5.

Colectoare
Colectoarele sunt ansambluri optice convergente care au rolul de a proiecta real, mărit şi la distanţă finită
sursă luminoasă. Aşadar, colectoarele funcţionează ca şi obiectivele. Ele sunt părţi constitutive ale dispozitivelor
pentru iluminarea obiectelor (fig. 3.83).
In cazul în care, după colector urmează obiectul, colectorul se numeşte condensor.
Pentru ca fluxul luminos să fie cât mai mare este necesar ca lentila L1 să fie un menisc aplanetic, iar sursa să
fie situată în centrul primului dioptru. Lentila următoare poate fi tot un menisc sau biconvexă.
Colectoarele pentru obiecte mari sunt constituite din două lentile Fresnel (v. fig. 3.75).

Fig. 3.83. Colectoare.

6. Condensoarele
Condensoarele sunt ansambluri optice care iluminează nemijlocit obiectul cu fascicule înclinate sub unghiul
de apertură σo, al obiectivului. La microscoape, condensorul are trei roluri: de a proiecta diafragma de timp Dc in
planul micropreparatului O, de a proiecta la infinit diafragma de apertură DA şi de a realiza unghiul de iluminare σk
corespunzător unghiului de deschidere σ0 al obiectivului.
În figura 3.84, care reprezintă dispozitivul de iluminat de tip Kohler pentru microscoapele de cercetare, este
reprezentat modul de funcţionare a condensorului K.
Pentru aparate de proiecţie DIA şi EPI, pentru proiectoare de profiluri, aparate de mărit, retroproiectoare şi
altele, condensorul este şi colector şi funcţionează pe baza schemei din figura 3.83.

Fig. 3.84. Rolul sistemelor colectare şi condensoare în dispozitivele pentru iluminarea micropreparatelor la
microscoape.
 ELEMENTE CONSTRUCTIVE MECANICE
A. MONTURI PENTRU ELEMENTE OPTICE
1. Monturi pentru lentile
Fixarea lentilelor se poate face în următoarele cinci moduri: prin sertizare, cu inele filetate, cu inele elastice,
cu plăcuţe elastice şi prin lipire.
Alegerea procedeului de fixare este dictată de construcţia lentilelor, dimensiunile acestora şi de precizia de
funcţionare a sistemului optic

Fig. 4.1. Monturi pentru fixarea lentilelor prin sertizare: a — montura; b — detaliu,

a) Fixarea lentilelor prin sertizare. Fixarea, prin sertizare prezintă simplitate în construcţie, repartizare
uniformă a tensiunilor, precizie de poziţionare bună, economie de timp şi de materiale.
Forma unei monturi standard este Indicată în figura 4.1. Dimensiunile se stabilesc în conformitate cu
tabelul 4.1.
Tabelul 4.1

Figura 4.1, b reprezintă detaliul A din fig. 4.1, a. Se observă că muchia monturii este foarte subţire, pentru
a putea fi deformată uşor pe faţeta lentilei (fig. 4.2, a).
Pentru a proteja suprafeţele optice se recomandă soluţiile din figurile 4.2, b şi 4.3 ale căror dimensiuni se
găsesc în tabelul 4.2.
 Fig. 4.2. Monturi cu lentile fixate prin sertizare

Fig. 4.3. Monturi cu elemente de protejare a lentilei.

 Fig. 4.4. Monturi pentru fixarea lentilelor cu inele filetate:
a — montura cu filet interior; b — Inelul filetat exterior: c — montura cu filet exterior; d — inel filetat
interior.

