NORME DE ETICĂ ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ

Codul general de etică în cercetarea ştiinţifică are rolul de a preciza principiile,

responsabilităţile şi procedurile astfel încât cercetarea ştiinţifică şi inovarea să se
desfăşoare în conformitate cu principiile etice acceptate de comunitatea ştiinţifică
internaţională.
Buna conduită în cercetarea ştiinţifică se referă la:
(a) respectarea legii; (b) garantarea libertăţii în ştiinţă, în cercetarea ştiinţifică şi în
învăţământ; (c) respectarea principiilor bunei practici ştiinţifice; (d) asumarea
responsabilităţilor.
Există câteva motive pentru care este importantă respectarea normelor de etică în
cercetare:
(1) Unele dintre norme promovează ţelurile cercetării: cunoaşterea, adevărul, evitarea
erorilor. Spre exemplu, interdicţiile privind fabricarea, falsificarea sau denaturarea
rezultatelor cercetării promovează aflarea adevărului şi evitarea erorilor.
(2) Întrucât cercetarea implică adesea o largă cooperare şi coordonare între cercetători
din diferite ţări, diferite discipline şi diferite instituţii, multe dintre standardele
etice promovează valori esenţiale pentru munca în echipă, cum ar fi: încrederea,
respectul reciproc, responsabilitatea şi obiectivitatea. Multe dintre normele etice
pentru cercetare, printre care cele referitoare la dreptul de autor, la brevetare, la
diseminarea rezultatelor şi a datelor, la confidenţialitatea procedurilor de
examinare / evaluare sunt concepute pentru a proteja proprietatea intelectuală dar,
în acelaşi timp, ele încurajează colaborarea.
(3) Prin unele norme se asigură menţinerea responsabilităţii cercetătorului faţă de
societate, în special în cazul în care cercetarea este finanţată din fonduri publice.
În această categorie intră normele etice referitoare la greşeli in cercetare, la
conflictul de interese, la protecţia subiecţilor umani, la protecţia animalelor.
(4) Normele etice pentru activitatea de cercetare ştiinţifică contribuie la câştigarea
încrederii publicului în calitatea şi integritatea cercetătorilor, importantă în politica
atragerii de fonduri pentru cercetare.
1
(5) Multe dintre normele etice promovează alte valori morale şi sociale importante,
cum sunt: responsabilitatea socială, drepturile omului, respectul faţă de lege, grija
faţă de sănătate şi siguranţă personală şi publică.

