UNIVERSITATEA „APOLLONIA“ DIN IASI

FACULTATEA DE MEDICINA DENTARA

ERGONOMIE. BIOINSTRUMENTATIE
Suport de curs

Șef lucrări dr. Daniela Tomița

1
 Curs 1. Ergonomie. Notiuni generale

Def (DEX) – Ergonomia este disciplina care studiaza conditiile de munca cu scopul
de a optimiza interactiunea dintre echipamente si mediul de lucru pentru imbunatatirea
performantelor. Etimologia cuvantului explica doar in parte obiectul de studiu. Ergon (gr.)=
munca, nomos = lege, descriere. In sens larg, ergonomia a fost definita de K.F.H. Murell
(parintele spiritual al acestei stiinte) ca studiul relatiei dintre om si mediul sau de munca.
Aceasta relatie cuprinde deci mediul, dar si echipamentul, materialele, complexul de metode de
lucru aplicate, sistemul organizational si relational creat, in stransa legatura cu fiinta umana,
prin capacitatile, performantele, dar si limitele sale.
Cu alte cuvinte, ergonomia este disciplina stiintifica care studiaza interactiunea
dintre oameni si alte elemente ale unui sistem, precum si profesia care aplica teorii, principii,
informatii si metode de design pentru optimizarea activitatii omului si performantele sistemului
din care acesta face parte. (definitie adoptata in august 2000 de catre consiliul director al
Asociatiei Internationale de Ergonomie).
Organizatia Internationala a Muncii defineste ergonomia ca fiind aplicarea stiintelor
biologice, umane, in corelatie cu stiintele tehnice, pentru a ajunge la o adaptare reciproca
optima intre om si munca sa, rezultatele fiind masurate in indici de eficienta si stare de buna
sanatate a omului.
Pe scurt, ergonomia reprezinta stiinta care introduce legi ce stabilesc
comportamentul omului in munca sa, in scopul optimizarii acesteia si a protejarii omului.
Studiul ergonomic necesita, din acest punct de vedere, o abordare sistemica,
conceptul ergonomic constituind un mod de a privi mecanismele prin care omul
interactioneaza cu mediul extern si mediul de munca, cu echipamentul, sub aspect fizic si
emotional, incat sa existe o armonie perfecta, astfel realizandu-se confortul omului, protejarea
sanatatii cu efect benefic asupra efiucientei muncii.
Marele implantolog de origine romana, prof. Sami Sandhaus (Elvetia) aplica
principiul ergonomic in organizarea multor intrumente stomatologice, concepand un cabinet
dentar special, dotat cu un echipament profesional simplu si eficient: „Ergotan- cabinet
stomatologic”.
Problema organizarii cabinetului stomatologic a fost abordata pentru prima data in
Romania la Facultatea de Stomatologie din Iasi, sub forma unui curs predat de prof. V. Burlui,
prezentand un concept original de reglementare a activitatii stomatologice, concretizat in
formularea Principiului ergonomic in tratamentul gnatoprotetic. Preocuparile sistematice de
ergonomie stomatologica s-au afirmat pentru prima data in Romania la Universitatea Apollonia
din Iasi, in 1991, cand s-a introdus in programa de pregatire a studentilor un curs complet de „
Ergonomie Stomatologica”.
Ergonomia, dezvoltata ca urmare a interesului si problememlor multiple oferite de
diverse profesiuni, este o stiinta care face apel la date, principii si concepte de la mai multe
discipline, trecand cu multa usurinta granitele intre acestea, fiind o stiinta de confluenta si
convergenta a mai multor discipline.
Ergonomia stomatologica beneficiaza de datele unui conglomerat de stiinte, care pot
fi sistematizate in: stiinte biologice si medicale, stiinte psiho-sociale si stiinte fizico-tehnice.
2
Stiintele biologice si medicale pun la dispozitie date despre organismul uman: structura,
capacitati fizice si intelectuale, dimensiuni, solicitarile la care poate fi supus (Antropometria,
Biomecanica, Medicina muncii, Fiziologia muncii etc.). Functiile biologice pot fi modelate in
conditiile muncii si apoi realizata prelucrarea automata a datelor de computer (Cibernetica
biologica). Stiintele psiho-sociale urmareasc modul in care functioneaza sistemul nervos uman
si determina comportamentul, studiaza trasaturi ca memoria, perceptia, gandirea, controlul
miscarilor, relatiile pe care omul le stabileste in cadrul muncii, in cadrul echipei stomatologice
si vis-a-vis de pacient, dar si in grupul social caruia ii apartine (Psihologia muncii, Sociologia
muncii, Pedagogia muncii, Etica si deontologia medicala). Stiintele tehnice furnizeaza date
despre sistem: echipament, mobilier, materiale (Ingineria industriala, Informatica medicala,
Cibernetica tehnica, Bionica) si despre mediul specific de munca cu care operatorul
interactioneaza (Toxicologia mediului, Protectia muncii).
Trei factori au dominat dezvoltarea acestei stiinte: factorul uman, factorul stiintific si
factorul tehnic.
Factorul uman este reprezentat in cadrul sistemului ergonomic stomatologic de
intreaga echipa stomatologica: medicul, asistenta si tehnicianul dentar, fiecare cu atributii bine
precizate.
Spre deosebire de alte sisteme, in acest caz apare un element nou, pasager. Este
vorba de studentul preocupat sa-si insuseasca si sa-si perfectioneze aspectele tehnice si clinice
ale profesiei, invatate deja teoretic si repetate in laborator (tehnici de lucru, miscari, pozitii de
lucru etc.). Acesta aduce in sistem o intreaga incarcatura afectiva materializata prin dorinte,
idealuri, nelinisti si stangacii care intersecteaza relatia terapeutica.
Membrii echipei stomatologice nu pot fi considerati parteneri egali cu echipamentul
stomatologic si, ca urmare, conceperea si proiectarea oricarui sistem ergonomic stomatologic
va avea in vedere prezenta acestora. Un alt aspect al sistemului este reprezentat de reteaua de
multiple conexiuni care se stabilesc atat intre membrii echipei, cat si intre acestia si echipament
pentru realizarea scopului propus: tratamentul stomatologic al pacientului la cel mai inalt nivel
de profesionalism. Relatiile psiho- afective sistemice au o puternica amprenta personala, fiind
generate de: motivatii, nelinisti, experiente anterioare, influenta istoriei familiale si a macro-
grupului. In acest conglomerat intervin factorii culturali, zestrea spirituala, traditiile. Toate
aceste aspecte vor interactiona cu sistemul, incercand sa il schimbe, ceea ce poate constitui un
avantaj, sau dimpotriva un factor destabilizator.
In cazul medicului stomatolog, deciziile privesc pacientul, sunt hotarari importante
care pot schimba radical planul de tratament si pot afecta psihicul pacientului (trecerea de la
protezarea fixa la cea amovibila) sau sunt decizii stabilite in cateva fractiuni de secunda si
vizeaza viata bolnavului (in cazul interventiilor chirurgicale din sfera maxilo-faciala). Astfel
operatorul se deosebeste de ajutorul sau, echipamentul, prin faptul ca poate anticipa situatii
viitoare. Mai mult, responsabilitatea medicala pentru tratamentul stomatologic realizat cu
ajutorul intregii echipe, o poarta doar medicul. Totodata, stomatologul trebuie sa se
caracterizeze printr-o etica profesionala desavarsita. Aceste concepte vin sa intareasca ideea ca
omul reprezinta factorul definitor in orice sistem.

3
 Interactiunea dintre operator, sistem si mediu este una foarte complexa, care interfera
cu performanta individului si in acest sens sistemul trebuie proiectat astfel incat sa se
potriveasca cu atributele operatorului si in acest mod sa creasca performanta acestuia.

Fig. 1. Interrelatiile dintre elementele componente ale sistemului ergonomic

stomatologic

Factorul stiintific se refera la modul in care stiintele biologice, medicale, psihologice

si tehnice experimentale pot oferi date concrete in scopul optimizarii activitatii stomatologice
si modul, cu totul particular, in care aceste cunostinte pot fi aplicate in sistem. Ergonomia
stomatologica s-a orientat inca de la inceputuri, pe 3 directii fundamentale, orientari a caror
valabilitate se mentine si astazi: cercetare, conceptie (proiectare) si corectie.
Factorul tehnic reprezinta un element important al sistemului ergonomic
stomatologic, asigurand o prelungire a simturilor operatorului si a aptitudinilor sale, in scopul
realizarii actului terapeutic. Dezvoltarea echipamentului si organizarea ergonomica a urmarit,
in general, confortul medicului si al tehnicianului, al bolnavului, optimizarea activitatii prin
eliminarea elementelor negative (de exemplu, reproiectarea fotoliului bolnavului si conceperea
fotoliului anatomic cu beneficii atat pentru medic, cat si pentru pacient).
Aplicarea noilor cunostinte dobandite s-a realizat si in sensul crearii unor facilitati si
a eficientizarii muncii (detartrorul cu ultrasunete reduce efortul fizic; prepararea substructurilor
organice cu turbina este mai rapida, cu efort fizic redus si ofera posibilitatea unei profunzimi a
reparatiei strict standardizate prin calibrarea frezelor; frezele diamantate cu tipuri de terminatii
conforme cu joint-ul periferic reduc timpul de preparare si asigura o preparare exacta; exista
port-amprente speciale care ofera posibilitatea unei amprentari globale bimaxilare, etc.).

4
 Criterii de organizare a activitatii pe baze ergonomice

Organizarea activitatii de practica stomatologica pe baza principiilor ergonomice are

la baza reguli logice, stabilite in mod rigurs, cu rolul de a trasa niste directii specifice.
Este foarte important in a delimita clar problematica si a evidentia trasaturile
specifice activitatii stimatologice. Exista 8 criterii de organizare a activitatii stomatologice:
criteriul antropometrioc, criteriul fiziologic, criteriul neuro-psihic, criteriul cronobiologic,
criteriul ambiental, criteriul specificitatii activitatii, criteriul economicitatii, criteriul
competentei profesionale.

1. Criteriul antropometric

In stomatologie, datele antropometrice sunt foarte importante, deoarece intre pacient

si medicul stomatolog se interpune un echipament, proiectarea si alegerea acestuia fiind
hotaratoare in asigurarea unei ambiante potrivite.
Potrivirea intre echipament si om are si caracter profilactic prin limitarea solicitarilor
umane, a ineficientei in munca datorata pozitiei incomode, a miscarilor inutile, dar si prin
evitarea aparitiei de accidente si incidente datorate oboselii aparute.
Criteriul antropologic este valabil in proiectarea echipamentului si in organizarea
spatiului profesional, daca operatorul este luat in considerare prin imaginea lui functionala
(dimensiuni functionale, si nu statice, structurale) si prin prisma variabilitatii masuratorilor
antropometrice, dimensiunile fiind influentate de o serie de factori interni (varsta –
dimensiunile corporale se modifica de la nastere la maturitate, la varsta a treia aparand un
regres; sex, rasa – exista corporalitate diferita in functie de rasa) si factori externi (alimentatia,
starea de sanatate, ocupatia).
Tehnica antropometrica este strict standardizata pe grupuri populationale
reprezentative. Se are in vedere ca antropometria ergonomica este dinamica, functionala si ca
exista limite largi ale tolerantei spatiale pentru oameni.
Cei mai importanti parametri antropometrici statici pentru ergonomia stomatologica
sunt:
• inaltimea;
• greutatea;
• inaltimea sezanda;
• distanta orizontala fesa – spatiu popliteal pentru calcularea inaltimii scaunului;
• distanta cot-cot – pentru localizarea obiectelor plasate lateral;
• inaltimea vizuala sezanda
Masuratorile dinamice:
• alonja bratului – pentru plasarea obiectelor care trebuie atinse (piesa, turbina);
• alonja piciorului – pentru actiunea pedalei.

Aplicarea criteriului antropometric permite realizarea pozitiilor de lucru ergonomice,

asigura economia de miscari, functionalitatea optima a echipamentelor, confort si eficienta
functionala, economicitate, evitarea oboselii si implicit, a accidentelor.

In organizarea activitatii stomatologice acest criteriu actioneaza in trei

5
moduri:

1. in proiectarea echipamentului stomatologic si a mobilierului, luand in considerare

dimensiuni strict standardizate;
2. in etapa de adaptare a acestor elemente la dimensiunile proprii (inaltime, talie
etc.);
3. in proiectarea si aranjamentul cabinetului in raport de dimensiunile statice si
functionale proprii (de ex alegerea si pozitionarea dulapurilor).

2. Criteriul fiziologic

Este cunoscut faptul ca organismul uman este capabil de reactii adaptative specifice
efecortului fizic si intelectual pe care il depune.
Sistemul muscular este antrenat in orice tip de activitate, inclusiv in cea pur
intelectuala (contractarea globilor oculari in timpul cititului).
In general, activitatea medicului stomatolog este sedentara, fapt care determina
aparitia unei hipokinezii prin reducerea cantitativa si calitativa a miscarii, precum si prin
reducerea numarului de muschi activati.
Este o activitate fizica localizata, care antreneaza mai putin de o treime din
musculara organismului uman, miscarile fiind complexe, fine, cu amplitudine redusa si
frecventa variabila, caracteristice atat medicului cat si tehnicianului dentar.
Pozitia ortostatica angajeaza mai multe grupe musculare si efortul de a mentine o
pozitie corecta a coloanei vertebrale este marit. Mecanismele cerebrale asigura mentinerea
pozitiei, reglarile posturii si realizarea miscarilor voluntare sub control cortical motor,
cerebelos si prin formatiunile bazale. Numeroase miscari automatizate se realizeaza la nivele
subcorticale. Activitatile motorii complexe se invata si se finalizeaza la nivelul scoartei
cerebrale, iar determinarea secventei miscarilor, in ariile somatice.
Contractia frecventa sau prelungita a muschilor provoaca oboseala care se manifesta
intr-un prim stadiu prin scaderea fortei, iar intr-un stadiu mai avansat prin contractia
fiziologica. Oboseala musculara se manifesta clinic prin dureri musculare localizate la diferite
nivele: umeri, ceafa, lombar.
Sistemul neuro-endocrin are un rol important atat in memorie si invatare, cat si in
cresterea metabolismului energetic.
Sistemul cardio-vascular determina aparitia de modificari (ale hemodinamicii,
influentarea circulatiei cerebrale, vasodilatatie musculara, aritmia pulsului) datorita stressului si
conditiilor de lucru.
Suprasolicitarea intelectuala reprezinta un factor de risc in afectiunile
cardiovasculare.
Sistemul respirator este afectat datorita poluarii aerului din cabinetul de medicina
dentara cu substante chimice, si chiar cu agenti biologici. Pentru evitarea aparitiei afectiunilor
respiratorii este necesar un sistem de ventilatie foarte eficient.

6
 3. Criteriul neuro-psihic

Analiza psihofiziologica sistemica a activitatii profesionale evidentiaza o solicitare

neuropsihica marcata, care poate atinge chiar stadiul de epuizare in conditiile unui efort
intelectual intens, a unei concentrari indelungate.
Studiile efectuate au demonstrat ca reactiile psihoemotionale ale practicianului la
solicitarile intelectuale mentionate depind de tipul de personalitate al acestuia in masura in care
determina capacitatea individuala de rezistenta la stressul psihic.
Un alt aspect important este relatia din cadrul echipei stomatologice care are scopul
de a crea un climat favorabil desfasurarii optime a activitatilor profesionale, sa fie stimulativ,
bazat pe incredere.
Forma fundamentala de manifestare pozitiva a relatiilor de grup este consideratia. O
alta caracteristica este colaborarea care poate fi definita ca fiind expresia cea mai fidela a
increderii intre oameni, principala cale de intelegere intre acestia.
Relatiile profesionale care creaza climatul psihologic de desfasurare a profesiei sunt
urmatoarele: medic-asistenta (este o relatie de colaborare care se perfecteaza in timp, canalalele
de comunicare verbale fiind inlocuite de cele nonverbale), medic-tehnician dentar (medicul
indica planul unei lucrari protetice, tehnicianul executa, si in acelasi timp, creaza un unicat.
Tehnicianul dentar poarta responsabilitatea executiei, iar medicul a intregului act terapeutic),
medic-pacient, medic-echipament stomatologic.
Un alt factor neuropsihic important care apare este stressul (este un sindrom, un colaj
de raspunsuri nespecifice, cu caracter general adaptativ).
In cabinet, medicul stomatolog este supus unei game diverse de agenti de stress, care
interactioneaza intre ei, cum ar fi:
- factori profesionali
- factori externi
- tipul comportamental al medicului.

