Asamblări prin filet - Aplicații

1. Consideraţii teoretice
Solicitările la care sunt supuse asamblările filetate sunt eforturi axiale şi, uneori, eforturi
axiale şi transversale (fig. 7.27.).

Fig. 7.27. Tipuri de asamblări prin filetare şi soluţiile constructive pentru diferite tipuri de solicitări

În situaţia în care asamblarea este solicitată la eforturi axiale, se folosesc şuruburi

normale ca în fig. 7.27., a.
Dacă asamblarea este supusă la solicitări axiale şi transversale, atunci se folosesc soluţiile
din fig. 7.27 b-f, la care, pentru preluarea eforturilor apărute, se folosesc piese ajutătoare sau
construcţii ajutătoare, ca: praguri, ştifturi, pene, şuruburi păsuite sau bucşe.
Găurile pentru montarea şuruburilor au diametrul mai mare decât diametrul şuruburilor.
în situaţia în care asamblarea se realizează cu şuruburi păsuite, este necesară o prelucrare
precisă a găurilor. De regulă, în această situaţie găurile în piesele asamblate se execută
simultan.
2. Utilaje, scule, verificatoare necesare
Dispozitive, scule: dispozitiv de prindere, chei potrivite, şurubelniţe, trusa lăcătuşului.
Verificatoare: metru, şubler.
3. Materiale utilizate
Pentru realizarea lucrării sunt necesare: elemente de îmbinare, şuruburi, piuliţe, şaibe.
4. Mod de lucru
Executarea asamblării se realizează astfel: întâi se centrează piesele, apoi se introduce
şurubul în gaură, se fixează capul şurubului cu o cheie pentru a nu se roti şi apoi, cu mâna
liberă, se montează piuliţa.
Dacă se realizează asamblarea unor piese cu ajutorul mai multor şuruburi şi este necesar
să se realizeze o strângere uniformă, montarea piuliţelor sau a şuruburilor se face progresiv sau
în cruce (fig. 7.28.).
 Fig. 7.28. Strângerea piuliţelor.

La acest tip de montaj, se strâng piuliţele, până ajung cu suprafaţa de sprijin în contact cu
piesa, apoi se strâng toate piuliţele până la 2/3 din forţa de strângere, urmând apoi strângerea
finală.
5. Concluzii
Se verifică existenţa unor alezaje în piesele care se asamblează, în vederea poziţionării
corecte a găurilor prin care trec şuruburile de prindere.
Se determină, prin comparare, momentul de strângere, la începutul şi la sfârşitul
operaţiei.
 APLICAȚII

1. Şaiba, discul metalic care se foloseşte pentru protecţie împotriva

autodeşurubării, este utilizată atunci când:
a) suprafaţa piesei nu este bine ajustată, provocând o aşezare imperfectă a
piuliţei;
b) axa şurubului nu este perpendiculară pe suprafaţa piesei;
c) axa piuliţei nu coincide cu axa şurubului;
d) suprafeţele piuliţei nu sunt perfect plane.
2. Materialele folosite în mod curent pentru confecţionarea piuliţelor sunt:
a) materiale plastice, OT45, OLC 45;
b) OL 37, OL 42, OLC 45;
c) oţel de arc, OLC 45, titan;
d) teflon, OL 37, OL42.
3. Principalul dezavantaj al asamblărilor filetate este reprezentat de:
a) pericolul distrugerii filetului;
b) pericolul ruperii tijei şurubului;
c) pericolul autodesfacerii la şocuri şi vibraţii;
d) pericolul blocării.
3. În figura alăturată, sunt reprezentate:
a) arcuri elicoidale;
b) piese pentru crearea unor forţe;
c) şaibe Grover;
d) rondele.
4. La şurubul de mişcare prezentat în figura alăturată, piuliţa este:
a) fixă şi se mişcă liniar cu şurubul;
b) fixă, ca şi şurubul;
c) mobilă şi şurubul fix;
d) mobilă, ca şi şurubul.

5. La șurubul micrometric, traductorul de deplasare care intră în componenţa

micrometrului, este şurub de:
a) etanşare;
b) măsurare;
c) fixare;
d) strângere.

6. Realizează o analiză a asamblărilor demontabile cu filet, evidenţiind

avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă fiecare.