HIPERTRANSPARENTA PULMONARA

Reprezinta accentuarea transparentei pulmonare ce depeseste tonalitatea

normala. Poate imbraca doua forme:
-hipertransparenta fara desen vascular
- hipertransparenta cu desen vascular
Cauze:
 cresterea continutului aeric
 reducerea numarului si calibrului vaselor pulmonare
Poate fi: -difuza uni/bilaterala
 circumscrisa
Hipertransparenta difuza bilaterala o intilnim in:
-criza de astm
-bronsiolita secundara spasmului (obstacol cu caracter de supapa expiratorie si
crestera aerului alveolar)
-emfizem pulmonar
-reducerea patului vascular:- malformatii congenitale ( hipoplazia arterei
pulmonare, tetralogia Fallot, stenoza de artera pulmonara, stenoza
tricuspidiana)
Hipertransparenta difuza unilaterala apare in:
-emfizemul functional
-a/hipoplazia de artera pulmonara
-pneumotorax
Hipertransparenta circumscrisa(localizata) rezulta :
-prin distrugerea structurii pulmonare si desenului vascular
- mecanism de hiperinflatie cu ventil expirator
Pot avea :
-forma rotunda, de obicei neregulata
-dimensiuni variabile
-inel(perete) ce o delimiteaza caruia ii descriem: grosimea,intensitatea, conturul
intern si extern
Grosimea: - cu cat peretele e mai gros si mai putin intens el reprezinta un
process inflamator in evolutie (ex: caverna recenta, pneumonie recent abcedata)
- cu cat peretele e mai subtire si de intensitate mai crescuta cu atat e de data mai
veche
Conturul –intern - net = ulceratie
- difuz si neregulat = rezorbtie de tip central a unui process inflamator cu
evolutie cronica
- net si neregulat cu modificari ale aspectului sau la intervale scurte de timp =
cancer pulmonar necrozat , ulcerat (caverna in chenar)
Imagine mixta sau hidroaerica –reprezinta o asociere a celorlalte doua leziuni
elementare( opacitate si hipertransparenta).
Poate fi : sistematizata si nesistematizata.
Imagine mixta sistematizata are aspectul tipic de imagine hidroaerica alcatuita
din opacitate lichidiana si hipertransparenta deasupra ei, separate de un nivel ce
se mentine orizontal indiferent de pozitia pacientului.
Imagine mixta nesistematizata – este acea imagine care nu prezinta
caracteristica celei precedente. Poate avea forme si aspecte diferite si apare in
urma necrozarii si eliminarii obligatorii a zonei de necroza intr-un bloc
pneumonic, tumora maligna, in urma acumularii de lichid intr-o caverna.
Se descrie la o imagine mixta hidroaerica:
 locul, nivelul portiunii orizontale;
 cum e conturul extern : -net = chist hidatic
-difuz = process evolutiv recent

