INFECȚIA DE FOCAR BUCO-

DENTAR
 ISTORIC

♦ Cunoașterea răsunetelor proceselor patologice buco-

dentare asupra organismului în general este o preocupare
din cele mai vechi timpuri, grație papirusurilor medicale
care s-au descoperit.

♦ Se spunea că unele dureri difuze ale corpului pot

proveni de la dinții răi și că sănătatea nu va fi găsită decât
după extracția acestora.

♦ Hipocrate (460-377 î.e.n.), semnalează legătura care

există între afecțiunile amigdaliene și alte afecțiuni,
precum și ale dinților cu unele maladii.
 ISTORIC

♦ Jean Louis Petit arată importanța patogenică a

dinților cariați care pot determina maladii foarte
variate, al căror singur remediu este extracția.

♦ Guyat, în 1904 publică o monografie intitulată:

L`arthritisme arătând că această boală poate fi
considerată ca o consecință a pioreei alveolare.
 ISTORIC

♦ În medicina internă înțelegerea organismului ca un tot

unitar este de mare importanță atât în privința
diagnosticului, cât și în ceea ce privește atitudinea față de
bolnav.

♦ În decursul timpului au fost frecvent observate

manifestări patologice la nivelul cavității bucale în bolile
interne, precum și boli interne cauzate de unele infecții
ale cavității bucale.
 ISTORIC
♦ Dependența îmbolnăvirilor generale de
fenomenele patologice din cavitatea bucală o
găsim menționată de Ebers din Luxor într-un
papirus egiptean care ar data din anul 3700 î.e.n.

♦ În tabelele descoperite în ruinele Ninivei datând

din 650 î.e.n. este descrisă o boală a regelui
Anopper Essa care se manifestă prin cefalee și
dureri ale extremităților, fenomene ce rezistau la
toate tratamentele făcute atunci, ce n-au dispărut
decât după ce la sfatul medicului Arad nana i s-au
extras câțiva dinți.
 GENERALITATI
♦ În decursul timpului s-a constatat că reumatismul
articular acut, glomerulonefrita și alte boli, sunt
ameliorate sau chiar vindecate prin îndepărtarea
infecțiilor de focar amigdalian și dentar.

♦ Infecția de focar buco-dentar și amigdalian,

condiționează agresiunea microbiană și produce
modificarea reactivității organismului prin scăderea
rezistenței acestuia.

♦ Persistența focarelor cronice de infesție și exacerbarea

acestora joacă un rol important în patogenia multor boli.
La nivelul acestor focare se găsește ca agent patogen
determinant streptococul hemolitic A, urmat de
enterococ, pneumococ, meningococ, colibacili etc.
 FORME ALE INFECTIEI DENTARE

 Gingivitele marginale - mucoasa gingivală sângerândă

constituind un bun mediu de cultură, mai ales la copii;

 Parodontita marginală profundă, reprezintă un

important focar septic;

 Leziunile cutanate ale pereților cavității bucale pot

reprezenta poarta de intrare a microbilor în circulația
generală.
 TEORII PRIVIND BOALA DE FOCAR

1. Teoria microbiană care admite producerea bolii prin

acțiunea directă a germenilor asupra capilarului dintr-
un organ. S-au constatat însă 99% hemoculturi
negative iar în cazul piofagiei, aciditatea sucului
gastric distruge microbii existenți în focarul de infecție.

2. Teoria vasculară este teoria capilaritei difuze (Reubi)

care arată că reacțiile de sensibilizare specifice sunt
legate de endoteliul capilarelor, iar procesul patogenic
este condus de sistemul nervos. V. Popescu arată că din
50% adulți cu infecție de focar numai 1,5% fac boala.
TEORII PRIVIND BOALA DE FOCAR
3. Teoria toxică acordă rolul principal în patogenia
bolii, toxinelor emise de microbi din focarele de
infecție.
a. Teoria toxică directă admite
specificitatea de acțiune a toxinei.
b. Teoria toxică indirectă admite acțiunea
toxinei prin intermediul sistemului
nervos vegetativ.

