vederea
realizării unei adaptări ri optime a omului la acestea. – Din fr. ergonomie. {Dicționarul
explicativ al limbii române (ediția
(edi a II-a revăzută și adăugită) Autor: Academia Română,
Român
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”Editură:
Iordan”Editur : Editura Univers Enciclopedic Gold,
Gold Anul apariției:
2009 Tipul: Oficial}.

Ergonomia este un domeniu de activitate tehnico-științific din cadrul psihologiei muncii, care prin
colaborarea dintre psihologi, fiziologi și tehnicieni studiază și realizeazăă o astfel de organizare a
sistemului "om - mașină - condiții
condi de loc de muncă" în așaa fel, încât munca să s fie efectuată cu
costuri biologice minime și maximă
maxim eficiență.. Aceasta se poate deasemenea interpreta precum că, c
ergonomia are ca scop adaptarea sarcinilor de muncă
munc șii a locului de muncă
munc la oameni cât și a
oamenilor față de muncă șii loc de muncă.
munc Optimizarea funcționării rii sistemului "om-mașină-condiții
"om
de muncă" urmăreștete reducerea maximă
maxim până la eliminare a bolilor (îmbolnăvirilor)
ăvirilor) profesionale.

Ergonomia (sau factorii umani) este o disciplina științifică care se ocupă ocup cu înțelegerea
interacțiunilor dintre oameni , dintre alte elemente ale unui sistem șii profesia care aplica teoria,
principiile, datele șii metodele de proiectare pentru a optimiza starea de bine a oamenilor precum și
performanțaa sistemului în ansamblu. Ergonomia ajută armonizarea elementelor care interacționează
interac
cu oamenii în ceea ce privește ște nevoile, abilitățile
abilit și limitele acestora. Ȋnn figura 1 este prezentată
prezentat o
schemă a interacțiunilor
iunilor dintre om și celelalte elemente ale mediului, activităților,
ților, abilităților.
abilit

Figura 1. Ergonomia - știință interdisciplinară

1
Departamentul de Mecatronică și Mecanică
Mecanic de Precizie 2014
 Ciprian Ion Rizescu ERGONOMIE VIZUALĂ

Ergonomia fizică

Ergonomia fizică se ocupă de caracteristicile umane, antropometrice, fiziologice și biomecanice în

strânsă legătură cu activitatea fizică.
fizic (Sunt incluse aici: poziția
ia de lucru, materialele manipulate,
repetitivitatea mișcărilor,
rilor, pertubările sistemului muscular și osos, amenajarea spațiului
spa de lucru,
elemente de siguranță și sănătate).
ătate).

Figura 2 Ergonomia fizică

Ergonomia cognitivă

Ergonomia cognitivă se concentrează

concentreaz asupra proceselor cerebrale cum ar fi: percepția,
percep memoria,
răspunsul la stimuli șii efectul acestora asupra interacțiunilor
interac dintre oameni și elementele sistemului.
(Aici se pot aminiti: acceptarea sarcinilor, luarea unor decizii, performanțele
performan abilităților,
interacțiunea cu PC-ul,
ul, munca sub stres, învățarea).
înv

Figura 3 Ergonomia cognitivă

2
Departamentul de Mecatronică și Mecanică
Mecanic de Precizie 2014
 Ciprian Ion Rizescu ERGONOMIE VIZUALĂ

Ergonomia organizațională

Ergonomia organizațională se concentrează asupra optimizării sistemelor socio-tehnice, ceea ce

include structura organizațională, politicile și procesele din cardul instituțiilor.(Aici sunt incluse :
comunicarea, managementul resurselor umane, proiectarea proceselor de lucru, echipa, cooperarea,
organizațiile virtuale, lucrul la distanță, calitatea managementului).