Factorii de stress nu pot fi eliminati in totalitate, dar pot fi atenuati prin masuri
ergonomice de organizare a muncii si a vietii.
Omul se adapteaza permanent conditiilor de munca, incercand sa-si dozeze efortul
fizic si intelectual in functie de solicitarile specifice, prin exercitii si antrenament.
Realizarea adaptarii este rezultatul faptului ca omul este un sistem biologic cu
imense posibilitati, caracterizate prin: plasticitate, flexibilitate a sistemului nervos, capacitate
de discriminare senzoriala si de generalizare, siguranta functionala si gandire probabilistica.
Procesul este insa limitat de fatigabilitatea sistemului nervos si latenta sa in raspuns, de
variatiile individuale. Fortarea acestor limite ar duce la oboseala cronica si psihoze.
Oboseala reprezinta tulburarea adaptarii organismului normal, sanatos, la sarcinile
curente. Ea apara in prezenta unor factori favorizanti: factori ambientali (fizici, psiho-sociali),
factori fiziologici (starea de sanatate, factori alimentari).
Oboseala este insotita de simptome subiective (dureri musculare, senzatie de somn,
ameteli, cefalee, vertij, plictiseala) si obiective (scaderea capacitatii de muinca, modificari ale
constantelor biologice, modificarea pragurilor senzoriale).
In cazul muncii intelectuale poate sa apara si oboseala psihica.

10
 4. Criteriul cronobiologic

Este importanta cunoasterea perioadelor de maxima si minima performanta pe

parcursul unei zile si saptamani pentru a putea adopta tehnicile operatorii si manoperele cele
mai dificile in perioadele cand performantele sunt maxime si evitarea realizarii unor lucruri
importante in perioadele cu performanta scazuta.
Se recomana utilizarea acestora din urma pentru relaxarea fizica si psihica a
practicianului prin odihna activa.
Cronobiologia este stiinta care se ocupa cu studierea bioritmului (rezultatul
reflectarii mediului de catre organism).

5. Criteriul ambiental

In cadrul acestui criteriu intra mai multi factori: ambianta vizuala, ambianta sonora,
vibratia, campul magnetic, campul electric, radiatii ionizante, temperatura, umiditatea miscarea
aerului, aerosolii, elementele si substantele chimice existente in mediu.
Ambianta vizuala: Solicitarea vizuala este un factor important in activitatea
stomatologica, factorii ambientali care determina in practica solicitarea vizuala sunt iluminatul
si cromatica.
Cerintele cantitative in cabinetul stomatologic privesc nivelul luminos necesar
vederii, stabilit prin standarde internationale (ISO, AFNOR) si variaza de la 100 Lux pentru
relaxare, pana la 20000 Lux pentru preparari de finete.
Cantitatea de lumina necesara depinde de marimea si complexitatea obiectului,
contrastul dintre obiect si fondul sau, lumina reflectata, culoare, structura fondului.
Normele in ceea ce priveste iluminarea in practica stomatologica fixeaza urmatoarele
cerinte calitative:
- repartizarea uniforma a luminii in toate zonele cabinetului si laboratorului, pentru
evitarea contrastelor;
- asigurarea unei acuitati vizuale exacte in zona de lucru, de preparare a
substructurii si in restul cabinetului;
- realizarea unei compozitii spectrale asemanatoare cu a luminii naturale, pe care
ochiul o suporta cel mai bine si care reda fidel culorile.
Sursele luminoase se clasifica in functie de natura lor in surse naturale (lumina zilei)
si artificiale (incandescente si fluorescente; cele incandescente dau o lumina cu nuante de rosu
si galben – creaza o atmosfera de confort si ambianta calda, cele fluorescente folosesc
descarcarea in vid a gazelor rare, sunt mai econome, insa lumina este rece si ostila).
Iluminarea cavitatii orale se realizeaza cu lampa de la Unitul dentar, la care se poate
adauga suplimentar si lumina rece de la fibra optica atasata instrumentarului dinamic.
Culoarea este si ea un factor ambiental cu influenta directa asupra activitatii
individului. In general, este un factor subiectiv, legat de gustul fiecaruia. Perceptia culorilor
este influentata de varsta, oboseala vizuala, sensibilitatea cromatica diferita, perioada de
prezentare, memoria culorilor, acuitatea vizuala.

8
 Ambianta sonora: fluieratul specific al turbinei, al aspiratiei, socurile multiple ale
instrumentarului static, fac din cabinetul stomatologic un loc de agresiune sonora, care
intareste aspectul anxiogen al unei consultatii si intervine de maniera negativa in relatia
terapeutica.
In plus, zgomotul poate influenta sanatatea, prin instalarea oboselii, cresterea
presiunii sistolice si diastolice, cresterea colesterolemiei si glicemiei, cresterea riscului HTA.
Zgomotul afecteaza si psihicul, determinand o diminuare a atentiei, a muncii
intelectuale, iritabilitate, astenie, cefalee, nevroze.
Vibratia sta la baza producerii si perceperii zgomotului si a sunetului in mediu, si
conform teoriei, este pusa pe seama sa producerea si perceperea stimulilor luminosi.
In stomatologie, sursele generatoare de vibratii sunt reprezentate de instrumentarul
dinamic si de o serie de aparate din laboratorul de tehnica dentara. Sistemul afectat este
reprezentat de complexul mana-brat.
Vibratia influenteaza si performanta vizuala datorita miscarii imaginii, cu aparitia
unei imagini neclare pe retina, cu detalii greu de determinat.
Campul magnetic: in cabinetele stomatologice s-a inregistrat prezenta unui camp
magnetic cu o frecventa de circa 60 Hz, valoare comparabila cu cea carese gaseste in locuinte,
insa datorita teoriilor recente este de dorit limitarea, respectiv minimizarea valorii acestuia.
Campul electric: trebuie luate precautii fata de pacientii care poarta pace- makere
cardiace, deoarece acestea ar putea interfera cu echipamentul electric. Pentru aceasta, se a
indeparta de fotoliu orice sursa de curent electric (orice intensitate a curentului mai mare de 10
microamperi poate interfera cu stimulatorul), interzicandu-se si folosirea aparatelor electrice
(electrocauter, lampa pentru fotopolimerizare etc.).
Radiatii ionizante: cei care realizeaza radiografiile vor respecta regulile de lucru cu
radiatii ionizante, evitand iradierea lor si avand grija la efectul cumulativ al acestor radiatii.
Alti factori ambientali deosebit de importanti sunt: temperatura, umiditatea aerului,
miscarea aerului, precum si compozitia aerului: prezenta aerosolilor, a elementelor si a
substantelor chimice, a incarcaturii biologice.

6. Criteriul specificitatii activitatii

Stomatologul are una dintre cele mai dificile si obositoare profesii. Activitatea se
desfasoara cu o miscare foarte redusa, atat calitativ, cat si cantitativ, ceea ce impiedica
reactivarea circulatiei periferice.
Campul operator, situat in cavitatea orala a pacientului, este foarte redus, iar
conditiile de iluminare sunt dificile. In plus, pacientul reactioneaza continuu la operatiile
efectuate prin reactii fiziologice de durere, reactii reflexe de voma, secretie salivara etc.
Echipamentul stomatologic este de inalta precizie si orice incorectitudine in folosire
poate determina erori grave. Tehnicile aplicate sunt multiple, neexistand o tehnica unica. El est
supus in mod continuu stresului, trebuie sa efectueze un numar mare de manopere, sa ia decizii
importante etc.
Pozitiile de lucru sunt incomode, apropierea de pacient determina pe de o parte
hipoactivitate pulmonara (medicul are o respiratie superficiala), dar si la favorizarea contactarii
de boli infectioase sau virale.

9
 7. Criteriul economicitatii

Fiind o activitate liberala, medicul este interesat si de eficienta economica a muncii

sale. Exista numeroasew studii pentru eficientixzarea cabinetelor dentare, insa
nici unul nu este complet, ele avand fie caracter general, fie specific pentru un anumit tip de
actiovitate (de exemplu bazat pe tratamente endodontice). In ceea ce priveste implementarea
criteriilor ergonomice de organizare a activitatii, unii cercetatori sustin ca managerii
cabinetelor stomatologice ar trebui sa realizeze studii de marketing si sa realizeze raportul cost-
beneficii.

8. Criteriul competentei profesionale

Acest criteriu guverneaza organizarea ergonomica a oricarei activitati umane, a

oricarei profesiuni, a fi competent insemnand a fi bine pregatit in domeniul respectiv.
Pregatirea profesionala in domeniul medicinei dentare se cladeste cu foarte multa munca si
perseverenta, pe parcursul anilor de instruire teoretica, si trebuie dublata de exercitii practice
indelungate, si de o educatie logica.
Prin staruinta si repetitie, prin corectare si auto-corectare exigenta a greselilor se
poate ajunge un medic stomatolog competent. Competenta profesionala implica si formarea
medicului stomatolog ca om de stiinta, in sensul unui fin observator al aspectelor profesiunii
sale, de receptionare a noului in mod critic.

10
 Curs 2 Organizarea profesionala a spatiului in cabinetul stomatologic

Amplasarea. Organizarea interioara

Amplasarea si proiectarea cabinetului ideal sunt aspecte care se modifica odata cu

propriile noastre conceptii privind confortul si odata cu progresul tehnicii. Studiile efectuate au
demonstrat ca privind organizarea exista aspecte aparent nesemnificative, dar cu rasunet
important asupra starii psihice a pacientului. De exemplu, facilitatile pentru parcare, aspectul
exterior al cladirii in care se gaseste cabinetul, sala de asteptare pot reprezenta factori care sa
reduca angoasa pacientului sau, dimpotriva, sa le augmenteze, indepartand bolnavul si
diminuand adresabilitatea.
Dimensiunile cabinetului nu pot fi standardizate, dar in proiectare se va avea
intotdeauna in vedere ca acesta sa fie functional, sa nu dea senzatia de camera aglomerata.
Instrumentele si echipamentul vor fi aranjate in sisteme modulare, dispuse in forma de U in
jurul tetierei fotoliului.
Considerand drept centrul existentei profesionale, respectiv al cabinetului
stomatologic, fiinta umana si anume cavitatea orala larg deschisa, se ordoneaza activitatea
stomatologica in 3 zone circulare concentrice: spatiu intim (I), spatiul personal (II) si spatiul
public (III).
Spatiul intim reprezinta o zona circulara cu raza de 50 cm, care cuprinde in centrul
sau campul operator (cavitatea orala a pacientului), fiind controlar cu privirea de catre medic si
asistentaa fara c acestia sa miste capul. In acest spatiu patrund doar mainile operatorului si
eventual ale asistentei din partea opusa (cand se lucreaza la 4 maini), zona fiind libera de orice
instrument. De asemenea, gasim capul operatorului, fara ca acesta sa se apropie mai mult de 30
cm, datorita formarii aerosolilor, iar apropierea excesiva impiedica o iluminare
corespunzatoare a campului operator. La periferia acestui spatiu se poate plasa o masuta cu
instrumente. Conform acestei organizari medicul trebuie sa aiba acces la campul operator din
orice directie, sa se poata deci roti cu scaunul in jurul centrului (capul pacientului),
schimbandu-si pozitia fata de campul operator.

11
 Spatiul personal este concentric cu primul si raza sa este tot de 50 cm. Poate fi
considerat o zona tampon intre spatiul intim si cel public, unde contactul personal si relatia
terapeutica sunt mai reduse. In prima sa jumatate se gaseste masa cu instrumente, iar in a doua
sunt plasate dulapurile cu instrumentar, materiale si medicamente, utilizate in mod exceptional
in timpul tehnicii in curs de desfasurare. Medicul si asistenta au acces la acestea printr-o simpla
rotire a scaunului, fara a se ridica.
Spatiul public reprezinta zona periferica a cabinetului in care plasam dulapurile
pentru stocarea instrumentarului si a materialelor, chiuveta medicului. Pornind de aici se
delimiteaza culoare imaginare pentru pasajul pacientului, al instrumentarului steril si nesteril.

Parametri ergonomici ai spatiului de lucru

a) Iluminarea cabinetului si a anexelor se realizeaza cu surse plasate la nivelul

plafonului, incandescente, fluorescente sau combinatii, alese astfel incat sa reproduca perfect
lumina zilei considerata alba. Aceste surse artificiale completeaza lumina naturala patrunsa
prin ferestre, luminatoare, suficient de variabila. In amplasarea surselor luminoase are prioritate
precticianul, realizarea confortului sau vizual, pentru ca eel petrece ore intregi zilnic in fotoliu,
fata de pacient, a carui sedere in cabinet este pasagera.
b) Iluminarea cavitatii bucale se poate realiza cu mai multe tipuri de lampi. Lampa
moderna (ex. Daray, Delight-Satelec, Ritter, Dentior, Siemens) este o lampa cu iod, cu
reflector si un filamnet de tungsten (punct fisiune= 3700 ° K). Lampa trebuie sa fie usor de
pozitionat si sa prezinte o pozitie stabila. Lampa scialitica este apreciata, datorita faptului ca
lampile moderene ale unitului prezinta o plaja foarte ingusta a fascicolului luminos si trebuie
des repozitionate. Prezenta oglinzilor laterale asigura reflectarea luminii. Sursele de lumina
rece au aplicatii multiple: sisteme de transiluminare, lampile pentru materiale compozite,
turbine. Lumina rece nu trebuie sa atinga direct ochiul pacientului sau al operatorului, existang
riscul distrugerii definitive a conurilor sensibile la lumina emisa. Turbina cu fibra optica
asigura obtinerea unei iluminari maxime in campul operator, un fascicol punctiform de 10.000-
20.000 Lux si trebuie cuplata la o sursa clasica de lumina, pentru ca astfel se produce oboseala
vizuala importanta.
c) Iluminarea campului operator este asigurata de lampa unitului care focalizeaza
energia emisa asupra zonei interesate, completata, in unele cazuri, de o sursa ce lumineaza
lumina rece (turbina cu fibra optica). Acestea realizeaza iluminarea cu lumina directa, la care
se adauga lumina reflectata de oglinda dentara, suprafetele lucioase, metalice ale intrumentelor,
suprafetelor dintilor, lucrarilor protetice umezite de saliva, etc. Pentru alegerea culorii
(ceramica, compozite, acrilat), functionarea acestei lampi este intrerupta.
Normele intrenationale (ISO, DIN, AFNOR) admit, la ora actuala ca stomatologul
trebuie sa utilizeze pentru activitatea curenta un nivel de iluminare de 8000 Lux (95 % din
acuitatea vizuala a unui ochi normal de 30 ani). 4000 Lux sunt suficienti pentru un detartraj
si 15.000 Lux pentru manopere delicate, ce necesita o acuitate maxima (prepararea unei
cavitati de inlay in zona distala a arcadei). La sfarsitul unei zile de lucru aceasta iluminare
poate atinge 20.000-25.000 Lux, permitand retinei sa transmita un surplus de informatii la
scoarta cerebrala, pentru manopere mai complicate.

12
 d) Cromatica reprezinta al doilea element, dupa iluminare al ambiantei vizuale a
cabinetului. In scopul reducerii la maximum a fenomenelor vizuale, sursa a numeroiase erori in
timpul alegerii culorii ditilor, practicianul va trebui sa isi aleaga cu atentie deosebita culorile
din cabinet.
e) Controlul zgomotului in cabinet este necesar atat pentru pacient, cat si pentru
personal. Zgomotul se reflecta de suprafatele netede si durre, ca si lumina. Se propune
utilizarea de mochete, perdele si usi capitonate sau inlocuirea auxiliarelor metalice cu
echivalente din ebonita, plastic, cauciuc.
f) Temperatura si calitatea aerului. Instalatiile moderne de climatizare asigura
acesti 2 parametri in orice anotimp. Exista astazi sisteme de incalzire care se introduc in pereti
sau in dusumea si nu ocupa spatiul cabinetului.

