UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANŢA

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

ANUL III MD

CURS nr.3 -PREVENŢIE ORO-DENTARĂ

ADMINISTRAREA SISTEMICĂ DE
PRODUSE FLUORURATE
Administrarea sistemică de F trebuie să ţină seama de:

      modul de administrare a preparatului (prin

mestecare sau înghiţire), având în vedere faptul că aceste
produse au efect dublu: sistemic şi topic;

        siguranţa preparatului în ceea ce priveşte riscul

apariţiei fluorozei dentare şi/sau a altor efecte toxice la
nivelul organismului;

        utilizarea simultană de alte produse fluorurate;

4.        concentraţia F din apa potabilă consumată

curent;
        riscul individual la carie şi carioactivitatea
individuală.
EFICIENŢA ADMINISTRĂRII SISTEMICE DE PRODUSE
FLUORURATE

-  rezultatele studiilor –
administrarea sistemică de produse fluorurate conduce la
scaderea experienţei carioase în ambele dentiţii;

-  eficienţa - cu atât mai mare cu cât administrarea începe mai

devreme,

- reducerea indicilor carioşi pentru ambele dentiţii - 40 şi 80% în

funcţie de vârsta administrării, perioada de administrare şi de
modalitatea de administrare a tabletelor fluorurate
(mestecare/înghiţire).

-  reducerea indicilor carioşi în urma administrării sistemice de

produse fluorurate se datorează doar într-o măsură redusă efectului
pre-eruptiv al F, şi preponderent efectului post-eruptiv, topic, al F.
EFECTUL ADMINISTRĂRII PRENATALE A
TABLETELOR CU F ASUPRA INCIDENŢEI CARIEI
 
- studiile privind efectul cariopreventiv al F administrat
prenatal arată că nu există dovezi suficiente care să
demonstreze beneficiile acestei metode, chiar şi în zonele
ne-fluorizate;

- fără a constitui o măsură de siguranţă, în prezent

ADMINISTRAREA PRENATALĂ DE TABLETE
FLUORURATE NU ESTE RECOMANDATĂ, DAR
NICI INTERZISĂ.
Compuşii fluoruraţi utilizaţi în produsele
pentru administrare sistemică sunt:

-  fluorura de sodiu la pH neutru,

-  fluoro-fosfatul acidulat de sodiu şi
- fluorura de calciu.
-          primele două - compuşi solubili şi
uşor absorbabili la nivelul tractului
digestiv, şi deci posibil implicaţi în efectele
sistemice ale F la nivelul dinţilor,
-          CaF2 - greu de solubilizat şi de
absorbit la nivel sistemic.
NaF:

-   este compusul cel mai frecvent

incorporat în tabletele fluorurate;

-  este rapid solubilizat în salivă,

eliberând F- (ion fluorură) ce devine
disponibil în vederea formării imediate
NU a FAP (aşa cum ar fi de aşteptat), ci
a CaF2 (fluorurii de calciu) - serveşte
drept rezervor de F pentru formarea
acesteia în timpul scăderilor ulterioare de
pH.
CaF2:

-   efect anticarios considerabil;

-   fiind greu absorbită la nivelul tractului

digestiv, rezultatele se datorează efectului
topic şi sunt explicate prin retenţia
imediată în cavitatea bucală (salivă, placă
şi suprafaţa dinţilor) şi descompunerea
ulterioară în timpul atacurilor acide,
eliberarea de fluor ionic şi formarea de
FAP.
Fluoro-fosfatul acidulat de sodiu (NaF + acid
fosforic la pH de 3 – 3,5):

-  o mare parte din cantitatea de F se găseşte sub

formă ionică,
-  este imediat disponibil pentru formarea CaF2
în cavitatea bucală;
-  reducerile indicilor carioşi nu sunt totuşi
semnificativ mai importante decât în cazul NaF;
-  una dintre cauze - stimularea mai pronunţată
a secreţiei salivare datorate pH-ului acid şi, în
consecinţă, un clearance mai rapid al tabletelor
acidulate faţă de cele cu NaF.
 CONCLUZII GENERALE:

-  utilizarea tabletelor fluorurate reduce în mod sigur

experienţa carioasă în ambele dentiţii,

-  pentru protecţia eficientă a dentiţiei permanente este

necesară începerea administrării cât mai curând după
naştere;

- administrarea prenatală nu aduce beneficii

suplimentare faţă de administrarea postnatală;

- compusul de elecţie utilizat în preparatele sistemice

pare a fi NaF.
PREPARATELE FLUORURATE PENTRU
ADMINISTRARE SISTEMICĂ – SCHEME DE
DOZAJ
 
- există numeroase formule de administrare;

- nu există un acord în ceea ce priveşte doza de F

recomandată în diferite ţări,

- există produse pe ale căror prescripţii, notate în

mai multe limbi de circulaţie internaţională, sunt
prezentate formule diferite de administrare, motiv
de confuzie pentru consumatori;
- tabletele au fost introduse pentru a obţine
efecte similare fluorizării apei (efect cario-
preventiv maxim, risc minim de fluoroză)-
majoritatea formulelor de administrare a
tabletelor fluorurate variază în funcţie de
conţinutul in F din apa potabilă;

- înainte de începerea administrării de tablete

cu F este deci necesară cunoaşterea exactă a
concentraţiei F din apa potabilă consumată în
mod curent de un individ;

- dacă această concentraţie depăşeşte valoarea

de 0,7 mgF/l, administrarea tabletelor
fluorurate ESTE INTERZISĂ!
-   tabletele fluorurate conţin 1 g, 0,5 sau 0,25 mg F, cel
mai adesea sub forma NaF la pH neutru;

-   pornind de la ideea suplimentării dietei cu F în

zonele în care fluorizarea apei potabile nu era posibilă,
tabletele fabricate iniţial conţineau 1g F şi erau
destinate dizolvării în 1 l apă, în vederea consumului
zilnic de către copii, (a.î. să egaleze consumul de F al
persoanelor rezidente în comunităţi optim fluorizate);
-   tabletele destinate dizolvării în apă au creat calea unei
administrări mai simple: ingestia zilnică a unei tablete; în
această privinţă sunt necesare unele discuţii: aceste tablete
sunt înghiţite şi absorbite o singură dată/zi, deci într-un mod
diferit de ingestia de F din apa potabilă pentru care absorbţia
se realizează pe tot parcursul zilei, deci efectele (sistemic +
topic) nu sunt similare;

-  ulterior - fabricate şi comercializate tabletele fluorurate „de

mestecat”, concepute pentru a fi mestecate de către copiii mai
mari, un minut sau două înaintea înghiţirii, în vederea
obţinerii unui efect dublu – topic şi sistemic.
În ultimii ani, datorită:
-  utilizării pe scară largă a produselor fluorurate pentru
uz local şi
-  creşterii prevalenţei fluorozei dentare ca urmare a
sumării efectelor F provenit din surse multiple,
criteriile de administrare a tabletelor fluorurate s-au
modificat:
- sunt utilizate de cele mai multe ori pe baza unei reţete,
- sunt prescrise în funcţie de riscul carios al fiecărui
individ, stabilit exact de către specialist.
În 1994, la Geneva, la întrunirea experţilor O.M.S.
(„Fluorul şi Sănătatea Orală”), se stabilesc
următoarele recomandări de utilizare a produselor
fluorurate pentru administrare sistemică:

1.      Suplimentarea dietei cu fluor are o

aplicabilitate limitată ca măsură de sănătate
publică;