Figura 3 Ergonomia organizațională

Asociația Internațională de Ergonomie (International Ergonomics Association - IEA) este o

organizație internațională înființată la Zürich (Elveția). Ȋnființarea IEA a fost precedată de căteva
evenimente importante:

• Societatea de Cercetări în Ergonomie (The Ergonomics Research Society - ERS) a fost

înființată in 1949 în Anglia și a avut o influență majoră în înființarea IEA.
• 1949 la Oxford are loc prima reuniune a Societăţii de Cercetări Ergonomice care defineşte şi
certifică ergonomia ca ştiinţă de sine stătătoare. Termenul de ergonomie este de origine
greacă (ergos = muncă, travaliu, efort şi nomos = lege naturală, normă) - folosit pentru
prima dată în anul 1857 de biologul polonez Wojciech Zostryebowski în studiul
“Perspectivele ergonomiei ca ştiinţă a muncii” , Maurice de Montmollin - “ergonomia este
tehnologia comunicaţiilor în sistemele om-maşină”, profesorul francez Bernard Metz -
ergonomia este “un ansamblu integrat de ştiinţe susceptibile să ne furnizeze cunoştinţe
asupra muncii umane, necesare adaptării raţionale a omului la maşină şi a muncii la om”.
profesorul rus V. Munipov arată că ergonomia este o “disciplină care a luat naştere din
ştiinţele tehnice, psihologice, fiziologice şi igienă. Ea cercetează posibilităţile omului în
procesele de muncă, urmărind să creeze condiţii optime de muncă”.
• Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO) - “Ergonomia este aplicarea ştiinţelor biologice,
umane, în corelaţie cu ştiinţele tehnice, pentru a ajunge la o adaptare reciprocă optimă între
om şi munca sa, rezultatele fiind măsurate în indici de eficienţă şi bună stare de sănătate a
omului”.

3
Departamentul de Mecatronică și Mecanică de Precizie 2014
 Ciprian Ion Rizescu ERGONOMIE VIZUALĂ

• Ȋn 1961, are loc prima reuniune a Adunării Generale a IEA la Stockholm, Suedia. Această
întâlnire a încheiat faza de pregătire și de începere a activităților IEA cu caracetr regulat.
• 1974 -s-a lansat noul concept om-solicitări (introdus de profesorul Petre Burloiu la
simpozionul din aprilie 1974 ţinut la ASE Bucureşti) şi care exprimă ideea echilibrului
balanţei energetice a organismului uman. “Ergonomia este o ştiinţă cu un caracter federativ,
care pe baza interdisciplinarităţii - care este legea sa fundamentală - integrează aportul
tehnicii, fiziologiei, psihologiei, sociologiei, economiei şi al altor ştiinţe sociale, având ca
obiect orientarea creării tehnicii contemporane la nivelul posibilităţilor psihofiziologice
normale ale omului şi utilizarea raţională a acestor posibilităţi în condiţiile de mediu, sociale
şi culturale cele mai favorabile care pot fi asigurate de societate, în vederea realizării
reproducției forței de muncă de la o zi la alta.”
• Ȋn 1976, IEA devine asociația societăților naționale pe plan mondial.Se încheie perioada în
care IEA era o societate cu membrii individuali.
• Ȋn 2011, IEA devine o organizație non profit cu sediul la Zürich (Elveția).
• În CONCLUZIE, ergonomia este ştiinţa care sintetizează principii ale altor ştiinţe precum
cele medicale, economice, tehnice, antropometria, psihologia muncii, sociologia muncii,
pentru aplicarea lor în proiectarea şi optimizarea sistemului om-maşină-mediu din punct de
vedere al condiţiilor de muncă, precum şi al creşterii productivităţii muncii (figura 4).
Ergonomia nu trebuie confundată cu nici una dintre ştiinţele care o compun.

