Degenerescenţa maculară legată de vârstă (DMLV)

DMLV este o maladie degenerativă a maculei, partea centrală a retinei responsabilă

de vederea detaliilor fine. DMLV provoacă o pierdere ireversibilă a vederii centrale
în cursul unei perioade variabile. Este principala cauza a pierderii vederii la
persoanele de peste 65 ani în lumea occidentală.

Pierderea vederii centrale corespunde unei atrofii a epiteliului pigmentar retinian al

foveei, zona centrală a retinei. Ea antrenează de la început o jenă la citit şi poate
evolua la o gravă deficienţă vizuală, odată cu apariţia neovaselor sub- retiniene.
Frecvenţa sa creşte cu vârsta, ea atinge 25% la persoanele de 80 de ani.
Orbirea datorată acestei maladii corespunde unei vederi foarte slabe cauzată de
reducerea funcţiei maculare, dar nu este de obicei însoţită de deficite importante ale
câmpului vizual şi permite să se menţină o acuitate vizuală datorită câmpurilor
vizuale periferice.
Există două tipuri de DMLV: tipul „sec” (atrofic) şi tipul „exudativ” (chistoid), care
sunt evolutive şi de obicei bilaterale, sunt diferite prin manifestare, pronostic şi
tratament.
DMLV atrofică este forma cea mai comună a maladiei, reprezentând între 85% şi
90% din cazuri. Este caracterizată de prezenţa druzelor în maculă. Druzele sunt
1
depozite mici galbene care provoacă o subţiere şi o degenerescenţă, sau atrofie a
maculei.
Grila Amsler

Totodată, la 10-20% dintre pacienţi, DMLV atrofică evoluează în DMLV exudativă,

care reprezintă un pericol mult mai mare pentru vedere. Forma exudativă a maladiei
apare în timp ce noile vase sanguine ale coroidei se dezvoltă în spaţiul de sub retină.
Pierderea vederii centrale este ireversibilă şi se poate produce în câteva săptămâni
sau luni.
Prejudiciile vederii centrale datorate DMLV sunt definitive. Cu toate acestea, o
depistare precoce şi îngrijirea sub supravegherea unui specialist pot să controleze
evoluţia maladiei. Din cauză că trecerea de la forma atrofică la forma exudativă este
destul de rapidă, este important să supravegheze toate schimbările din vederea
pacientului utilizând un test numit grila Amsler.
Pacienţii pot avea următoarele simptome :
- ondulări ale liniilor drepte;
- culorile pierd din intensitate;
- pierderi ale netităţii cuvintelor scrise;
- puncte negre sau fulgerări luminoase ;
- vedere dublă.

2
Druzele granuloase
- mici pete albe de dimensiuni reduse (în jur de 50 µm) cu formă rotundă şi
contururi nete.
Druzele seroase
Sunt de obicei mai mari, cu formă policiclică şi contururi neclare.

Druze granuloase Druze seroase

Evaluarea vederii persoanelor cu vedere slabă

A. Istoricul pacientului
1. Natura problemei prezentate, incluzând dificultăţile de vedere şi plângerea
majoră.
2. Istoricul ocular şi vizual, inclusiv istoricul ocular familial.
3. Istoricul stării generale de sănătate, evaluarea sistemică pertinentă, istoricul
familial al sănătăţii generale.
4. Medicaţia utilizată şi eventualele alergii la medicamente
5. Istoricul social, date despre stilul de viaţă.
6. Evaluarea nevoilor legate de vedere: vocaţionale, educaţionale, cotidiene.
B. Acuitatea vizuală
1. Măsurarea acuităţii vizuale la distanţă.
2. Măsurarea acuităţii vizuale în vedere aproape.
3
C. Refractometrie
1. Refracţia obiectivă
2. Refracţia subiectivă
3. Evaluarea mijloacelor de compensare utilizate în prezent (ochelari,
dispozitive de îmbunătăţire a vederii)
D. Mobilitatea oculară şi evaluarea vederii binoculare
1. Alinierea oculară
2. Testarea mişcărilor oculare
3. Testul cu grila Amsler, monocular şi binocular
4. Sensibilitatea la contrast, măsurată monocular şi binocular
5. Efectele lentilelor, prismelor şi ocluzării asupra vederii
E. Evaluarea câmpului vizual
1. Testul de confruntare pentru câmpul vizual
2. Perimetrie statică automată
3. Testul cu ecran tangent
4. Evaluarea cu grila Amsler ( monocular şi binocular)
5. Perimetrie Goldman sau testare dinamică echivalentă
F. Examinare oculară
1. Examinare externă
2. Biomicroscopie
3. Tonometrie
4. Examinarea fundului de ochi, central şi periferic
G. Teste suplimentare
1. Sensibilitatea la contrast
2. Testul la strălucire
3. Vederea culorilor
4. Potenţiale vizuale evocate (prin electroencefalografie)
5. Electroretinograma
6. Electro-oculograma (metoda de înregistrare a modificărilor potenţialului corneo-
retinian determinate de mişcările globilor oculari)