4. Teoria alergică – este cea mai acceptată. Substanțele

focarului joacă rolul de antigene sau substanțe alergene.

♦ Afară de aceste teorii au fost emise teoria nervoasă

(Speranski, Reilly, Dechaume), teoria neuro-endocrină etc.
Focarul activ poate duce la o dereglare endocrină în care ar
fi incriminate hipofiza și corticosuprarenalele.
CE SE INTELEGE PRIN INFECTIA DE
FOCAR?

♦ Orice proces infecțios cronic, latent, bine delimitat

biologic, aproximativ inchistat, cel puțin temporar, care
nu se trădează uneori decât prin simptome minime și
care poate evolua în întregime asimptomatic.

♦ Acest proces produce în diverse țesuturi și organe în mod

intermitent, tulburări funcționale.

♦ Prin eliminarea acestui proces, întreaga

simptomatologie poate dispărea sau atenua.
 BOALA DE FOCAR

♦ Infecția de focar apare ca îmbolnavire a întregului

organism; ea este rezultatul unei stări imunobiologice
care se stabilește între micro- și macro-organism.

♦ Focarelor dentare li s-au acordat uneori rol esențial,

alteori un rol secundar, în patogenia unor boli.

♦ Leziunea dentară sau peridentară care determină o

excitație nervoasă continuă și care declanșează la
distanță dereglări vegetative poate fi considerată focar
dentar.
MANIFESTARI ALE BOLII DE FOCAR

♦ Multe manifestări etichetate reflexe: oculare,

articulare, cutanate sau nervoase, se datoresc unor
asemenea focare dentare, a căror îndepărtare
suprimă manifestările reflexe la distanță.

♦ Focarele dentare și peridentare determină stări

de alergie manifestate prin anergie și hiperergie.
Dacă se formează în jurul focarelor o barieră
leucocitară și imunochimică, bacteriile nu mai pot
migra în circulația generală decât în periodele de
reducere a reacției de apărare a organismului.
 MANIFESTARI ALE BOLII DE FOCAR

♦ Manisfetarea la distanță a focarelor de infecție

este întotdeauna zgomotoasă.

♦Prin boală de focar înțelegem o stare patologică a

organismului caracterizată printr-o mare
diversitate de tulburări funcționale sau alterări
organice tisulare, a căror unică explicație
etiopatogenică este prezența în anumite locuri a
focarelor cronice de infecție.
 PARTICULARITATI ALE BOLII DE FOCAR

Hațieganu și Goia consideră că boala de focar prezintă

următoarele particularități:

1. Prezența focarelor organice de infecție;

2. Modificarea reactivității organismului;
3. Ameliorarea sau dispariția manifestărilor la distanță
după suprimarea focarelor active.
 FOCARUL DE INFECTIE

♦ Focarele cronice de infecție sunt delimitate de o

membrană fibroconjuctivă, care reprezintă însă
o barieră imperfectă pentru conținutul lor septic
(microbii, toxinele, produsele toxice de
dezagregare septică) care pot să se împrăștie în
organism pe cale hematică, limfatică și
nervoasă.

♦ Focarele de infecție au perioade de inactivitate și

de activitate.
 BOALA DE FOCAR
♦ Mathis, vorbind de focarele active dentare din infecții
de focar, socotește că în marea majoritate a cazurilor
este vorba de osteită apicală cronică circumscrisă.
Frecvența mare a infecțiilor gingivo-dentare necesită
anumită atitudine terapeutică pentru profilaxie și
tratament. Examenul trebuie să fie minuțios și
completat cu radiografiile tuturor dinților.