Parametri ergonomici ai dotarii cabinetului

Fotoliul contribuie la realizarea pozitiei ergonomice a pacientului (pozitia

culcat) si in acest fel permite adaptarea opzitiei ergonomice de lucru de catre operator (pozitia
asezat sau uneori, in picioare). Fata de fotoliile de generatie veche, la care corpul pacientului
era sustinut in doar cateva puncte, fotoliile noi permit pacientului situarea pe un ax care face un
unghi de 20 ° cu solul. Greutatea corpului este dispersata pe o suprafata mai mare, iar
stabilitatea este asigurata prin contactul dintre corp si fotoliu, fiecare parte a corpului avand
suport. Se realizeaza astfel o relaxare scheletica generala. Zona superioara a partii dorsale este
concava pentru a suporta cutia toracica si pentru ca la nivelul coloanei vertebrale sa existe o
presiune mai mica. In zona lombara fotoliul este putin convex pentru a o sustine.

Asadar, conform acestui design al fotoliului dentar, pozitia optima a pacientului

se realizeaza astfel incat varful nasului sa fie la nivelul genunchilor, greutatea corpului fiind
dispersata pe suprafata de sprijin. Aceasta pozitie anatomica permite ca toracele si abdomenul
sa fie mai jos decat capul si genunchii, astfel incat fluidele organicesa colecteze in partea
decliva si sa nu invadeze zona cerebrala, favorizand o buna irigatie cerebrala, deci confort.
Viscerele organismului (abdominale, toracice)fiind in pozitie decliva si necomprimate, cu greu
vor participa la reflexul de voma.
Masutele cu instrumente pot apartine unitului si este posibila reglarea pozitiei
lor in functie de cele 3 axe de coordonate sau este vorba de o masuta separata, pe rotile, care se
plaseaza in functie de pozitia adoptata de medic si asistenta in fotoliu, in primul culoar al zonei
II. Ea va avea instrumentul si materialele strict necesare etapei in curs de desfasurare. Prezenta
masutei nu trebuie sa jeneze miscarea libera a medicului in jurul capului pacientului.
Dulapurile sunt sub forma de module si contin materialele si instrumentarul util si
diferitele manopere terapeutice si la ele asistenta trebuie sa aiba acces facil chiar si atunci cand
lucreaza in pozitie asezat.
Parametrii ergonomici ai instrumentarului au fost deja prezentati in cursurile
anterioare.
Chiuvetele trebuie sa fie in numar de 2 (una pentru medic si una pentru asistenta)
si plasate in zona III. Pentru a fi respectate regulile actuale de asepsie si antisepsie acestea
trebuie prevazute cu maneta sau pedala pentru declansarea apei si cu sistem automat sau cu
maneta pentru sapunul lichid.trebuie sa fie la o inaltime convenabila pentru medic si asistenta
20
si sa se poata igieniza usor. Unitul dentar se compune din instrumentar dinamic, sistem de
aspiratie, spray-uri de apa si aer, detrartor cu ultrasunete, aeropropulsor, toate actionate de o
sursa de energie.
Alte aparate: lampa de fotopolimerizare, bisturiul electric, laser-ul, ansamblu
piesa de mana – reductor de viteza, aparat de fotografiat, camere video, instrumentar static.

Miscarile efectuate de medicul stomatolog in sistemul ergonomic

Raporturile interumane speciale create prin modalitatile multiple de exprimare isi

propun sa asigure un climat prin care sa invinga angoasa, neincrederea pacientului, sa-l
convinga sa accepte solutia terapeutica aleasa, sa faciliteze implementarea programelor de
profilaxie, obiectiv la fel de important ca si cel terapeutic. Canalele de exprimare non-verbale
sunt adesea mai expresive decat cele verbale, caci omul nu poate ascunde nimic cu privirea.
Medicul stomatolog trebuie sa fie un bun psiholog. El se exprima prin cuvant,
gest, mimica, invatand sa fie un manipulator de reactii, comunicarea reprezentand, pentru
sistemul medic-pacient, un element crucial care asigura solidarizarea de actiune.
Inainte de cuvant este impresia, forma, cromatica si design-ul salii de asteptare, a
cabinetului, tinuta medicului, aceste aspecte punandu-si amprenta asupra subconstientului
pacientului. Apoi urmeaza fondul, continutul: primirea pacientului, seriozitatea, blandetea,
siguranta deciziilor, competenta profesionala, acestea imprimandu-se mult mai profund.
Mimica, realizata prin participarea muschilor orofaciali in special, are un rol
expresiv major si participa la comunicare.
Cuvantul reprezinta substratul fundamental al canalului de comunicare verbal.
Arta comunicarii cu bolnavul, normele limbajului medical verbal si gestual – alaturi de
politete, respect, intelegere si caldura, bunatate si devotament, bunavointa si afectiune – sunt
valori care se cultiva concomitent cu instruirea propriu-zisa a medicului.
Deasupra talentului si stiintei medicului sta constiinta profesionala – respectarea
eticioi medicale.
Tot in cadrul canalului verbal de comunicare intra si tonalitatea, intonatia, chiar si
tacerile. Argumentarea solutiei terapeutice alese trebuie realizata apelandu-se la un vocabular si
la cunostinte corespunzatoare nivelului de pregatire si de intelegere al pacientului. Pacientul
trebuie sa fie convins ca este solutia optima si ca el a ales-o.
Un alt aspect care nu trebuie neglijat este tinuta vestimentara, care contribuie la
formarea primei impresii. Respectul de sine si cel datorat pacientului impun o vestimentatie
corecta, bine pusa la punct, care sa degaje un aspect curat.
Halatele pot fi confectionate intr-o linie moderna, lejera, albe sau in culori pastel.
Pentru protectie, tinuta de strada va fi complet inlocuita de cea de cabinet.
Boneta este utila doar cand protejeaza parul in totalitate, impiedicand caderea
accidentala a unui fir de par in camp sau prinderea accidentala de echipamente.
Masca este obligatorie pentru protectia in ambele sensuri. Ea filtreaza unele
elemente ale aerosolilor formati.
Ochelarii potejeaza ochii de pulberi, fragmente, secretii. Cei de proterctie pentru
lampa de fotopolimerizare, laser, turbina cu fibra optica etc. trebuie sa aiba lentile care sa
blocheze lungimea de unda a radiatiei emise.

20
 Manusile protejeaza mainile medicului, dar impiedica si raspandirea incrucisata a
infectiilor, formand o bariera fizica impotriva transferului germenilor.
Pentru a simplifica miscarile in timpul lucrului si a organiza corespunzator actele
terapeutice trebuie ca medicul sa devina mai intai constient de miscarile sale. Asadar in scopul
analizei, evaluarii si apoi eliminarii miscarilor inutile efectuate de segmentele corpului uman in
timpul activitatilor, acestea au fost grupate in 5 clase, de la miscarile simple la cele complexe.
Cele mai recomandate miscari, din punst de vedere ergonomic, sunt din clasa 1,
pentru ca sunt mai rapide, mai economic (ca timp, energie) si mai precise miscari. Miscarile cu
un grad inalt de oboseala, cu un consum mare de energie si timp, sunt cele din clasele 4 si 5,
fiind implicata si participarea corpului.
Pentru exemplificare, se mentioneaza ca in clasa 1 putem incadra miscarile
efectuate pentru condensarea amalgamului, introducerea unui material compozit intr-o cavitate.
Presiunea exercitata asupra fuloarului este realizata de degete, dar si din articulatia pumnului.
In miscarile de clasa a 2-a este implicata si articulatia cotuli, este situatia in care operatorul
intinde mana sa ia turbina sau asistenta canula de aspiratie. Reglarea lampii unitului , legarea
bavetei pacientului sunt miscari de clasa a 3-a. Rasucirea corpului asistentei in vederea asezarii
corecte a masutei unitului reprezinta o miscare din clasa a 4-a. In cazul unei situatii
nepravazute (deschiderea camerei pulpare in timpul prepararii substructurii organice),
asistenta se poate ridica si aduce intrumentarul necesar- clasa a 5-a.
Studiul miscarilor realizat in scopul optimizarii muncii, clasificarea acestor
miscari a permis enuntarea unor principii de baza privind economia de miscari:
1. Miscarile celor 2 maini trebuie sa inceapa simultan, sa se desfasoare pe aceeasi
directie, dar in sensuri opuse si sa fie continue.
2. Miscarile trebuie sa fie cat mai usoare, cat mai scurte (clasa 1) si cat mai rare,
evitand schimbarile repezi si bruste ale directiei gesturilor
3. Realizarea si respectarea unei succesiuni logice a miscarilor. Acest obiectiv se
poate infaptui numai prin invatarea secventelor actelor operatorii descompuse in scop didactic,
si prin efectuarea unor exercitii si antrenamente specifice inainte de a trece la activitatea in
cavitatea orala.
4. Stabilirea si mentinerea unui anumit ritm de lucru reduce efortul fizic si psihic al
operatorului.
5. Instrumentarul static si materialele vor fi dispuse intr-o ordine bine stabilita (in
zona minima de lucru), aranjarea binecunoscuta de medic si de asistenta, pentru fiecare
manoper terapeutica in parte. Ritmul se dobandeste prin exercitii repetate si asigura executarea
usoara si automata a miscarilor.
6. Apucarea instrumentelor si materialelor trebuie sa fie usoara, simpla si rapida, la
felca repunearea lor la locul stabilit, dupa utilizare. Cele mai simple miscari de apucare si
aducere sunt cele de contact (glisare).

15
 Curs 3 Pozitii, stereotipii si concepte de lucru

Introducerea criteriilor ergonomice de organizare a muncii in stomatologie porneste de la

evaluarea obiectiva permanenta a conditiilor reale de lucru. Evolutia constanta a acestor conditii,
generata de progresul tehnic rapid si in stomatologie, precum si evolutia conceptiei fiintei umane
(medic, asistenta, tehnician, pe de o parte si pacientul, pe de alta parte) privind confortul in viata
cotidiana, a obligat la analize profunde si concluzii neintarziate in scopul imbinarii celor 2
cerinte.
Pozitiile adoptate in timpul lucrului au efect asupra calitatii muncii si asupra sanatatii
membrilor. Exista 2 modalitati total diferite de lucru:
- Pozitia de lucru ortostatica

- Pozitia de lucru asezat

Prima varianta, desi plina de neajunsuri, este folosita in continuare de medicii

stomatologi, fie din necunoastere teoretica, fie din neacceptarea postulatului teoretic in
compotamentul zilnic sau, nu de neglijat, din cauza conditiilor materiale precare (absenta
scaunelor).
Pozitia asezat a fost pusa in valoare inca de la inceputul secolului de catre stomatologii
francezi, care, ceva mai tarziu (1927), aduc si primele argumente profesionale serioase.
Este admisa ca ergonomica pentru medic si asistenta pozitia de lucru asezat, pe un scaun
cu rotile, care asigura deplasarea fara ca medicul si asistenta sa se ridice. Oricare alta pozitie
reprezinta abateri si are efect negativ asupra sanatatii operatorului.
Pozitia asezat are multe avantaje, aceasta fiind pozitia umana naturala, cu un consum de
energie redus. Spre deosebire de ortostatism, unde sangele si fluidele tisulare au tendinta sa se
acumuleze la mamabrele inferioare, in pozitia sezanda, aceasta tendinta este mai redusa, caci
musculatura relaxata si presiunea hidrostatica scazuta din vene ofera o rezistenta scazuta sangelui
care se intoarce la inima.
Un unghi de 90 ° realizat intre gamba si coapsa permite conditii bune de realizare a
circulatiei. Daca scaunul practicianului este prea coborat, valoarea acestui unghi scade si se
produce flectarea gambei pe coapsa so deci o compresiune a vaselor din spatiul popliteu, vand
drept consecinta o irigatie precara a gambei. Efectul este asemanator cu cel din pozitia
ortostatica, numai ca la pozitia decliva se adauga si compresiunea tesuturilor si vaselor.
Un alt aspect al pozitiei asezat este unghiul care se realizeaza intre coloana vertebrala si
coapsa. Limita inferioara admisa este de 90 ° si determina pelvisul sase roteasca spre spate, ceea
ce reduce curbura lombara naturala, determinand o tensiune crescuta in muschi si ligamente la
acest nivel. Studiile efectuate privind presiunile dintre vertebre pentru diferite unghiuri si pozitii
ajung la concluzii similare si sugereaza ca presiunea interdiscala scade gradat cand unghiul se
deschide peste 90 ° (110-120°). Aceasta pozitie de lucru a primit denumirea de Sit-down
Dentistry.
Organizarea activitatii stomatologice pe baze ergonomice arein vedere asezarea
pacientului intr-o pozitie cat mai ergonomica pentru medic, dar in acelasi timp sa asigure un
anumit grad de confort pacientului, deoarece relaxarea sa influenteaza in mod favorabil
efiecienta activitatii operatorului.
31
 Pozitia ergonomica a pacientului este realizata, dupa cum s-a mentionat intr-un curs
anterior, intr-un fotoliu in care pacientul se afla pe un ax care face un unghi de 20° cu solul.
Aceasta pozitie optima a pacientului se realiozeaza atunci cand varful nasului este la nivelul
genunchilor. Reglarea inaltimii fotoliului dentar si a scaunului operatorului se va face astfel incat
campul operator sa ajunga sub ochii medicului, acesta avand impresia sa scrie la un birou. Capul
pacientului se va gasi la inaltimea cotului medicului. Apropierea pacientului de toracele
operatorului se va face se va face astfel incat medicul sa nu indoaie cotul mai mult de 90 °, sa nu
intinda mana dupa pacient, iar intreg campul operator sa fie controlat cu privirea de catre medic,
sub un unghi al campului vizual cuprins intre 25-38°, astfel incat sa nu fie nevoit sa roteasca
capul.
In cazul analizei pozitiilor de lucru ale medicului si ajutoarelor sale, consideram ca
referinta un cadran de ceas virtual, avand drept centru cavitatea orala a pacientului.
Pornind de la aceasta reprezentare sugestiva putem indica poizitiile operatorilor la fotoliu,
zona instrumentarului static si dinamic in functie de orele ceasornicului. Aceasta schema a
ceasornicului (plan de referinta) a fost obiectul unui acord international Iso si apoi adoptata de
AFNOR (Association Francaise de Normalisation). Exista mai multe concepte asupra pozitiilor
de lucru:
Conceptul 1. Consideram medicul plasat in dreptul orelor 9-10, asistenta, in stanga, in
dreptul orelor 1-3. Masuta unitului este in dreptul orei 7, iar dulapul (masa instrumentelor), in
stanga sa, in dreptul orei 12 si in dreapta asistentei. In acest dulap si scaunul pacientului trebuie
sa fie o distanta de aproximativ 50 cm, pentru ca, in cazul unei extrtactii in cadranul 4, medicul
sa se poata deplasa in dreptul orei 12. Pozitia 1-2 pentru asistenta este defavorabila pentru ca in
cazul ISO ½ panoul cu aspiratie se gaseste in dreptul orei 12.
Conceptul 2. In aceasta situatie, medicul si asistenta sunt unul langa altul in dreptul
orelor 11-1. Instrumentele sunt in pozitia 12 si medicul le poate lua cu mana dreapta s[pre stanga
sau cu stanga si le trece in dreapta. In cazul lucrului la 4 maini, se lasa servit de asistenta. In
acest caz va fi prevazuta o masa comuna cu instrumente pentru medic si asistenta. Este indicat ca
asistenta sa tina canula de aspiratie in mana dreapta. Daca trebuie sa apuce cu mana stanga
pentru a servi instrumentarul static are urmatoarele posibilitati:
- Ia instrumentarul cu mana dreapta si il trece cu mana stanga
- Ia intrumentarul cu stanga si il da cu dreapta
- Roteste corpul la dreapta si ia canula din mana stanga. Toat aceste metode nu
sunt rationale si ca urmare nu sunt recomandate.
Conceptul 3. Panoul cu instrumente dinamice formeaza o unitate pentru medic si
asistenta in partea stanga a fotoliului si le putem aduce deasupra pacientului. Medicul si asitenta
sunt in pozitie asezat, medicul in dreprul orelor 1-3. Se lucreaza in vedere directa.
Instrumentarul dinamic se gaseste in fata sau deasupra pacientului. Dulapul este plasat in
pozitia orei 12, favorabila pentru operatori. Este important de subliniat ca instrumentele
statice si dinamice stau in centrul norului de aerosoli. Ca urmare, vom plasa masa unitului
(suspendata) in spatele pacientului. 3/1 si 3/2 reprezinta diferite distante de apucare a
instrumentelor. Sunt respectate principiile functionale, dar ramane problema aerosolilor.
Conceptul 4. Instrumentarul dinamic se gaseste in centru aerosolilor pacientului. Medicul
este in pozitia orelor 10-12, asistenta in dreptul orelor 3-2. Se lucreaza in vedere indirecta.
Pozitia este avantajoasa pentru ca prezinta distante scurte pentru apucarea instrumentelor. Masa
unitului este in dreptul orelor 8-9. In schimb, asistenta va avea o pozitie incomoda, cu torsiunea
coloanei vertebrale si implica o tehnica speciala de aspiratie. Asistenta trebuie sa ia instrumentele
32
de pe masa si sa le treaca medicului (pozitia 12-1). Principiile 3 si 4 pun pe primul loc
functionalitatea pozitiilor, principiul al 2-lea, factorul estetic, iar principiul 1 face un compromis
rezonabiol intre tendinta sistemica functionala si efectul favorabil psihologic.