Ştiinţe medicale Ştiinţe tehnice Ştiinţe economice

Antropometrie ERGONOMIA Alte ştiinţe

Sociologia muncii Psihologia muncii

Figura 4 Interacțiunea ergonomiei cu alte științe

1.2 Obiectul de studiu al ergonomiei. Forme aplicative ale ergonomiei

Ergonomia, fiind o ştiinţă, dispune de un obiect de studiu, de metode şi de tehnici de cercetare
proprii. Obiectul de studiu al ergonomiei îl constituie organizarea activităţii umane în procesul
muncii prin optimizarea relaţiei din sistemul om-maşină-mediu, având drept scop creşterea
eficienţei tehnico-economice, optimizarea condiţiilor satisfacţiei, motivaţiei şi rezultatele muncii,
concomitent cu menţinerea bunei stări fiziologice şi favorizarea dezvoltării personalităţii. Însă
această optimizare, în special cea a relaţiei om-maşină-mediu, necesită îndeplinirea următoarelor
condiţii:
− orientarea şi selectarea riguroasă a factorului uman,
− reorientarea profesională;

4
Departamentul de Mecatronică și Mecanică de Precizie 2014
 Ciprian Ion Rizescu ERGONOMIE VIZUALĂ

− proiectarea echipamentelor în concordanţă cu posibilităţile umane;

− crearea unei ambianţe care să asigure securitate şi confort;
− repartizarea raţională a sarcinilor;
− economia energetică a organismului uman
Forme aplicative ale ergonomiei - ordonează noţiunile într-un anumit mod specific, în funcţie de
anumite criterii:

1. În funcţie de scopul său, ergonomia se poate implica în studiul sistemului om-maşină mediu în
două etape :

Etapa adaptării omului la munca sa, prin selecţie, orientare şi formare profesională,
activităţi specifice managementului resurselor umane ;

Etapa adaptării muncii la om şi transformării mediului de muncă la caracteristicile
factorului uman, la posibilităţile acestuia, activităţi specifice ştiinţelor inginereşti prin
excelenţă ;

2. În funcţie de stadiul sau faza de aplicare a ergonomiei se disting :

Ergonomia de concepţie (proiectivă sau iniţială) care constituie preocuparea proiectanţilor în
sensul unei mai bune amplasări a mijloacelor de producţie pentru obţinerea unei structuri
optime a mediului de muncă, în concordanţă cu posibilităţile lucrative ale oamenilor;

Ergonomia de corecţie (ulterioară conceperii produselor) care urmăreşte remedierea unor
lipsuri ale ergonomiei de concepţie sau modernizarea pe baze ergonomice a locurilor de
muncă;

3. În funcţie de obiectul preocupărilor, ergonomia poate fi :

Ergonomia producţiei – studiază condiţiile în care se desfăşoară munca în complexitatea
procesului de producţie (execuţie, repartiţie, circulaţie, consum);

Ergonomia produsului – studiază produsele destinate să devină mijloace de muncă.
Preocupările pentru studiul ergonomic trebuie să înceapă încă din faza de concepţie şi să fie
continuate în faza de exploatare prin corecţii aduse şi optimizări. Scopul acestei cercetări şi
perfecţionări a produselor sub aspect ergonomic este elaborarea atestatului ergonomic,
instrument prin care se stabilesc solicitările operatorului uman în condiţiile efective ale
folosirii produsului dat. Atestatul ergonomic conferă producătorilor un plus de
competitivitate, iar beneficiarilor un important avantaj economic pe linia orientării, formării
şi selecţiei profesionale şi în final a organizării muncii;

4. În funcţie de sfera preponderentă a elementelor componente, preocupările ergonomiei au

generat apariţia şi dezvoltarea unor noi subdiscipline :

Ergonomia activităţilor care studiază procesele de muncă prin prisma aspectelor fiziologice,
antropologice şi de igienă;

Ergonomia informaţională ce se referă la proiectarea şi amplasarea dispozitivelor de
semnalizare / avertizare şi răspuns;

Ergonomia sistemelor sau a organizaţiilor care ţine seama de raporturile de interacţiune a
subsistemelor în ansamblu;

Ergonomia euristică ce se bazează pe analiza proceselor mentale în cursul rezolvării
sarcinilor de muncă;

Topoergonomia care se ocupă de dimensionarea maşinilor, organelor de comandă, a
locurilor de muncă pe baza noţiunilor de antropometrie;

Bioergonomia ce studiază aspecte privind oboseala, repausul, durata programului de lucru,
munca în schimburi.

5
Departamentul de Mecatronică și Mecanică de Precizie 2014