♦ Și termenul de infecție de focar poate fi considerat

depășit, având în vedere că nu numai infecția poate
declanșa sau agrava o afecțiune generală, fiind deci
mai
potrivită noțiunea de boală de focar.
 INFECTIA DE FOCAR BUCO-
DENTAR

♦ După Slauck, dinții reprezintă 83% din focarele de

infecție. Infecția de focar buco-dentar are influență
asupra suferințelor hepato-celulare – prin mai multe
condiții:

a. Descărcări bacteriene repetate și starea

toxemică;
b. Terenul alergic;
c. Tulburări de masticație.
 INFECTIA DE FOCAR BUCO-
DENTAR

♦ Deși problema infecției de focar privind mecanismul

intim nu este pe deplin elucidată, este de
necontestat importanța faptului că s-a stabilit o
legătură între focarele infecțioase cronice buco-
dentare și unele manifestări patologice generale. În
spiritul teoriei microbiene (Hunter) se descriu
următoarele sindroame:

a. Sindromul buco-entero-hepatic,
b. Sindromul buco-entero-renal,
c. Septicemia.
 INFECTIA DE FOCAR

♦ Titruri ASLO ușor crescute se întâlnesc la majoritatea

celor ce au infecții de focar amigdalo-dentare, fiind de

cele mai multe ori inconstante și de durată relativ
scurtă.

♦ Unii autori acordă semnificație patogenică creșterii

antihialuronidazelor în infecția de focar. Valoarea
acestor probe imunologice constă în acea că
autentifică infecția streptococică și evidențiază marea

frecvență a acestuia.
 INFECTIA DE FOCAR

♦ Goia consideră infecția de focar ca fiind o

importantă problemă a patologiei umane,
acordând focarelor amigdaliene 60% din focarele
infecțioase , iar dinților 20-30%.

♦ Dan Teodorescu a adus o contribuție însemnată în

problema infecției de focar, prin studiile făcute
asupra tulburărilor funcționale ale măduvei
osoase și paralizia fucnției leuco- și eritropoetice
produse de infecțiile dentare.
 INFECTIA DE FOCAR
♦ Căutarea unei infecții de focar, este un lucru dificil dar obligatoriu
la bolnavii cu manifestări reumatismale.

♦ Acest examen trebuie sa fie sistematic, căutându-se focarele, cel

mai adesea latente și totdeauna fără o legătură comună prin
importanța lor față de sindroamele cărora le dau naștere și pe care
le
întrețin.

♦ Alături de focarele ORL (sinusuri și, mai ales, amigdale) cavitatea

bucală este în mod frecvent sediul acestor infecții de focar. Trebuie
subliniat faptul că este puțin arbitrar să se separe infecția gingivală
de infecția dentară, deoarece prima poate fi adesea la originea unei
parodontite. Totuși, relațiile particulare existente între mucoasa
gingivală și tubul digestiv pune probleme deosebite.
 INFECTIA DE FOCAR BUCO-DENTAR

♦ Una din problemele esențiale este să se stabilească o corelație între

afecțiunea dentară și atingerea organică.

♦ Se presupune că schema: infecție bacteriană dentară – sensibilitate

bacteriană secundară – manifestare la distanță – este cu siguranță
simplificată pentru a corespunde realității.

♦ Din studiul anatomopatologic și bacterian al dintelui focal se

constată că sunt realizate condiții particulare bucale pentru a
antrena sensibilizări bacteriene.

♦ Se știe că nu focarele supurate, pluribacteriene sunt la originea unei

sensibilizări, ci focarele latente, sărace bacterian și cel mai adesea
izolate prin condiții anatomice particulare, care împiedică
sterilizarea lor prin antibiotice.
 INFECTIA DE FOCAR BUCO-DENTAR

♦ Aparatul dentar cuprinde în afară de dinte, pulpa sau

ligamentul său alveolo-dentar și vascularizație asigurată
de artera pulpară, dentară, alveo-dentară.

