TERMINOLOGIE

MORALA
Ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi
faţă de societate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege , ci de opinia publică;
Disciplină ştiinţifică ce se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate.

ETICA
Ştiinţa care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor şi condiţiei umane din perspectiva
principiilor morale şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea normelor de conduită
morală corespunzătoare

DOCTRINĂ
Totalitatea principiilor unui sistem politic, ştiinţific, religios, etc.

DEONTOLOGIE
Doctrină privitoare la normele de conduită şi la obligaţiile etice ale unei profesiuni.

COMPETENŢĂ
Capacitatea unei persoane de a se pronunţa asupra unui lucru, pe temeiul unei
cunoaşteri adânci a problemei în discuţie; capacitate a unei autorităţi , a unui
funcţionar etc. , de a exercita anumite atribuţii.

COD
Act normativ care cuprinde o culegere sistematică de reguli juridice privitoare la o
anume ramură a dreptului; sistem de semne şi semnale convenţionale care serveşte la
transmiterea unui mesaj, a unei comunicări.

PROFESIUNE (Profesie)
Ocupaţie, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei
calificări corespunzătoare; complex de cunoştinţe teoretice şi de deprinderi practice
care definesc pregătirea cuiva; meserie.
1
PROFESIONIST
Persoană care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri
corespunzătoare.

PROFESIONALISM
Profesionism; conştiinţă profesională.

PROFESIONALITATE
Calitatea de a fi un bun profesionist; conştiinţă profesională.

RELATIVISM
Doctrină care postulează relativitatea cunoştinţelor omeneşti, în sensul că nimic nu
este absolut adevărat decât prin raportare la individ.

BIOETICĂ (dicţionarul Oxford)

Disciplina care studiază problemele eticii rezultate din progresul medicinii şi al
biologiei.

PRIMA FACIE
La prima vedere

PRINCIPIU DE PRIMA FACIE

Principiul este obligatoriu, atât timp cât nu vine în conflict cu un alt principiu bioetic,
caz în care trebuie să alegi între cele două.

PRIMUM NON NOCERE

În primul rând să nu faci rău.

UTILITARISM
Concepţie filozofică care consideră că utilul este principiul tuturor valorilor.
Concepţie etică potrivit căreia ceea ce este util este si moral.

2
 PROFESIUNEA DE OPTOMETRIST

Constituie exerciţiu al profesiunii de OPTOMETRIST orice act, altul decât folosirea

de medicamente şi intervenţia chirurgicală, care are ca obiect vederea, care se referă
la examenul ochilor, analiza funcţionării lor şi evaluarea problemelor vizuale,
antrenamentul vizual, prescrierea, fabricarea, ajustarea, adaptarea, vânzarea şi
înlocuirea echipamentului oftalmic.

Optometristul este specialistul pentru întreţinerea şi păstrarea sănătăţii ochilor, în

timp ce medicul oftalmolog este specialistul pentru tratarea ochilor bolnavi.

Un medic specialist oftalmolog poate fi degrevat de o serie de activităţi de rutină