Termeni de bază
 alegaţie – invocarea unei teorii, unei păreri, unui document etc. pentru a
argumenta frauda în cercetarea ştiinţifică;
 ancheta – etapa iniţială a cercetărilor asupra fraudei în cercetarea ştiinţifică, care
se declanşează după alegaţie.
 arbitrarea – rezolvarea unei dispute asupra fraudei în cercetarea ştiinţifică de către
un arbitru.
 arbitru – persoană juridică sau fizică, cu calificare corespunzătoare, care trebuie
să analizeze şi să decidă asupra gradului de culpabilitate al persoanei acuzate de
abatere de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică;
 buna practică – respectarea ansamblului de acte normative care reglementează
buna conduită în cercetarea ştiinţifică;
 conflict de interese – situaţia de incompatibilitate în care se află o persoană
juridică sau fizică care are un interes personal ce influenţează imparţialitatea si
obiectivitatea activităţilor sale în evaluarea, monitorizarea, realizarea, raportarea
activităţilor de cercetare – dezvoltare şi obţinerea de granturi sau contracte de
cercetare;
 comunitate ştiinţifică – grup de cercetători ştiinţifici ai unităţilor sau instituţiilor
de cercetare-dezvoltare.
 confecţionarea de date – înregistrarea şi prezentarea unor date din imaginaţie,
care nu sunt obţinute prin metodele de lucru folosite în cercetarea ştiinţifică;
 confidenţialitate – păstrarea secretului asupra cercetării ştiinţifice aflată în
desfăşurare sau recent finalizate, asupra persoanei acuzată de fraudă şi asupra
persoanei care face o alegaţie;
 eroare – eroare neintenţionată, datorată insuficientei informări, insuficientei
practici profesionale, neglijenţei profesionale sau entuziasmului ştiinţific exagerat;
2
 depistarea erorii impune autorului ei obligaţia de a o denunţa public; în cazul
lucrărilor publicate, recunoaşterea erorii trebuie făcută în aceeaşi, revistă, jurnal
etc. în care ea a apărut;
 evaluare – aprecierea rezultatelor cercetării ştiinţifice prin folosirea unor criterii
calitative şi cantitative, cum ar fi prestigiul revistei, jurnalului etc., numărul de
citări, impactul asupra societăţii, sau asupra mediului ambiant etc.;
 frauda – acţiunea deliberată de confecţionare, falsificare, plagiere, înstrăinare
ilicită a rezultatelor cercetării ştiinţifice, sau alte procedee care se abat mult de la
practicile acceptate de comunitatea ştiinţifică şi care au ca scop obţinerea unui
prestigiu ştiinţific, a unor finanţări, a conducerii de proiecte sau a acceptării
rapoartelor de cercetare etc.;
 integritate – politica cercetătorilor individuali, a unităţilor şi instituţiilor de
cercetare-dezvoltare şi a asociaţiilor cu preocupări în domeniul cercetării şi / sau
valorificării rezultatelor ştiinţifice pentru respectarea demnităţii umane, a valorilor
intrinseci ale ştiinţei, a animalelor şi a mediului înconjurător;
 investigaţie – etapa a doua a cercetărilor asupra fraudei, care urmează anchetei şi
care se bazează pe fapte dovedite;
 normă legală – prevedere legală care restrânge libertatea în cercetarea ştiinţifică,
cum ar fi legile de respectare a demnităţii umane, de protecţie a animalelor , de
folosire a drogurilor, a substanţelor chimice sau radioactive etc.;
 notificare – comunicarea scrisă făcută unei persoane acuzată de fraudă în
cercetare; notificarea se trimite persoanei în cauză înaintea procedurilor de
anchetă sau investigaţie;
 paternitate – calitatea de autor al unui produs ştiinţific;
 plagiat – însuşirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor
unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute, prezentându-
le drept creaţie personală; violarea proprietăţii intelectuale prin însuşirea abuzivă
de idei ale altuia (altora);
 probitate intelectuală – neacceptarea falsificării de rezultate ştiinţifice,
neînsuşirea de idei sau rezultate ale cercetării ştiinţifice, nedivulgarea conflictelor
3
 de interese etc., cu scopul de a nu induce în eroare comunitatea ştiinţifică şi de a
nu crea prejudicii societăţii;
 produs ştiinţific – produs industrial, agricol etc., publicaţie, brevet de invenţie,
program de calculator etc. obţinut în urma activităţii de cercetare ştiinţifică;
 proprietate intelectuală – totalitatea mijloacelor prin care o idee este difuzată
(carte, articol, suport electronic, teză de doctorat etc.), precum şi dreptul de autor
corespunzător; lucrarea semnată de mai mulţi autori aparţine fiecăruia dintre ei;
dacă ideea n-a fost difuzată printr-unul din mijloacele menţionate ea nu reprezintă
o proprietate intelectuală;
 responsabilitate – responsabilitatea cercetătorilor individuali, a unităţilor şi
instituţiilor de cercetare-dezvoltare, precum şi a publicaţiilor ştiinţifice pentru
păstrarea integrităţii în cercetare;
 sancţiune – sancţiune aplicată persoanei fizice sau juridice, care nu respectă
reglementările bunei conduite în activitatea de cercetare ştiinţifică, dezvoltare
tehnologică şi inovare;
 standard ştiinţific – normă sau ansamblu de norme care reglementează buna
conduită în cercetarea ştiinţifică;
 valoare ştiinţifică – calitatea unui produs ştiinţific de a contribui la progresul
cunoaşterii.