♦ Există în principal două porți de intrare a infecției

dentare:
- caria, care conduce apoi la pulpită și necroza
pulpară
- infecția gingivo-alveolară, care realizează o
retroinfecție.
 INFECTIA DE FOCAR BUCO-
DENTAR

♦ Granulomul inflamator care poate să rezulte nu face

decât să traducă o infecție bacteriană.

♦ Acest granulom constituie pentru unii autori

principala complicație a infecției radiculare cronice,
iar pentru alții o simplă reacție de apărare a
organismului împotriva infecției radiculare.

♦ Raritatea germenilor patologici în mijlocul

granulomului și localizarea lor pledează în acest
moment.
 INFECTIA DE FOCAR BUCO-DENTAR

♦ Dintele depulpat, modificat și infectat este izolat de circulația

sanguină. El se comportă ca o mică etuvă bacteriologică unde
microorganismele pot să se dezvolte la adăpostul reacțiilor de
apărare ale organismului; această zonă privilegiată pentru
proliferarea microbiană nu poate fi atinsă decât prin tratamentul
canalelor dentare cu cale de acces coronară.

♦ De altfel, regiunea apicală constituită de ligamentul alveolodentar și

osul alveolar urmează reacțiile biologice de apărare contra

agresiunii, construind sau încercând să construiască un baraj în
fața infecției venită din cavitățile pulpare. Granulomul apare astfel
ca o reacție de apărare; el urmează unei infecții dentare sau unei
iritații medicamentoase.
 INFECTIA DE FOCAR BUCO-DENTAR

♦ Durerea spontană la nivelul unui dinte este foarte

inconstantă și un semn puțin sigur.

♦ Durerea la masticație, traducând o artrită dentară, este

discretă și inconstantă.

♦ La examinare se găsește câteodată fistulă gingivală,

roșeață, tumefacție în fața regiunii apicale. Palparea
poate pune în evidență mobilitatea dintelui, îngroșarea
ligamentului alveolo-dentar, un punct dureros sau
edem al regiunii apicale.
 INFECTIA DE FOCAR BUCO-
DENTAR

♦ Absența sensibilității la cald traduce adesea o

mortificare pulpară.

♦ Percuția în axul dintelui arată o matitate

crescută, iar percuția transversală transmite
adesea degetului plasat pe mucoasă, în
dreptului apexului, un șoc apexian care nu
există la dintele normal.

♦ În perioada acută semnele sunt evidente.

 IMAGISTICA
♦ Radiografia descoperă afecțiunile apicale cronice care pot antrena
leziuni la distanță, sau care au dat naștere acestor leziuni. Micile
radiografii intrabucale dau imagini de o mare precizie. Aceste
radiografii pot să arate:

- O complicație dentară de liză tisulară sau hipercondensare;

- Îngroșarea ligamentului alveolo-dentar;
- Proastă obturare a canalelor dentare, rezultate în urma
tratamentului local incomplet;
- Zonă de rarefacție periapicală sau granulom caracteristic,
cu
contururi nete, chiar o veritabilă formație chistică
paradentară.
 INFECTIA DE FOCAR BUCO-DENTAR
Cu toate că decelarea unei dureri spontane se dovedește un simptom
inconstant și traducând o infecție adesea fără legătură cu focarul
primar, cu atât mai mult punerea în evidență a unei dureri dentare
apicale trebuie căutată minuțios.

Dacă această alergie este descoperită, ea are o mare valoare de

orientare pentru stomatolog, căci ea poate stabili o corespondență
între bacteria alergizantă și cea care există la nivelul focarului septic.

Pe de altă parte, dacă există mai multe focare infecțioase, putem

vedea o indicație asupra celui care pare să aibă rol asupra unui organ
țintă, ceea ce totuși nu trebuie să ne facă să neglijăm celelalte focare
(Pintea G.).
 INFECTIA DE FOCAR BUCO-DENTAR

♦ Reacția focală a unei leziuni bacteriene dentare

realizează în sens invers ceea ce face focarul prin
intermediul toxinelor sale asupra unui organ-țintă.