privind contactul cu pacienţii, investigaţiile preliminare şi primare asupra subiecţilor
şi, nu în ultimul rând, prescrierea lentilelor corectoare, corectarea, reabilitarea şi
recuperarea funcţiei vizuale. Aceste activităţi putând fi preluate de un cadru pregătit
într-un sistem de învăţământ de specialitate, s-a permis medicilor din domeniul
oftalmologiei să abordeze probleme specifice, mult mai complicate, să rezolve
cazuistică diversă şi diferenţiată care necesită o experienţă bogată, pregătire de înaltă
competenţă şi abilităţi specifice (cum ar fi, spre exemplu chirurgia oftalmologică).
Astfel,
 investigaţiile de rutină periodice,
 activităţile de supraveghere a funcţiei vederii
 prevenire prin informare,
 corecţia minimală,
 reabilitarea şi recuperarea funcţiei vizuale
au fost preluate cu succes de cei pregătiţi în domeniul optometriei
Medicul specialist oftalmolog, avându-l alături pe optometristul practician, poate
coordona şi desfăşura o activitate mult mai eficientă, rapidă, cu nivel calitativ
profesional ridicat, orientată strict către problematica medicală sesizată de pacient.
Celelalte activităţi, preliminare actului de investigare propriu-zis, cât şi cele
3
comerciale, administrative şi tehnologice, sunt preluate din sarcina medicului
specialist oftalmolog şi sunt desfăşurate de către optometrist, acesta din urmă putând
funcţiona independent sau în colaborare cu medicul oftalmolog.
Pe lângă aceste activităţi aflate la interfaţa dintre pacient şi medic, un optometrist
poate desfăşura şi activităţi independente cum ar fi:
 testarea, supravegherea şi recuperarea funcţiei vizuale pentru subiecţi aflaţi în
evidenţă şi sub controlul medicului specialist;
 activităţi de service, întreţinere sau tehnologice pentru aparatura oftalmologică şi
ochelari;
 activităţi comerciale, de promovare a produselor de firmă, aprovizionare şi
comunicare cu pacienţii;
 activităţi de informare, prevenire, educare a pacienţilor de orice vârstă şi din orice
domeniu.
În Europa este recunoscută profesiunea de optometrist, ca o profesiune dinamică, în
continuă dezvoltare, ce necesită cunoştinţe concentrate, dar diversificate, aflate la
interfaţa dintre tehnică, medicină, psihologie şi economie-comerţ şi care s-a dezvoltat
şi s-a particularizat din cea de optician medical.
Aceste două profesiuni sunt definite distinct, între ele şi faţă de altele asemănătoare,
şi sunt departajate clar, prin legi specifice, de profesiunea de oftalmolog, care
necesită o calificare profesională medicală şi care are ca scop final tratamentul
bolilor şi, bineînţeles, chirurgia ochilor.
Pentru a se evita orice situaţie neclară, în mai toate ţările în care această meserie are o
tradiţie mai îndelungată există, pe lângă legile corespunzătoare, şi un cod etic al
profesiunii, care nu poate fi încălcat sub nici un motiv şi care, la rândul său, se află
sub incidenţa legilor.
Profesiunea de optometrist este dezvoltată dinspre partea tehnică a domeniului, înspre
partea de îngrijire medicală acordată factorului uman, fapt care face din specialistul
optometrist un factor de interfaţă cu medicul specialist. El trebuie să fie mereu
informat, bine pregătit moral şi profesional, abilitat să lucreze în echipă sau să facă
faţă multiplelor probleme pe care le poate ridica această activitate dinamică.
4
Atitudinea de mare interes faţă de profesiunea de optometrist este determinată de
procentul extrem de ridicat, de aproximativ 95% din populaţie (după statisticile
Comunităţii Europene), al celor care necesită un control de rutină, examinări
preliminare, îndrumare, supraveghere şi compensare primară a funcţiei vizuale, şi de
doar 5% al celor care necesită un control medical specializat, în cazul manifestărilor
unor probleme patologice (glaucom, cataractă, degenerescenţă maculară etc.).

CALITĂŢILE UNUI BUN OPTOMETRIST

Optometria este un domeniu cu specializare înaltă, iar cei ce o practică trebuie să fie
calificaţi, competenţi şi bine informaţi în legătură cu realizările tehnologiei, ştiinţei şi
industriei. Astfel, un bun optometrist trebuie să posede următoarele zece calităţi:

1. Interesat în a fi la curent cu realizările industriei pentru îngrijirea vederii.

Un bun optometrist trebuie să fie în permanenţă la curent cu rezultatele cercetării
ştiinţifice şi cu realizările tehnologice legate de industria îngrijirii vederii. Pentru
aceasta, el trebuie să fie preocupat de pregătirea continuă în domeniul său.

2. Atenţie şi acurateţe
Un bun optometrist acordă atenţie deosebită detaliilor şi urmăreşte acurateţea în toate
aspectele muncii sale, mai ales din cauză că orice greşeală poate avea consecinţe
extrem de nefaste asupra vederii pacientului său.

3. Să cunoască reglementările din domeniul sănătăţii şi siguranţei

Un bun optometrist este perfect conştient de reglementările din domeniul sănătăţii şi
siguranţei care se referă la pacienţi şi la cabinet. El trebuie să menţină condiţiile de
siguranţă referitoare la germeni, microbi şi alte pericole.

4. Compasiune faţă de pacient

5
5. Etică profesională
Optometristul nu face niciodată compromisuri de la singura sa responsabilitate, care
este binele pacientului, chiar atunci când este confruntat cu alte stimulente.

6. Aptitudini de organizator şi cunoştinţe în domeniul afacerilor

Mulţi optometrişti lucrează pe cont propriu şi sunt responsabili pentru aspectele
financiare şi pentru dezvoltarea afacerii proprii.

7. Dexteritate bună
Abilitatea de a efectua mişcări coordonate complicate în acţionarea aparatelor şi în
tratamentul ochilor.

8. Aptitudini ştiinţifice
Un bun optometrist poate să înţeleagă şi să reţină o cantitate mare de informaţii
despre ochi, despre corpul uman în general, despre tratamentele utilizate

9. Aptitudini de comunicare
Optometristul are capacitatea de a comunica şi de a explica pacienţilor problemele pe
care le au şi tratamentele de care au nevoie în termeni pentru nespecialişti.

10. Disponibilitate
Un bun optometrist nu se grăbeşte niciodată în timpul testărilor, acordă timpul
necesar fiecărui pacient.