Principii
Progresul cunoaşterii este bazat pe libertatea cercetării ştiinţifice. Această libertate
este îngrădită de:
- respectarea demnităţii şi a drepturilor omului;
- protecţia animalelor;
- protejarea mediului ambiant.
Libertatea cercetării ştiinţifice se asigură prin:
 accesul liber la sursele de informare;
 schimbul liber de idei;
 neamestecul factorului politic în activităţile de cercetare – dezvoltare şi inovare;
4
 necenzurarea produselor ştiinţifice;
Onestitate
► Cinstea cercetătorului faţă de propria persoană şi faţă de ceilalţi cercetători
constituie un principiu etic de bază pentru buna conduită în cercetarea ştiinţifică.
Necinstea poate conduce la o imagine nepotrivită a ştiinţei şi poate altera încrederea
reciprocă a cercetătorilor.
► Onestitatea cercetătorului ştiinţific asigură respectarea contribuţiilor
predecesorilor, concurenţilor şi partenerilor şi conduce la diminuarea numărului de
erori şi exagerări.
► Cercetătorul trebuie să comunice cu onestitate datele, rezultatele, metodele şi
procedurile, stadiul publicării.
► Cercetătorul nu trebuie să fabrice, să falsifice sau să denatureze datele, nu trebuie
să înşele colegii, instituţiile finanţatoare sau publicul.
Obiectivitate
► Cercetătorul trebuie să nu fie părtinitor în analiza datelor, interpretarea datelor,
cercetări experimentale, examinări, decizii personale, solicitări de granturi, declaraţii
în calitate de expert, precum şi în alte împrejurări din activitatea sa care impun
obiectivitate. De asemenea, el trebuie să facă publice interesele personale sau
financiare care ar putea afecta munca sa în cercetare.
► Îndoiala asupra propriilor rezultate poate conduce la eliminarea erorilor.
Integritate
Cercetătorul trebuie să îşi respecte promisiunile şi angajamentele, să acţioneze cu
sinceritate, să se străduiască să fie consecvent în gândire şi în acţiune.
Atenţie, acurateţe
► Cercetătorul trebuie să evite erorile din neglijenţă , să examineze şi să evalueze cu
atenţie şi critic propria activitate şi pe cea a colaboratorilor, să ţină o evidenţă corectă
a activităţilor desfăşurate (culegere de date, proiecte, corespondenţă, comunicări).
► Originalitatea şi calitatea produselor ştiinţifice trebuie să primeze asupra cantităţii
la evaluarea rezultatelor cercetării ştiinţifice. Criteriile cantitative de evaluare a

5
rezultatelor cercetării ştiinţifice trebuie corelate cu cele care privesc originalitatea şi
eficienţa procesului cunoaşterii.
► Datele contradictorii, diferenţele de concepţie experimentală sau de practică,
diferenţele de interpretare a datelor, diferenţele de opinie sunt factori specifici
cercetării – dezvoltării şi nu constituie abateri de la buna conduită în cercetare.
Sinceritate, deschidere.
Cercetătorul trebuie să împartă cu colaboratorii date, rezultate, idei, resurse, trebuie
să fie deschis spre idei noi, dar şi spre critici.
Respect pentru proprietatea intelectuală
Cercetătorul trebuie să respecte drepturile de autor, brevetele şi alte forme de
proprietate intelectuală. Nu are voie să utilizeze date nepublicate, metode sau
rezultate fără permisiunea autorilor. Trebuie să recunoască meritele altora pentru
toate contribuţiile la cercetare. Niciodată nu trebuie să recurgă la plagiat.
Confidenţialitate
► Cercetătorul are datoria să protejeze comunicările confidenţiale, cum ar fi lucrările
depuse pentru publicare, datele personale, secretele militare şi comerciale, dosarele
pacienţilor.
► Datele primare care au condus la ieşirea pe piaţă a produsului ştiinţific trebuie
păstrate, în condiţii de siguranţă, pe toată durata stabilită de unitatea sau instituţia de
cercetare-dezvoltare. Datele primare trebuie să permită reproductibilitatea produsului
ştiinţific şi în alte grupuri de cercetare.
Responsabilitate în comunicare, publicare şi în îndrumare, responsabilitate socială
► Cercetătorul nu trebuie să fie duplicitar în publicarea lucrărilor, trebuie să publice
în folosul dezvoltării cercetării sau al învăţământului, nu numai pentru a avansa în
carieră.
► El trebuie să contribuie la îndrumarea şi pregătirea studenţilor, să le permită şi să
îi încurajeze să ia propriile decizii.
► Cercetătorul trebuie să urmărească promovarea binelui în societate, sa prevină
orice vătămare sau pagubă prin activitatea de cercetare, prin educaţie sau propagandă.
Cercetarea ştiinţifică nu trebuie să conducă la pagube sociale sau individuale. Acest
6
principiu este de mare importanţă în special pentru elaborarea de teme finanţate din
fonduri publice.
► Presiunea exercitată negativ asupra cercetătorilor pentru creşterea numărului de
produse ştiinţifice este de neacceptat. Presiunea se reflectă asupra calităţii cercetării
ştiinţifice şi a produselor acesteia.
► Sabotajul în cercetarea ştiinţifică reprezintă o crimă instituţională sau individuală.
El trebuie pedepsit conform legislaţiei juridice în domeniu.
Cooperare, respect faţă de colegi, nediscriminare
► Cooperarea şi colegialitatea în grupurile de cercetare ştiinţifică reprezintă o
protecţie faţă de erorile ştiinţifice şi faţă de fraudă, asigurând transparenţa rezultatelor
şi conducând la creşterea valorii produselor ştiinţifice.
► Cooperarea trebuie să permită schimbul de idei, critica reciprocă, verificarea
reciprocă a rezultatelor etc.
► Cercetătorul trebuie să îşi respecte colegii şi să se poarte cinstit cu aceştia, să nu
aibă o atitudine discriminatorie faţă de colegi sau studenţi pe criterii de rază, sex,
religie, cultură, obiceiuri sau altele care nu au legătură cu competenţa şi integritatea.
Competenţă, legalitate
► Cercetătorul are datoria să menţină şi să facă eforturi pentru sporirea competenţei
şi a expertizei personale prin perfecţionare profesională continuă.
► Cercetătorul trebuie sa cunoască şi să respecte legile relevante, precum şi politicile
instituţionale şi guvernamentale.
Grijă faţă de animale
Protecţia subiecţilor umani
Atunci când efectuează cercetări cu ajutorul subiecţilor umani, cercetătorul trebuie să
respecte demnitatea, autonomia, să minimizeze riscurile şi posibilele vătămări, să
maximizeze beneficiile. De asemenea, trebuie să ia toate precauţiile necesare în cazul
persoanelor vulnerabile, să distribuie cinstit şi corect sarcinile şi beneficiile.