b) Fixarea lentilelor cu inele filetate. Fixarea cu inele filetate prezintă avantajul realizării unei
asamblări demontabile. Se recomandă pentru lentile cu diametre mari şi pentru grupuri de lentile nelipite. Nu
asigură o presiune uniformă. De aceea, între lentilă şi inelul filetat de strângere se introduce un inel elastic special.
Exista monturi pentru fixarea cu inel filetat interior (fig. a, b) şi monturi pentru fixarea cu inel filetat exterior
(fig. 4.4, c, d). Dimensiunile acestor monturi se aleg conform tabelului 4.3. Figura 4.5 reprezintă exemple de
asamblare cu inele filetate. Fixarea lentilelor prin intermediul inelelor elastice este reprezentată în figura 4.6.
c) Fixarea lentilelor cu inele elastice. Lentile si lamele plan-paralele care nu necesită o poziţionare
deosebit de precisă pot fi fixate demontabil cu ajutorul unor inele elastice ca în figura 4.7. Soluţia 4.7, c este
avantajoasă deoarece permite dilatarea la variaţii de temperatură.
 Fig. 4.5. Exemple de montare a lentilelor cu inele filetate
d) Fixarea lentilelor cu plăcuţe şi şaibe elastice. Piesele care necesită o poziţionare precisă si
funcţionează la variaţii de temperatură pot fi fixate cu plăcuţe (fig. 4.8, a) ori şaibe (fig. 4.8, b) elastice.

Fig. 4.6. Fixarea lentilelor prin intermediul inelelor intermediare elastice.

 Fig. 4.7 Fixarea lentilelor cu inele elastice

Fig. 4.8 Fixarea lentilelor cu plăcuţe şi şaibe elastice.

 Fig. 4.10. Fixarea oglinzilor cu colţari şi şuruburi.

Fig. 4.11. Fixarea cu plăcuţe

Tabelul 4.2 Dimensiunile monturilor din figura 1.3 (în mm)
 Tabelul 4.3 Dimensiunile monturilor pentru fixarea lentilelor cu inele filetate (în mm)

Se recomandă pentru lentilele şi filtrele dispozitivelor de iluminat cu dimensiuni mari.

e) Fixarea prin lipire. Fixarea prin lipire se foloseşte atunci când celelalte sisteme nu sunt aplicabile. în
figura 4.9 sunt reprezentate trei soluţii posibile.
2. Monturi pentru oglinzi
Monturile pentru oglinzi trebuie să asigure o fixare cu tensiuni extrem de mici şi distribuite uniform şi să
fie prevăzute cu elemente de reglare şi blocare (v. fig. 4.58),
Oglinzile care lucrează la variaţii de temperatură trebuie să fie fixate cu elemente elastice.
Se deosebesc următoarele moduri de fixare: prin sertizare, cu inele elastice, cu inele filetate, cu colţari (fig.
4.10). cu şaibă elastică, şi cu plăcuţe şi şuruburi în consolă (fig. 4.11).
Intre oglinzi şi montură se introduc garnituri din staniol, cauciuc sau plută pentru preluarea tensiunilor.
3. Monturi pentru reticule şi scări gradate
Reticulele şi scările gradate trebuie montate precis şi sigur. Monturile trebuie prevăzute cu elemente de
poziţionare liniară şi unghiulara, în funcţie de forma sa, reticulul poate fi fixat astfel: cu inel presat (fig. 4.12, a),
prin sertizare (fig. 4.12, b), cu inel filetat (fig. 4.12, c), prin lipire (fig. 4.12, e) cu plăcuţe (fig. 4.12, e) şi cu colţari
(fig. 4.12, f).
Monturile scărilor gradate mari sunt prevăzute cu elemente elastice şi şuruburi pentru realizarea unei
poziţionări precise (v. fig. 4.51).

Fig. 4.14. Fixarea prismelor cu eclise.

 Fig. 4.12. Monturi pentru reticule.

4. Monturi pentru prisme

Stabilirea mijlocului de fixare a unei prisme se face în funcţie de construcţia acesteia, de destinaţie, de
poziţia prismei în schema optică precum şi de condiţiile de funcţionare a aparatului.
Orice montură trebuie să asigure; fixarea precisă şi sigură, montarea şi demontarea rapidă şi comodă,
reglarea, poziţiei, preluarea deformaţii] or cauzate de temperatură, rezistenţa la solicitări mecanice şi la agenţii
atmosferici. Fiecare construcţie trebuie să fie simplă şi ieftină.

Fig. 4.13. Fixarea prismelor cu arcuri lama.