Activitatea stomatologica in echipa

Echipamentul modern, complex, utilizarea vitezelor inalte ce implica in mod obligatoriu

racirea cu aer si apa si deci folosirea aspiratiei, lucrul sub diga sunt imperative majore care trag
dupa sine o activitate stomatologica asistata, ajutorul mediului fiind realizat de una sau doua
asistente specialiate. Lucrul la 4, 6 maini, atunci cand este bine organizat, cand fiecare membru
isi cunoaste perfect sarcinile, contribuie la optimizarea actelor terapeutice si la reducerea oboselii
fizice si psihice.

Lucrul la 4 maini
Majoritatea interventiilor stomatologice impun ajutorul nemijlocit al asistentei (Four
handed Dentistry). Pozitia de lucru este pozitia asezat: medicul in dreapta si asistenta in stanga
pacientului, cu posibilitatea deplasarii in functie de cadranul la care se lucreaza. In etapa de
examen clinic, asistenta va servi medicul cu instrumentul static, spray-ul de aer si apa. De
exemplu, oglinda si sonda pot fi servite simultan cu ambele maini in pozitie corecta, astfel incat
operatorul sa evite miscarile suplimentare.
Majoritatea actelor terapeutice necesita anestezia loco-regionala a campului operator. Si
in aceasta etapa este necesara interventia asistentei: serveste medicul cu oglinda, pensa,
comprese cu alcool, comprse uscate, preia pensa si ruloul si il serveste cu seringa incarcata,
pregatita si verificata si apoi preia seringa.
In cazul utilizarii digai, este absolut necesar ajutorul asistentei. Oadata aplicata diga,
aspiratia continua in cavitatea orala este indispensabila si este realizata de catre asistenta, care va
plasa canula in dreptul sursei de apa de la turbina, in pozitia decliva(fund de sac): zona
vestibulara sau palatinala maxilara sau zona vestibulara sau linguala mandibulara, in functie de
dintele la care se lucreaza.
Atunci cand medicul lucreaza cu vedere indirecta, canula de aspiratie va fi orientata la
nivelul oglinzii pentru a asigura o buna vizibilitate. Pozitia canulei si a mainii nu trebuie sa
jeneze cu nimic realizarea miscarilor in cadrul zonei I de catre medicul stomatolog.
In cazul tratamentului gnatoprotetic, asistenta va fi familiarizata cu toate tipurile de
materiaale de amprenta (proprietati, mod de preparare, conditii de pastrare a amprentelor), cu
tipurile de port-amprente, etc.
Si in cazul altor proceduri terapeutice, asistenta trebuie sa cunoasca conditiile si etapele.

Lucrul la 6 maini (Six Handed Dentistry)

Se preconizeaza plasarea celei de-a doua asistente in dreapta medicului (ora 7), in pozitie
asezat, aceasta situatie creandu-i un acces facil la campul operator. Panoul cu instrumentar
dinamic va fi plasat in dreptul orei 6, pentru ca asistenta a 2-a sa aiba acces. Ea va servi medicul
cu instrumentar atunci cand va fi cazul.
Sarcinile celei de –a doua asistente trebuie sa fie bine precizate, pentru ca aceasta sa fie
intr-adevar utila. Dintre sarcinile pe care le va executa, mentionam:
- Pregatirea digai, in timp ce medicul ajutat de cealalata asistenta realizeaza
33
 anestezia
- Reglarea lampii unitului, ori de cate ori este nevoie
- Schimbarea frezelor montate in instrumentarul dinamic
- Pasajul instrumentarul dinamic la si de la medic
- Indepatarea partilor moi(buze, obraji, limba, lambouri)
- Prepararea si pasajul materialelor poentru: obturatii de baza, obturatii coronare
provizorii sau definitive (amalgam, compozite, cimenturi), obturatii
endodontice,etc.
- Punerea in functie a diferitelor aparate (detartrorul cu ultrasunete, lampa de
fotopolimerizare, bisturiu electric)
- Utilizarea celui de-al doilea sistem de aspiratie
- Urmarirea anesteziei generale (in chirurgie, pedodontie).

Rolul ergonomic al pregatirii campului operator

Pregatirea campului operator face parte intrinseca din stilul ergonomic de lucru pentru ca
evita timpii consumati inutil pentru corectarea, reluarea unor faze de lucru, asigura economisirea
materialelor, evita greseli de tehnica, accidente, complicatii si nu in ultimul rand evita starile
tensionale in randul memebrilor echipei si de asemenea stress-ul pacientiului, asigurand linistea
operatorie atat de mult doorita.
Crearea unui cadrul optim de lucru incepe cu pregatirea generala a pacientului, care
poate fi:
1. Psihica- fiecare etapa terapeutica reprezinta o noua experienta pentru pacient.
Astfel se recurge la mijloace verbale si non-verbale pentru prevenirea si linistirea
pacientului. Se recomanda totodata si administrarea de medicamente
tranchilizante sau chiar sedative.
2. Pregatirea loco-regionala prevede indepartarea hainelor care ar impiedica o
pozitie relaxanta a pacientului si aplicartea unor mijloace speciale de protectie
(bavete, campuri speciale folosite im amprentare, campuri chirurgicale sterile,
ochelari de protectie).
3. Pregatirea locala cuprinde masuri minime de asepsie si antisepsie a cavitatii
orale, masuri de izolare soi control a salivatiei, masuri pentru reducerea reflexului
exagerat de voma.
4. Masurile de asepsie orala sunt extrem de importante deoarece majoritatea
interventiilor in cavitatea orala sunt manopere sangerande si este important
reducerea microbismului oral in scopul evitarii unei bacteriemii. Cea mai simpla
si rapida metoda este clatirea gurii cu o solutiei antiseptica (clorhexidina) inaintea
oricarei interventii in cavitatea orala, aceasta reducand si concentratia microbiana
a aerosolilor.
5. Izolarea campului operator si controlul salivei reprezinta o problema esentiala
pentru majoriatatea manoperelor terapeutice. Exista mai multe modalitati, care
singure sau combinate, pot reaaliza izolarea campului operator:
• Sistemul de aspiratie a unitului
• Aerul comprimat –prezinta dezavantajul ca tinde sa redistribuie secretia
din cavitatea orala in cohii si chiar pe fata operatorului sau a pacientului.
• Absorbantele reprezinta o categorie vasta de materiale oferite pre-
34
 pregatite de firmele producatoare si gata sterilizate – rulouri, comprese,
bulete
• Diga
• Conuri de hartie

Pregatirea si pasajul instrumentelor si materialelor reprezinta etape importante, a caror

desfasurare se realizeaza dupa un algoritm si intr-un spatiu bine reglat, cu miscari bine precizate,
invatate si exersate in etapele de instruire aa activitatii, atat de medic , cat si de asistenta.
Organizarea instrumentarului static pe acte operatorii se poate face in 2 moduri diferite:
1. Sub forma de platouri pre-preparate (Trays), care pot fi prevazute pentru fiecare
etapa din cadrul actului operator (de exemplu, pentru realizarea pulpectomiei vitale se
pregatesc: platou pentru examenul clinic, platou pentru anestezie, platou pentru
diga, platou pentru pulpectomie). Aceste platouri sunt niste cutii metalice (din Al)
care contin instrumentarul asezat intr-o ordine care corespunde succesiunii utilizarii
sale. Platourile au avantajul ca reduc timpul de lucru, evita desterilizarea
instrumentarului.
2. Sterilizarea intrumentarului in mod centralizat, in casolete destinate tipurilor de
intreventie (odontologie, parodontologie, protetica, chirurgie, etc.). O alta casoleta va
contine campurile textle sterilizate sau tavitele.

Principiile ergonomice ale miscarii au stabilit o serie de reguli pentru pasajul

instrumentelor:
1. Instrumentele nu vor fi deplasate niciodata pe deasupra fetei sau capului pacientului
2. Instrumentul va fi orientat cu manerul spre cavitatea orala a pacientului

3. Asistenta va depune instrumentul in mana operatorului in pozitie activa de lucru, astfel

incat acesta sa nu fie nevoit sa ii modifice pozitia sau sa-si modifice campul vizual in
sensul unor noi adaptari vizuale
4. La semnalul operatorului (vizuale, gestice, auditive), asistenta va prelua instrumentul
folosit din mana acestuia si il va repune pe platou, la locul sau cunoscut
5. Medicul va stabili impreuna cu asistenta un limbaj al gesturilor, cu semnificatii privind
dorinta acestuia de a preda un instrument sau de a primi altul.
Pentru o eficienta maxina, la semnalul medicului, asistenta va prelua instrumentele de pe
masuta si le va aduce in zona I, in apropierea campului operator si in campul vizual al medicului,
asezandu-le in mana acestuia. In acest sens exista miscari bine reglate, degetele putand fi grupate
astfel:
- Primul grup de degete cuprinde indexul si policele si este utilizat pentru
servirea si primirea instrumentelor.
- Al doilea grup cuprinde degetele: mijlociu, inelar si degetul mic si este utilizat
pentru primirea unui instrument sau pentru a trece un instrument grupului unu
si apoi a-l servi medicului.
Folosind aceste grupuri de degete, pasajul instrumentelor de la asistenta la medic si
invers se va face in functie de priza instrumentelor (modul in care sunt tinute acestea in mana in
pozitie activa). Priza poate fi ca un creion sau palmara.
35
 Priza stilou – instrumentul este tinut si oferit cu manerul spre cavitatea orala, cu index si
police, astfel incat operatorul sa-l poata primi, folosind aceeasi grupare de deegete sau in plus si
mijlociul. In aceasta maniera se poate realiza pasajul pentru urmatoarele instrumente: oglinda,
pensa, sonda, excavator, fuloar, spatula, instrumentar de detartraj, chiurete, piese, turbina etc.

Priza stilou

Priza palmara este utilizata pentru elevatoare, clesti, ciupitor de os, port-amprente, spray
de aer si apa, seringa.

Priza palmara cleste

Instrumentarul este oferit de asistenta cu manerul spre operator, iar acesta inapoiaza de
aceeasi maniera.

36
 Priza palmara elevator

Fiecare etapa terapeutica urmeaza un algoritm flexibil, insa toate trebuie sa urmareasca
cateva etape principale:
- pregatirea instrumentarului si a materialelor necesare pentru etapa terapeutica;
- pregatirea pacientului;
- desfasurarea etapei, asistata (lucrul la 4 sau la 6 maini) sau nu;
- programarea pacientului pentru urmatoarea interventie (daca este cazul).
Instrumentarul si materialele care necesita sterilizare trebuie pregatite din timp.

37
 Curs 4 Informatica si microrobotica in stomatologie – notiuni generale

Cercetarea informatica a sprijinit diverse domenii ale stomatologiei, cu scopul

dezvoltarii si perfectionarii metodelor de investigare (interpretarea automata a unor exemene
paraclinice: electromiografia, gnatosonia, gnatofonia, teleradiografia etc.), de stabilire a
diagnosticului si planului de tratament. Un pas important il reprezinta conceptia si executarea,
cu ajutorul microrobotilor si asistata de computer, a microprotezelor. O alta aplicatie, de ultima
generatie, este realizarea de aparate ortodontice transparente, „invisibile”, in urma analizei si
scanarii computerizate a mulajului danturii.
Volumul suprinzator de mare de date care pot fi stocate in memoria calculatorului
contribuie si la decongestionarea spatiilor, altfel ocupate de reprezentarea materiala a acestor
date, acumulate de-a lungul vietii profesionale (foi de observatie clinica, modele de studiu, fise
de laborator, radiografii,etc).
Introducerea informaticii in stomatoilogie a reprezentat la inceput o solutie pentru
problemele administrativ-organizatorice si de gestiune in cabinetul de medicina dentara sau de
tehnica dentara. Astfel, soft-uri specializate pot realiza stocarea datelor din foile de observatie,
prelucrarea si stocarea radiografiilor dentare sau a imaginilor din cavitatea orala, gestionarea
problemelor finaciare (facturare, devize, plati, controlul conturilor etc.), managementul stocului
de materiale etc.

Investigatii paraclinice computerizate

Teleradiografia de profil reprezinta o metoda de investigare obiectiva si obligatorie
pentru gnatolog, protetician si ortodont, in scopul evaluarii relatiilor mandibulo-craniene
fundamanetale si a homeostaziei sistemului stomatognat.
Scopul programul este de masurare a unui set de standard de valori de unghiuri,
proprtii si lungimi de segmente de pe teleradiografia de profil si de determinare interactiva
acestor valori. Programul este autodocumentat si condus pe baza de memorie. Digitalizarea
teleradiografiei presupune introducerea coordonatelor x, y ale punctelor craniometrice fata de un
raport rectangular, intr-o ordine dictata de computer, pentru a evita omisiunile. In etapa
urmatoare computerul calculeaza si afiseaza un tabel de valori standard pe care le va stoca in
memorie, fiecare marime avand un domeniu de valori: minima, normala si maxima. Valorile
obtinute sunt organizate astfel:
- Dezvoltarea bazei craniului
- Dezvoltarea bazei osoase mandibulare
- Dezvoltarea proceselor alveolare
- Dezvoltarea arcadelor dentare
- Valori corelative maxilo-mandibulare.
Ultima etapa este cea de calcul intercativ, care stabileste disstantele, rapoartele si
calculeaza unghiurile, afisand valorile determinate si rapoartele lor fata de medie, fata de
valoarea maxima si minima.

Tomografia de profil a articulatiei temporo-mandibulare reprezinta unul dintre cele

mai utilizate examene paraclinice, in scopul diagnosticarii disfunctiilor sistemului stomatognat.
Scopul programului il reprezinta masurarea unui set de 9 valori (8 distante si 1 unghi) pe
38
tomografia articulatiei temporo-mandibulare- gura inchisa si gura deschisa si extragerea unor
concluzii privind incadraeea acestor valori in limitele normalului.
S-a constatat ca acest examen permite evidentierea unei variabilitati morfologice
individuale foarte accentuate si a unor dimensiuni articulare in rapost de sex, varsta, adancimea
cavitatii glenoide, stergerea pantei articulare, variatii ale fantei articulare si ale rapoartelor
dinamice-statice condil-cavitate glenoida. Variabilitatea dreapta-stanga constatata (asimetria) in
majoritatea situatiilor a conditionat repozitionarea mandibulo-craniana.
Radiografia retrodento-alveolara digitalizata
Radioviziografia (RVG) reprezinta o tehnica de investigare a structurilor dento-
alveolare care amelioreaza foarte mult realizarea examenelor radiografice dentare si care renunta
la filmele radiografice. Imaginea radiografica este preluata de un captor minituarizat si in mod
automat afisata pe ecran.
Avantajul este reprezentat de iradierea redusa a pacientului si a medicului,
posibilitatea stocarii in memoria computerului a imaginilor radiografice ale tuturor pacientilor si
reactulizarea lor in orice moment, efectuare de studii statistice si ofera performante privind
sensibilitatea imaginii.
Digitalizarea imaginii radiografice poate fi realizata cu un computer personal la care
acuratetea imaginii este semnificativ mai mare fata de cele industriale.
Analiza ocluzala computerizata permite echilibrarea planului de ocluzie la nivelul
dintilor naturali, aparate gnatoprotetice conjuncte, partial sau total amovibile, prin inregistrarea
fortelor ocluzale si diagnosticul acestora. Un astfel de aparat este T-SCAN (de la Tekscan Inc.),
care asigura un diagnostic si un tratament facil al ocluziei, fiind caracterizat, in acelasi timp, de
precizie si reproductibilitate. Poate fi folosit si in scop documentar, medico-legal si pentru
instruirea pacientilor (in etapele de educatie sanitara) si a studentilor.
Principul contructiv se bazeaza pe inregistrarea contactelor ocluzale intr-un material
(senzor), a carui rezistenta electrica variazain functie de presiune. Grosimea acestuia influenteaza
proprietatile fortei ocluzale. Acest senzor este de unica folosinta, sub forma unei sonde
electronice, de forma arcadei si are cuprinde intreaga arcada, flexibil si subtire ca sa nu provoace
distorsiuni suplimentare contactelor ocluzale. Prezinta o frecventa si o rezolutie spatiala
suficienta pentru a nu pierde contactele importante.
Aceasta metoda de analiza ocluzala este foarte utila, prezita o acuratete deosebita si
exclude subiectivitatea celorlalate metode cunoscute (model de studiu.hartie de articulatie, ceara,
siliconi, etc.). de asemenea, exclude arhivarea reprezentarilor materiale ale metodelor de analiza
ocluzala clasice, caci memoria compputerului este cea care va stoca aceste analize de pe T-
SCAN.