RADIODIAGNOSTICUL APARATULUI RESPIRATOR

Sindromul pleural – înglobează semnele ce traduc prezenţa lichidului,

aerului, sau ţesuturilor anormale în pleură
► Opacităţi pleurale (revărsate lichidiene, tumori)
- revărsate lichidiene libere: opacitate omogenă la baza
plămânului, cu limita superioară concavă în sus, deseori flu, ce
şterge cupola diafragmatică, mobilă la schimbarea poziţiei
bolnavului.
Revărsate lichidiene subpulmonare (pleurezia diafragmatică) prin
pierderea elasticităţii pulmonare. Lichidul se strânge între plămân şi diafragm,
nemodificând forma pulmonului. Câteva semne sunt elocvente: partea cea mai
înaltă a cupolei este mai externă decât în mod normal. Punga de aer gastrică
este mai departe de cupola diafragmului. Cupola mai apropiată pe dreapta de
scizura mică. Poziţionarea bolnavului în decubit lateral, raza fiind orizontală,
confirmă prezenţa lichidului de-a lungul grilajului costal.
 - revărsatul pleural localizat şi tumorile pleurale: leziunea este
localizată pe peretele toracic şi se dezvoltă spre interior,
împingând pulmonul. În incidenţă tangenţială, opacitatea este
racordată la perete printr-o pantă lină şi este imobilă la
schimbarea poziţiei.
Revărsatul interlobar (scizural) apare când pleura este simfizată sau când
plămânul şi-a pierdut elasticitatea. Opacitatea are aspect fuziform şi se
prelungeşte prin scizura îngroşată. Incidenţa de profil poate preciza sediul şi
mărimea revărsatului, de faţă imaginea apărând ca o masă ovală cu contur şters.
► Hipertransparenţe plerale (revărsat gazos / pneumotorax). Semnele unui
pneumotorax total sau parţial, sunt:
- prezenţa unei hipertransparenţe în care se remarcă dispariţia
structurii vasculare normale;
- pleura viscerală apare sub forma unui lizereu dens, mărginind
parenchimul pulmonar colabat.
- Când perforaţia pulmonară se comportă ca o supapă, presiunea
intrapleurală depăşeşte presiunea atmosferică: pneumotorax
compresiv cu supapă în care spaţiile intercostale sunt lărgite,
mediastinul este deplasat de partea opusă şi diafragmul este
coborât.
De multe ori breşa pleuro-pulmonară se însoţeşte de un epanşament
lichid seros sau hemoragic: hidropneumotorax sau hemopneumotorax
caracterizate radiologic printr-o imagine mixtă hidroaerică.
► Calcificări pleurale. Pleura poate fi sediul unei necroze cazeoase sau a unei
hemoragii care evoluează spre calcificare. Aceste calcificări dau imagini opace,
cu intensitate variabilă, neregulate, neomogene, bine delimitate. În incidenţa
tangenţială se poate observa dispoziţia lor periferică, lângă grilajul costal, sau
mediastin, sau lângă diafragm.
Sindromul alveolar – traduce prezenţa lichidului sau celulelor în interiorul
alveolelor, fapt ce se relevă radiografic prin şapte semne elementare:
- opacităţi de densitate hidrică cu margini flu datorită atingerii
neregulate a unui grup de alveole de către procesul patologic
(unele sunt pline, altele sunt aerate);
- confluenţa opacităţilor este o caracteristică dată de
comunicarea prin porii Cohn şi canalele Lambert, procesul
propagându-se din aproape în aproape;
- sistematizarea apare sub forma unei opacităţi triunghiulare cu
vârful către hil şi baza la periferie, mărginite de una sau două
scizuri; profilul este incidenţa ce permite aprecierea
sistematizării;
- bronhograma aerică reprezintă o transparenţă liniară, bifurcată
în interiorul unei opacităţi alveolare;
- aspectul în aripă de fluture: imagine situată de o parte şi de alta
a hilurilor, atingând bazele, dar şi respectând vârfurile şi
periferia;
 - nodulii alveolari se caracterizează prin opacităţi rotunde sau
ovalare, cu margini flu, de talia unui acin (0, 15 cm), situaţi la
periferia unor opacităţi confluente (nu se vor prezenta ca noduli
alveolari cei ce nu au margini flu şi nu confluează);
- evoluţie rapidă şi precoce, durează de regulă câteva zile.
Etiologia sindromului alveolar:
- localizat: pneumonii bacteriene, infarct pulmonar, tuberculoza,
micoza;
- difuz: - acute: pneumonii virale, sindromul de inhalaţie,
hemoragii intrapulmonare, obstrucţia arterei pulmonare;
 cronice: tuberculoza, micoze, cancer alveolar, boala Hodgkin
(forma parenchimatoasă).
Sindromul bronşic
Se compune din:
1. Îngroşarea pereţilor bronşici – corespunde unei atingeri a mucoasei
bronhice (bronşite, leziuni cicatriciale), sau unui edem interstiţial
peribronhovascular. Dacă axul bonhiei este paralel cu razele X, se
observă o imagine inelară cu centrul clar, însoţită de o opacitatea
rotundă a arterei satelite.
2. Dilatarea lumenului bronşic – este vizibilă bronhografic. Pe
radiografia simplă dilatarea bronhică poate fi sugerată de imagini
chistice în capătul unor linii clare (când bronhia este goală) şi de
opacităţi liniare terminate în “deget de mănuşă” (când bronhia este
plină).
3. Obstrucţia lumenului bronşic – este consecinţa unui proces
extrinsec ce comprimă bronhia, sau a unui proces intrinsec ce
obstruează lumenul şi invadează pereţii. Oricare ar fi cauza, ea
antrenează tulburări de ventilaţie. Când obstrucţia este completă
rezultatul îl constituie atelectazia caracterizată prin opacifierea
omogenă şi intensă a teritoriului deservit de bronhia respectivă,
însoţită de retracţia structurilor anatomice învecinate (scizuri, coaste,
mediastin) şi hiperaeraţie compensatorie în restul câmpului pulmonar.