Insuficienţa respiratorie

cronică
 Definiţie
Insuficienţa respiratorie sau pulmonară
este o gravă tulburare a funcţiilor
respiratorii, caracterizată prin
-scăderea saturaţiei în O2 a hemoglobinei
din sângele arterial (hipoxemie) şi
-prin creşterea presiunii parţiale a CO2 în
sângele arterial (hipercapnie).
 Fiziopatologie
Creşterea CO2 apare mai tardiv,
deoarece CO2 are o mare capacitate de
difuzare şi eliminarea sa este tulburată
numai când hipoventilaţia cuprinde
majoritatea alveolelor.
Hipoxemia este constantă; hipercapnia
inconstantă.
Modificările patologice pot apărea brusc
(insuficienţă respiratorie acută) sau
treptat (insuficienţă respiratorie cronică)
 Insuficenţa ventilatorie
• conform respiraţiei pulmonare afectate, se
deosebesc următoarele fenomene
• Insuficienţă respiratorie prin tulburare a
ventilaţiei, cea mai obişnuită formă.
Tulburările care apar se numesc disfuncţii
ventilatorii şi se caracterizează prin
scăderea debitului respirator maxim pe
secundă (ventilaţia maximă).
 Insuficenţa ventilatorie
• Se cunosc trei tipuri
1.disfuncţia obstructivă, în care ventilaţia
maximă este micşorată prin scăderea
volumului expirator maxim pe secundă.
Apare în tulburări de permeabilitate
bronşică şi de elasticitate alveolară
(emfizem pulmonar obstructiv, astm
bronşic, bronşite cronice);
 Insuficenţa ventilatorie
2. disfuncţia restrictivă, în care ventilaţia
maximă scade prin amputarea capacităţii
vitale. Se întâlneşte în fibroze
pulmonare, simfize pleurale, rezecţii
pulmonare, toracoplastii, pleurezii
întinse, pneumotorax;
3. disfuncţia mixtă: forma obstructivă şi
cea mixtă contribuie mult mai frecvent la
instalarea insuficienţei respiratorii
 Hipoventilaţie alveolară
• Insuficienţa respiratorie prin tulburarea
distribuţiei aerului inspirat: scăderea
oxigenului se datorează faptului că o parte
dintre alveole sunt hipoventilate. Se
întîlneşte în astm bronşic, procese
bronşice starozante, emfizem
pulmonar, neoplasme pulmonare
 Difuzia gazelor
• Insuficienţă respiratorie prin tulburarea
difuziunii gazelor prin membrana
alveolocapilară ; apare în fibroze
tuberculoase, pneumoconioze, emfizem
sau astm bronşic grav.
 Şunt artero-venos
• Insuficienţă respiratorie prin amestecul
sângelui arterial cu cel venos: în mod obişnuit,
insuficienţă respiratorie nu apare în forme pure:
intervin mai multe mecanisme care se intrică.

• Сînd hipoventilaţia interesează numai o parte

sau toate alveolele, se deosebesc insuficienţă
parţială şi globală.
• Cînd hipoxemia apare numai în eforturi fizice,
insuficienţa este latentă; când apare şi în
repaus este manifestă
 Simptomatologie
• este dominată de tulburările provocate de
scăderea O2 şi creşterea CO2 în sânge,
care se grefează pe simptomele bolii de
fond.
Manifestările produse de scăderea
O2
sunt: dispnee cu caracter polipneic sau
branhipneic, tahicardie, cianoză şi accidente
nervoase (crize convulsive, hemiplegie,
comă) sau cardiace (infarct miocardic, mai
frecvent cord pulmonar cronic).
Semnele biologice sunt reprezentate de
scăderea concentraţiei O2 în sângele arterial,
poliglobulie şi deshidratare prin polipnee.
Manifestările produse de creşterea
CO2
• în sânge apar mai rar şi constau în dispnee
intensă, hipersudoraţie, hipertensiune
arterială, tahicardie la început, bradicardie
mai târziu;
• uneori, respiraţie Cheyne -Stockes, tulburări
nervoase (agitaţie, cefalee, encefalopatie, pînă
la comă);
• apar de asemenea acidoză şi creşterea presiunii
parţiale a CO2 în sânge.
 Evolutiv
• depinde de afecţiunea cauzală.
• în final se ajunge frecvent la cordul
pulmonar cronic, care poate apărea prin
două mecanisme cunoscute
 Hipoventilaţie alveolară
• - mecanism respirator (hipoventilaţie
alveolară), care duce pe cale reflexă la
vasoconstricţie pulmonară. Când este
generalizată, aceasta antrenează tulburări
organice, se instalează hipertensiunea
pulmonară
 Patul vascular
• - mecanism circulator, cu reducerea
capilarelor pulmonare.
 Evoluţia
• Indiferent de forma clinică, insuficienţa
respiratorie odată instalată, prognosticul
este invariabil către exitus.
• Toate infecţiile acute sau afecţiunile
care reduc şi mai mult funcţia
respiratorie precipită evoluţia, apropie
decesul
• Prognosticul este rezervat
 Tratamentul
• combaterea infecţiei bronşice cu antibiotice sau
corticoterapie,
• stimularea respiraţiei şi restabilirea
permeabilităţii bronşice prin dezobstruarea
bronşică cu substanţa bronhodiiatatoare
(Miofilin, Efedrina, Alupent, Bronhodilatin,
Berotec, ACTH),
• fluidifierea secreţiilor (Tripsină, Mucosolivin,
Bisolvon), şi
• aspirarea secreţiilor bronşice.
 Profilaxia
• urmăreşte tratamentul corect al bolilor
care duc la apariţia insuficienţei respiratorii
(bronşita cronică, emfizemul pulmonar,
astmul bronşic, fibrozele pulmonare) şi
al bolilor care pot decompensa insuficienţa
respiratorie (infecţii bronhopulmonare,
anemii, obezitate etc.).