Analiza electromiografiei si a kinezimandibulografiei asistate de computer

Activitatea neuromusculara la nivelul sistemului stomatognat prezinta complexitate

deosebita, concordanta multitudinii functiilor indeplinite.
Realizarea functiilor sistemului stomatognat se fundamenteza in principal pe
activitatea neuromusculara, ce asigura dinamica si statica mandibulara, activitate obiectivata si
prin fenomene bioelectrice. Electromiografia, ca metoda de studiu a acestor manifestari, ocupa
un loc cu totul particular, datorita afectarii neuromusculare frecvente, ce insoteste sisndromul
disfuctional al sistemului stomatognat.
Analiza automata a biopotentialelor musculare permite o analiza in timp a semnalului,
39
afisare pe monitor pe o grila etalonata in timp si amplitudine (fata de vizualizarea semanlului pe
osciloscop sau film foto). Arhivaea informatiei in memoria computerului permite medicului
accesul simplu la un volu mare de informatii, putand surprinde mai usor elementele caracteristice
in diagnosticare si urmarirea evolutiei pacientilor.
Analiza semnalului in domenil frecventa (Fourier) este facilitata de faptul ca
programul realizat permite afisarea semnalului intr- o forma sintetica , medicului revenindu-i
sarcina de a observa cum se reflecta diferitele ritmuri ale celulei musculare in spectrul obtinut.
Activitatea electrica musculara este, de asemenea, amplificata si culeasa de
electromiograf, digitalizata dupa un model functional in timp real, cu o frecventa medie,
monitorizata si memorizata. In ceea ce priveste dinamica mandibulara, pozitia spatiala
tridimensionala a magnetului kineziomandibulografului este inregistrata de-a lungul celor 3 axe
ortogonale in timp real si apoi monitorizata ca miscare in planurile sagital si frontal si apoi
analizata si comparata.

Gnatosonia si gnatofonia computerizate

Examenul genatosonic realizeaza inregistrarea zgomotelor ocluzale normale si
patologice, amplificarea si analiza lor in domeniul timp si frecventa pe un osciloscop catodic (pe
un analizor spectral- analiza Fourier). Metoda permite aprecierea unor parametrica : localizarea
zgomotului ocluzal, numarul acestora, intensittea, momentul aparitiei, predominanta unor
anumite frecvente in spectru. Utilizarea acestor programe automate face posibila o echilibrare
ocluzala exacta, realizand contacte ocluzale multiple, punctiforme si uniform distribuite pe
intreaga arcada, asigura efectuarea unor studii comparative pe grupuri reprezentative si permite
urmarirea evolutiei pacientilor.
Un alt parametru importnat si care reflecta corecta refacere morfo-functionala a
sistemului stomatognat este fonatia. Gnatofonia realizeaza analiza pronuntiei corecte a
fenomenelor, in domeniul timp si frecventa , avand in vedere numai implicatia stomatologica.
Fenomenele si semnalele sonore sunt transformate in semnale electrice, amplificate si apoi
introduse in computer, care faciliteaza analiza, evidentiind si noi parametri la care altfel nu am
avea acces.

Elaborarea computerizata a unor etape terapeutice

Elaborarea computerizata a diagnosticului stomatologic permite utilizatorului sa

stabileasca diagnosticul intr-un timp mai scurt. Programul prezinta etapele algoritmului de
examinare a bolnavului sub forma unor intrebari standardizate. Metoda prezinta avantajul de a
creste precizia diagnosticarii afectiunilor, deci si a tratamentului, insa are si un dezavantaj major
si anume imposibilitatea adaptarii tratamentului la cazuri particulare.
Elaborarea planului terapeutic se realizeaza pe baza diagnosticului dat de computer
si orienteaza solutia terapeutica spre protezarea conjuncta sau adjuncta in functie datele
introduse.
Amprentarea substructurilor organice; conceptia si realizarea microprotezelor
asistata de computer implica interventia unui microrobot care asigura realizarea practica
propriu-zisa. Elementele componente ale sistemului sut urmatoarele: sonda optica, program de
prelucrare a semnalului optic, microprocesor si un program de concepere si realizare a
microprotezei, comanda numerica si microfreza.
Amprentarea optica a substructurilor organice se realizeaza cu ajutorul sondei optice
40
sau a palpatoarelor electronice. Acestea preiau forma dintelui preparat din cavitatea orala si o
traduce in valori numerice care sunt introduse intr-un computer ce va realiza conversia datelor,
aparand pe monitor forma dintelui preparat. Baleierea dintilor preparati, a vecinilor, a
antagonistilor se face in aproximativ 3 minute.

Realizarea microprotezei se va face numai dupa ce medicul va alege pe cea indicata

de multitudinea solutiilor existente in program. Forma standard a microprotezei va fi adaptata
cazului clinic (forma unui unghi, convexitatea zonelor de contact, pozitia si forma unui cuspid,
etc.). limbajul este simplu si utilizeaza termeni specifici dentari. Apoi este studiata ocluzia
dinamica care va implica si ea modificari ale reliefului ocluzal. Aceasta modelare pe ecran
dureaza aproximativ 2-10 minute. Urmeaza apoi executia propriu-zisa, a carei durata depinde de
complexitatea elementului, duritatea materialeului, starea finala de finisare.
Avantajele metodei constau in executia foarte rapida, perfecta, independenta de
conditiile externe, intr-un timp redus, insa necesita o investitie importanta, care se amortizeaza
foarte greu.

Noi tendinte si tehnici performante minim invazive in tratamentul

stomatologic

Terapia minim invaziva adopta o filozofie ce include preventia, remineralizarea si

interventia minima in ceea ce priveste plasarea si inlocuirea restaurarilor dentare. Aceasta terapie
atinge obiectivele tratamentului folosind cea mai invaziva manopera chirurgicala cu indepartarea
cat mai putina a tesutului dentar sanatos. O leziune dentara carioasa este rezultatul infectiei
bacteriene. Restaurarea dintelui nu vindeca boala carioasa. De aceea la pacientii cu risc cariogen
mare trebuie intervenit si asupra dietei, a tehnicilor de igiena orala si a tratamentului
antibacterian.
Principiile terapiei minim invazive cuprind :
o Nu se indeparteaza niciodata din structura dentara mai mult decat este
necesar restaurarii;
o Intotdeuna se folosesc materiale dentare care conserva structura dentara;
o Intotdeuna se folosesc materiale dentare care au fost testate de catre medicii
dentisti din centre universitare;
o Se folosesc intotdeuna materialele dentare cele mai bune si de durata pentru a
reduce riscul reconditionarii restaurarilor;
Terapia minim invaziva trebuie sa cuprinda un numar de sedinte cat mai
scurt;
o Intotdeuna se folosesc materiale de restaurare a structurii dentare care nu uzeaza dintii
antagonisti;

o Dentistica minim invaziva da voie practicianului sa nu neglijeze santurile si fosetele dentare

pentru a detecta leziunile cariogene cu pierdere minima de substanta dentara;

o Capacitatea de a indeparta leziunile cariogene incipiente prin interventie minima nu inseamna sa

inervenim asupra tuturor santurilor si fosetelor pigmentate;

41
 o Sigilantii sunt folositi ca masuri de preventie pentru santurile si fosetele dentare,
cand este prezenta leziunea carioasa, restaurari compozite mici, numite
„restaurari preventive cu rasini compozite” sunt de preferat in locul restaurarilor extinse cu
amalgam, oferind o preparatie mult mai conservativa.
In ultimii ani, in industria serviciilor stomatologice s-a evidentiat tendinta de a
recurge la tehnici complexe de tratament atunci cand ele nu sunt obligatorii. Acest lucru este
complet gresit si vine in contradictie cu obiectivele stomatologiei minim invazive, care se
bazeaza pe preventie si tratarea afectiunilor dentare prin interventii minore.
Iata cateva exemple de tratamente ce se incadreaza in conceptul stomatologiei minim
invazive:
Sigilari
Procesul de sigilare nu presupune frezarea dintelui in nici un fel. Aplicarea unui
sigilant in primele 6 luni de la eruptie reprezinta cel mai eficient tratament de preventie a
leziunilor carioase sau a restaurarilor pe care un dinte le poate suporta.

Inlocuirea materialelor de preventie a restaurarilor cu freze mici si aer abraziv

Cand dintele prezinta carii superficiale este momentul prielnic de indepartare a
acestora si de obtinere a unei restaurari minore si optime.

Mini-implanturi dentare vs. Implanturi dentare clasice

Sunt multe cazuri in care pacientii nu prezinta nivelul minim al structurii osoase pentru a
suporta un implant dentar de dimensiuni standard. Aplicarea unui mini- implant dentar
permite dezvoltarea unui tratament conservativ ce nu suprasolicita structura osoasa si nu
afecteaza longevitatea lucrarii protetice.

Inlocuirea coroanelor dentare cu Inlays si Onlays

Multi medici dentisti considera ca procesul de coronare a unui dinte este mai simplu
si mai de durata decat cel de aplicare a unui inlay sau onlay. Medicii care au experimentat
multiple tehnici moderne de tratament au inteles ca aplicarea unor inlay sau onlay este mult mai
simpla, previzibila, mai rezistenta in timp, chiar mai estetica (gingia din jurul dintelui pastrandu-
si anatomia si culoarea) si minim invaziva.

Tratament de albire dinti sau fatete dentare in loc de coroane dentare

Sunt multe cazurile in care dintilor de o culoarea mai inchisa inca de la eruptie sau
celor care au capatat o culoare neplacuta de-a lungul timpului le-au fost aplicate coroane dentare
in loc de fatete sau un tratament profesional de albire. Coroanele sunt invazive, ele mentinand o
presiune continua asupra radacinii dintelui.

Indepartarea molarului de minte la momentul oportun

Extractia molarului de minte la momentul potrivit este simpla si nu implica nici o
trauma. Daca extractia are loc mai devreme decat este necesar, interventia este dificila deoarece
molarul de minte se situeaza inca in os, nedefinitizandu-si procesul de formare. Pentru ca aceasta
interventie sa fie minim invaziva trebuie efectuata intre 16 si 19 ani.

Radiografii digitale vs. Radiografii conventionale

Majoritatea medicilor dentisti s-a orientat catre radiografii digitale, cunoscand foarte
bine faptul ca acestea emana un numar scazut de radiatii comparativ cu clasicele radiografii.

42
 Tehnica minim invaziva de varf in anestezia locala
Exista aparate de generatie noua pentru
anestezii locale (ex. Anaeject) care injecteaza
anestezic cu mare precizie si intr-o cantitate
minima, masurand gradul de evacuare a
anestezicului din carpula. Nu se produc distensii
ale tesuturilor prin injectare si sunt prevazute cu
sistem computerizat cu avertizare sonora.

Tratamentul minim invaziv in prepararea suprafetelor dentare poate cuprinde: tehnici

mecanice (tehnica rotativa, viteza inalta si joasa; tehnica restaurativ atraumatica prin indepartarea
leziunilor cariogene cu instrumentar manual Black; oscilatii sonice – utilizand miscari oscilatorii
produse de aparate sonice de detartraj); tehnici mecano- chimice: Carisolv; tehnici Kinetice
(abrazia cu aer – folosind oxid de aluminiu 50μ; ozonul; terapia laser).

43
 Curs 5 Unitul dentar

Unitul dentar este o instalatie complexa care functioneaza racordat la 3 surse

importante: curentul electric (220V), apa de la retea cu presiune 2,5-3 atmosfere si aer
furnizat de un electrocompresor la o presiune de 3-5 atmosfere. Este alcatuit din mai
multe componente, precum corpul unitului, masa de lucru, port scuipatorul,
dispozitivul de iluminare, bratul Doriot, intrerupatorul cu pedala, turbina sau
dispozitivul pentru viteze inalte.

Echipamentul uzual al unitului dentar se compune din: instrumentar dinamic

(turbina, piesa dreapta, piesa contraunghi), micromotorul electric, sistemul de aspiratie
de mica si mare putere, spray-ul de aer si apa, diga.
a) Instrumentarul dinamic este montat la bratul telescopic al unitului sau in
spatele fotoliului. Actionarea se face prin intermediul pedalei de picior, care poate fi
atasata direct printr-o curea.
Turbina este un dispozitiv de titan cu forma ergonomica si bun control
tactil, alcatuita din rotor, fuzeta (carcasa metalica), conducte de transport aer, rulmenti
ceramic, fibra optica multifilament. Aceasta utilizeaza aer sub presiune (1,8-2,2 bari) si

44
are o viteza de turatie de 500.000 tur/min (in functie de presiunea exercitata pe
suprafata dintelui). Instrumentarul rotativ se fixeaza in capul turbinei prin sisteme
diferite: frictiune, stranger sau rasucirea unui surub. Turbinele au aparut pe la
inceputul secolului trecut (anii 1920) si exista in present sub forma a 2 modele: - cu
pensa mecanica manuala si - cu Push-button. Turbinele electronice pot fi cu lumina
(sau cu fibra optica) sau fara lumina.

Piesa dreapta este destinata activitatii pe fata vestibulara a dintilor frontali

superiori si inferiori si pentru unele operatii pe fetele ocluzale ale dintilor laterali. La
piesa dreapta se pot folosi freze cu o lungime de peste 40 mm.

Piesa contraunghi este formata din 2 componente: corpul si capul piesei.