Fig. 4.15. Fixarea prismelor cu plăcuţe

Fig. 4.16. Fixarea prismelor cu colțari

 Fig. 4.17 Fixarea prismelor prin lipire

Cele mai uzitate mijloace ele fixare a prismelor sunt următoarele: cu arcuri lamă (fig. 4.13), cu eclise (fig.
4.14), cu plăcuţe şi şuruburi (fig. 4.15), cu colţari (fig. 4.16), prin lipire (fig. 4.17), cu suporţi speciali (fig., 4.18),
cu pene (fig. 4.19).

Fig. 4.18. Fixarea prismelor cu suporţi speciali

Fig. 4.19. Fixarea prismelor cu pene

5. Monturi pentru discuri

Discurile gradate folosite la capelele şi platourile divizoare şi discurile codificate pot fi fixate ca in figura 4.1
ori cu alte mijloace care să asigure atât o centrare cit şi perpendicularitatea planului scării cu axa de rotaţie a
discului. Figura 4.20 reprezintă modul de fixare precisă a unui disc prevăzut cu scara gradată circulară.
 Fig. 4.19. Fixarea prismelor cu pene

Fig. 4.20. Fixarea discurilor gradate

B. MONTURI PENTRU ANSAMBLURI OPTICE

1. Monturi pentru colectoare
Monturile pentru colectore trebuie să poziţioneze precis elementele optice constitutive şi să permită
preluarea deformaţiilor cauzate de temperatura dezvoltată de sursă.
în general, colectorul este asamblat demontabil faţa de sursa de radiaţii. Montura sursei trebuie să fie
prevăzută cu orificii sau fante pentru ventilaţia naturală sau forţată. De regulă, sursa este montata in afara
aparatului. La mijloacele de măsurat de înalta precizie sursa este situată la distanţă mare, lumina fiind transmisă
prin conductori din fibre de sticlă. Figurile 4.21 şi 4.22 reprezintă două soluţii constructive de monturi pentru
acelaşi tip de colector.
 Fig. 4.21. Colector.

Fig. 4.22. Dispozitiv de reglare al sursei.

Fig. 4.23. Montura unui colector realizat de IOR.

Un subansamblu colector folosit la unul din microscoapele fabricate de I.O.R. este reprezentat in figura 4.23.
2 Monturi pentru condensoare
De regulă, elementele optice ale unui condensor sunt fixate cu inele filetate (fig. 4.24). Deoarece abscisa
focarului obiect este mică, iar diafragma de apertură trebuie poziţionată axial şi radial precis, condensorul şi
diafragma formează a unitate funcţională.
Microscoapele de cercetare sunt dotate cu dispozitive speciale (revolvere) pe care se montează mai multe
condensoare.
 Fig. 4.24. Montura unui condensor cu diafragmă iris.

3. Monturi pentru obiective

a) Monturi pentru obiectivele aparatelor afocale. Obiectivele aparatelor afocale sunt ansambluri optice cu
focale mari care necesită tuburi mecanice cu lungimi mari.
Prelucrarea elementelor mecanice şi optice se face însă cu abateri dimensionale, de formă şi de poziţie. Din
acest motiv sunt necesare monturi speciale prevăzute cu elemente de poziţionare radială şi axială cu ajutorul
cărora se realizează coincidenţa axelor optice şi poziţionarea exactă a obiectivului faţă de reticul.
Figura 4,25 reprezintă două monturi care permit poziţionarea radială a obiectivului, în acest scop, montura
propriu-zisă 1 are cilindrul exterior excentric faţă de axa lentilei şi ghidează în inelul excentric 2 , ghidat la rândul
său în corpul 3. Prin rotirea relativă a elementelor 1 şi 2 se obţine coincidenţa axei obiectivului cu axa optică a
aparatului.
În figura 4.26 sunt reprezentate trei posibilităţi de poziţionare axială: eu şuruburi a, prin strunjirea suprafeţei
de aşezare b şi cu şaibe distanţiere c. Se cunosc şi alte soluţii.
b) Monturi pentru obiective de microscop. Un obiectiv de microscop are forma şi dimensiunile indicate în
figura 4.27. Distanţa A dintre planul obiect şi suprafaţa de aşezare este constantă la toate obiectivele. Legătura
obiectivelor cu tubul mecanic se realizează cu un filet special simbolizat "Ob 4/5" (diametrul nominal fiind 4/5
dintr-un ţol, pasul p=0,706 mm).

