Reprezinta accentuarea transparentei pulmonare ce depeseste tonalitatea
normala. Poate imbraca doua forme: -hipertransparenta fara desen vascular - hipertransparenta cu desen vascular Cauze: cresterea continutului aeric reducerea numarului si calibrului vaselor pulmonare Poate fi: -difuza uni/bilaterala circumscrisa Hipertransparenta difuza bilaterala o intilnim in: -criza de astm -bronsiolita secundara spasmului (obstacol cu caracter de supapa expiratorie si crestera aerului alveolar) -emfizem pulmonar -reducerea patului vascular:- malformatii congenitale ( hipoplazia arterei pulmonare, tetralogia Fallot, stenoza de artera pulmonara, stenoza tricuspidiana) Hipertransparenta difuza unilaterala apare in: -emfizemul functional -a/hipoplazia de artera pulmonara -pneumotorax Hipertransparenta circumscrisa(localizata) rezulta : -prin distrugerea structurii pulmonare si desenului vascular - mecanism de hiperinflatie cu ventil expirator Pot avea : -forma rotunda, de obicei neregulata -dimensiuni variabile -inel(perete) ce o delimiteaza caruia ii descriem: grosimea,intensitatea, conturul intern si extern Grosimea: - cu cat peretele e mai gros si mai putin intens el reprezinta un process inflamator in evolutie (ex: caverna recenta, pneumonie recent abcedata) - cu cat peretele e mai subtire si de intensitate mai crescuta cu atat e de data mai veche Conturul –intern - net = ulceratie - difuz si neregulat = rezorbtie de tip central a unui process inflamator cu evolutie cronica - net si neregulat cu modificari ale aspectului sau la intervale scurte de timp = cancer pulmonar necrozat , ulcerat (caverna in chenar) Imagine mixta sau hidroaerica –reprezinta o asociere a celorlalte doua leziuni elementare( opacitate si hipertransparenta). Poate fi : sistematizata si nesistematizata. Imagine mixta sistematizata are aspectul tipic de imagine hidroaerica alcatuita din opacitate lichidiana si hipertransparenta deasupra ei, separate de un nivel ce se mentine orizontal indiferent de pozitia pacientului. Imagine mixta nesistematizata – este acea imagine care nu prezinta caracteristica celei precedente. Poate avea forme si aspecte diferite si apare in urma necrozarii si eliminarii obligatorii a zonei de necroza intr-un bloc pneumonic, tumora maligna, in urma acumularii de lichid intr-o caverna. Se descrie la o imagine mixta hidroaerica: locul, nivelul portiunii orizontale; cum e conturul extern : -net = chist hidatic -difuz = process evolutiv recent
RADIODIAGNOSTICUL APARATULUI RESPIRATOR
Sindromul pleural – înglobează semnele ce traduc prezenţa lichidului,
aerului, sau ţesuturilor anormale în pleură ► Opacităţi pleurale (revărsate lichidiene, tumori) - revărsate lichidiene libere: opacitate omogenă la baza plămânului, cu limita superioară concavă în sus, deseori flu, ce şterge cupola diafragmatică, mobilă la schimbarea poziţiei bolnavului. Revărsate lichidiene subpulmonare (pleurezia diafragmatică) prin pierderea elasticităţii pulmonare. Lichidul se strânge între plămân şi diafragm, nemodificând forma pulmonului. Câteva semne sunt elocvente: partea cea mai înaltă a cupolei este mai externă decât în mod normal. Punga de aer gastrică este mai departe de cupola diafragmului. Cupola mai apropiată pe dreapta de scizura mică. Poziţionarea bolnavului în decubit lateral, raza fiind orizontală, confirmă prezenţa lichidului de-a lungul grilajului costal. - revărsatul pleural localizat şi tumorile pleurale: leziunea este localizată pe peretele toracic şi se dezvoltă spre interior, împingând pulmonul. În incidenţă tangenţială, opacitatea este racordată la perete printr-o pantă lină şi este imobilă la schimbarea poziţiei. Revărsatul interlobar (scizural) apare când pleura este simfizată sau când plămânul şi-a pierdut elasticitatea. Opacitatea are aspect fuziform şi se prelungeşte prin scizura îngroşată. Incidenţa de profil poate preciza