Intre cap, corp si freze se formeaza un dublu unghi de unde deriva si numele piesei.
Pentru o mai buna manevrare si marirea prizei manual, corpul piesei poate prezenta
impresii zimtate sau digitiforme. Capul piesei poate fi amovibil si poate fi rotit in jurul
propriului ax, fiind astfel stabilizat in pozitia dorita cu ajutorul unui dispozitiv cu arc,

45
situate chiar la linia de jonctiune cap-corp. Cu piesa contraunghi se pot efectua diverse
activitati in orice zona a cavitatii bucale, pe toate fetele dintilor.

b) Micromotorul electric are o viteza de rotatie care variaza intre 4000 si

40.0 rot/min. Multiplicatoarele de la piesa contraunghi pot asigura o crestere a
vitezei de pana la 160.000 rot/min. Acest cuplu este foarte puternic si, ca urmare,
variatia vitezei in functie de presiunea de apasare este neglijabila . Volumul acestor
piese (datorita micromotorului) este destul de mare.

c) Instrumentarul rotativ este reprezentat de freze, pietre, discuri, gume,

alcatuite dintr-o parte activa de forme si din materiale diverse, un maner cu lungime si
terminatie in funtie de instrumentarul dinamic la care se adapteaza.
Intrumentarul rotativ poate fi montat sau nu pe mandrin. Calitatea
mandrinelor influenteaza mentinerea centricitatii instrumentelor. Uzura capului
instrumentului motor sau curbura frezelor sunt datorate nerespectarii acestei conditii.
Mandrinele sunt realizate din otel cromat dur , rezistent la coroziune si otel inoxidabil.
Frezele pot avea partea activa din otel dur, carbura de tungsten sau pot fi
diamantate. Frezele din otel dur si extradur (diamantate) sunt folosite in smalt si
dentina, cele din carbura de tungsten sunt folosite la preparari de substructuri organice
(in chirurgia maxilo-faciala), iar gumele sunt folosite pentru finisare (avand culori, in
functie de gradul de finisare).

d) Sistemul de aspiratie este utilizat pentru indepartarea apei si a particulelor

solide, fiind esential in efectuarea manoperelor functionale in pozitia culcat a
pacientului. Se evita astfel clatirea gurii pacientului, optimizandu-se timpul de lucru si
permitand utilizarea instrumentarului dinamic de mare viteza racit cu are si apa,
realizarea unui camp operator uscat, clar si pastrarea calitatii materialelor dentare, prin
evitarea contactului cu saliva sau apa. Canulele de aspiratie au un diametru de 4 mm si
ot fi realizate din plastic (de unica folosinta) sau din metal (sterilizabile). In ultimii ani
au aparut studii care atrag atentia asupra contaminarii apei unitului dentar prin

50
intermediul sistemelor de aspiratie si a necesitatii unui cotrol riguros a procesului de
decontaminare.

e) Spray-ul de apa si aer este utilizat pentru o

racire suplimentara in timpul prepararii dintilor, pentru
curatarea si uscarea oglinzii dentare, a cavitatilor, a
amprentelor, etc. Astfel, spray-ul poate fi multifuctional
sau pot exista 2 spray-uri cu functii diferite.

f) Diga este un dispozitiv de izolare a dintilor de operat si ca celor adiacenti

de mediul umed din cavitatea bucala. Aceasta este considerata ca cel mai bun mijloc de
izolare in stomatologie, fiind realizata dintr-o folie de latex, aplicata pe un cadru
metalic sau de plastic, la care se adauga clemele de sustinere, clestele pentru perforare
si pensa forcept pentru manevrarea clemelor. Clamele ce fixeaza piesa de latex pe
dintele de operat, sunt realizate dintr-un inel de otel intrerupt, de la cele 2 extremitati
ale arcului de cerc pornind cate 1 brat care vor cuprinde fata vestibulara si orala a
dintelui. Pentru a nu traumatiza gingia si a determina usurinta in deplasare, bratele
clemelor nu vor depasi fata meziala si distala a dintelui.

Diga este un dispozitiv de unica folosinta si steril, de culori diferite, pentru un

bun contrast preferandu-se cele mai inchise la culoare.

51
 Lampa pentru fotopolimerizare

Lampa de fotopolimerizare este o lampa cu halogen ce emite o limina cu

lungimea de unda λ= 400-500 nm. Lampa este folosita pentru polimerizarea tuturor
materialelor dentare fotopolimerizabile, atat in laborator, cat si in cabinet. Este
destinata polimerizarii intraorale a materialelor, cimenturilor, adezivilor si bazelor
fotopolimerizabile. Mai mult, ea poate fi utilizata si extraoral pentru polimerizarea
unor piese ce necesita reparare.

Partile componente ale lampii sunt:

o Unitate de control;
o Pistol;
o Fibra optica;
o Suport;
o Filtru protector;
o Sigurante fuzibile;

Design-ul ergonomic permite dirijarea precisa a luminii, canulele putand fi

orientate cu 360° pentru a avea acces in zonele proximale. Prezenta filtrului si a
conductorului de fibra optica asigura o polimerizare omogena. Un semnal sonor

52
calibrat electronic indica perioadele de functionare. Lampa poate cauza leziuni ale
retinei daca se priveste frecvent fluxul luminos.

Lampa fotopolimerizare cu led

Cele mai moderne sunt lampile de fotopolimerizabile cu led, fara cablu de

alimentare, care prezinta 2 moduri de operare: standard si exponential, ce asigura o
polimerizare treptata si controleaza formarea microspatiilor marginale.

Bisturiul electric
Aparat terminat printr-un varf unde circula curenti de inalta frecventa.
Utilizat in chirurgie, bisturiul electric poate servi, dupa intensitatea curentului utilizat,
fie pentru coagularea sangelui unui vas care sangereaza, fie pentru sectionarea
tesuturilor.

Bisturiu electric

53
 Bisturiul electric asigura realizarea delicata a inciziilor, cauterizarea partilor moi,
etalarea sulcusului gingival fara sangerare. Partea activa a bisturiului poate avea forme
variate, si astfel si utilizari multiple (ex. Servotome-SATELEC; Sirotom-SIEMENS).

Laserul
Laserul este un fascicul concentrat, foarte puternic de fotoni, produs in
interiorul unui cristal de rubin (sau alte substante solide, lichide sau gazoase), asupra
caruia se aplica impulsuri luminoase date o lampa de xenon. Datorita capacitatii lui de
a concentra o cantitate foarte mare de energie intr-un anumit punct, laserul devine un
instrument folosit tot mai larg in biologie si medicina.
Utilizarea acestuia porneste de la observatia ca un fascicul laser proiectat
pe un tesut produce efecte termice a caror intensitate depinde de intensitatea fascicului
luminos si de durata actiunii lui. Aceste efecte merg de la fenomenele de coagulare a
proteinelor pana la distructia totala a celulelor.

54
 Laserul a fost propus ca instrument in anul 1953 de catre fizcienii
americani H. Townes si A.L. Schalow, ca fiind primul mecanism ce emitea lumina
vizibila si nu microunde. Laserul in stomatologie este de trei tipuri: cu Heliu-Neon,
Neodyme YAG si cu dioxid de carbon. In 1960 a fost produs primul laser operational,
iar in 1962 Ion Agarbiceanu a finalizat primul laser atomic He-Ne din Romania. In
1968 a fost realizat primul laser cu CO2 din Romania, intre anii 1970-1980, fiind
introdus in medicina, cu o prima utilizare in biologie.
Aplicarea laserului in medicina dentara ofera stomatologilor sansa de a
efectua o varietate de proceduri dentare care, astfel, nu ar fi putut fi realizate. Soft-
laserii au efect antialgic, reduc hemoragiile locale, accelereaza recosntructia tisulara,
au efect antiinflamator, sterilizeaza dentina si cavitatile osoase, iar ultimele generatii
de laser realizeaza preparari in smalt si dentina.
Avantajul utilizarii laserului in cabinetul de medicina dentara:
- Accelereaza reconstructia tisulara
- Reduce hemoragiile locale
- Tratamente nedureroase si fara vibratii
- Suprafatele dupa tratament laser fac o buna retentie a materialelor de
obturatie
- Viteza mare de lucru si precizie ridicata
- Canalicule dentinare deschise
- Structura dentinara normala este conservata
- Efecte antiinflamatoare
- Capacitatea de ablatie selectiva a dentinei alterate

Aparate de detartraj

Detartrorul cu ultrasunete este un echipament auxiliar al unitului dentar si

trebuie utilizat obligatoriu impreuna cu sistemul de aspiratie. La ora actuala, se
utilizeaza aparatele de detartrare piezoelectrice, ce geneaza miscari de tip linear cu
frecventa de 30 KHz, ce confera o eficacitate crescuta in indepartarea depozitelor de

55
tartru, confort pacientului datorita amplitudinii scazute a vibratiilor, rezistenta crescuta
a piesei de mana, datorita contactelor din argint sintre cele 6 discuri piezoceramice.

Partile active au forme diferite pentru a facilita detrartrajul in zone greu

accesibile. Ansele de detratraj patrund foarte bine chiar si in pungile parondontale
foarte adanci. Prin utilizarea detartrorului cu ultrasunete sunt prevenite cross-infectiile.

Detartrajul cu ultrasunete este indicat in indepartarea petelor colorate pe

suprafata smaltului, a tartrului supragingival, a tartrului din pungile parodontale
superficiale (3-4 mm), in gingivita cronica si in parodontita marginala cronica (datorita
actiunii eficiente netraumatice), in gingivostomatita ulcero-necrotica (pentru
indepartarea depozitelor mari de tratru), in parodontitele acute hiperplazice, ulcerate,
cu sangerari accentuate (datorita traumatismului gingival mult mai redus) si la bolnavii
hemolitici.

56
 Detartror cu ultrasunete

Exista mai multe tipuri de detartroare cu ultrasunete:

- Aparate magnetostrictive, formate din 4 piese: generator electric, piesa de

mana si partea terminala activa, sistemul de racire cu apa si dispozitivul de
pornire/oprire. Acestea folosesc o energie de inalta frecventa si emit vibratii rapide de
20.000-45.000 cicli/secunda.

- Aparate piezoelectrice.

Mecanismul de functionare a detartratorului cu ultrasunete se bazeaza pe 2

fenomene: cel de ultravibratie, produs de ultrasunete si fenomenul de cavitatie ce conta
in aparitia unor bule de aer aflat intr-un lichid in miscare ce produc implozie prin
lovirea de tesuturi. Efectul combinat a celor 2 fenomene este de sfaramare, desprindere
si indepartarea depozitelor de la suprafata dintilor. Deoarece ultradetartratoarele
folosesc si un lichid (apa sau solutii antiseptice), utilizarea lui realizeaza si spalarea
campului operator.

57
 Aeropulsorul

Aeropulsorul reprezinta un sistem la care apa si aerul sub presiune

antreneaza o pulbere abraziva (carbonat) aflata intr-un recipient , toate fiind emise de
un spray in scopul netezirii suprafetelor corono-radiculare in urma detartrajului.

Pulbere abraziva Aeropulsor

Airpolishing-ul este o tehnica moderna folosita in igienizarea orala, care

ofera un confort sporit pacientilor deoarece nu face zgomot si nu utilizeaza chiurete.
Polijet, Jetpolisher sau Jetstream sunt unituri ce functioneza pe baza unui astfel de
sistem.

Energia cinetica este aplicata bland, fara a deteriora sau a zgaria suprafata
dintilor, indepartand eficient placa bacteriana, chiar din spatiile greu accesibile (zone
proximale, spatiile dintre bracket-uri, furcatii radiculare), airpolishing-ul este
recomandat in

- indepartarea placii bacteriene si astfel previne aparitia bolilor perodontale cum

sunt gingivita sau periodontita;

- indepartarea petelor de pe dinti;

-ajuta la pastrarea in conditii bune a implanturilor;

- curata si deschide fisurile dentare pentru a putea fi sigilate;

58
 - curata inaintea aplicarii de brackets ortodontici;

- toate situatiile care necesita o suprafata curata inainte de aplicarea

demineralizantului si a sistemului adeziv.

Camere video intraorale si aparate de fotografiat

Camerele video pentru preluarea imaginilor intraorale, precum si

aparatele de fotografiat permit inregistrarea a diverse secvente operatorii si poate oferi
pacientului posibilitatea de a privi la un monitor si de a intelege continutul actelor
terapeutice. De asemenea imaginile video pot fi stocate pe unitati de memorie si
utilizate in scop medico-legal, pentru studii de cercetare, comparative sau pentru
cazuistica proprie a medicului stomatolog.

Ansamblul format din piese de mana cu reductori de viteza foloseste freze

speciale pentru implantologie, racirea efectuandu-se in mod continuu cu ser fiziologic
steril.

59
 Curs 6 Instrumentarul necesar pentru efectuarea examinarii intraorale

Instrumentarul necesar pentru efectuarea examinarii intraorale cuprinde: oglinda

dentara, sonda dentara, pensa dentara si excavatorul dentar.

Trusa de consultatii

Instrumentar necesar examinarii intraorale

• Oglinda dentara se compune dintr-un maner si oglinda propriu-zisa. Uneori

acestea formeaza un ansamblu sudat (odata cu deteriorarea oglinzii, nici manerul
nu mai poate fi utilizat), alteori oglinzile sunt insurubate pe

60
 maner. Forma manerului poate fi de mai multe feluri, cel mai des fiind intalnita
prisma hexagonala. Exista si manere digitiforme, care prin grosimea lor si prin
multiplicarea suprafetelor de contact asigura o mai buna priza a instrumentului.
Oglinzile propriu-zise difera in functie de marime, imaginea care o dau, dar si de
aspectul tijei care se fixeaza la maner. In functie de imaginea data, oglinzile pot fi
de 2 feluri:
- plane; acestea dau imaginea reala a obiectului reflectat

- concave, in care imaginea reflectata este marita in raport cu imaginea reala a obiectului.
• Oglinda dentara se utilizeaza pentru reflectarea sursei de lumina si proiectarea
fascicolului luminos pe suprafata expusa examinarii, indepartarea partilor moi ce
impiedica vizibilitatea si protejarea acestora in timpul operarii cu instrumente,
precum si exercitarea de presiuni pe partile moi, in vederea examinarii unei
glande sau a unei colectii supurate, atunci cand nu se poate realiza aceasta
manual.
• Sonda dentara poate fi de 2 feluri: rigida si flexibila.

a) Sondele dentare rigide au o parte activa, cu forme dintre cele mai diferite, pentru a
se putea explora cu ele cele mai inaccesibile zone dentare si maner. Exista astfel:
- Sonde dentare drepte, utilizabile mai ales la dintii frontali maxilari;

- Sonde dentare in baioneta folosite pentru premolarii si molarii superiori;

- Sonde dentare curbe folosite pentru cercetarea zonelor de colet a ultimilor molari, cand
curbura arcadei este accentuata sau a suprafetelor distale ale molarilor cu convexitati
accentuate;
- Sonde dentare cu un unghi in acelasi plan, pentru cercetarea suprafetelor netede (orala si
vestibulara) ale dintilor;

- Sonde dentare cu o curbura si un unghi in acelasi plan, sonde cu care se efectueaza cele
majoritatea operatiilor;
- Sonde dentare cu 2 curburi in planuri diferite pentru examinarea peretilor meziali si distali;
- Sonde dentare duble (cu 2 capete) la fiecare extremitate a manerului.

Sondele rigide sunt utilizate in:

- explorarea suprafetelor dentare pentru decelarea pierderilor de substanta,

- aprecierea volumului si intinderii depozitelor de tartru supragingival si a existentei tartrului

subgingival,
- palparea marginilor obturatiilor vechi de amalgam pentru aprecierea gradului de adaptare a
obturatiei la peretele dentar
- depistarea cariilor secundare

61
- palparea suprafetelor dentare hiperestezice si a fundului cavitatilor carioase pentru aprecierea
gradului sensibilitatii dureroase
- controlul conturului cavitatilor rezultate din tratarea cariilor si al exprimarii unghiurilor
dintre peretii acestor cavitati
- aprecierea gradului de insensibilizare obtinut prin anestezie

- cercetarea gradului de adaptare transversala a lucrarilor protetice conjuncte vechi pe dintii de

sustinere
- controlul indepartarii in totalitate a tavenului camerei pulpare

- dislocarea concretiunilor minerale care impiedica accesul instrumentelor de canal in canalul

radicular
- plasarea unor picaturi de lichid anestezic cu efect terapeutic sau demineralizant, in dreptul
orificiilor radiculare

- depistarea pungilor gingivale, aprecierea intinderii si adancimii lor

- perforarea materialelor de obturatie provizorie in vederea asigurarii unui drenaj partial in

inchiderile semiocluzive ale dintilor.

Tipuri de sonde dentare

62
 b) Sondele dentare flexibile sunt din otel inoxidabil si sunt denumite si ace Miller,
sonde netede sau sonde bleu. Aceste sonde se pot manipula cu ajutorul degetelor si
pentru a se putea utiliza se recomanda fixarea lor in port-acul Miller. Acest port-ac
este o bara metalica confectionata din otel inoxidabil, cu o lungime de 0,8 cm si un
diametru de 0,5 cm, prevazut cu un sistem de fixare (un inel culisant). Dupa
lungimea totala, sondele flexibile pot fi scurte (40 mm) sau lungi (50 mm). O
sonda dentara flexibila este formata dintr-o tija (L=25 mm; Ø= 0,8 mm) si o parte
activa (L=25 mm) de forma conica efilata, cu varf ascutit.
• Pensa dentara este un instrument apucator constituit din 2 brate curbate si efilate
terminal. In apropierea bratelor active ale pensei se gaseste un dispozitiv de
centrare, alcatuit dintr-un pivot metalic fixat pe partea interna a unui brat si un
orificiu de calibru corespunzator, situat pe bratul opus. Cand pensa se inchide,
pivotul metalic patrunde in orificiusi impiedica imcalecarea/forfecarea capetelor
pensei. Dupa forma bratelor active ale pensei si dupa unghiul pe care ele il
formeaza cu corpul pensei exista mai multe tipuri de pense, dintre care cele mai
intrebuintate sunt:
- pensa dentara cotita cu varfuri netede;

- pensa dentara cotita cu varfuri zimtate;

- pensa dentara dubla cotita cu varfuri netede sau zimtate;

- pensa dentara in unghi obtuz si unghi drept;

- pensa dentara in forma de baioneta.