7
Standarde
Respectarea standardelor ştiinţifice constituie o garanţie a bunei conduite în
cercetarea ştiinţifică.
Principalele standarde ştiinţifice generale exclud:
 ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite;
 confecţionarea de rezultate;
 înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
 interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor;
 plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor;
 prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altor cercetători;
 neatribuirea corectă a paternităţii unei lucrări;
 introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţări;
 nedezvăluirea conflictelor de interese;
 deturnarea fondurilor de cercetare;
 neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor, precum şi înregistrarea şi/sau
stocarea eronată a rezultatelor;
 lipsa de informare a echipei de cercetare, înaintea începerii activităţii la un proiect
de cercetare, cu privire la : drepturi salariale, răspunderi, coautorat, drepturi asupra
rezultatelor cercetărilor, surse de finanţare şi asocieri;
 lipsa de obiectivitate în evaluări şi nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate
ale rapoartelor de evaluare, alegaţiilor, rapoartelor de cercetare etc.;
 publicarea sau finanţarea repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate
ştiinţifică, fără a se menţiona sursa iniţială şi/sau cu adăugiri nesemnificative;
 nerecunoaşterea metodologiilor şi a rezultatelor altor cercetători ca sursă de
informare;
 nerecunoaşterea erorilor proprii
 difuzarea rezultatelor proprii într-o manieră iresponsabilă, cu exagerări şi repetări;

8
Responsabilităţi
Unităţile şi instituţiile de cercetare-dezvoltare ca şi cercetătorii ştiinţifici înşişi au
responsabilităţi directe asupra:
a) respectării dreptului la viaţă;
b) respectării libertăţii individuale;
c) respectării demnităţii umane;
d) protecţiei fiinţei umane, a animalelor şi a mediului înconjurător;
e) libertăţii de expresie;
f) securităţii alimentaţiei;
g) securităţii sistemului de informatizare a datelor;
Autorii aceluiaşi produs ştiinţific sunt solidari responsabili, şi, după caz, individual,
pentru corectitudinea lui.
Cercetătorii ştiinţifici au datoria de a sesiza autorităţile atunci când constată că
rezultatele cercetării ştiinţifice au un efect negativ asupra societăţii.