Fig. 4.25. Obiective pentru aparate afocale: cu montură specială pentru poziţionare radială.
 Fig. 4.26. Monturi cu elemente de poziţionare axială pentru obiectivele aparatelor afocale.

Pentru a asigura poziţionarea radială şi axială precisa a fiecărei lentile (ori grup de lentile), acestea se fixează
prin sertizare şi apoi se introduc într-un tub cilindric (fig. 4.28). Distanţa dintre grupuri se asigura cu inele
distanţiere iar blocarea se face cu un inel filetat.
Pentru a realiza centrarea sistemelor optice, se asigură prin calcul o repartizare descrescândă a puterilor,
începând de la lentila frontală: Φ1’> Φ2’> Φ3’>…> Φk’In acest mod, lentilele 3, 4, . . ., k sunt mai puţin sensibile la
centraj. Ca urmare, se centrează lentila frontală cit se poate de precis. Lentila nr. 2 are montura cu diametrul
exterior mai mic pentru a putea fi deplasată radial în vederea poziţionării sale faţa de lentila frontală, folosind în
acest scop un dorn care se introduce în canale radiate. După centrarea lentilei nr. 2 se fixează sistemele optice cu
inelul filetat, iar orificiile menţionate se chituiesc.

Fig. 4.27. Forma şi dimensiunile unui obiectiv de Fig. 4.28. Construcţia unui obiectiv de microscop.
microscop.
Fig. 4.29. Montura de obiectiv cu poziţionare Fig. 4.30. Montură cu mecanism de compensare a
axială elastică. aberaţiei sferice.

Fig. 4.31. Obiectiv pentru microscoape metalografice.

 La obiectivele cu mărire transversală mare abscisa obiect este foarte mică. Pentru protejarea obiectivului,
montura are o construcţie specială, care permite deplasarea ghidată a sistemului optic de-a lungul axei optice,
atunci când fără voie, este atins obiectul (fig. 4.29). După îndepărtarea obiectivului de obiect sistemul optic este
readus în poziţia corecta de un arc elicoidal. Unele obiective puternice sunt prevăzute cu diafragmă de apertură
necesară pentru micşorarea aperturii în vederea observării în câmp întunecat.
Unele monturi permit variaţia distanţei dintre lentile pentru a compensa aberaţia sferică introdusă de lama
acoperă obiect (fig. 4.30).
Figura 4.31 reprezintă o construcţie specială pentru microscoapele metalografice. Pentru iluminarea EPI a
obiectului, se foloseşte o oglindă parabolica.
4. Monturi pentru oculare
Aşa cum s-a menţionat, ocularele sunt constituite din două grupuri de lentile: lentila de câmp Lc şi lentila de
ochi Lo. La ocularele negative, diafragma de câmp Dc se montează în focarul lentilei Lo, situat între cele două
grupuri.
Figura 4.32 reprezintă un ocular de tip Huygens folosit la microscoapele de cercetare.
Se observă că lentilele pot fi fixate în monturi proprii prin sertizare sau cu inele filetate, iar monturile se
îmbină cu tubul ocular prin filetare.

Fig. 4.33 Oculare de compensaţie. 4.32. Montura unui ocular de tip Huygens.

Montura trebuie astfel construită încât imaginea reală (situată în planul focal obiect al lentilei de ochi) să se
afle la distanţa l=10 mm sub marginea inferioară a tubului mecanic (fig. 8.35).
 Fig. 4.34. Oculare ortoscopice.