Pensele dentare sunt utilizate pentru manevrarea instrumentelor mici sterilizate (freze,
ace de canal, ace Miller, matrice), manevrarea unor materiale sterile (conuri de gutaperca, rulouri
de vata, bulete de vata, conuri de hartie, fire, etc), aplicarea si indepartarea din cavitati a
pansamentelor medicamentoase, aplicarea in cavitati (dupa principiul capilaritatii) a unor
substante lichide anestezice sau cu efect terapeutic, precum si pentru manevrarea firului de sarma
utilizat la imobilizarile dentare.

• Excavatorul dentar este un instrument ajutator alcatuit dintr-un maner si unul

sau 2 capete active de diamter diferite. Acesta este un utilizat in terapia odonto-
endodontica, in lucrul pe dentina. Lungimea excavatoarelor variaza intre 160-180
mm si sunt confectionate din otel inoxidabil, rezistent la torsiune, coroziune si
tractiune. Cand partea activa este situata la un singur capat, se foloseste o pereche
de excavatoare, fiecare avand aceeeasi forma a partii active, dar orientate in sens
opus. Cand excavatorul are 2 capete, acestea au in general aceeasi forma, dar
orientare opusa, ceea ce nu mai impune folosirea unei perechi de instrumente.

63
 Excavatoarele dentare sunt utilizate in indepartarea resturilor alimentaredin cavitatile
carioase, indepartarea dentinei afectate (in lipsa lingurilor din instrumentarul Black),
indepartarea obturatiilor provizorii, testarea la cald a vitalitatii dintilor, indepartarea resturilor de
ciment ramase pe suprafata dintilor dupa cimentarea unor lucrari protetice sau pentru
sectionarea capetelor conurilor de gutaperca dupa fixarea acestora in canal (prin incalzirea
excavatorului).

64
 Curs 7 Instrumentar necesar în diverse manopere stomatologice

Instrumentarul necesar prepararii cavitatilor

Preparatiile dentare, ca faza preliminara, in vederea agregarii unor restaurari protetice
au fost influentate de tehnologia si dezvoltarea instrumentelor utilizate in acest scop. Faptul este
evident in ceea ce priveste dezvoltarea pieselor de mana si a surselor de energie, precum si in
evolutia instrumentelor rotative abrazive. Pentru realizarea cavitatilor trebuie actionat
intotdeauna cu instrumente adecvate fiecarei faze de lucru, pentru a asigura eficienta, securitate,
economie de substanta si de timp. Prepararea unei cavitati presupune lucrul cu tesuturi dure, pe
suprafete mici, deseori cu vizibilitate redusa.
Instrumentele pentru prepararea cavitatilor se impart in 2 categorii :
- Instrumente cu energie de sursa mecanica (instrumente rotative)
- Instrumente cu energie umana (de mana)

Instrumentele rotative se impart la randul lor in: taioase (freze dentare), abrazive
(pietre dentare, discuri dentare), necesare finisarii si lustruirii (perii, pensule, pufuri, gume
dentare).
Instrumente rotative
In prepararea cavitatilor instrumentele rotative se clasifica in functie de operatiile in
care sunt utilizate, dupa materialul din care sunt confectionate si in functie de aspectul lor.
Exista astfel: piesa dreapta, piesa contraunghi, piesa in unghi, piesa giromatic, piesele speciale si
piesele pentru turatii inalte (turbina cu aer).
Piesa dreapta (de mana) este destinata pentru fata vestibulara a dintilor frontali
superiori si inferiori si fetele ocluzale ale dintilor laterali. La piesa dreapta se pot atasa freze cu o
lungime de peste 40 mm, iar fixarea lor se face prin insurubare sau prin telescopare printr-un
sistem de gheare. Se intalnesc 2 variante: piesa dreapta anatomorfa ce asigura o priza palmara
maxima si care este prevazuta la exterior cu un dispozitiv tubular care asigura racirea frezei int
impul functionarii si piesa dreapta obisnuita cu forma cilindrico-conica regulată.
Piesa contraunghi poate efectua diverse activitati pe toate fetele dintilor si in orice
zona a cavitatii bucale. Poate avea atasat un tub care asigura fixarea la sistemul de racire al
unitului, iar ancorarea la sistemul de transmisie se face printr-o cupla cu arc. Piesa contraunghi
este compusa dintr-un cap ce poate fi rotit in jurul propriului ax si corpul piesei, ce este
prevazuta cu impresii digitiforme sau zimtate pentru o priza manuala imbunatatita.
Piesa in unghi actioneaza in spatii inguste. La aceasta piesa lipseste unghiul dintre
corp si cap, singurul unghi fiind cel dintre cap si freza dentara.
Piesa giromatic este asemanatoare piesei contraunghi si este utilizata pentru
permeabilizari si largiri ale canalelor radiculare. Acesta piesa transforma miscarea de rotatie
completa intr-o miscare de du-te-vino, viteza fiind de 3000-4000 rot/min.
Piesa speciala este de fapt o piesa dreapta sau in contraunghi, prevazuta cu un
micromotor electric (4000-40.000 rot/min), capabil sa produca energia necesara rotirii frezelor.
Aceste piese au un volum mare si sunt mai grele si mai scumpe.
Piesa pentru turatii inalte (turbina cu aer) actioneaza prin miscari de pensulare si
este destinata pentru turatii inalte de lucru (300.000 rot/min). Fixarea frezei se face prin push
button si se pot adapta la acasta freze confectionate din carbura de tungsten, wolfram si
65
diamantate. Prezinta incorporat un sistem de racire eficient, iar ancorarea piesei la conductul
turbinei se realizeaza prin insurubare.

Instrumente rotative taioase (freze)

Frezele dentare sunt minicutere, cu lame taietoare, care reduc structura dura dentara
cu ajutorul muchiilor lamelor instrumentului. Pot fi folosite in scopul abrazarii sau taierii
substantei dure dentare, dar si in scopul prelucrarii suprafetelor obturatiilor, excizia chrurgicala a
osului si pregatirea cavitatilor dintilor.
Frezele pot fi clasificate tinand de mai multe criterii:
➢ Dupa piesa la care pot fi adaptate:
- Freze pentru piesa contraunghi normala
- Freze pentru contraunghi miniaturizata
- Freze pentru piesa de mana
- Freze pentru piesa dreapta
- Freze pentru turbine
➢ Dupa substratul asuprra caruia actioneaza freza:
- Freze pentru pregatirea cavitatilor
- Freze pentru trepanarea dintilor
- Freze pentru pregatirea canalului radicular (freze de canal)
- Freze chirurgicale (pentru trepanarea osului)
- Freze pentru prelucrarea rasinilor sintetice (acrilat).
➢ Dupa materialul din care sunt confectionate:
- Freze de otel, pentru lucrul in dentina, la viteze concventionale
- Freze din carbura de tungsten (extradure) cu care se lucreaza atat in smalt, cat si in dentina, la
viteze conventionale sau inalte. Pot fi bimetalice sau monobloc.
- Freze diamantate , cu care se lucreaza numai in smalt si la care tija de otel este acoperita cu
cristale de diamant prin electro-depunere. Acestea au o capacitate de penetratie mai mare si o
eficienta abraziva laterala crescuta
- Freze diamantate si de carbura de tungsten
➢ Dupa lungimea frezei:
- Freze lungi pentru piesa dreapta (chirurgicale), de 66 mm
- Freze normale pentru piesa dreapta, de 44 mm
- Freze normale pentru piesa contraunghi, de 22 mm
- Freze scurte pentru cap miniaturizat, de 16-18 mm
- Freze cu gat lung pentru piesa contraunghi, de 26 mm

66
 ➢ Dupa diametru partii active (capul frezei), acesta poate fi variabil de 0,5 mm
pana la 30 mm. Fiecare dimensiune are un numar de ordine, care nu este
identic pentru toate firmele producatoare.
➢ Dupa forma partii active, putem intalni o mare varietate de freze, cu
caracteristici comune. Fiecare instrument este format din 3 parti: maner
(mandren), gatul instrumentului (colul) si capul instrumentului. Astfel, se pot
descrie in terapuetica dentara obisnuita urmatoarele tipuri de freze: sferice
(globulara, rotunda), cilindrice (fisura dreapta, ascutita), con invers, flacara,
roata, de infundat pragul, trepan, in forma de para (eliptica), circulare, tip
para.
a) Frezele sferice (rotunde sau globulare) sunt folosite la deschiderea cavitatilor
carioase si indepartarea tesuturilor alternate (freze extradure), la deschiderea camerei
pulpare si indepatarea pulpei coronarea (freze de otel), indepartarea materialelor de
obturatie provizorie, de amalgam si fizionaomice (freze de otel, freze extradure),
finisarea si lustruirea suprafetelor de amalgam (freze de finisat si lustruit), trepanarea
coroanelor metalice de invelis si a coroanelor fizionomice (freze extradure, freze de
otel) sau la prabusirea prismelor de smalt si usurarea accesului (freze de otel,
extradure).
b) Frezele cilindrice sunt clasificate in fisurele drepte si fisurele ascutite. Fisura dreapta
este prevazuta cu un cap sub forma unui cilindru alungit.
Cele mai utilizate fisuri drepte sunt:
- Freza cilindrica pentru camera pulpara-indicata pentru indepartarea
tavanului camerei pulpare
- Freza cilindrica cu varf, in varianta cu taietura transversala prezinta un pericol
pentru pulpa dentara
- Freza cilindrica plata fara varf, cu o taietura transversala si cu lamele helioidale,
reduce pericolul de a fractura peretele pulpar
- Freza cilindrica plata fara varf, cu o taietura transversala (freza fissure)- indicata
pentru realizarea de santuri si in precizarea unghiurilor interne ale cavitatilor
- Freza cilindrica plata fara varf, cu lamele taioase paralele cu dispozitie
longitudinala in axul manerului fiind indicata la prelucrarea suprafetelor
obturatiilor de amalgam.
- Freze cilindrice chirurgicale-utilizate doar pentru piesa dreapta, cu partea activa
mai mare
- Freze spirale (freze cilindrice cu varf)
- Freze Versenbohrer (freze de infundat)- indicate la adancirea pragului gingival.

67
 Fisura ascutita are capul in forma unui con usor ascutit cu partea mica a conului
directionata opus manerului frezei. Tipurile de freze cilindrico-conice sunt: freze conice fara varf
(folosit la finisarea cavitatilor de incrustatii) si frezele conice cu varf. Fisura ascutita este indicata
pentru finisarea peretilor dentinari si ai cavitatilor (freze extradure si de otel), largirea accesului
in cavitatile carioase (freze turbina, extradure, otel), indepartarea tavanului camerei pulpare
(freze de otel), indepartarea obturatiilor de amalgam (freze extradure, freze turbina), sectionarea
coroanelor de invelis metalic (freze extradure, freze turbina), infundarea peretului gingival la
cavitatile de clasa a II-a (freze de turbina, freze de infundat de otel).
c) Frezele para (eliptice) sunt caracterizate prin unghiuri rotunjite si o usoara ingustare
a partii active. Sunt folosite in pedodontie, pentru prepararea cavitatilor mai
conservatoare sau la adulti la prepararea cavitatilor obturate cu materiale compozite.
d) Frezele trepan sunt indicate pentru indepartarea pivotilor metalici fracturati in
canalul radicular. Sunt folosite impreuna cu piesa dreapta la turatii conventionale.
Prezinta o forma tubulara, permitand cuprinderea pivotului si forarea in jurul lui.
e) Frezele de con invers sunt utilizate in prepararea cavitatilor, a conturului acestora,
bizotarea marginilor caviatilor. Au partea activa ca un trunchi de con cu baza mare
asezata frontal, fiind active pe varf, pe fetele laterale si pe muchii.
f) Frezele de canal (endodontice) sunt folosite pentru permeabilizarea si largirea
canalelor radiculare dupa folosirea acelor de largit canalele, la viteza redusa pentru
evitarea peorducerii de cai false si a fracturarii de canal. Cele mai utilizate freze de
canal sunt: frezele Gates Glidden (sub forma de flacara, numerotata de la 1 la 6),
frezele Beutelrock (forma cilindrica cu partea activa mai lunga), frezele Peeso (forma
de spirala lejera, cu partea activa cilindrica lungasi lamele taioase lateral).

Intrumente rotative abrazive

a) Pietrele dentare sunt instrumente rotative care actioneza asupra substraturilor

dure, producand abrazarea lor din aproape in aproape. Sunt indicate pentru slefuiri dentare in
scop protetic ai in operatiile de pregatire a cavitarilor.
Pietrele dentare pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Dupa natura materialului abraziv,
intalnim pietre diamantate (pentru smalt), din corindon (rosu, alb, maro) pentru dure si foarte
dure aliaje sau din carborunt verde si negru (pentru smalt si dentina). Pietrele pot fi montate
direct din fabrica pe tija metalica sau sunt montabile pe mandrina (prin insurubare, arcuire in arc
sau pivotare). In functie de marimea granulatiei din care e facuta piatra, exista pietre cu
granulatii foarte fine (15-30 μm), granulatii fine (25-40 μm), granulatii mijlocii (75-125 μm),
granulatii mari (100-150 μm), granulatii foarte mari (125-180 μm). Pietrele dentare pot fi
sferice, cilindrice, conice, tronconice, bitronconice, flacara, roata, palarie chinezeasca, para sau
lenticulara.
b) Discurile dentare sunt instrumente rotative cu un diametru mai mare decat al
pietrelor dentare si o grosime redusa. Se adapteaza la turbine sau la piesa contraunghi. Discurile
pot fi circulare, convexe sau concave si realizate din diverse materiale: discuri diamantate, din
hartie, din plastic adeziv, din carbon presat sau discuri Horcio.

70
 c) Instrumentele pentru finisat si lustruit.
Periutele sunt utilizate in operatiunile de finisare, curatire si lustruire. Ele pot fi direct
montate pe mandren pentru piesa dreapta sau in contraunghi, sau separat prin insurubare
Pensulele pot patrunde in spatii inguste, datorita formei lor.
Filturile sunt folosite in operatiile de finisare, curatire si lustruire a suprafetelor
dentare si a suprafetelor metalice si au forme diverse. Sunt realizate din pasla fixata pe o tija
metalica cu ajutorul unor adezivi.
d) Polipanturile (gumele de lustruit) sunt utilizatepentru lustruirea si
finisarea obturatiilor de amalgam si ceramica. Sunt de diferite culori (rosu, gri, verde si alb),
indicand gradul de finisare

Instrumente de mana

Trusa Black contine instrumente utilizate la prepararea cavitatilor. Cele mai utilizate
sunt: toporisti de smalt, toporisti de dentina, linguri Black, bizotoare de prag gingival.
Toporistile de smalt sunt instrumente pereche actionand mezial-distal si in sens
vestibular-oral.

Toporistile de dentina cel mai des utilizate sunt cele in unghi obtuz, cu unghi drept
sau cele cu unghi ascutit si sunt folosite doar in dentina, la sculptarea peretilor, accentuarea
unghiurilor si indepartarea dentinei alterate.
Lingurile Black sunt instrumente perechi cu partea activa sub forma de lingura,
ovoidala sau disciodala. Aceste instrumente trebuie sa fie ascutite, sterilizate si pastrate in cutii
de sticla sau metal.
Bizotoarele de prag gingival sunt instrumente perechi, notate cu R(right) si L (left)
utilizate pentru bizotarea pragului gingival, provenit de la toporisti. Au partea activa
asemanatoare toporistelor de smalt si un bizou.

Instrumente utilizate in obturarea cavitatilor

Daicalonul este un instrument utilizat la aplicarea pe peretii parapulpari a

materialului pentru coafajul direct sau indirect pe baza de hidroxid de calciu
Fuloarele pentru amalgam sunt utilizate la inserarea in cavitati a materialelor de
obturatie si modelarea acestora
Portamalgamele sunt folosite la introducerea amalgamului in cavitate, asigurand o
condensare a acestuia superioara celei realizata de fuloar.
Spatulele bucale sunt utilizate la manevrarea si modelarea materialelor de obturatie
provizorie sau definitiva a cavitatilor.