2.      În zonele cu o prevalenţă redusă şi medie a

cariei, prescrierea tabletelor cu fluor trebuie să fie
conservatoare; o doză de 0,5 mg F/zi trebuie
prescrisă copiilor cu risc crescut la carie, începând
cu vârsta de 3 ani;
3.      În zonele cu prevalenţă crescută la
carie în ambele dentiţii, administrarea
sistemică a F trebuie să înceapă la vârsta
de 6 luni, dar doza de F administrată va
fi corelată cu conţinutul de F din apa
potabilă;
4.      Tabletele cu F trebuie
comercializate în recipiente care să nu
poată fi deschise de către copii, iar
cantitatea totală de F dintr-un recipient
nu trebuie să depăşească 120 mg.
România:

-                     dozele de fluor recomandate

a fi utilizate pe cale sistemică sunt în
general apropiate de prescripţiile
europene;
-                     nu există o „politică de
fluorizare”.
Livia Zarnea (1993), I.Dănilă şi C.Amariei
(1997) şi O.Grivu şi colab.(1999)
recomandă utilizarea tabletelor fluorurate
în zonele în care concentraţia fluorului din
apa potabilă este mai mică de 0,5 mg/l,
astfel:
        0,5 mg F/zi între 0 şi 3 ani;
        0,75 mg F/zi între 3 şi 4 ani;
        1 mg F/zi peste vârsta de 4 ani.
Pentru România:
- administrarea tabletelor fluorurate
trebuie reactualizată şi adaptată atât la
normele internaţionale şi europene cât şi la
condiţiile locale, ţinând seama de
următoarele:
 
* necesarul suplimentării cu F este diferit
în funcţie de individ, numai medicul dentist
sau pediatrul (medicul de familie) putând
prescrie doze individualizate, în funcţie de
necesităţile fiecărui pacient;
•prescripţiile trebuie să ţină seama atât de concentraţia F
din apa potabilă, de accesul la alte surse de F, precum şi de
riscul carios individual;
* sunt necesare studii în vederea determinării concentraţiei
F din apa potabilă; în general conţinutul în F al apei
potabile din România este redus şi există relativ puţine
informaţii în acest sens în România, cu excepţia Dobrogei
(2003);
* deoarece apa îmbuteliată este consumată în cantităţi
importante, este necesară precizarea conţinutului în F al
acestor produse (2002);
* nu este necesară administrarea de tablete fluorurate
copiilor fără carii, cu o igienă orală corespunzătoare, şi care
folosesc paste de dinţi fluorurate de cel puţin 2X/zi;
•dacă au apărut carii înaintea vârstei de 3 ani, riscul
carios al acestor copii este considerat ridicat, fiind
necesară administrarea tabletelor fluorurate, dar
numai cu avizul medicului dentist sau al pediatrului;

* atunci când se prescriu tablete fluorurate sub vârsta

de 3 ani, nu se utilizează paste de dinţi fluorurate;

* peste vârsta de 3 ani este necesară şi utilă

administrarea de tablete fluorurate pentru majoritatea
copiilor, când apa nu este fluorizată;

* doza zilnică trebuie împărţită în două reprize

administrate, dacă este posibil, în afara periajelor cu
paste de dinţi fluorurate;
•este necesar accesul medicilor pediatri la informaţii
privind administrarea corectă a tabletelor fluorurate,
astfel încât riscul supradozării să fie eliminat;

* este necesară o colaborare permanentă între medicul

de familie şi medicul dentist;

* abordarea administrării de tablete fluorurate trebuie

să fie flexibilă, în condiţiile evaluării periodice a
gradului de risc;

* părinţii trebuie informaţi despre riscurile şi

avantajele metodei;

* în general, trebuie respectată următoarea schemă de

dozaj a tabletelor fluorurate:
 Dozele de F (mg/zi) recomandate
a fi administrate
pe cale sistemică (prin tablete)
 
Vârsta Concentraţia F în apa potabilă
(ppm F/l)
 
< 0,3 0,3 – 0,7 > 0,7

6 luni – 3 ani 0,25 0 0

(Risc crescut)
3 – 6 ani 0,50 0,25 0

 
> 6 ani 1 mg 0,50 0
Es
VĂ MULŢUMESC!