Fig. 4.35, Oculare cu dioptrii: L0 — lentilă de ochi; Lc — lentilă de câmp; MLo — montura lentilei L0 ; MLc
— montura lentilei Lc ; T — tub; I — inel; Md — mufa cu dioptrii; Co — corpul ocularului; s - şurub

In figura 4.33 s-au reprezentat două oculare de compensaţie negative iar în figura 4.34. două oculare
pozitive. Cele din figurile 4.33, b şi 4.34, a sunt prevăzute cu reticule. Aparatele de măsurat şi în special cele
afocale au oculare speciale prevăzute cu dispozitive de dioptrii (fig. 4.35).
 E. DISPOZITIVE DE REGLARE ŞI DE AJUSTARE

O serie de elemente de reglare au fost deja menţionate în paragrafele precedente. în cele ce urmează se dau
doar câteva exemple de subansambluri a căror construcţie fără elemente de reglare este de neconceput.
a) Reglarea scărilor gradate. In figura 4.51 sunt reprezentate monturile unor scări gradate lungi
executate din sticlă optică. Pentru poziţionarea unei astfel de scări sunt necesare elemente pentru realizarea a trei
rotaţii şi trei translaţii. Elementele cele mai utilizate sunt şuruburile şi elementele elastice.
b) Reglarea oglinzilor. Pentru reglarea oglinzilor plane se cunosc diferite soluţii constructive. în
figura 4-52, a este reprezentată montura oglinzii optimetrului. Aceasta este astfel concepută încât asigură braţul de
pârghie a dorit, înclinarea necesară şi contactul cu tija palpatoare.
In figura 4.52, b este arătat modul de reglare a oglinzii plane situată în talpa microscopului de cercetare.

Fig. 4.51. Monturi pentru scări gradate mari.

Fig. 4.52. Monturi pentru oglinzi cu elemente de reglare, a, b.
 Fig. 4.53. Monturi pentru prisme cu elemente de reglare.

O soluţie care asigură doar înclinarea precisă a oglinzii este arătată în figura 4.52, c, Figura 4.52, d reprezintă
montura oglinzii capului de proiecţie al microscopului universal. Oglinda poate fi deplasată şi rotită în spaţiu.
O altă soluţie, folosită la microscoapele de cercetare, este redată în figura 4.52, e.
c) Reglarea prismelor. După cum s-a menţionat în capitolul 3, prismele reflectoare trebuie
poziţionate deosebit de precis. In locul unor monturi precise şi scumpe se recomandă monturi prevăzute cu
elemente de reglare. în figura 4.53 sunt reprezentate soluţii constructive care permit poziţionarea spaţială cu
ajutorul elementelor elastice şi a şuruburilor.
d) Reglarea şuruburilor micrometrice, în figura 4.54 sunt reprezentate câteva posibilităţi de reglare a
jocului dintre piuliţă şi şurub. In figura 4.54, a piuliţa, crestată, este strânsă pe şurub cu o piuliţă exterioară cu filet
conic, în timp ce la sistemele din figurile 4.54, b şi 4.54, c reglajul se face de fiecare dată când apare joc între
piuliţă şi şurub, soluţia constructivă din figura 4.54, d asigură eliminarea automată a jocului.