sediul şi mărimea revărsatului, de faţă imaginea apărând ca o masă ovală cu contur şters. ► Hipertransparenţe plerale (revărsat gazos / pneumotorax). Semnele unui pneumotorax total sau parţial, sunt: - prezenţa unei hipertransparenţe în care se remarcă dispariţia structurii vasculare normale; - pleura viscerală apare sub forma unui lizereu dens, mărginind parenchimul pulmonar colabat. - Când perforaţia pulmonară se comportă ca o supapă, presiunea intrapleurală depăşeşte presiunea atmosferică: pneumotorax compresiv cu supapă în care spaţiile intercostale sunt lărgite, mediastinul este deplasat de partea opusă şi diafragmul este coborât. De multe ori breşa pleuro-pulmonară se însoţeşte de un epanşament lichid seros sau hemoragic: hidropneumotorax sau hemopneumotorax caracterizate radiologic printr-o imagine mixtă hidroaerică. ► Calcificări pleurale. Pleura poate fi sediul unei necroze cazeoase sau a unei hemoragii care evoluează spre calcificare. Aceste calcificări dau imagini opace, cu intensitate variabilă, neregulate, neomogene, bine delimitate. În incidenţa tangenţială se poate observa dispoziţia lor periferică, lângă grilajul costal, sau mediastin, sau lângă diafragm. Sindromul alveolar – traduce prezenţa lichidului sau celulelor în interiorul alveolelor, fapt ce se relevă radiografic prin şapte semne elementare: - opacităţi de densitate hidrică cu margini flu datorită atingerii neregulate a unui grup de alveole de către procesul patologic (unele sunt pline, altele sunt aerate); - confluenţa opacităţilor este o caracteristică dată de comunicarea prin porii Cohn şi canalele Lambert, procesul propagându-se din aproape în aproape; - sistematizarea apare sub forma unei opacităţi triunghiulare cu vârful către hil şi baza la periferie, mărginite de una sau două scizuri; profilul este incidenţa ce permite aprecierea sistematizării; - bronhograma aerică reprezintă o transparenţă liniară, bifurcată în interiorul unei opacităţi alveolare; - aspectul în aripă de fluture: imagine situată de o parte şi de alta a hilurilor, atingând bazele, dar şi respectând vârfurile şi periferia; - nodulii alveolari se caracterizează prin opacităţi rotunde sau ovalare, cu margini flu, de talia unui acin (0, 15 cm), situaţi la periferia unor opacităţi confluente (nu se vor prezenta ca noduli alveolari cei ce nu au margini flu şi nu confluează); - evoluţie rapidă şi precoce, durează de regulă câteva zile. Etiologia sindromului alveolar: - localizat: pneumonii bacteriene, infarct pulmonar, tuberculoza, micoza; - difuz: - acute: pneumonii virale, sindromul de inhalaţie, hemoragii intrapulmonare, obstrucţia arterei pulmonare; cronice: tuberculoza, micoze, cancer alveolar, boala Hodgkin (forma parenchimatoasă). Sindromul bronşic Se compune din: 1. Îngroşarea pereţilor bronşici – corespunde unei atingeri a mucoasei bronhice (bronşite, leziuni cicatriciale), sau unui edem interstiţial peribronhovascular. Dacă axul bonhiei este paralel cu razele X, se observă o imagine inelară cu centrul clar, însoţită de o opacitatea rotundă a arterei satelite. 2. Dilatarea lumenului bronşic – este vizibilă bronhografic. Pe radiografia simplă dilatarea bronhică poate fi sugerată de imagini chistice în capătul unor linii clare (când bronhia este goală) şi de opacităţi liniare terminate în “deget de mănuşă” (când bronhia este plină). 3. Obstrucţia lumenului bronşic – este consecinţa unui proces extrinsec ce comprimă bronhia, sau a unui proces intrinsec ce obstruează lumenul şi invadează pereţii. Oricare ar fi cauza, ea antrenează tulburări de ventilaţie. Când obstrucţia este completă rezultatul îl constituie atelectazia caracterizată prin opacifierea omogenă şi intensă a teritoriului deservit de bronhia respectivă, însoţită de retracţia structurilor anatomice învecinate (scizuri, coaste, mediastin) şi hiperaeraţie compensatorie în restul câmpului pulmonar.