69
 Intrumentarul utilizat in tratamentele endodontice

Endodontia este o specialitate a stomatologiei care se ocupa cu tratarea si vindecarea

bolilor pulpei dentare si a ligamentelor de sustinere de la varful radacinei. In cursul unui
tratament endodontic, medicul poate realize una sau mai multe din urmatoarele operatii:
- Curatirea canalelor radiculare pe toata lungimea lor de resturi organice si anorganice;
- Prepararea si conformarea mecanica sau rotativa a canalelor radiculare;
- Sterilizarea si obturarea dintelui.

In functie de etapele tratamentului endodontic, instrumentele se pot clasifica

in:
Instrumente pentru permeabilizarea canalelor radiculare:
o Sonde detare flexibile sub forma de ace de otel inoxidabil (ace Miller, sonde
netede, sonde Bleu)
o Sonde Miller-conice efilate sau efilate cu muchii;

Sondele flexibile sunt utilizate pentru cercetarea eventualelor perforatii ale tavanului
camerei pulpare in cursul tratarii cariilor simple, cercetarea adaptarii transversale a inelelor si
matericelor Ivory in vederea reconstituirilor coroanelor, cercetarea permeabilitatii canalului
radicular, manipularea meselor de vata, plasarea meselor cu medicamente in canalul radicular,
pistonarea unor lichide anestezice, demineralizante sau medicamentoase in canale, completarea
obturatiilor de canal prin pistonara materialului de obturatie cu ace Miller sau masurarea
lungimii canalelor radiculare.
Instrumente pentru indepartarea continutului canalelor radiculare: ace
extractoare de nerv („tire nervs”), fabricate din otel inoxidabil foarte elastic, avand o portiune
active cu spini dispusi pe axul sau. Cu ajutorul lor se indeaparteaza nervul dentar de la nivelul
pulpei radiculare, dentina razuita sau corpi straini de la nivelul radacinii. Grosimea acelor
extractoare este un criteriu ce le clasifica pe coduri de culoari in functie de firmele producatoare
(ex. 3-alb; 4-galben; 5-rosu; 7-verde; 8-maro; 9-negru).

Instrumente pentru largirea canalelor radiculare pot fi actionate manual sau

rotativ.
o Acele manuale, alcatuite din maner, tija si parte activa cu sistem de razuire
si de grosimi diferite- utilizate in curatarea si largirea canalelor radiculare:
ace Kerr-pila (cu 10-12 spire pe protiunea activa), ace Kerr-burghiu (cu
partea activa in forma de spirala subtiata spre varf), ace Hedström (cu
partea activa sub forma de conuri suprapuse ce descresc ca marime spre
varf), ace codita de soricel (cu partea activa asemanatoare acelor „tirre
nervs”, dar cu spinii mai puternici si perpendicular pe axul acului).
o Frezele de canal-actionate mecanic pentru largirea canalelor. Se dapteaza
la piesa dreapta sau la piesa contraunghi si dupa forma partii active,
intalnim: freze burgiu, freze tip Beutelrock, freze tip Gates, freze tip
Reamers.
Instrumentar necesar obturarii canalelor radiculare:

o Ace tip Lentullo (prevazut cu un maner metalic sau din plastic), ce se adapteaza la
70
 piesa dreapta sau contraunghi;
o Sonde si ace Plugger- pentru condensarea vertical
o Sonde si ace Spreader-pentru condensarea laterala.

Instrumentarul utilizat in tratamentele parodontice

In tratamentul parodontologic putem intalni instrumentar de consultatie, pentru
examenul clinic obiectiv si pentru tratamentul profilactic.

Instrumentarul pentru consultatie este reprezentat de oglinda dentara, pensa dentara

si sonda dentara.

Instrumentarul pentru examenul clinic obiectiv este reprezentat de:

a) Sondele de parodontometrie manuale – utilizate pentru a oferi informatii despre
prezenta depozitelor subgingivale de placa si tartru, distructia osoasa, variatiile anatomice
radiculare si informatii despre tonusul tisular gingival. Exista si sonde speciale: sonda „flexible
plastic screening” pentru masurarea adancimii pungilor parodontale; sonda „rigid metal tactile
sensor” pentru depistarea tartrului subgingival; sonda „ flexibil plastic universal explorer”
pentru pungile parodontale ale dintilor din zonele de incongruenta dento-alveolara cu inghesuire
in zonele de bifurcatie si trifurcatie radiculara la dintii inclinati, sonda butonata (colorata si
gradata) pentru stabilirea gradului de afectare parodontala.
b) Sondele parodontale electronice - utilizate pentru a stoca datele obtinute de la
masuratori si de a exercita o presiune constanta asupra tesuturilor parodontale. Intalnim mai
multe tipuri de sonde electronice: sonda pentru determinarea jonctiunii smalt- dentina; sonda
Interprobe (sonda cu codificator, fibre optice), sonda pentru inregistrarea temperaturii de la
nivelul pungii parodontale; sonda Birek si sonda-disc Florida pentru determinarea pierderilor
atasamentului epitelial.

Instrumentarul pentru tratamentul profilactic este reprezentat de:

a) Instrumentele si materialele utilizate in controlul placii bacteriene prin mijoace
mecanice. Pentru indepartarea placii bateriene se folosesc o serie de mijloace mecanice,
precum periajul dentar (electric sau nu) si alte mijloace secundare de indepartare a placii
bacteriene si a resturilor (firul de matase, scobitori de lemn sau plastic, stimulator
gingival, dusurile si irigatia bucala, periile interdentare, periile interproximale).
b) Instrumentele folosite in tratamentul antiinflamator si antimicrobian al
afectiunilor gingivo-parodontale sunt reprezentate de:
o Pensa dentara- asigura la nivelul zonelor afectate tamponamentul prin atingere
usoara sau medie si a badijonajului prin stergerea unei suprafete de mucoasa
bucala si gingivala. Sunt indicate in tratamentul medicamentos al gingivitelor
cronice, parodontitelor marginale cronice, par odontitelor agresive, inainte si dupa
tratamentul chirurgical;
o Spatula dentara. Cu ajutorul acesteia, umectata in perhidrol, in conditii de izolare
si introdusa in santul gingival, se trateaza gingivitele hiperplazice de sarcina sau
se pot introduce unguente cu antibiotice in pungile parodontale sau in santul
gingival.
o Sonda dentara utilizata pentru aplicarea de substante medicamentoase (ex. acid
cromic, nitrat de Ag 30%) punctiform pe microburjoane gingivale.
71
 o Seringi pentru infiltratii in submucoasa fundului de sac vestibular.
o Seringi speciale Uniject din sticla, prevazute cu dop de cauciuc si dop de plastic si
utilizate in instilatiile in pungile parodontale.

c) Instrumentele pentru netezirea radacinii, detartraj si pentru chiuretaj

radicular
Detartrajul poate fi facut supragingival (realizat cu seceri, ultrasunete, chiurete de
detartraj), subgingival (realizat cu chiurete de detartraj, pile, razuse, sapaligi, ultrasunete) si prin
chiuretaj radicular. Detartrajul manual se realizeaza cu ajutorul sondelor parodontale, secerilor,
daltilor, sapaligelor si razuselor sau pilelor pentru detartraj, chiuretelor parodontale, chiuretelor
universale sau a chiuretelor speciale.
Secerile pentru detartraj (anterioare si posterioare) sunt folosite pentru detartrajul
supragingival al dintilor laterali si indepartarea tartrului din santul gingival.
Daltile sunt indicate pentru indepartarea tartrului supragingival din zonele proximale
si interdentare ale dintilor frontali.
Sapaligile sunt indicate pentru dislocarea depozitelor moi de tartru supragingival si
subgingival, la nivelul fetelor vestibulare, orale si proximale ale dintilor, precum si sub marginea
gingivala libera.
Razusele sau pilele sunt indicate pentru a indeparta blocurile de tartru supragingival,
a netezi zona de jonctiune smalt-cement, de a indeparta tartrul situat imediat sub marginea
gingivala libera, indepartarea unei portiuni marginale in exces si indepartarea unor obturatii de
colet. Pilele fine pot fi folosite si la detartrajul supragingival si chiuretajul cementului necrotic al
pungilor parodontale.
Chiuretele parodontale sunt indicate pentru detartrajul supragingival, tratamentul
pungilor parodontale adevarate care au actiune concomitenta din partea ambelor muchii, atat a
asupra peretelui pulpar dentar al pungii, cat si al peretelui gingival moale. Chiuretele pot
patrunde in pungile parodontale, in spatiile interradiculare si cele interdentare datorita
dimensiunilor reduse, atat in latime, cat in grosime si cu o siguranta ce priveste lipsa de
traumatism gingivo-dentar. Intalnim mai multe tipuri principale de chiurete:
o Chiuretele Gracey (chiurete speciale) indicate pentru detartrajul supra- si
subgingival, din pungile parodontale, detartrajul fin al depozitelor mici de tartru
subgingival, indepartarea cementului necrotic prin netezirea suprafetelor
radiculare, chiuretarea tesutului de granulatie de pe peretele moale al pungilor
parodontale, chiuretajul radicular. Se utilizeaza in perechi. Se pot intalni mai
multe tipuri de chiurete Gracey: „mini cinci”,
„dupa cinci” , „profilactice”.
o Chiuretele extrarigide sunt indicate in indepartarea depozitelor de tartru foarte
aderente si in indepartarea excesiva prin chiuretaj a cementului radicular. Sunt in
numar de 4 perechi.
o Chiuretele universale sunt indicate in detartrajul supragingival, detartrajul din
santul gingival la persoanele sanatoase, in retractiille gingivale, in furcatiile
descoperite, pungile parodontale descoperite. Cele mai utilizate sunt chiuretele
Langer, Goldman-Fox, Barnhart ½ si 5/6, 4R-4L.
o Chiuretele parodontale sunt cele mai eficiente in detartrajul subgingival in
chiuretarea radacinii si al tesutului de granulatie din pungile parodontale.

72
 Detartrajul cu ultrasunete este folosit petru indepartarea tartrului supragingival,
subgingival situat imediat sub marginea gingivala libera. Detartrajul sonic mai putin eficient
decat cel cu ultrasunete, este mai ieftin, mai usor de suportat de pacienti si nu necesita racire cu
apa.
d) instrumente utilizate in tratamentul chirurgical parodontal.
Tratamentul chirurgical al parodontitelor marginale cronice se realizeaza prin
suprimarea pungilor parodontale pe cale chirurgicala, indepartarea hiperplaziilor gingivale si
corectarea defectelor mucogingivale. Prin excizie chirurgicala se indeparteaza gingia care este
marita in volum datorita fenomenelor hiperplazice de crestere a numarului de celule si a
aparatului fibrilar. Indicatiile tratamentului chirurgical sunt legate de bolile parodontale su de
disfunctionalitati: pungi parodontale false, pungi parodocntale adevarate, defecte mucogingivale,
hiperplazii gingivale cu pungi false, hiperplazii gingivale cu pungi parodontale adevarate.
o Instrumentar pentru consultatie si explorare: sonde parodontale, sonde
exploratorii, pensa Crane-Kaplan (utilizate pentru masurarea si marcarea
adancimii pungilor parodontale)
o Instrumentarul de pregatire a campului operator si anestezie
o Instrumentar de incizie si sectionare: bisturie cu lama de unica folosinta, bisturiu
Orban angular, bisturie de gingivectomie de tip Goldman-Fox (pentru incizii
cestibulare si proximale), instrumente Kirkland (pentru incizia initiala proximala
si marginala si indepartarea gingiei incizate).
o Instrumente pentru indepartarea tesutului de granulatie si modelarea osului
alveolar: pense ciupitoare de os, instrumente de detartraj subgingival, chiurete
gingivale cu marginile ascutite, rotunde, dalti de os, frezele Liderman pentru os,
pile subgingivale, razuse, chiurete Gracey.
o Intrumentar de sutura: pense mentinatoare de ac, ace atraumatice.
o Instrumentar ajutator: pense, discuri, freze, departatoare, spatule, clesti de
extractie, seingi de spalatura, canule de aspiratie.
o Materiale: campuri chirurgicale, comprese de tifon, rulouri de vata, bulete de
vata, anestezice, ser fiziologic, fire de sutura, cimenturi chirurgicale.

e) instrumente utilizate in reechilibrarea ocluzala.

Reechilibrarea ocluzala se realizeza prin proteze unidentare individuale aplicate pe
dinti parodontici corect preparati, proteze mobile profilactice, punti echilibrate cu un raport
biologic cu creasta edentata, tratament ortodontic, sisteme fixe si mobile care imobilizeaza dintii
parodontici.

Instrumentarul folosit in protetica dentara

La realizarea aparatelor gnatoprotetice trebuie pregatite urmatoarele instrumente:

a) Intrumentar dinamic: turbine, piesa dreapta si pieasa contraunghi;
b) Intrumentar rotativ: freze diamantate, freze romboidale de turbine si discuri;
c) Materiale si substante medicamentoase pentru protectia substructurilor organice
preparate: solutie sau gel fluorurat, tresiolan, godeu si spatula pentru prepararea
acrilatului autopolimerizabil necesar realizarii mastii Scutan, vaselina pentru izolare,
fir retractor, material de obturatii provizorii;
d) Bol de cauciuc sau plastic si spatule rigide pentru prepararea alginatului;
73
 e) Portamprente de materiale si dimensuni diferite, adaptate situatiei clinice;
f) Echipament pentru malaxarea automata a materialelor de amprenta.

Instrumentarul utilizat in chirurgie

a) Instrumentarul necesar punctiei anestezice. Anestezia locala si loco- regionala
este o manevra ce are scop suprimarea durerii prin actiunea directa asupra receptorilor senzitivi
periferici sau prin impiedicarea propagarii sensibilitatii algice spre centrii nervosi corticali.
Astfel, materialele si instrumentele necesare realizarii punctiei anestezice sunt: solutii slab
antiseptice pentru clatirea gurii (apa oxigenata, hipermanganat de postasiu), comprese sterile
pentru uscarea locului de punctie, antiseptice (alcool, clorhexidina), anestezice locale (fiole, gel,
spray- xilina, adrenalina, mepivacaina), seringa (plastic –de unica folosinta, metal), ace pentru
punctie anestezica (de lungimi si grosimi diferite), trusa de urgenta (aparat de masurare a
tensiunii arteriale, garou pentru ligatura bratului, seringi si ace de unica folosinta, substante
medicamentoase).
b) Instrumentarul utilizat in mica chirurgie:
- Campuri sterile;
- Trusa pentru examenul clinic al cavitatii orale (oglinda, sonda rigida, pensa
dentara), aspiratorul de saliva si sange;
- Instrumente pentru anestezia loco-regionala;
- Instrumentarul pentru extractie:
o Instrumentar special: clesti, elevatoare, sindesmotoame
o Instrumentar ajutator: dalti de os, ciocane pentru os, pense ciupitoare de os,
chiurete, departatoare pentru partile moi si limba, foarfece, bisturiu, pensa, ace si
fire pentru sutura, etc.

- Instrumentarul special pentru extractia dintilor:

o Elevatoare – utilizate pentru sectionarea ligamentelor alveolo-dentare si au
forma activa adaptata arcadei: dreapta la maxilar si cudata la mandibula.
Manerul este voluminos si prezinta fatete triunghiulare ce permit o buna priza
palmara;
o Elevatoare „limba de crap” (Lecluse) folosit pentru luxarea molarilor de minte
mandibulari intregi si cu radacinile curbate spre distal;
o Clestii pentru extractia dentara- au partile active (falcile) intr-un raport diferit
fata de axul instrumentului: de la faclcile in continuarea manerelor (pentru
incisivii centrali maxilari) pana la clestele in baioneta (pentru molarul de
minte maxilar) curbura creste progresiv pentru a facilita accesul spre distal si
luxatia in axul dintelui. La mandibula falcile fac un unghi de 90 ° cu manerul
pe muchie sau pe latul manerelor, in functie de pozitia dintelui pe arcada.
Clestii pentru extractia dintilor temporari sunt mai mici si au partea activa
asemanatoare cu cea a clestilor pentru extractia dintilor permanenti.

74
75