♦ Trebuie adăugat la acest mecanism reacțiile obținute în

cursul tratamentului cu un antigen diluat. În timpul
măririi dozelor injectate, se pot obține reacții de
agravare a maladiei tratate, prin depășirea dozei.

♦ Persistența unui focar dentar neștiut este una din

cauzele acestor reacții nedorite. Este inutil a vaccina,
atât timp cât peristă un focar infecțios de întreținere.
 METODE DE RECOLTARE (PRELEVARE)
BACTERIOLOGICE LA NIVELUL FOCARELOR
DENTARE

♦ Lepaire a studiat flora microbiană la 167 dinți

depulpați, tratați printr-o metodă originală care permite
evitarea contaminărilor externe. Cercetarea
bacteriologică comportă:

- Studiul florei bacteriene culeasă la suprafața

apexului dintelui extras;
- Studiul florei bacteriene recoltate în fundul
alveolelor golite;
- Studiul florei bacteriene recoltate din canalele
radiculare.
 
 METODE DE RECOLTARE (PRELEVARE)
BACTERIOLOGICE LA NIVELUL FOCARELOR
DENTARE

Într-adevăr, ținând seama de faptul că chirugia

stomatologică, cu toate precauțiile luate, este o
chirurgie septică, recoltările apicale conțin o floră
bacteriană identică cu cea din mediul bucal, pe care
este greu să ne bazăm pentru căutarea unui antigen
bacterian. Cel mult examenul comparativ cu o
recoltare gingivală poate să aibă o anumită valoare. În
această floră eterogenă predomină în general,
streptococul. Totuși, majoritatea acestor germeni nu
sunt patogeni. Hemocultura gingivală nu indică în
general decât germenii veniți din cavitatea bucală.
 PROCESE PATOLOGICE CE SUNT
CONSIDERATE FOCARE ACTIVE
a. Focare intradentare
- Gangrena pulpară;
- Dinții vitali cu obturații de silicat în cavitățile profunde, para-pulpar;
- Dinții devitali cu obturații corecte pot deveni focare dentare primare în
perioadele de reactivitate a proceselor inflamatorii și scăderii rezistențe
organismului;
- Pulpita cronică închisă;
- Necroza pulpară.

b. Focare reziduale
- Resturi radiculare infectate.

c. Focare peridentare:
- Parodontita apicală cronică nespecifică fribroasă, granulomatoasă, difuză
progresivă;
- Parodontita apicală cronică specifică;
- Abcesul cronic apical.
 PROCESE PATOLOGICE CE SUNT
CONSIDERATE FOCARE ACTIVE

d. Focare parodontale
- Gingivitele;
- Pericoronarita;
- Parodontita marginală cronică profundă;

e. Leziuni ale mucoasei gingivale și ale pereților cavității bocale și spinale

iritative buco-dentare

f. Focare intramaxilare;
- Osteita reziduală;
- Chiste maxilare.
 FOCARE ACTIVE DENTARE

♦ Caria simplă, fără participarea pulpei, a fost

eliminată din sfera noțiunii de focar activ.

♦ Totuși, H. Vegnek afirmă că și dinții vitali pot fi luați

în considerare ca focare active dentare, dacă sunt
cariați.

♦ Acest autor scrie: dacă sunt interesate porțiuni mai

mari de dentină în procesul carios, atunci este de
gândit că, pe calea pulpei, traversând substratul de
dentină, mase descompuse ale cariei pot ajunge în
circulație.