Fig. 4.54. Soluţii constructive pentru reglarea jocului dintre şurub şi piuliţă

e) Reglarea ansamblurilor optice lenticulare. Fie, spre exemplu o scară 5 ce trebuie proiectată pe
ecranul E de un ansamblu optic constituit din sistemele O1 şi O2 . Această proiecţie trebuie realizată clar cu o
anumită mărire, transversală B (fig. 4.55, a).
 Variaţia măririi β şi păstrarea clarităţii pe ecran se obţin prin deplasarea simultană a celor două sisteme şi Os
cu ajutorul unui dispozitiv (fig. 4.55, b). In acest mod se modifica simultan elementele a şi e (fig. 4.55, c). Pentru
simplitatea construcţiei în locul curbelor I şi II (fig. 4.55, c) se utilizează dreptele I' şi II' (fig. 4.55, b).
f) Dispozitive de punere la punct. Dispozitivele de punere la punct sunt dispozitivele cu ajutorul cărora se
realizează coincidenţa obiectului cu planul obiect al ansamblului (aparatului) optic. Aşadar, dispozitivele de punere
la punct sunt dispozitive de poziţionare.
Dacă obiectivul aparatului are mărire transversală mică (β'<10) este suficient un dispozitiv de poziţionare
grosieră. Pentru obiective cu măriri mai mari poziţionarea nu mai poate fi făcută decât cu un dispozitiv de reglare
fină, deoarece profunzimea obiect este foarte mică.
- Dispozitivele pentru poziţionarea grosieră conţin mecanisme simple pentru transmiterea mişcării de
translaţie sau de rotaţie. Printre cele mai uzitate sunt următoarele: şurub-piuliţă, pinion-cremalieră, şurub-roată
melcată, discuri de fricţiune. De multe ori, mişcarea grosiera se asigură direct, manual (de exemplu la teodolite).
In figura 4.56 se dau trei dispozitive de poziţionare grosieră cu roţi de fricţiune, folosite la microscoape
simple, aparate de mărit, lunete şi alte aparate.
în figura 4.57 este reprezentat cel mai uzitat dispozitiv de poziţionare folosit la aparatele optice. Pentru
asigurarea unei deplasări fără şocuri şi mai ales pentru asigurarea autofrânării în cazul ghidajelor verticale,
cremaliera trebuie să aibă dinţii înclinaţi. Totodată trebuie prevăzute elemente de blocare 111 poziţia dorită.
- Dispozitivele pentru poziţionarea fină conţin, în principiu mai multe mecanisme simple diferite. De fapt ele
sunt nişte mecanisme reductoare.
În figura 4.58 sunt reprezentate câteva mecanisme folosite in construcţia microscoapelor. Pentru înţelegerea
funcţionării, mişcările au fost indicate prin săgeţi numerotate începând de la elementul de acţionare (conducător)
până la elementul final (condus). Printre elementele şi mecanismele folosite frecvent pot fi menţionate: şuruburi-
piuliţe, came, pârghii, angrenaje cu roţi cilindrice şi mai ales melcate.
Dispozitivul cu pârghii şi roţi dinţate din figura 4.58, d poate fi considerat ca dispozitiv standard pentru
microscoape.

Fig. 4.55. Reglarea ansamblurilor optice lenticulare.

Fig. 4.56. Dispozitive pentru poziţionarea grosieră (prin fricţiune)

Fig. 4.57. Dispozitiv de poziţionare folosit la aparatele optice.

Fig. 4.58. Dispozitive pentru poziţionare fina a microscopului.
 In ultimii ani, dispozitivele de punere la punct fină pentru microscoape au fost perfecţionate. Ele permit o
comandă centralizată pentru poziţionarea grosieră şi fină, nu au curse moarte şi asigură o poziţionare foarte fină —
poziţionare absolut necesară în cazul utilizării obiectivelor cu măriri transversale mari.
In prezent se cunosc peste 25 de soluţii constructive, multe dintre acestea fiind încă patente sub protecţie.
Pentru poziţionarea grosieră primează mecanismele pinion-cremalieră iar pentru cea fină se folosesc frecvent
mecanisme planetare şi came spaţiale, deoarece acestea au un gabarit redus,

In figura 4.59 este reprezentat un dispozitiv pentru poziţionarea fină a meselor rotative (capete şi platouri di
vizoare, teodolite etc.).

Fig. 4.59. Dispozitiv pentru reglarea fină a meselor rotative (teodolite).

 VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR
2. Cum se formează imaginea într-o oglindă plană?
3. Care este reprezentarea grafică a acţiunii optice a unei lame plan-paralele situata în fascicule convergente,
divergente şi telecentrice?
4. Ce este un reticul şi care este poziţia lui într-un aparat?
5. Cum este construit şi cum funcţionează discul codificat pentru măsurarea unghiurilor?
6. Care este deviaţia produsa de o prisma şi cum se determină aceasta?
7. Cum se calculează o lentilă?
8. Explicaţi acţiunea optică a condensoarelor şi colectoarelor!