Toate aceste forme clinice de parodontite se asociază cu afecțiuni

 FOCARE PRIMARE ACTIVE

♦ Cele mai frecvente focare primare active

odontale sunt complicații parodontale cronice,
care, din punctul de vedere al pericolului pe
care-l prezintă, sunt grupate în următoarea
ordine:

a. Parodontita apicală difuză;

b. Parodontita apicală recidivantă;
c. Granulomul periapical
 INFECTIA DE FOCAR
♦ Reactivitatea modificată a organismului cu caracter patergic, alergic,
hiperergic din infecția de focar respectă cele patru caracteristici:

a. Focarul infecțios microbian s-a format din substanțe degradate, cronic,

latent, închistat;

b. Fenomene clinice cu caracter patergic, alergic, hiperergic cu

participarea sistemului nervos central și periferic, manifestându-se cu
tulburări funcționale și structurale importante, la nivelul țesururilor
bogate în elemente mezenchimale. Aceste fenomene reprezință infecția
sau boala de focar;

c. Dispariția sau ameliorarea simptomelor, după eliminarea focarului;

d. Reactivitatea generală modoficată nu dispare obligatoriu după

asanarea focarului.
 BOALA DE FOCAR

♦ Procesul morfologic evoluează în trei faze:

- prima fază este caracterizată prin intumescență

fibrinoidă,
- a doua fază prin reacție granulativă celulară și
reacție necroidă
- faza a treia, cicatriceală, prin țesut colagenic la
început moale, apoi dur.

♦ Totusi, unii fac boala, iar alții nu, cu toate că au focare

de infecții amigdalo-dentare. Aceasta arată că boala
este în funcție de așa numiții factori condiționali:
endogeni și exogeni.
 BOALA DE FOCAR
Boala de focar se prezintă sub forma unui tablou
clinic cronic, cu evoluție ondulantă, cu puseuri acute.

♦ Simptome generale: stare de oboseală, cefalee,

palpitații, fenomene anginoase, artralgii, stări
subfebrile.

♦ Simptome locale: tulburări miocardice, coronariene,

articulare, urticarie.

♦ Localizările viscerale mai frecvente sunt pe

aparatul cardiovascular, locomotor, articular și renal.

♦ Modificările bioumorale sunt: VSH crescută,

leucocitoza și anemia.
 TESTE PENTRU SUSTINEREA
DIAGNOSTICULUI DE BOALA DE FOCAR

♦ Proba de marș – Bolnavul va efectua un marș de 1-2 ore (în medie

90 de minute). Dacă după această probă temperatura rectală crește
cu 10, în timp ce aceea axilară se menține nemodificată, bolnavul este
suspect de boală de focar.

♦ Testul fibrilației musculare – Bolnavul este pus în poziție de

relaxare completă, culcat pe spate, cu gamba flectată pe coapsă și
piciorul ușor rotat în afară. Dacă după 2-3 minute apar fibrilații
musculare la nivelul plantei și gambei, testul este considerat ca
pozitiv, având valoare patognomonică pentru focare cefalice în 90%
din cazuri, după Slane.
 TESTE PENTRU SUSTINEREA
DIAGNOSTICULUI DE BOALA DE FOCAR

♦ Testul cu histamină – se aplică pe conjuctivă bulbară o picătură

de soluție 1/5000 sau 1/10000 de histamină și se ține ochiul închis
timp de 1 minut. Dacă apare congestie pericorneeană, care devine
maximă după 5 minute și persistă 20 minute, testul este
considerat pozitiv pentru prezența de focare cefalice. Blocajul
anestezic perifocal cu procaină determină negativarea testului.

♦ Alte metode sau teste, cum ar fi: testul peteșiilor, testul cu acid
salicilic, testul Blummer-Kron cu salicilat, sunt greu de executat
în practica curentă medicală.
 TESTE PENTRU EXPLORAREA SI PRECIZAREA
DIAGNOSTICULUI DE INFECTIE DE FOCAR
DENTAR

Acestea sunt – testele odontoparodontale – teste de

provocare (cu agenți fizici și biologici), teste de anulare,
teste de provocare-anulare.

♦ Printre testele de provocare cu agenți fizici cităm:

- Testul de masticație
- Testul masajului ganglionar submento-
submandibular.

♦ Teste de provocare cu agenți biologici:

- Testul cu penicilină